CHRISTOS CHIAR S-A ÎNĂLŢAT !!

Cristos chiar s-a înălţat !!
Este spusa cu bucurie a celor care au văzut cu ochii lor, iar noi credem pentru că intuim corect că aşa a fost: au fost oameni care au văzut cu ochii lor cum Iisus s-a înălţat.

Fiecare lucru pe care l-a facut El a fost făcut:
– pe de o parte: să ne amintească că şi noi, toţi – dar absolut toţi oamenii... am făcut cândva acel lucru;
– pe de altă parte: că va trebui foarte curând să-l reluăm, însă mai puternici, mai vădit biruitori asupra unei mari părţi a cotloanelor proprii neputincioase: care nu fac din noi păcătoşi (şi a lăsat în lume să descoperim noi înşine asta...) căci toate sunt părţi de evoluţie trecută care trebuiesc însă remodelate, pe măsura creşterii puterii şi experienţei spiritului.
Pentru cea mai grea perioadă pe care a trebuit să o traverseze omenirea, El a lăsat exemplul personal, îndrumări clare privind ceea ce ne aşteaptă şi modul în care putem să o traversăm fără cădere, ci mereu cu înălţare. Chiar dacă cu durere....

Apoi s-a înalţat. Este de comentat acest fel de înălţare, pe care în trecutul nostru toată lumea îl percepea ca atare, nu numai câţiva oameni cu puteri de clarvedere şi clarauz deosebite, ca în timpul lui Iisus. Avem puterea să credem acest lucru?.. Sigur, viitorul o va dovedi: şi în ceea ce priveşte trecutul şi în ceea ce priveşte viitorul... Căci trecutul va fi perceput ca atare de toată lumea, prin retrocogniţie (plexul retrocognoscibilităţii, aflat ceva mai jos decât plexul frunţii se deschide acum, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare). Vom fi în stare să înţelegem că avem nevoie de cunoaşterea vieţilor anterioare nu neapărat ca să ne numărăm păcatele,căci fiecare viaţă în parte şi-a perceput bine cele bune şi cele rele, în mod echilibrat – nicidecum doar prin prisma celor rele, fără cunoaşterea celor bune, aşa cum se exprimă mulţi cititori în stele-negre de azi... Să ştim şi ce a format această lume din noi, şi modul în care noi am ştiut să răspundem lumii aşa cum a fost ea în vremea ei...
Să ştim şi cele bune realizate, chiar dacă au fost aşa cum au fost: am hrănit cohorte întregi de regi, nobili şi preoţi, am clădit piramidele, castelele pe care le admirăm azi, catedralele – pe care la vremea respectivă nu am putut să le vedem, să ne bucurăm văzându-le nici pe dinafară, nici pe dinăuntru...
Am făcut revoluţii fără de care lumea ar fi fost mult mai neagră decât este acum, am fost târâţi cu forţa în războaie, pentru că altfel alţii ne-ar fi distrus neamul, casele şi hrana... Am învăţat ce înseamnă curajul, altruismul, bunătatea, virtutea... Este rândul altora să înveţe acum, la fel ca şi în toate epocile Pământului... rândurile celor buni se îngroaşă, chiar dacă suntem tentaţi să vedem invers... doar pentru că ne-am dori să fie toată înălţată...
Trăim ceea ce trăim pentru că trebuie să trăim... Şi trebuie să dăm în fiecare moment al vieţii noastre proba celui mai mare curaj, tăria, caracterul, moralitatea, puterea şi atenţia de creaţie.
Ca să ne aducă aminte că nu credem degeaba ceea ce credem, Iisus s-a lăsat omorât... Atunci, la vremea aceea, valabil şi pentru cei care suntem azi. Noi trebuie să răspundem cu curaj pentru toate actele noastre, să spunem adevărul şi într-adevăr, adevărul ne va elibera de toate fricile, neîncrederile, restanţele spirituale naturale evoluţiilor noastre...
Şi vom ajunge din nou să vedem liniştiţi cum oamenii pleacă la terminarea destinelor lor: senini, cu acea seninătate pe care o au cei care au împlinit cele pentru care au venit pe Pământ... Vom trăi fiecare dintre noi propria înălţare: acum de puţini oameni percepută, apoi treptat de către tot mai mulţi oameni... apoi de toţi. Fără excepţie.
Christos s-a înălţat !!
Cu adevărat aşa a fost: s-a înălţat !!