Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 23 august 2013

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: PALEOASTRONAUTICA EU AZI O NUMESC CĂLĂTORIE ASTRALĂ: SĂ VEDEM DE CE (2): UNELTE DE ÎNTĂRIRE ENERGETICĂ A OMULUI CĂLĂTOR ASTRAL

Să continuăm prezentările începute într-unul dintre articolele anterioare (http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2013/07/raspunsuri-la-intrebari.html ), având în vedere faptul că uneori va fi necesar să revenim cu alte precizări, născute din comentarii din diferite părţi, atenţionări venite din parte cititorilor, alte articole asemănătoare, etc.
De asemenea este de precizat faptul că toate cele pe care le dezbatem aici sunt doar deschideri de ferestre către o cunoaştere detaliată, astfel încât toate vor fi vor fi reluate treptat, pe măsură ce ne vom familiariza cu adevăratul sens al istoriei omenirii.

Să reţinem faptul că uneltele de lucru energetic sunt o forţă târzie de folosire a omenirii, indiferent dacă se referă la lucrul fizic sau mental. Confuzii inerente, născute din necunoaştere, au condus la încredinţări de genul: şi atlanţii ar fi folosit ansa, ankh-ul ar fi fost de asemenea o unealtă atlantă, la fel ca şi cristalele uriaşe în care azi mulţi cred că ei "depozitau" întreaga lor cunoaştere.
Azi începem să înţelegem că nici ceea ce numim "Akasha" - "biblioteca universală" - nu este de fapt un anumit loc în care să mergem prin călătorie astrală, să scoatem o "carte" din ea şi să citim acolo despre evenimentele care au jalonat istoria universului şi a altor universuri riverane. Omul are azi posibilitatea de a înţelege că memoriile spirituale sunt acumulatori uriaşi ai căror funcţionări sunt pentru spiritele umane abia la început, în timp ce bătrânii universurilor - Cei Dintâi Creatori - au memoria prodigioasă a tuturor celor care au existat în viaţa şi conştienţa proprie de creatori şi coordonatori ai evoluţiilor pentru care au creat, sub razele căror conştiinţe s-a creat absolut totul, în valuri succesive de eternităţi.
Iar în continuare nimic nu opreşte o asemenea creştere de memorie, pe care fiecare spirit în parte o înregistrează la rândul său, fără să atingă în felul lor Creatorii Dintâi, dar ajungând să avem şi noi cândva nivelul de memorie - nu şi experienţă, bunînţeles, şi vom ajunge să înţelegem cândva acest lucru --pe care îl au dânşii acum, mergând şi noi mai departe alători de ei.
Pentru cei care suntem în creştere acum - noi şi cei asemenea nouă - învăţăturile au mers în contemporan mereu pe linia cunoaşterii unor unelte care să formeze şi să menţină în existenţă, de-a lungul etapei de vibraţie planetară joasă, tot ceea ce spiritele au înţeles că pot folosi energetic, lucrativ, în perioadele anterioare, de vibraţie înaltă ale aceleiaşi planete.
Aşadar nu ne raportăm la ceea ce s-a petrecut înainte de venirea pe Pământ, decât rar, atunci când dorim să aflăm de ce ne aflăm pe Pământ, cum am venit, în ce condiţii plecăm şi ce avem de analizat în timpul şi după plecare.
În acest fel, păstrând mereu ceva din cunoaşterea din perioada dinainte de ultima glaciaţiune, acum - în perioadele de vibraţie joasă de după glaciaţiune, oamenii nu şi-au pierdut nici cunoaşterea, nici îndemânarea, chiar dacă puţini au fost lăsaţi aceia care s-o folosească şi nepedepsiţi, şi fără să intre în interesele conducerilor statale sau religioase. Mai mult: cei care au folosit cunoaşterea în interes personal şi mai ales împotriva libertăţii semenilor lor, vor ajunge să-şi dea seama cum se rotesc puterile şi cum se pot folosi astfel fluxurile spre binele tuturor, vor înţelege ce, şi cât este bine să le folosească în acest fel, care sunt subtilităţile folosirii şi nefolosirii lor, ce consecinţe vor avea asupra oamenilor şi asupra mediului înconjurător.
În situaţia în care întrupaţii nu au experienţă spirituală mare, iar cei mai puţin avansaţi luptă agresiv pentru a prelua conducerea asupra semenilor lor, întotdeauna asemenea unelte vor exista, dar vor fi acaparate, ascunse şi folosite în interesul propriu al conducătorilor - şi nu de către întregul popor, spre creşterea lui. Vor fi ascunse şi activităţile mijlocite astfel, până când însăşi cunoaşterea existenţei lor se va pierde şi numai vestigiile rămase printre ruine vor aminti de tot ceea ce a fost ascuns la vremea existenţei şi folosirii lor concrete…
Să vedem câteva precizări privind folosirea obiectelor destinate amplificării câmpurilor corpurilor umane şi redirecţionării energiilor din câmp în vederea unui ajutor de tip energetic pentru susţinerea semenilor.
Printre asemenea unelte de lucru cu energiile se pot enumera:
- unelte pentru întărirea energeticii umane în vederea realizării unor lucrări cu caracter individual: cercetare de tip mental şi efectuare de călătorii astrale în vederea desfăşurării aceluiaşi tip de cunoaştere, dialog cu entităţile astrale şi dimensionale, coordonatoare ale poporului propriu şi ale evoluţiilor întregului biosistem planetar: entităţi planetare, stelare şi galactice; apoi dialoguri cu alţi lucrători întrupaţi cu corp fizic, situaţi pe alte continente ale Pământului. Brăţările (http://www.google.ro/images?q=br%C4%83%C5%A3%C4%83rile+dcice&oe=utf-8&rls=org.mozilla%3Aro%3Aofficial&client=firefox-a&gws_rd=cr&hl=ro&sa=X&oi=image_result_group&ei=ODkXUoXXE8WQtAa-3oC4Ag&ved=0CCYQsAQ ) şi tronurile dacice în primul rând, coroanele şi tronurile celtice, ankh-ul egiptean şi toltec fac parte din această categorie;
- unelte pentru întărirea energeticii umane şi realizarea unor lucrări de susţinere a sănătăţii oamenilor din jur, de susţinere a puterii de muncă fizică a grupurilor de agricultori şi constructori în primele vremuri ale antichităţii. Ankh-ul egiptean şi cel toltec fac parte din această categorie.
O deviere îngrozitoare de la o asemenea nobilă activitate a fost practicarea atacurilor energetice ale unor lucrători specializaţi exact în acest fel de activităţi, asupra oamenilor consideraţi duşmani şi asupra copiilor lor născuţi sau nenăscuţi încă: prin slăbirea corpurilor fluidice cu atacuri succesive.
O altă deviere a fost folosirea în timpul slujbelor religioase a privirii mentale pentru căutarea de spirite evoluate întrupate în mijlocul poporului, care se pot observa datorită corpurilor spirituale puternic luminate, şi atragerea lor încă din timpul copilăriei în lucrări de acelaşi fel, desfăşurate în spatele porţilor uriaşe ale templelor, ferm închise poporului. Nu este cazul să insistăm, dar vom relua pe larg acest subiect cândva;
- o situaţie aparte, dar de aceeaşi natură, particulară vremurilor din urmă au constituit-o piedestalurile dacice împământate, folosite pentru menţinerea vibraţiei locului fără variaţii de la o perioadă scurtă de timp la alta, pentru lucrătorii puternici care nu aveau nevoie de amplificare, ci doar de stabilizare vibraţională pe timpul activităţilor lor mental-astrale. Este cazul piedestalurilor rotunde de la Sarmisegetuza (cred că am mai văzut pe undeva, dar nu am reţinut, dacă vedeţi, spuneţi-ne şi nouă). Erau îngropate la o distanţă specială faţă de podeaua încăperii în care se aflău cercetătorii, călătorii astrali, care se aşezau doar pe locurile marcate pe podele, şi ea bună conducătoare energetic (ceea ce se numeşte îndeobşte Soarele de andezit de la Sarmisegetuza este de fapt o podea dintr-o sală de cercetare…), în funcţie de ritmurile vibraţionale ale anului şi proprii ale cercetătorilor. Se dovedeşte faptul că la Sarmisegetuza nu a fost un templu religios, ci întotdeauna un locaş de cercetare mental-astrală.

Aşadar, mecanismele de lucru presupuneau un dublu rol al acestor unelte, pe care lucrătorul, folosindu-le, începea să-l conştientizeze treptat:
1. Se realiza densificarea câmpului în jurul corpurilor lucrătorului, prin atragerea de fluxuri energo-materiale în forma puterii pe care o dezvolta unealta, precum şi a puterii câmpului lucrătorului;
2. Pe lângă întărirea câmpurilor, şi astfel amplificarea forţelor câmpurilor şi corpurilor omeneşti laolaltă, rolul uneltelor era şi acela de menţinere în lucrare, de aceea el nu era lăsat din mână;
3. Direcţionarea unui flux puternic energetic în exterior, prin câmpurile lucrătorului: pe de o parte atrăgea fluxurile în câmpul lucrătorului, pe de altă parte le direcţiona către terţe persoane, grupuri, fiind la latitudinea lucrătorului cui oferea şi cât oferea energie pe această cale. Nu este specific tuturor elementelor discutate aici, de exemplu: elementele dacice, căci fiecare om era întotdeauna îndrumat să-şi poarte singur de grijă privind sănătatea, muncind echilibrat şi moderat, dar şi elementele celtice, cele tibetane - întreaga placă euro-tibetană având şi păstrând mult timp, până la al doilea val de migraţii, acelaşi tip de educaţie spirituală.

Ankh-ul egiptean amplifica câmpul uman prin legătura pe care omul o ţinea în mână şi putea direcţiona în continuare un flux către exterior, ca un laser, dacă puterea de concentrare a lucrătorului era suficient de mare. Ustensile cum este ankh-ul egiptean sau cel toltec - căci originea celui din America de Sud este toltecă - erau realizate şi pentru întărirea, amplificarea forţelor proprii, dar şi pentru emisie cu rază mai mare sau mai mică de acţiune: cel egiptean funcţiona ca un laser prin vârful ascuţit (ţinut fiind de om de capătul-laţ) şi cel toltec pe bara lată cu care este tăiată partea rotundă. Poziţia este pentru întărire: ţinut de arc cu pumnul în sus (partea cu degetele strânse spre cer, cu pumnul spre torace, în plin câmp al corpului), iar pentru emisie - parta cu încheieturile (dosul palmei) în sus şi împins pumnul în faţă.

La brăţările dacice, mâinile nu erau scoase din brăţări pe parcursul lucrării (mentalizare, călătorie astrală) decât dacă lucrătorul simţea necesitatea de eliberare din cauza supraenergizării. Tronul (scaunul) de lucru - adică obiectul pe care era aşezat lucrătorul - era puternic echilibrant, creat într-o formă, şi dintr-un material care să faciliteze şi el atragerea moderată a fluxurilor din câmpul planetar. Tronul avea o putere mai mare sau mai mică, dar constantă, astfel încât putea contribui la lucrare, echilibrând corpurile fizic şi dublu-eteric.
Dacă lucrătorul nu se afla în stare de nemişcare a corpului fizic, el folosea obiecte mici în ţinere permanentă în poziţie de încărcare. De aceea brăţările sunt de diferite dimensiuni - cele foarte mari fiind fixate pe braţele tronului şi lucrătorul îşi introducea mâinile în spirale sau şi le scotea, după necesităţi alternante.
Se simte bine când încărcarea ajunge la o anumită limită, iar aici este de înţeles ceva foarte important. Ceea ce numim amplificare înseamnă de fapt atragerea în câmp de fluxuri suplimentare, pentru o perioadă scurtă de timp, căci corpurile nu pot susţine ceea ce nu au atras în mod natural. Dar pentru o asemenea scurtă activitate, în acel moment, era posibil să se realizeze activitatea fără să se pericliteze sănătatea corpurilor. Urma o perioadă de relaxare, de odihnă a corpului, de cel puţin 3-4 zile, omul fiind conştient că altfel lucrurile ar fi deviat mult şi sănătatea ar fi fost în pericol.
De asemenea, o astfel de folosire avea loc numai atunci când câmpurile se aflau în maximul lor de potenţial, în vârfurile ritmurilor vibraţionale corporale, pentru a susţine un plus de potenţial energetic - dar nu mai mare decât puteau suporta corpurile.

Aşadar, când vorbim despre amplificarea forţelor lucrătorului, nu discutăm despre amplificarea forţelor radiante ale spiritului care efectuează de fapt lucrarea, ci de forţele reunite ale corpurilor şi câmpurilor lor.

Să nu mai credem că brăţările dacice mari erau folosite ca brăţări de podoabă pentru… uriaşi, apoi treptat de oameni din ce în ce mai mărunţi, până în zilele noastre. Ele erau utilizate de oameni cu câmp extrem de puternic, pentru echilibrarea, întărirea şi menţinerea în călătorie astrală. Pentru cele foarte mari, diametrul interior arată pentru care corp era folosit: astral sau mental, corp aflat în exteriorul corpului fizic şi înconjurându-l la distanţă mai mică (corpul astral) sau mai mare (corpul mental).
Aliajul din care erau realizate brăţările se referă strict la vibraţia care poate echilibra fin corpul căruia i se adresează ustensila, dar din această conjunctură nu numai corpurile astral şi mental aveau de câştigat, ci şi corpul dublu-eteric şi corpul fizic deopotrivă. Curăţind corpul dublu-eteric datorită vibraţiilor foarte înalte şi amplificând câmpurile hrănitoare ale corpurilor, se susţinea sănătatea întregului sistem corporal omenesc - bunînţeles dacă nu se exagera cu activitatea de acest fel, ceea ce am arătat la început.

La egipteni însă chiar se exagera, în virtutea activităţilor inumane pe care le dezvoltau preoţii templelor, însă vieţile oamenilor nu contau şi lucrătorii epuizaţi erau înlocuiţi frecvent.
Ceea ce nu a fost niciodată cazul la daci şi nici la celţi sau tibetani. În sud babilonienii au introdus şi păstrat asemenea ustensile, dar folosindu-le pentru susţinerea energetică a poporului muncitor, lucru total neplăcut, nedorit de conducătorii egipteni, care le-au preluat şi le-au folosit în scopurile negative specificate mai sus.

Cât despre ceea ce numim îndeobşte "brăţări" dacice, este bine să nu folosim o asemenea exprimare care conduce la ideea de obiect de podoabă, ceea ce nu este de loc adevărat. În studiile istorice este corect să folosim exprimarea: spirale metalice de înaltă frecvenţă. Şi mai este necesară o precizare: se crede că ele nu au fost create de daci, de geţi cum se numeau pe ei înşişi, ca fiind coborâtori din munţi. Ele au fost create chiar de către Moşii poporului, cu o cunoaştere fină, profundă, extinsă a tuturor elementelor chimice pământene. Se ştie de mult că Zalmoxis cunoştea mai bine de 300 elemente chimice din gestiunea planetară, precum şi locurile de găsire ale celor mai bune şi adecvate lucrări de mare subtilitate la care trebuiau să fie folosite, proporţiile şi abilităţile de folosire astfel încât să fie folositoare doar în astfel de lucrări şi nu în altele, etc. Nu au fost folosite de Moşii şi de Călătorii Moşilor (care duceau ultimele cunoaşteri de la Moşi către popor), ci de către învăţătorii şi măiaştrii aşezărilor, apoi treptat şi de tămăduitorii aşezărilor, a căror necesitate începea să se formeze şi în rândurile popoarelor tracice, pe măsura trecerii timpului şi diminuării vibraţiei planetare.
Cu toţii aveau nevoie de cercetări proprii, pentru adaptarea cunoaşterilor primite la configuraţia energetică locală, şi aveau loc sub îndrumarea strictă a Călătorilor.

Sigu că nu se termină o astfel de expunere aşa, aici, dar deocamdată să întrerupem şi să mai discutăm şi despre alte expuneri care au fost confundate de-a lungul ultimilor ani cu călători cosmici aflaţi în nave propulsate prin combustie, sau locuri create special pentru astfel de călători care să aterizeze cu nave cosmice - lucruri care sunt de cu totul altă natură, care nu au vreo legătură cu călătorii străini de sistemul nostru stelar decât în mintea noastră, care nu poate încă concepe altceva decât ce este cunoscut din expunerile de la TV sau filme artistice SF. Viaţa strămoşilor omenirii nu are nimic SF - acel tip de SF pe care îl cunoaştem acum din cărţi şi filme. Ceea ce nu înseamnă câtuşi de puţin că Universul nostru nu ar fi populat: din mijlocul unor populaţii de o uluitoare măreţie venim noi înşine, şi avem intuiţii de acest fel la tot pasul. Şi astfel este normal să facem confuzia de a crede că suntem pe Pământ la 2 paşi de locul de unde încep călătoriile noastre SPIRITUALE: adică nişte călătorii realizate doar prin forţele proprii, radiante, ale spiritului, care propulsează în mod natural corpul/corpurile de întrupare - mult mai fine şi puternice decât cele fizice - pe distanţe incomensurabile comparativ cu ceea ce poate face o navă cu combustie internă.
Omenirea însă a avut parte de mulţi călători prin galaxie în vremurile trecute, dar cu treburi fixe, clare, care ţineau de viaţa şi de moartea unor populaţii întregi.
Prin Univers nu ne fâţâim ca nişte domnişoare superficiale până la cinema sau magazin, şi înapoi...
Vom vedea şi vom înţelege până la finalul şederii noastre aici, vom delimita, vom clasifica, vom detalia fiecare dintre noi şi nu vom mai face confuzii niciodată. Şi în continuarea evoluţiilor noastre vom ajuta fiecare dintre noi şi alte generaţii de evoluanţi să nu mai continue şi ele să facă confuzii în viitor...

Niciun comentariu: