UN sms FOARTE PROFUND...

De la dl. Dan Iancu, pe blogul dânsului venire...
"litera prinsă în hîrtie ca-ntr-un coşciug. "
http://uhitto.wordpress.com/2010/08/25/sms-86/

De mult spun, şi scriu eu ceva, discuţie avută şi cu dl. prof. Gr. Albu Gral:
Dacii (geţii) nu scriau (deşi aveau un anume fel de a lăsa informaţii-rădăcină spre cunoaştere şi mai ales: spre aprofundare), căci ei ştiau bine că scrisul osifică informaţia. Expresia de osificare îi aparţine dânsului. Eu aş fi numit-o legare de vechi, învechire, însă mi s-a părut mai concisă expresia dânsului.

Scrisul nu a apărut ca urmare a dezvoltării creierului maimuţei-devenite-peste-noapte-om, ci ca urmare a încredinţării că totuşi este necesar la un moment dat al dezvoltării populaţiilor pe Pământ şi al dezvoltării mişcării, deplasării lor de la o regiune la alta a planetei: pentru ca informaţia să circule prin lume, ca înainte sau post-mergător omului. Adică, dacă circulaţie nu era – nici scrisul nu era...

AMĂNUNTE PENTRU CEI CARE DORESC SĂ LE CUNOASCĂ
Dl. profesor spunea ca dacii nu scriau din acest motiv. Târziu au pus informaţie pentru viitor în rune. Dânsul descifrase multe moşteniri de acest fel, din Peştera Ialomicioarei şi din Templul Ursitelor, de la Şinca Veche.
Eu am observat acest lucru la toate populaţiile tradiţionale. Adică acele populaţii care au stat întotdeauna pe locul în care au fost creaţi ca oameni, iar astfel de grupuri umane locale s-au aflat peste tot, pe Pământ. Fiecărui continent în parte i-au revenit astfel de grupuri umane create, în partiţii regionale alese special de marii Creatori-coordonatori ai evoluţiilor noastre, pentru ca populaţiile umane să se dezvolte armonios, în funcţie de necesităţile tuturor grupurilor spirituale care au venit la întrupare pe Pământ, de-a lungul timpului. Dar după ultima glaciaţiune, multe grupuri care nu au mai suportat starea de nemişcare pe glia strămoşilor lor, având încă impulsivitatea spirituală deosebit de dezvoltată, au migrat de pe locurile strămoşeşti: nu neapărat în căutare de hrană, materiale pentru creaţia lor materială sau forţă de muncă suplimentară. Ci din acea zgândărire spirituală din înclinaţiile pe care spiritele le au dinainte de a fi ajuns pe Pământ, în evoluţiile lor, neputând să-şi strunească încă  interiorul, sufletul care încă nu-şi înţelege adevăratele valenţe ale libertăţii proprii.
Fiecare populaţie locală actuală este formată din astfel de grupuri mixte: din grupuri de populaţie tradiţională şi din grupuri de populaţie migratoare.
Din toate studiile acestea, sper că s-a înţeles părerea proprie cum că, de fapt, doar corpurile noastre le primim moştenire la întrupare, de la anteriorii noştri, spiritele urmând a se întrupa treptat pe întreg Pământul, în funcţie de necesităţile proprii de evoluţie.
Tradiţionalii (care astfel îşi trag trupurile din vechii atlanţi) au păstrat vechile obiceiuri corecte ale cunoaşterilor de tip atlant, recalibrate doar după vibraţia în schimbare în plan local. Adică adaptate noilor vremuri şi noilor moduri de creaţie, comunicare şi deplasare umană. Au lăsat moştenire, aşadar, obiceiurile locale străvechi, originale locului, care au arătat întotdeauna subconştientului (ca fond informatic existenţial) şi conştientului uman (în aplicaţii) ce este specific acestui loc de pe pământ.
Migratorii au adus corpurile lor din locurile de origine, o origine tot prin Creaţie, moştenită din linii lemuriene şi atlante deopotrivă şi, cu ele odată, au adus obiceiuri pe care le-au lăsat moştenire acolo unde s-au stabilit. Adică – ce este specific locului de unde au fost aduse şi lăsate spre moştenire generaţiilor de urmaşi prin corpurile lor. În plus însă, ele au fost împletite cu adaptări din mers, din fricile lor de necunoscut, din pierderea cunoaşterilor originare – căci ele nu au mai putut fi folosite în mers. Adaptările corecte din mers pot fi realizate la nivele foarte înalte de vibraţie planetară – dar foarte greu, şi uneori de loc, din împletirile şi influenţele primite din fiecare loc prin care au trecut. Locuri traversate astfel aveau şi ele vibraţia în diminuare puternică, în acele vremuri în care au avut loc migraţiile. În acest fel s-au format alterări foarte normale, fără ca cei care le-au adus să fi fost conştienţi de depărtări de la linia de echilibru din care au pornit cândva.
(Aceasta este o deschidere de discuţie pe care ne vom sprijini şi atunci când vom discuta despre obiceiurile geţilor (dacilor) – referitor la unele mail-uri care circulă în aceste zile pe internet.)

Revenind: în acest fel, s-au împletit moştenirile, odată cu drumurile vieţii tuturor – tradiţionali sau migratori. Au fost create condiţii speciale, permanent înnoite, pentru astfel de împletiri de popoare, grupuri şi amprente ale obiceiurilor spiritelor asupra corpurilor aduse astfel. Una dintre cauzele cele mai profunde pentru care s-au creat astfel de condiţii a fost şi aceea conform căreia acele spirite care s-au dezobişnuit de impulsivitate înaintea altora – să nu o mai nege, ci să o folosească exact acolo, şi atunci când trebuie, la nevoie expresă. Adică: ştiu că vine o primejdie – nu fug panicat, ci evaluez forţele periculoase şi puterile personale şi, dacă consider că am putere să înfrunt – o fac; dacă consider că nu pot face faţă unei astfel de primejdii – fug. Dar... depinde unde fug, ca să nu deranjez viaţa altora, să nu le distrug habitatul, să le respect obiceiurile, să învăţ de la ei, să ofer şi eu cunoaşterea mea – celorlalţi.
Scrisul aşadar, apare cum spuneam, în astfel de condiţii legate de dezvoltarea populaţiilor, de diversificarea rutelor şi călătoriilor odată cu venirea grupurilor migratorilor. Înainte de folosirea înscrisurilor, legăturile între populaţii aveau loc prin intermediul Călătorilor Moşilor (cu deplasare rapidă prin mersul cunoscut de noi sub denumirea de „mers solomonar” sau mers astral, sau mersul zburător: plutire rapidă la suprafaţa solurilor şi apelor), a legăturii de tip mental (transmiterea imaginii „Capului vorbitor” de la o regiune a planetei – la alta).
Pentru transmiterea unor învăţături viitorimii s-au folosit runele – înscrisuri restrânse cu transmisie a unor informaţii teritoriale şi temporale, toate de natură spirituală, simultan. Nu transmiteau cunoaşterea lor din momentul înscrierii, căci ştiau bine că scrisul osifică – adică pune în formă cunoaşterea din acel moment a celui care face înscrisul. De fapt, chiar în momentul scrierii, prin legătura dintre concentrarea folosirii mâinii, simultan cu a gândului care însoţeşte acţiunea, omul se poate lumina cu multe alte înţelegeri simultane. Ca să nu mai vorbim de faptul că experienţa formează şi reformatează permanent, în fiecare moment, conştiinţa umană, cu atât mai mult cu cât populaţiile tradiţionale au avut un grad de conştiinţă deosebit de elevat. O elevare spirituală rezultată din moştenirea şi învăţăturile permanente ale străvechilor, moşilor, împletită cu liniştea cu care trăiau oamenii fără întrerupere în teritoriile cu care erau obişnuiţi, în mijlocul populaţiilor care se cunoşteau bine, din tată în fiu, de milenii.
Valurile migratorilor au schimbat profund viaţa în teritoriile noastre, la fel ca şi în centrul şi în vestul Europei. Scrierea apare treptat, dar rapid ca urmare a conştientizării necesităţii lui, în condiţiile dezvoltării tuturor relaţiilor umane, diversificării activităţilor în comun pe largi teritorii, mărirea volumului deplasărilor de la o regiune la alta a planetei, ca urmare a măririi activităţii de comerţ continental şi maritim.
Sunt doar câteva idei, care vor fi dezbătute pe larg în viitor.