Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 20 decembrie 2012

JURNAL DIN LUNA DECEMBRIE 2012 (3): TOTUŞI MULTE SUNT ADEVĂRATE...

...depinde cum privim şi unde punem accentele, de fapt...
Pentru că, până la urmă, acesta a fost jocul care ne-a jucat până acum: ni s-au pus accentele acolo unde alţii au dorit, şi nu acolo unde noi dorim, unde simţim prin intuiţiile noastre că ar trebui puse: şi accentele, şi virgulele, şi punctele...

Fac o paranteză...
Este de înţeles – dar nu de aprobat – faptul că peste tot la TV se face băşcălie de „Sfârşitul lumii”... Nenorocirea este că unii chiar nu văd de loc nuanţa... Tocmai acum ar fi necesară seriozitate, îmbărbătarea făcută cu drag, cu înţelegere cu căldură sufletească...
Mai ales cu căldură sufletească.........

Toate cele petrecute – şi care se petrec în continuare, arată un lucru cert: oamenii intuiesc că ceva este adevărat, şi sunt setoşi să afle, să trăiască. Pe mine asta mă face FERICITĂ !!! Unele dintre filmele care au apărut, şi circulă în aceste zile, spun că totul a fost o cacialma de la cap la coadă, o iluzie creată de conspiraţii antiumane. În cel mai fericit caz se minimalizează importanţa tuturor celor existente. Da, acestea poate au dreptate din ceva puncte de vedere, poate doar pe jumătate sau chiar o ţâră mai puţin... Parte din comunicatele din media de specialitate, aşa-zis ezoterică, indubitabil au fost – şi sunt, şi vor mai fi cu siguranţă – extensii ale celor pe care le-au iniţiat multe dintre comunicările astrale autentice. Eu chiar cred că la bază sunt comunicări autentice, căci după cum am scris în multe cazuri, astfel de comunicări am primit şi noi, românii, la început: pentru a ne obişnui cu confuziile semenilor noştri şi a nu le mai dispreţui, pentru a ne întreba ce este, şi dacă este adevărat, cât este adevărat şi în ce mod este ceva adevărat... Iar când am început să ne punem întrebări, atunci au început să curgă sfaturile, îndrumările, susţinerile. Astfel ne-am dat seama că entităţile noastre ajutătoare doresc participarea noastră la o informare şi cercetare activă, de largi proporţii, cu care nu suntem obişnuiţi: pentru că am fost lăsaţi de societate să hotărâm singuri cât vom crede că ea ar avea nevoie de faptul că suntem spirituali, culţi, etc. Şi am fost îndrumaţi mai mult sau mai puţin agresiv să nu fim: pentru că cunoaşterea ar fi a Domnului – nicidecum a omului. Laic vorbind, de-a lungul vieţii am auzit de nenumărate ori: „Lumea are nevoie şi de vidanjori, nu numai de filozofi !!!”
Cândva vom înţelege că printre cei marginalizaţi azi s-au aflat mulţi oameni care doar nu au avut parte de răbdare spre învăţătură: din partea celor culţi – pentru fiecare om în parte... Şi nu de ieri, de azi – ci de câteva mii de ani.
Dar iar vin şi spun: e bine să ne gândim la aceste aspecte, dar să nu dispreţuim. Căci iată, suntem radianţi, puterea sufletelor noastre este mare – ne-am lămurit şi ne vom lămuri bine în continuare – şi cu adevărat ce semănăm – exact ce creşte din asemenea seminţe culegem...

TOATE-S VECHI ŞI NOI SUNT TOATE...
Din toate cele petrecute este foarte important – şi voi accentua acest lucru în toate cele pe care le voi scrie în continuare – să înţelegem că oamenii care s-au lăsat deschişi la asemenea informaţii nu s-au iluzionat decât pe jumătate: rădăcina este bună, curată, este acea rădăcină a schimbărilor care au loc, fără îndoială. Doar că lipsa continuităţii în acceptarea şi folosirea intuiţiilor maselor largi de oameni, de pretutindeni, a condus la confuzii înădite pe rădăcinile sănătoase. În toate timpurile au fost oamenii care au crezut că nu trebuie să-şi anihileze percepţiile, intuiţiile. Şi în trecut, şi azi, mulţi dintre noi au trecut, sub o formă sau alta, prin iluzii şi deziluzii cu privire la propriile intuiţii. Cineva îmi spunea, mai de mult, că dacă intuiţiile nu i s-au împlinit, înseamnă că ele nu au fost intuiţii, că nu are intuiţii şi şi-a făcut iluzii. Lucru care – i-am explicat – nu este de loc adevărat: nici un om din lumea aceasta nu este lipsit de intuiţii. Intuiţiile conştientizate se asociază însă de multe ori cu momente din viaţa în derulare, unde semenii sunt sinceri sau perverşi, corecţi sau incorecţi, pricepuţi mai mult sau mai puţin, fricoşi sau curajoşi, altruişti sau interesaţi, stabili, echilibraţi sau labili. Intuim din destinul nostru ceva corect, dar rămân puţine posibilităţile de realizare din contactul cu puterile folosite exacerbat sau cu neputinţele umane. Proprii sau ale altora. Iar cele care nu se realizează se manifestă sub formă de labilitate, descurajare, minciună, fugă, frică, cu o întreagă pleiadă de manifestări mai mult sau mai puţin agresive pentru apărare, autoprotecţie, etc.
Pentru că nu avem experienţă.
Dar toate se trag din intuiţiile că ceva, pe undeva este adevărat, este posibil ; iar în cazul evenimentelor în mjlocul cărora trăim, în ultima vreme mai ales, au o rădăcină clară, sănătoasă. Energiile noi sunt cât se poate de reale: oricine este puţin atent ajunge la concluzia că acesta este adevărul. Cei mai avansaţi în vârstă pot face diferenţa clară între lumina zilei din timpul copilăriei noastre, şi aceea de azi. Mai ales privind lumina dinainte de răsărit şi privind imediat după apusul soarelui, se observă o intensitate nouă, se observă faptul că lumina este mult mai albă, iar intensitatea ei, astfel percepută, va creşte din ce în ce mai mult în anii care vor veni, fără încetare pentru fiecare generaţie umană de acum încolo.
Percepţia acestei intensităţi clare provine din împletirea a cel puţin două situaţii:
– creşterea ponderii fluxurilor energo-materiale noi, cu vibraţie înaltă, în totalul fluxurilor circulante în mediul universic;
– sub influenţa lor, elementele arhetipale ale corpurilor noastre fluidice creează condiţii pentru dezvoltarea corpurilor în sine, urmând în cascadă, fără încetare, pic cu pic, deschiderea senzorilor aflaţi nu numai în complexul structurilor corpului fizic, ci şi în complexul structural al fiecărui corp fluidic din sistemul fiecărui spirit întrupat.

Conştientizarea noastră ajută în proporţie logaritmică la creşterea percepţiilor cu senzorii corpurilor fluidice, pentru că avem o experienţă bogată în percepţii multisenzoriale – ca spirite creatoare conştiente înaintate. Nu ni se petrec asemenea lucruri pentru prima dată:
– nici pe Pământ, unde am trăit multe transformări de-a lungul perioadei dinainte de ultima glaciaţiune;
– nici în general în viaţa spiritelor, venite pe Pământ din locuri în care suntem obişnuiţi cu multe transformări, de foarte multe feluri, binecunoscute de noi: ca spirite cu experienţă bogată în multe locuri din univers şi în alte universuri.
Căci vieţile noastre pământene sunt file ale eternităţii spiritului evoluant.

Însă este foarte drept că fiecare ciclu de vieţi în parte are particularităţile sale specifice – mici variaţiuni născute din:
– creşterea permanentă a experienţei personale a tuturor spiritelor întrupate: de la stele şi planete la vieţuitoarele care trăiesc în puterea hrănitoare şi protectoare a celor dintâi: pe Pământ – de la viruşi până la oameni inclusiv. În fiecare moment harta puterilor radiante ale spiritelor se schimbă, se remodelează după particularităţile fiecărui popor spiritual şi fiecărui loc de evoluţie din univers;
– schimbarea permanentă a hărţilor stelare, galactice, zonale ale universului: prin retragerea unor planete, stele, galaxii din întrupările lor (numim impropriu „moarte”) şi intrarea la întrupare („naşterea”) a unor noi planete, stele, galaxii, fiecare întrupare având un anumit tipar general, dar şi particularităţi, variaţii de manifestare specifică tuturor evoluanţilor: şi stelelor, şi planetelor, şi tuturor vieţuitoarelor care trăiesc pe, sau în jurul lor, cu întrupări fizice, sau astrale, sau de alte multe feluri mai mult sau mai puţin cunoscute nouă acum.

Astfel de particularităţi ale evoluţiilor se datorează diferenţelor de putere energetică a fiecărui spirit în parte: puterea energetică fiind fundamentul desfăşurării fiecărei evoluţii – fie ea individuală sau comună.

NICI PĂMÂNTUL, NICI NOI NU TRECEM PENTRU PRIMA OARĂ PRIN VIBRAŢII FOARTE ÎNALTE...
Toate acestea la un loc creează specificitatea fiecărui moment în parte, chiar dacă evoluţiile se derulează în linii generale la fel, în fiecare punct din univers.
Tocmai de aceea ni se comunică permanent faptul că pentru prima dată s-ar petrece astfel de fenomene pe Pământ.
Ni se atrage subtil atenţia că, în cunoaşterea noastră relativă de azi, Pământul nu ar mai fi trecut nicicând prin asemenea nivel de vibraţie, spiritele umane nu s-ar mai fi aflat niciodată în situaţie de evoluţie şi de cunoaştere corespunzătoare atât de înaintată. Ne trebuie să înţelegem faptul că fiecare comunicare ne trimite de fapt la cercetare proprie, la învăţătură şi aprofundare a cunoaşterilor spirituale fundamentale, care se cer dezvoltate din ce în ce mai mult. Să înţelegem că nimic nu este simplist acceptat, formal, în evoluţia noastră actuală. Să înţelegem că astfel ne deosebim de animalele pe care învăţăm să le iubim, să nu le dispreţuim, dar să înţelegem care este diferenţa între evoluţiile lor şi evoluţiile noastre. Să înţelegem că nu suntem maimuţe coborâte din copaci , ci venim dintr-o adevărată eternitate de evoluţii pe care le avem ca unică avere în memoriile spiritului nostru.

Aşadar, nimic nu este nou sub soare, dar totuşi fiecare reluare are gradul său de noutate spirituală, toate diferenţele putând fi la un moment dat detectabile, conştientizate – şi astfel cercetate şi aprofundate – de către spiritele care ajung să le accepte devenirile.
Şi noi, oamenii, acum, suntem la un anumit fel de conştientizare a revenirilor ciclice, la un anumit fel de început al conştientizării faptului că, în funcţie de vibraţia mediului, manifestările spiritelor îşi modifică liniile existenţiale, urmând îndeaproape vibraţia planetară. În funcţie de vibraţia mediului de trai, manifestările spiritelor se schimbă. Ele sunt amintiri din trăiri anterioare: la un anume nivel de vibraţie, spiritele se manifestă după cum au fost anterior învăţate de către ajutătorii-coordonatori ai evoluţiilor, creatori ai tuturor desfăşurărilor care ne ajută să învăţăm. Toate manifestările astfel învăţate, prin exemplul lor personal, se înregistrează (sunt amprentări energetice de fapt) în memoriile spiritului şi la fiecare întrupare, oriunde în cuprinsul locurilor create în mod special pentru ajutorarea noastră, spiritele se manifestă după experienţa astfel formată la acel nivel de vibraţie.
Mai sunt multe alte feluri de ajutoare, care ne formează o experienţă extrem de bogată. Într-o fază următoare, o astfel de acumulare de experienţă ne va determina la un moment dat să nu mai avem tot timpul nevoie de o formatare ajutată complet, moment de moment, pentru fiecare loc în parte, ci doar de o sfătuire, de o orientare atunci când este cazul. Prin experienţă, şi prin experienţa-ei-de-adaptare în orice loc, în orice moment, prin maleabilitatea şi flexibilitatea, prin maturitatea astfel formată, fiecare monadă din fiecare spirit în parte începe o evoluţie pe cont propriu:
– evoluţie prin orientarea şi adaptarea cunoaşterilor la particularităţile mediilor noi de întrupare;
– evoluţiile rămân asistate de către coordonatorii şi ajutătorii fiecărei monade întrupate, alături de ajutătorii de grup propriu de evoluţie şi de bloc spiritual de întrupare. Ceea ce însă nu înseamnă o monitorizare efectivă, ca o pândă, în vederea hotărârii pedepsei sau recompensei – în nici un caz: iar despre acest lucru vom discuta puţin mai detaliat într-una dintre postările viitoare. Niciodată nu se petrec lucrurile astfel, asistenţii sunt „maternali” sau „paternali” (aşa cum sunt numiţi în mod obişnuit de către pământeni acum), şi sunt diferiţi pentru a ne obişnui cu raze, radiaţii diferite, după cum ne merg sarcinile de derulare a lucrărilor spirituale împreună cu multe ale grupuri spirituale: în prezentul planetei, în viitorul ei, sau în viitoarele drumuri spirituale pe care le avem de făcut mai departe. Astfel, ei ne sunt echilibranţi ai energiilor locale şi corporale: mai nou le numim după modul oriental, în mod complementar yin-yang. Ei aduc un aport mult mai mare la început, de ajutor efectiv, cuminte şi discret, aflat apoi în diminuare treptată, pe măsură ce evoluţiile ajung la un grad din ce în ce mai mare de conştientizare a mediului înconjurător, vieţii înconjurătoare.
Treptat conştientizăm că de fapt această asistenţă nu se reduce neapărat numai la propria persoană – cât este ea necesară la echilibrarea permanentă a efectelor propriilor noastre manifestări în toate planurile, nivelele de vieţuire din jurul nostru. Căci nici nu bănuim cât de mult influenţăm viaţa din jurul nostru: în această etapă intuitivă – de cele mai multe ori: vag-intuitivă – distrugem sau contribuim la distrugeri extrem de largi, de importante, pentru viaţa planetei şi a locuitorilor ei. Din modul în care vom vedea că a fost ajutat biosistemul planetar, vom învăţa noi înşine să nu mai distrugem, apoi să învăţăm şi pe alţii să nu o mai facă, la rândul lor.

Învăţăm să ne folosim intuiţiile pentru deschiderea unor legături între noi, oamenii, dar în acelaşi timp cu toate vieţuitoarele, cu însăşi planeta, cu tot firmamentul cunoscut şi infinitul din spatele lui... aceasta înseamnă de fapt să deschidem portaluri personale, fiind centre fixe, personale şi transpersonale totodată. Conştientizăm că suntem pe de o parte importanţi ca centru fix (chiar dacă mobil în spaţio-temporalitatea noastră), dar pe de altă parte existenţa noastră este implicită şi atât de asemănătoare cu a altora încât ne pierdem în grupul uriaş de suflete asemănătoare nouă. Cu toate acestea, conştientizăm asemănători şi deosebiri, ducem un adevărat dialog cu cosmosul care ne îmbrăţişează concret... căci el este creat chiar pentru noi...
Iar acest lucru este, ca şi dialogul yin-yang, nou şi vechi, unul dintre reperele cele mai importante ale evoluţiilor de pretutindeni: în toate universurile şi la toate nivelele de evoluţie care se desfăşoară fără sfârşit.

Toate acestea doar le intuim: şi intuiţia se remarcă şi se întăreşte acum şi la nivele joase de vibraţie – pentru că nu avem experienţă multă în vibraţii joase. Dar ea este în formare, în permanentă creştere şi înălţare: pentru că există de asemenea intuiţii la nivele foarte profunde şi foarte bogat reprezentate şi în perioadele de vibraţii înalte ale planetei, pentru pământeni, dar şi în zonele şi subzonele universului aflate pe trepte cu mult mai înalte de vibraţie: când spiritele îşi amintesc foarte clar o parte din cele ce formează experienţa lor pe loc, şi intuitiv, despre timpuri şi locuri la nivele de trăire foarte diferite de cele de acolo.
În cazul nostru, la nivele înalte de vibraţie pământeană – aşa cum au fost înainte de ultima glaciaţiune, aşa cum vor fi în viitor – intuim foarte multe învăţături din alte zone ale universului şi din alte universuri. Ne bazăm pe astfel de intuiţii şi ne comparăm permanent trăirile pământene cu trăirile superioare din alte părţi. Astfel aducem de la o viaţă la alta multe elemente noi de adaptat pe Pământ, iar în etapa actuală, de vibraţie joasă, aducem enorm de multe intuiţii – incredibile când le vedem prima dată în vizualizările vieţilor străvechi – în viaţa noastră curentă.
Practic transpunem în viaţa manifestă cu corpul fizic tot ceea ce putem din perioada în care majoritatea trăirilor se derulau cu corpul mental şi cel astral.
Acesta este de fapt ceea ce numim idealul nostru...

Evoluţiile pun accent la început pe formarea manifestărilor în condiţii OPTIME pentru formarea experienţei totale, după care începe, pe măsura creşterii puterii energetice proprii fiecărei monade şi experienţei de folosire a acestei puteri, o diversificare, o variaţie a condiţiilor de trai – de la condiţii optime către condiţii ATIPICE. La început – repet pentru cei care nu au mai citit articolele de pe acest blog, asemenea condiţii atipice sunt rare, dar pe parcurs ele devin din ce în ce mai dese. De aceea la începuturi toate par mai grele: de fapt sunt doar noi, neobişnuite încă pentru spirite. Asemenea situaţii, dacă am fi putut cerceta de-a lungul timpului, dacă am fi putut păstra cunoaşterile şi intuiţiile noastre, ne-ar fi arătat cât se poate de clar că nu pot fi pedepsite de către un coordonator iubitor, înţelept. Astfel, populaţiile planetare devin din ce în ce mai diversificate din punct de vedere evolutiv, cu grupuri mai mult sau mai puţin avansate în evoluţii, pentru ca fiecare spirit în parte să înveţe concomitent cum să se lase ajutat şi cum să ajute întreaga desfăşurare a vieţii din jurul său. În condiţiile începuturilor, asemenea grupuri spirituale sunt puţine la întrupare simultană pe planetă, apoi numărul lor creşte progresiv, conducând la conştientizări şi apoi la obişnuiri cu tot mai multe grupuri şi tot mai multe feluri de evoluţii în acelaşi timp.

Şi aşa ajungem să înţelegem intuiţiile care ne aduc azi senzaţii despre existenţe universice, chiar dacă până acum nu am mai auzit despre ele în societatea noastră, nu am mai văzut, nu am mai fost încurajaţi de mult timp să credem în ele. Ceea ce avem de înţeles în această conjunctură planetară este faptul că astfel de intuiţii au o rădăcină cât se poate de reală, că ele apar cu intensităţi mai mari sau mai mici, dar întotdeauna aduc noutatea în viaţa noastră. Da, viaţa inteligentă, avansată spiritual există în univers, dar are particularităţile ei de derulare în fiecare punct universic. Şi cu cât este mai avansată, cu atât nu se amestecă în temele de evoluţie ale altor populaţii, de pe alte planete: căci ele ştiu bine că evoluţiile de orice fel, de pe orice planetă, din orice galaxie, sunt evoluţii conduse în primul rând de o întreagă verticală spirituală coordonatoare, şi sunt ajutate de către întrupaţi ştiuţi sau neştiuţi, extrem de sensibili, puternici, care reglează subtil, foarte fin, temele de evoluţie ale fiecărui popor spiritual în parte: nu numai cele ale creatorilor conştienţi, aşa cum sunt oamenii pe Pământ.

Înţelegând existenţa unor realităţi intuite clar, mergem mai departe şi înţelegem că fiecare om are o viteză mai mare sau mai mică de intrare în dezvoltare de intuiţii – până la clar-intuiţii. Şi fiecare om are un anumit fel de intuiţii, iar la nivel global ne punem toate intuiţiile cap la cap şi creăm o înţelegere complexă a lumii în care trăim.
Mai înţelegem în continuare că în epoca noastră avem de-a face cu o potenţare nu numai în funcţie de experienţa de a acorda încredere intuiţiilor proprii, ci şi de gradul de înaintare a degradărilor corpurilor noastre, care se repară mai repede sau mai încet: în funcţie de gravitatea distrugerilor moştenite pe cale parentală. Dar totul este în curs de reparaţie, mai mult sau mai puţin pe timpul vieţii fiecărui om.
Tot intuitiv, apoi în continuare având la bază senzorialul şi multisenzorialul care reintră în forţă, în normalul de la nivele din ce în ce mai înalte de fiinţare, de funcţionare, începem să înţelegem multe lucruri.
Înţelegem că avem nevoie tot mai mult de tot ceea ce societatea noastră a „descoperit”, a cercetat: aşa cum este ea, oricât de nemulţumitoare a fost ea până acum şi ne este încă. Înţelegem importanţa PARŢIALULUI în viaţa noastră, pe lângă importanţa vechiului, mereu actual în fiecare moment al vieţii: doar în proporţii diferite comparativ cu noutăţile – şi ele relative cum am văzut, dar azi suntem, avem libertatea de a le percepe, de a gândi asupra lor. Mai ales asupra faptului că permanent au fost noutăţi – dar nu ni s-a lăsat timp de gândire, de reflecţie, de a greşi şi apoi a de ne lămuri: ne e frică de greşeală... de încredinţare, de alte încredinţări decât cele comune... Nu am avut posibilitatea de a intra în legătură cu semenii care ne-ar fi adus propriile lor noutăţi, de aceea ne este cumva frică de noutăţile altora: nu suntem obişnuiţi cu ele...
Încă...
Înţelegem că avem nevoie de ajutor. De ajutorul expres al entităţilor ajutătoare, de dialogul direct cu ele, să ne înveţe să primim şi să oferim, să nu ne mai doară minciunile semenilor, răutăţile lor, să schimbăm faţa lumii cu îngăduinţa noastră, aşa cum şi ele ne îngăduie cu drag pe noi. Şi când spun „îngăduinţă” sau „toleranţă” – asta NU este ceva tip „Hai treacă de la mine ... eşti mic şi prost, dar o să te faci tu mare şi o să mă înţelegi... ” Este de tip: „Ai făcut multe lucruri bune, faci azi la fel, apoi încă şi mai bune or să fie cele din viitor... hai să le dezvoltăm acum pe astea şi cele ce s-or trage din cele de acum...”
Înţelegem că avem nevoie de îngerii noştri culţi, cunoscători, rafinaţi, înţelegători, blânzi, altruişti, iubitori... ca să nu mai râdem dispreţuitori nici de cultură, nici de incultură, nici de putere, nici de neputinţe.
Înţelegem că avem nevoie să credem că îngerii noştri sunt tot atât de buni pentru noi, acum, cât de bune sunt personajele biblice sau din istoria altor popoare. Să avem încredere că îngerii noştri nu sunt copilaşi bucălaţi, prostuţi, bulgăraşi de suflete pe bulgăraşi de nori pufoşi... Este o mare asemănare între entităţile rotunde din fotografiile noastre de azi şi imaginea bucolică a îngeraşilor din jurul nostru. Dar asemănările merg până aici: imagini rotunde în care se „citesc” chipuri pure... Bisericile mânăstirilor noastre arată îngeri în toată splendoarea măreţiei lor, cunoaşterilor lor, învăţaţi, luminaţi, dornici să ne ofere tot ceea ce ştiu... şi doar noi ne limităm puterea de a cuprinde aici, acum, ce ştiu ei.
Ei – nu.
Ei aşteaptă să începem.
Măcar să începem.
Restul vine de la sine – nu contează cum, când: de când şi până când... Şi lacrima, şi zâmbetul, şi genunchii zdreliţi – ai trupului şi ai sufletului deopotrivă, au toate însemnătatea lor, calea fiecăruia este calea îngerului... De prea multă suferinţă nu mai ştim că ea nu piere decât dacă acceptăm ceea ce o creează: nu e vorba de acceptarea suferinţei în sine, ci este vorba despre ceea ce aduce suferinţa. Vrem palate şi ne plânge sufletul că alţii, josnici, vulgari şi necinstiţi îl au?... Vrem mâncare multă, băutură multă, pentru că alţii se scaldă în ele??... De ce nu vrem o casă mică, dar curată, proaspătă ca un potir cu rouă??... Şi pâine, miere, unt, lapte, ouă (e vremea lor doar... să nu le desconsiderăm), legume şi fructe... Un pahar cu vin, că nu-i bai... Un ceai cald cu povestiri liniştite lângă o fereastră cu crăciunică de-a noastră înflorită, dincolo de care iarna fugăreşte ninsori blânde sau învârtejite de viscol, ce dau siguranţa calmă a casei împodobite cu suflete curate şi cetină lucitoare...
Dar noi, încă.......................................

...noi încă mai avem nevoie să ne amintim că suntem spirite întrupate şi nu corpuri fizice însufleţite: doar născute din celule prin impuls electro-magnetic sexual, eventual luate în primire de un spirit pe la 4 luni, când copilul „mişcă”... Mulţi nici asta nu mai cred... Ceea ce nu diminuează de fapt realitatea : că suntem fărâme din acea energie fundamentală ce a format şi pe Marii Divini ai lumilor create de Ei – Autocreaţii... Energia este ceva atât de abstract încât nu credem că compactizarea ei poate da naştere la un moment dat la conştienţă şi la conştiinţă, începând să se manifeste, fărâmele pe care le numim monade ajutându-se reciproc să-şi diversifice manifestările, luând exemplu de la altele asemănătoare – dar niciodată identice. Toate evoluţiile au mers şi merg pe aceeaşi cale. Şi astfel fiind felul în care evoluţiile ni se arată azi: NOI ÎNŞINE ÎN PERSPECTIVA DE CREŞTERE NEOSTENITĂ ÎN RADIAŢIA DIVINĂ...
...Şi asta unii dintre noi o ştiam bine. Mulţi o cred acum.
Şi asta este ceva deosebit de important.
Să nu uităm ceea ce credem acum. Doar să avem în vedere să rămânem căutători, descoperitori ai unor multe, foarte multe alte sensuri, mai mult sau mai puţin subtile.

Vom vedea în continuare de la ce putem porni, printre multe, multe altele şi ce putem descoperi... tot printre multe altele !!!...

4 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Salut, Omule mare, si inainte si dupa! :)
Mie imi e mai frica de taxe decat de 21 decembrie! :)

Cristiana spunea...

....Hmm... şi de curentul electric care de la 1 ianuarie se scumpeşte cu 10%... Dar o să fim mai toleranţi şi o să păpăm mai puţin, şi... şi...

DaniS spunea...

Multumesc mult, Cristiana! De fiecare data cand iti citesc invatamintele- eu asa le consider - imi aduci pace si imi incalzesti sufletul! Multumesc!!!

Cristiana spunea...

Dani... aşa vreau, să aduc ceva frumos din toate frumuseţile pe care le păstrez în suflet, care... DA!! îmi încălzesc şi mie sufletul şi îmi aduc pace lăuntrică!!! Dacă reuşesc măcar cât un bob de rouă... înseamnă că nu trăim degeaba !!!
Să-ţi cânte sufletul cu împăcare, cu senin şi bucurie !!!
Tuturor !!!