CĂLĂTORIA ASTRALĂ: CUNOAŞTEREA, DESTINUL ŞI ILUMINAREA (2)

Aduc din nou în discuţie modul de abordare a temelor în studiile pe care le prezint, ca urmare a discuţiilor purtate cu dvs., cititorii acestor studii.
Scopul declarat - şi de declarat în continuare, ori de câte ori se va ivi prilejul - al scrierilor mele privind călătoria astrală (dar şi orice altă temă) este acela de a aduce înţelegeri extinse privind fenomenologia conexă şi eliminarea confuziilor, părerilor preconcepute şi notei de superficial inerent cu care sunt preluate diverse scrieri uneori, fără cunoaşteri aprofundate şi aplicaţiile lor concrete, fără învăţături care să uşureze mersul fără frică pe liniile destinelor noastre. Să intrăm - sau să continuăm, după cum este cazul - avizaţi, întăriţi, pregătiţi şi mai ales învăţând permanent din astfel de căutări. Scriu atâta cât cunosc şi eu, căci cu toţii suntem pe o cale, pe un drum, şi urmărim nu numai ţelul, scopul final, ci şi toate învăţăturile care se pot trage din parcurgerea acestui drum.
Sunt adepta practicilor naturale şi ajungerii la trăiri dincolo de limitările impuse societăţii noastre în secolele anterioare, cu care moştenire am rămas înlănţuiţi şi azi, din nefericire. Ar fi trebuit ca în tot timpul care s-a scurs să învăţăm, din experienţa fiecărui om în parte, oricât de mică sau oricât de mare ar fi fost ea, posibilităţile extinse ale omului-spirit-pământean. Asemenea învăţături au fost retrase din viaţa societăţii şi folosite unilateral, pentru extinderea formelor de putere, dar acest lucru nu trebuie să ne afecteze mai mult decât cu mirare în clipa în care aflăm. Puterea noastră nu stă în răzbunare, ci în căutarea de metode de cunoaştere şi de înţelegere a ceea ce poate face omul simplu, care nu caută decât înaintarea sa spirituală, continuarea înălţării sale spirituale îmbrăţişând eternitatea şi infinitul. Să înţelegem că lucrurile absolut naturale înving orice fel de teorii şi practici artificiale, vibraţia planetară este în permanentă creştere ajutându-ne permanent, iar memoriile noastre ne vor aduce treptat în matca naturală a cursului destinului nostru comun, ca omenire: reluarea cursului de universalizare
Şi pentru că discutăm în egală măsură şi despre destin general, şi despre destin individual, să înţelegem că destin individual poate fi şi ceea ce denumim azi construirea acelui Homo Pantocrator care a înmugurit şi creşte azi în noi, care ne poate trezi la o viaţă care se desfăşoară pentru toată lumea la cote superioare. Căci tot ceea ce avem de făcut, fiecare om în parte, este să facem cu concentrare, cu tragere de inimă, cu bucuria de a realiza ceva de calitate mereu înălţată, până în ultima clipă a vieţii noastre.

CÂTEVA PRECIZĂRI PRIVIND LINIILE DE DESTIN ALE OMENIRII

Să legăm tema călătoriilor astrale de însăşi înţelegerea destinului umanităţii este o încercare pe care o fac cu ceva curaj, căci subiectele abordate în cadrul acestei teme trebuie să fie multe, cu legături ramificate în care chiar nu vom avea timp pentru abordări foarte profunde. Dar studiind în continuare şi alte aspecte ale realităţii contemporane, ale unor cunoaşteri care îşi fac loc treptat în lume, în sufletele noastre, ne vom orienta către alte noi aprofundări ale acestui subiect. Vor veni la rând capitolele de percepţii, protecţii, creaţii materiale şi nu în ultimul rând capitolul de sisteme corporale (ba chiar foarte curând) - toate deschizând linii de extindere a înţelegerilor noastre asupra modului în care fiecare grup spiritual uman - şi umanitatea în ansamblul ei - îşi urmăresc concret liniile de destin şi, mai ales: foarte corect.
Greu de crezut - dar Dumnezeu nu ne cere decât ceea ce putem să înţelegem, fiecare dintre noi, la timpul şi în locul potrivit al vieţii sale.
***
Destinul nostru, ca omenire în ansamblul ei, se situează la un nivel echilibrat între deznădejdile unora şi exacerbările altora.
Destinul omenirii nu este iluminarea genrală, reînvierea generală, trecerea planetei în alte dimensiuni structurale ale universului, crearea mentală a unui corp de lumină ca vehicul pentru o plecare selectivă, avantajoasă doar pentru o anumită parte a oamenilor, cei care se pot dovedi în stare de a efectua o asemenea creaţie.
Toate cele de mai sus (şi vom vedea şi partea negativă, a deziluziilor omenirii oglindită în încredinţări asupra destinului ei) sunt metafore ale trecerii întregii zone I a universului la un nivel de vibraţie superior: nicidecum într-o altă dimensiune structurală a universului, nicidecum o scindare a unei părţi care ar merge în "Rai", lăsând-o pe cealaltă în "Iad". Lucrurile sunt foarte clare atunci când se studiază în profunzime dinamica fluxurilor de energii şi materii circulante în univers: treptat zona întreagă îşi schimbă vibraţia, fluxurile vechi - cu vibraţie diminuată, care alimentează galaxiile (componentele lor: stelele şi planetele cu toate vieţuitoarele planetare) sunt înlocuite cu cele noi, cu vibraţie ridicată. Iar această schimbare se face aici, în zona I astfel încât spiritele aflate la începutul evoluţiilor lor să treacă încet, treptat, de la o formă de învăţătură la alta, să înţeleagă perfect, dar tot treptat, dinamica schimbărilor universice, la oricare nivel al vibraţiilor din orice punct al ei.
Spiritele învaţă să folosească această dinamică în creaţia lor materială, în planificarea fazelor de lucru, în simţirea emoţiilor şi în gândirile lor, înţelegând astfel derularea evenimentelor create prin puterile lor spirituale şi, în acelaşi timp, prin neputinţele tuturor. Cunoaşterea învăţăturilor spirituale - după cât de simplu am putut relata în expunerea mişcărilor blocurilor spirituale piramidale aflate în călătorii interzonale (totuşi lucrurile sunt mult mai complexe) - ne relevă faptul că suntem creatori conştienţi universali, aflaţi în etape de evoluţie deosebit de subtile. O astfel de cunoaştere ne conduce la înţelegerea că suntem spirite întrupate, care învaţă să primească şi să ofere ajutor pentru înţelegerea lucrurilor simple - până la cele complexe, de la cele văzute - la cele nevăzute, înţelegând mai întâi dinamici secvenţiale pentru a ajunge la urmărirea celor simultane. Avem nevoie de toate acestea pentru a reuşi să creăm personal diverse elemente în mod simultan, fără să ne folosim de tehnologii distrugătoare, utilizând posibilităţi extinse ale propriilor noastre corpuri de întrupare. Avem nevoie în egală măsură şi de înţelegerea secvenţialităţii, şi a simultaneităţii existenţelor, acţiunilor, evenimentelor. De aceea trăim aici, pe o planetă cu populaţii extrem de numeroase, efectuând mişcări, creaţii, deplasări, comunicări pas cu pas, secundă după secundă, pentru a ajunge să înţelegem derularea lor, împletirea lor: a rădăcinilor lor, a dezvoltărilor lor şi a efectelor lor în spaţiu şi timp. Le cunoaştem treptat la nivele joase de vibraţie, după ce ne-am obişnuit cu existenţa lor la nivele mai înalte, după care revenim la vibraţii înalte şi folosim întreaga experienţă pe care am acumulat-o astfel.
Avem ca sarcină implicită să ne obişnuim cu moduri diferite de abordare a vieţii, a oricăror feluri de manifestări spirituale care vin din partea diferitelor grupări spirituale, cu care vom conlucra în eternitatea vieţii noastre, a spiritelor de pretutindeni.
Avem să ne obişnuim să diferenţiem, în mareea de intuiţii care ne inundă la schimbarea vremurilor (situaţia noastră de azi) ce este amintire proprie din alte lumi şi ce este specific acestei lumi. Suntem spirite diferite şi trebuie să ne acceptăm modul de percepţie a realităţii locale din perspectiva fiecăruia în parte, fără să ne denigrăm - până la a ne distruge. Să ajungem să ne înţelegem şi să colaborăm fără să ne impunem ceva şi fără să ne dispreţuim pentru altceva.
Viaţa nu ne este câtuşi de puţin un joc, aşa după cum răspândesc unele şcoli ezoterice azi. Tot ceea ce avem şi facem prin corpurile noastre sunt oferite spre folosirea şi înţelegerea forţelor spirituale pe care nu am ajuns să ni le cunoaştem îndeaproape, şi ajungem până la a le dispreţui, până la a dispreţui corpurile noastre, care ne ajută, de fapt, să ne înţelegem pe noi înşine.
Ne întrebăm cine suntem, dar nu prea înţelegem modul în care învăţăm că suntem SUMA PUTERILOR NOASTRE SPIRITUALE. Că venim din evoluţii înalte şi ne îndreptăm către altele şi mai înalte, având astfel puterea să realizăm lucruri de care nu credem că am putea fi capabili.
Suntem opaci la suma neputinţelor noastre, deşi din ele putem să învăţăm cum să le depăşim şi cum să înţelegem pe cei care încă le au: dispreţuindu-ne neputinţele, le dispreţuim şi pe ale altora, în loc să ne putem ajuta reciproc să ni le învingem, să ni le sublimăm şi astfel să ne înălţăm spiritual. În loc să o facem, ajungem să credem cu deznădejde că destinul omenirii, pe care am ajuns să o credem o masă informă de clone extraterestre, ar fi să devenim sclavi ai altora veniţi din ceruri, sau să devenim suport de manifestare pentru şerpi astrali, sau să ni se crească şi apoi să ni se fure prin ardere corpurile noastre spirituale, pe care cu greu ni le dezvoltăm în lumea aridă, crâncenă în care trăim.
Ar trebui să înţelegem că nu avem de-a face nici cu confundarea scopului cu uneltele de atingere ale lui - dar nici faptul că am fi scopul altora. Nu ne jucăm şi nici nu avem ca scop distrugerea jocului sau visului altora. Trăim cât se poate de real, acumulăm cunoaştere, cizelăm atitudini şi comportamente: prin dureri şi bucurii, prin creaţie şi distrugere, prin înţelegerea binelui şi răului. De fapt - prin înţelegerea treptată a necesităţilor noastre, care ne conduc pe drumurile aprofundării permanente a tuturor celor care ne înconjoară.
Destinul omenirii este acela de a ajunge, individual şi în blocul său existenţial, la înţelegerea necesităţii ridicării permanente a calităţii manifestărilor noastre în oricare planuri. Toate planurile realităţii universice în care trăim aparţin spiritului, sunt manifestări ale spiritelor, ale grupurilor aflate în evoluţie: de la stele şi planete - până la cele mai mici vietăţi planetare (viruşi, bacterii, alge).
Fiecare om, după puterea sa spirituală, trebuie să ajungă la conştientizarea lucrului bine făcut: indiferent dacă mătură strada sau asamblează sateliţi geostaţionari, indiferent dacă corespondăm pe Skype sau bloguri, ori scriem cărţi de specialitate înaintată. Fiecare lucru pe care îl facem este o manifestare a forţelor spirituale care constituie, animă şi foloseşte corpurile constituite prin însăşi puterea lor. Modul în care folosim ceea ce ne aparţine corporal, modul în care construim de la case până la relaţii, ne caracterizează spiritual. Şi acest mod de a ne prezenta nouă înşine (pentru a conştientiza la ce nivel propriu de calitate am ajuns) şi a ne prezenta în faţa societăţii, în faţa lumii întregi, este destin personal, pe care îl comparăm cu modul de manifestare al altor grupuri, al omenirii în general.
Destinul fiecărui om nu este să vină pe Pământ până când devine Dumnezeu. Până acolo este cale lungă, dar şi viaţa noastră este eternitate. Cine iubeşte cunoaşterea, munca şi călătoria se va bucura - cine iubeşte comoditatea se va aştepta să cânte imnuri de slavă unei divinităţi pasive - inexistentă de altfel.
Dar nu este scopul acestor studii să fie arătate acum, pe loc, rădăcinile pornite din anumite secvenţe reale ale acestor imagini, precum şi modul în care confuziile au denaturat realitatea, sau cum s-au sprijinit unii oameni pe aceste rădăcini pentru a construi impuneri pe baza unor intuiţii perfect cunoscute, de altfel.

CĂLĂTORIA ASTRALĂ - OGLIDA ÎNDEPLINIRII SARCINILOR DE DESTIN

Călătoriile astrale sunt instrumente superioare de calibrare a liniilor, sarcinilor de destin. Ele pot fi oglinda subtilă a înaintărilor noastre, iar acest lucru ar trebui înţeles ca pe o continuare a cunoa?terilor noastre prin intermediul simţurilor şi structurilor noastre corporale. Este o aprofundare a cunoaşterilor pe care le avem deja, este extinderea lor - până acum doar idei palide de patrimoniu al intuiţiilor care acum se pot transforma concret în cunoaşteri: pentru care să avem certitudini de acum încolo.
În acest fel, călătoriile astrale sunt instrumente de aprofundare a unor noţiuni cunoscute doar din punctul de vedere fizic (adică prin simţurile corpului fizic şi prin extinderi ale lor, pe care le numim tehnologii), şi pe care credeam până acum că le cunoaştem complet. Finalizăm o etapă de evoluţie pământeană în care încrederea de sine şi-a format trasee pe cunoaştere, creaţie, deplasare, comunicare şi relaţionare prin intermediul corpului fizic, ajutat parţial de activităţi ale corpului astral, mental, cauzal şi spiritual. Creşterea vibraţiei planetare determină treptat revenirea la starea dinainte de ultima glaciaţiune, faţă de care însă avem în plus experienţa ulterioară, consolidată pe tărâmul înţelegerii fenomenelor fizico-chimice planetare şi de tangenţă a radiaţiilor cosmice cu planeta pe care ne aflăm. Ne continuăm cercetarea mentală consolidată înainte de ultima glaciaţiune, chiar dacă confuziile pot domni încă un timp înainte de trăirea totală prin manifestări în egală măsură ale corpului fizic şi ale celor astral-mental, împletind astfel toate metodele de cunoaştere şi aplicare a cunoaşterii care se pot desfăşura pe Pământ. Chiar dacă o parte din spiritele umane vor pleca în curând de pe Pământ, continuarea activităţilor lor va fi cel puţin la fel de înaintată procedural.
Deocamdată ne confruntăm cu greutăţi de reacomodare, la nivele înalte de percepţie şi acţiune, cu senzaţiile, percepţiile, comunicările, deplasările noastre, precum şi cu folosirea tuturor la un loc, căci:
- confuziile există, şi sunt normale acum, în această perioadă de trecere, de reacomodare, iar confuzia se împleteşte uneori cu realitatea, fiind foarte greu să le deosebim şi să le despărţim. Numai răbdarea, experienţa care se formează şi creşte (uneori chiar exponenţial), precum şi cunoaşterea generală a deosebirilor şi asemănărilor între manifestările umane la nivele de vibraţie foarte mari (din trecutul pământean: lemurian, atlant, toltlec) pot să ne recalibreze simţurile, astfel încânt să ajungem să deosebim confuzia de realitatea momentului;
- există nivele de concret, împletite cu o simbolistică aparte, pe care fiecare grup spiritual o vehiculează, în funcţie de experienţa proprie totală în trăire la acest nivel cosmic de vibraţie. Care, aşa cum am tot arătat, este extrem de diferită. Împletirea trăirilor tuturor grupurilor spirituale pe Pământ, în momentul de faţă, şi obişnuinţa noastră de a crede că nu există nici un fel de deosebiri între noi, oamenii, conduce ori la generalizarea prin impunere - incorectă şi nepotrivită - a înţelegerilor unui grup către celelalte grupuri spirituale sau, dimpotrivă, la reţinerea - până la interzicerea cu obstinaţie - a cunoaşterilor unor grupuri, numai pentru că altele nu pot ajunge la o astfel de acceptare a realităţii.
- există posibilităţi reduse de accesare a unor profunzimi - şi chiar, pe alocuri, imposibilităţi de accesare momentană - care ţin de puterea redusă de adaptare fină şi rapidă a corpurilor noastre la vibraţia planetară. Acest lucru este absolut necesar pentru înaintările noastre spirituale, înţelegerea acestui lucru este deosebit de importantă şi tocmai de aceea vom dezvolta puţin această idee, în postarea care va urma.

Să avem răbdare să înţelegem diferenţele între diferite aspecte ale realităţii pe care o trăim este una dintre căile individuale actuale de destin ale oamenilor. Să remodelăm spiritual după criterii de înţelegere profundă înseamnă să oferim exemplu celorlalţi, fără să ne fie frică, fără să avem îndoieli şi temeri privind bunul mers al universului.
Până ce să înfăptuim ceea ce este înălţare spirituală la cote deosebit de înalte, ne trebuie putere şi răbdare de pătrundere în lumea înţelegerilor profund spirituale.
Iar pentru aceasta călătoriile astrale practicate în mod conştient apar pe puntea dintre două epoci pentru fiecare individ în parte, treptat: spontan la început, înainte de a deveni instrument de folosire conştientă şi condusă după dorinţă.
Aşadar înălţarea spirituală nu este posibilă fără pătrundere cu înţelegere extinsă către segmentele spirituale cu experienţă mică şi medie, pe de o parte, şi evenimentele produse prin trăirile lor - pe de altă parte.

Călătoria astrală ne poate ajuta să înţelegem aspectele calitative ale manifestărilor noastre, dar ea nu este obligatorie în acest moment al evoluţiei omenirii, în ansamblul ei. Adică nu este un semn specific unei înălţari spirituale globale. Dacă este atinsă individual în mod natural - la fel ca şi cercetarea mentală - doar modul ei de folosire este un semn de înaintarea spirituală, folosirea ei pentru ridicarea calităţii execuţiilor noastre, corectitudinea percepţiilor noastre, moralitatea, seriozitatea, demnitatea gândirilor noastre.
Acolo unde apare acum în mod natural este semn că o astfel de folosire superioară chiar este sarcină de destin individual.
Prin exerciţiu îndelungat se poate obţine călătorie astrală în orice condiţii, însă înaintarea spirituală - pentru cine o doreşte, o conştientizează chiar acum, în aceste vremuri - îşi are regulille sale peste care nu putem trece oricum.
Sau putem.
Depinde ce alegem acum, aici, pe Pământ.
Căci eternitatea ne aşteaptă, fără urmă de îndoială.