TU NU TE ROGI LA DUMNEZEU SĂ ÎMPRĂŞTIE NORII ŞI SĂ ALUNGE GRINDINA?

Dialog cu o prietenă.
– A fost şi aici puţină grindină, dar m-am rugat şi nu a mai fost în scurt timp.. Tu nu te rogi la Dumnezeu să împrăştie norii şi să alunge grindina?
– Nu, nu fac asta niciodată. Ar trebui nici nu nu-ţi fie frică, nici să nu te rogi pentru a nu mai fi ceva, căci fiecare lucru pe lumea asta are un rost foarte clar. A propos… ştii de ce Dumnezeu a schimbat plafonul noros permanent de pe timpul atlanţilor, cu cerul senin şi din când în când ploaie, ninsoare, etc., din aceste timpuri ale noastre??
– De ce?
– Uite de ce: ploaia curăţă câmpul mental care facilitează activitatea de gândire a oamenilor. În mod curent se spune că ploaia sparge câmpul mental al oamenilor. Lucrurile sunt însă puţin mai complexe. Nimeni nu spune că acest câmp mental nu este bun. Dimpotrivă, suntem în epoca comunicării verbale, asta trebuie să facă lumea şi nimeni să nu fi oprit vreodată omul de la comunicare. Dar activitatea gândurilor, ca să fie desfăşurată fluid, nestingherită de absolut nimic, are nevoie de un câmp mental curat, degajat de amprentările inerente, pe care numai ploaia şi – în unele cazuri, grindina – îl poate elibera. Ploaia nu strică câmpul mental foarte dens, format nu neapărat de gândurile noastre, cât de atragerea de către corpul mental a unui volum deosebit de bogat de fluxuri de energii şi materii mental-astrale şi vitale (eterice), pentru susţinerea acestei activităţi atât de bogate de gândire pe care o avem azi. Câmpul este format, aşadar, de fluxurile de filamente atrase şi reţinute în câmpul mental al fiecărui om, care însă sunt amprentate cu activitatea mentală. De fapt: câmpul fiecărei fiinţe purtătoare de corp mental, chiar dacă uneori ele au în corpurile lor doar o coajă subţire de corp din materie mentală (materie cu vibraţie specifică corpurilor mentale), sau chiar numai celule din astfel de materii, care creează premizele unui astfel de corp, în continuarea evoluţiei proprii. Cu cât populaţia spirituală a unui loc este mai mare, cu atât se va crea în câmp mental mai bogat. Cu cât se vor afla în spaţiul cercetat mai mulţi evoluanţi de tipul creatorilor conştienţi universali, cu atât câmpul mental va fi mai puternic: adică format din fluxuri mult mai variate, de frecvenţe diferite, şi mai ales de frecvenţele cele mai înalte din segmentul energo-material mental.
Câmpul mental va fi cu atât mai puternic, cu cât populaţia conştient-creatoare va fi mai numeroasă. Dar şi amprentarea va fi pe măsură de puternică, de persistentă. Nu este nevoie ca omul să se gândească numai la lucruri ideale, înălţătoare – sau dimpotrivă: rele agresive – „grele” (cum spunem de multe ori). Simplul fapt de a crea, de a lucra, de a munci, de a efectua tot timpul ceva pentru susţinerea vieţii, necesită un volum impresionant de fluxuri mentale. Cea mai simplă activitate de a găti o mâncare este altceva decât a se hrăni cu ceea ce îi vine prin rădăcini: cum este cazul plantelor (posesoare de celule sau grupuri de celule din materii mentale inserate în corpul lor astral (emoţional), foarte bine dezvoltat).
Amprentările obosesc şi creează inerţii. Mişcările inerţiale consumă mult din timpul afectat dezvoltării activităţilor sau chiar relaxărilor umane, lucru pe care îl vom înţelege cândva altfel, şi vom aprecia mult astfel de timpi pe care unii dintre noi îi cred „morţi”, iar oamenii – „puturoşi”, care „Nu se gândesc decât la relaxare!!”
Fără această ploaie am fi fost tot neamul omenesc abrutizat şi apoi stins prin dezolare, la numai câteva milenii după ceea ce numim azi glaciaţiune. După ultima glaciaţiune.
Atlanţii aveau o activitate mentală de o complexitate cu totul deosebită, de creaţie şi de comunicare mentală, apoi de deplasare astral-mentală – forme de manifestare neînţelese din aproape toate punctele de vedere. În acelaşi timp cu preocuparea privind ridicarea spirituală a întregii societăţi umane, aveau şi o grijă cu totul specială pentru echilibrul forţelor în întreaga natură. Se crede că ei şi-au distrus propria civilizaţie, dar nu este de loc adevărat acest lucru. Erau oameni dedicaţi dezvoltării vieţii umane de cea mai înaltă calitate şi moralitate, dedicaţi protejării tuturor vieţuitoarelor pământene şi Pământului întreg. Nu decăderea lor, ci diminuarea vibraţiei medii planetare a condus la schimbarea lumii, aşa cum am mai discutat noi de multe ori.
Tot din acelaşi motiv, după ultima glaciaţiune oamenii nu au mai putut avea putere de abordare a activităţii lor mentale, în moduri asemănătoare celor din perioadele anterioare. Dar le-a rămas activitatea mentală de a planifica activităţile lor, secvenţele de realizare a fazelor de lucru, pe care s-au obişnuit să le comunice semenilor lor, extinzând apoi comunicarea după obişnuinţele de reproducere a sunetelor fundamentale, mod de comunicare cu care era obişnuit. Limbajul şi gândirea ca atare au existat dintotdeauna, doar că vorbirea nu era exprimare prin aparatul vorbirii, ci redat prin sunet mental, transmis mental de la un om la altul. A fost mai uşor pentru omenire să-şi păstreze activittaea mentală pe care a numit-o minte şi gând – chiar daca până târziu de tot (cam până pe la jumătatea mileniului II d.Ch.) omul a „gândit” prin imagini mentale, nu prin cuvinte – aşa cum vorbea. Vorbirea „în gând” este o activitate mentală destul de recentă, aşadar. Dar oamenii nu au pierdut timpul şi au tot vorbit, şi gândit din ce în ce mai mult!!
Asta ştim şi noi, azi!!!
Dar altădată vom discuta despre aceste lucruri.
Aşadar, ploaia duce cu partea eterică şi astrală a apei amprentările , antrenând curăţarea periodică a mediului nostru de trai.
– Da, sunt convinsa ca este o legătură între gândurile oamenilor şi starea atmosferica…
– Grindina apare ca front de spargere a vibraţiilor joase strânse în straturile cele mai înalte ale atmosferei, care influenţează treptat pe cele mai de jos... Apariţia ei arată gradul de vibraţie joasă care a influenţat atmosfera planetei, Pământului. De fapt, nu este totul numai legat de activitatea umană (nu numai gânduri, ci toate vibraţiile care apar ca rezultat al activităţii umane), ci şi vibraţiile care se acumulează de la trăirile întregului biosistem planetar. Chiar dacă puterea mentală unei vieţuitoare mărunte nu este mare, volumul total, uriaş, al biosistemului planetar este cel care se adună şi creează influenţe destul de puternice.
Acum înţelegi de ce nici prin gând nu-mi trece să-mi fie frică sau să mă rog de încetare?
Am avut şi eu această tendinţă până la un anumit moment dat. Mă corectez întotdeauna dacă mai apare tendinţa de a ruga ceva pe Dumnezeu, mă străduiesc doar să-i mulţumesc pentru tot ceea ce îmi dă, sau nu-mi dă, sau corectează în viaţa mea.
De regulă mă rog involuntar pentru mama cu frică, atunci când ştiu că nu se simte bine, să-i lumineze Dumnezeu zilele pe care le are, să-i împrăştie gândurile de frică care o tulbură…
…De parcă nu are nimeni grijă de noi, de parcă nu am fi ajutaţi tot timpul, indiferent dacă conştientizăm sau nu… De parcă nu aş ştii bine asta… Tot ne ia gândul pe dinainte… oameni suntem…
Tot ceea ce a fost neplăcut în viaţa mea s-a dovedit a avea un rost foarte precis.
– Da, ai dreptate, dar mă gândesc la maşinile oamenilor care sunt afară, la grădinile oamenilor, la acoperişurile caselor şi, dacă vine grindina mare, le poate deteriora..
– Da, ştiu, aşa suntem noi, din economie la acumulare, aşa suntem obişnuiţi... Şi la mine e geamul deschis la camera mea şi acum sunt la serviciu... Toate sunt însă de trecut. Şi încă noi – eu, tu – avem resurse materiale destul de bune, dar sunt mulţi oameni care nu au…
– La ei mă gândesc când mă rog..
– Da, asta da, să întărim prin gândul nostru curajul omului de a face faţă la toate cele cu care se confruntă… De fapt, noi ne rugăm cu frică şi frica este aceea care o radiem în jur. Nu ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ajută sau că ne dă curajul să învingem greutăţile. Să spunem: Doamne ştiu că îmi vei da puterea să trec prin toate acestea.
Ar trebui să nu fie o rugăciune, ci un dialog.

COMENTARII REŢINUTE CU DRAG:
Elena spunea...
    Asa e ,Cristiana,fiecare eveniment are un rost.Am inteles de mult asta.Si stiu ca in orice lucru rau e si putin bine si invers.Si ca lucrurile sunt bune sau rele in functie de ceea ce gandim noi despre ele.A trecut ceva timp de cand eu nu ma mai rog sa stea ploaia! Si stiu ca ploaia "spala" pacatele gandurilor noastre .Eu ma simt asa de bine dupa o ploaie "hotarata".