Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 22 decembrie 2012

JURNAL ÎN DECEMBRIE 2012 (5): SĂNĂTATEA ÎNDOIELII DE MOMENT ...

... este azi... ca o continuare a celor pe care le scriam aseară...
Să fim modeşti, echilibraţi în continuare... căci cele ce se petrec sunt în fundamentul lor, experienţe de ridicare a gradului nostru de spiritualitate, bazându-ne pe experienţe multisenzoriale: perceptibile şi în plan fizic, şi în celelalte planuri de vibraţie mult mai înaltă a locului din univers în care ne aflăm.

Mulţi dintre noi, care nu din sinceră speranţă de mai bine, ci poate din trufie creându-şi o altfel de speranţă – speranţa "aleşilor" – au schimbat atitudinea de ieri până azi: ori învinuiesc pe ceilalţi de "nereuşită", ori se leagănă în idei precum ceva s-a petrecut, trăim o nouă eră, suntem schimbaţi dar nu ne dăm seama... Se urează La Mulţi Ani ca şi când ar fi o sărbătoare percepută numai de către acei "aleşi"...

Însă nimic nu se petrece doar în planul ezoteric, al percepţiei nevăzutelor. E greu de înţeles că spiritualitatea nu se limitează la senzorial – fie senzorialul fizic, fie multisenzorial.
Spiritualitatea înaltă cuprinde deopotrivă toate planurile, nu aruncă nimic, nu dezmoşteneşte nimic, nu dispreţuieşte, nu supra-preţuieşte...
Avem în continuare o experienţă care nu se leagă de încrâncenarea pe o singură dorinţă, pe o singură cale... Avem de trăit o complexitate. Suntem exact acolo, şi cum, şi în ce fel eram aseară. Ne legăm de date care se dovedesc în felul lor cu multe aspecte nedefinite corect – aş spune aşa mai curând decât false sau falsificate din varii motive... Experienţa noastră se leagă de conştientizarea celor pe care le avem şi a celor pe care nu le avem deocamdată. Orbirea poate trece, dar ea trece numai prin conştientizare proprie...

Oricâte am şti - nu ştim totul. Nu ştim decât că trebuie să ştim pas cu pas, în continuare, că suntem pe un drum care se construieşte ŞI din simţirile noastre... Pe acest drum, îndoiala trecătoare, spre imbold de autoîncurajare, e sănătoasă pentru suflet. La ora 7 mă uitam pe fereastră cu îndoială... Voiam să răsară soarele, dar în acelaşi timp mă bucuram de propria mea îndoială. Îmi spuneam că ... sunt sănătoasă şi la suflet, şi la trup... Ştiam că ceea ce era în mine poate fi adevărat... doar că NU LE ŞTIM PE TOATE... Chiar nu le ştim pe toate...
Nu putem fi siguri de toate...
Nici cei ce cred ceva, nici cei ce cred altceva... nici cei care nu cred...
Şi soarele a răsărit... Undeva în sufletul meu ceva s-a bucurat cu duioşie... În gândul meu mi-am spus doar aşa: „Înseamnă că am înţeles ceva corect. Înseamnă că trebuie să merg mai departe ...”

E solstiţiu... sufletele noastre sunt larg... larg de tot deschise !!!... Deschiderea voinţei noastre, în primul rând, este peste toate moştenirile: le ajută să ne pătrundă, să ne călăuzească... da, aşa cum prietena mea cu care am cercetat multe deschideri spirituale a primit comunicare blândă de atenţionare iubitoare ieri după-amiază... să deschidem voinţa ajutând picătura de suflet uitată...

Niciun comentariu: