Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


luni, 7 iunie 2010

CĂLĂTORIA ASTRALĂ: CUNOAŞTEREA, DESTINUL ŞI ILUMINAREA (3)

Pornim în această nouă discuţie tot de la ideea de a nu căuta sfaturi de accesare a unor căi de efectuare a călătoriilor astrale în mod forţat: să vedem mai întâi în mod practic de ce NU ESTE SĂNĂTOS să fie oferite sau să fie accesibile căi comune de pornire în efectuarea conştientă a călătoriilor astrale.
Vom discuta despre particularităţile de trăire ale fiecărui om în parte, pentru a înţelege că, în acest fel, fiecare om are modul său personal de pornire într-o manifestare atât de sensibilă şi subtilă cum este călătoria astrală, în etapa planetară pe care o traversăm acum: de vibraţie planetară joasă. Din fericire, suntem la finalul ei, acum. Fiecare om are momentul său personal de vibraţie în care poate intra natural, aşa cum fiecare dintre noi ne urcăm în avion, tren, tramvai, autobuz, metrou, maşină personală, pornind din locul său propriu de trăire, de acasă, din camera în care se simte în intimitatea sa naturală.
Să facem aşadar o incursiune în intimitatea vieţii umane. Rapid, pe scurt - căci altfel nu vom termina nici până într-un an cu detalieri, şi ştiu că îmi veţi da dreptate!!

UN SIMPLU „DE CE?" ŞI MULTE „PENTRU CĂ"…
DE CE sunt atât de multe păreri privind fenomenologia paranormală?
O fenomenologie în care clasificăm şi călătoria astrală.

Să ne gândim la noi, în viaţa pe care obişnuim să o numim „normală" sau „reală". Fiecare om în parte vede, aude, miroase, pipăie: astfel simte realitatea înconjurătoare, şi gândeşte despre ea, şi îşi exprimă verbal şi faptic părerea despre ea. Ştim bine asta. Prieteniile, certurile, războaiele, spectacolele sportive şi culturale, lucrările de orice fel, le putem defini ca fiind conlucrări ale noastre, în care venim fiecare cu individualitatea sa - constructivă sau creând elemente pentru distrugeri.
Corpul nostru astral (pe care îl mai numim şi emoţional) creează o bază complexă pentru exprimarea gândurilor noastre, chiar dacă nu suntem încă cu toţii bine lămuriţi de acest lucru. Gândurile noastre pot fi numite şi expresia logică a simţirilor noastre, ca urmare a percepţiilor şi acţiunilor noastre.
Dacă punem în ecuaţie toate elementele care creează complexitatea vieţii noastre, ajungem la concluzia că diversitatea universală a fiecărei clipe pe care o trăim prin oglinda impresiilor personale este uluitoare. Aproape de necuprins. Nu putem să exprimăm decât vârfurile celor care ne creează percepţia totală şi exprimarea părerilor noastre despre ceea ce numim realitate. Într-o propoziţie scurtă, să zicem: „Îţi dau o cană cu afine" se află un univers întreg despre mine ca om, cu posibilităţile mele, prin care am ajuns la coerenţa de a folosi o cană, de a înţelege crearea cănii cu toate elementele ei constitutive şi artistice, apoi de a aprecia natura din care culeg afinele; apoi despre tine - cu toate necesităţile care te-au adus în faţa mea, cu bucuriile, plăcerile, necesităţile care te fac om în faţa mea - şi eu un om, cu toate posibilităţile şi neputinţele care construiesc în plus relaţia dintre noi, ca oameni.
Este o lume întreagă de emoţii într-o clipă de simţire, de gest, de primire, de necesitate, de cauzalitate - de spiritualitate. Viaţă şi moarte, prin care gestul, emoţia, gândul, vorbirea construiesc viitorul care vine, construindu-se el însuşi prin trecut şi prezent. Unde trecutul, prezentul şi viitorul sunt infinituri, fiecare în felul său eternităţi simultane, paralele, universice.
Asta este, rudimentar spus, viaţa noastră, aşa cum este ea la modul general, acum. Să punem laolaltă tot ceea ce facem, clipă de clipă, zi după zi, în toată viaţa noastră. Am ajuns să facem totul fluid, cu o anume graţie chiar, încât nici nu ne dăm seama cât de multe trăim, gândim, facem.
Este uriaş.
Eu vorbesc despre universul percepţiilor mele, emoţiilor, gândurilor, faptelor mele.
Tu - de ale tale.
Fiecare om trece şi lasă câte ceva în urmă, la fel, aducând şi el aport la construcţia realităţii noastre.
Fiecare vieţuitoare - care nu este nicidecum decor lipsit de viaţă, de suflet - la fel.
Fiecare are complexitatea sa şi trăieşte în numele unei diversităţi de sfere de o complexitate din care pe Pământ doar vârfurile creează realitatea noastră înconjurătoare. A spune că totul este pe Pământ, şi este numai ceea ce vedem cu ochii, este simplist spus - dar fiecare spune ceva cu complexitatea care îi este perceptibilă în fiecare moment.
Intuiţiile ne creează în plus o lume aparte, împletită cu lumea senzaţiilor, gândurilor, vorbelor şi faptelor momentane şi locale, iar fiecare om participă cu seturile lui de intuiţii la crearea unei complexităţi suplimentare a vieţii înconjurătoare.
Dezvoltarea clar-simţurilor, specifică acestei etape planetare pentru oameni, dar şi pentru înaintarea celorlalte vieţuitoare - dintre care mamiferele în mod particular - creează un volum special, specific omului, adiţional la această realitate. Dacă corpul fizic are senzori cu rază de acţiune limitată (în mod special, pentru ca viaţa sa să se concentreze în apropierea sa, în acel mult-comentat „aici şi acum"), corpurile fluidice au senzori asemănători celor cunoscuţi de noi din constituirea corpului fizic - dar distribuiţi pe întreaga suprafaţă a fiecărui corp. În plus, ele oferă încă multe alte percepţii, care creează o multidimensionalitate cu totul specială perceperii realităţii de către spiritele umane.
Iată… din nou foarte pe scurt spus, viaţa noastră, aşa cum este ea…
Şi, în sfârşit, iată de ce fiecare om are calea sa de trăire fizică, de descoperire de sine în trăirea sa conştient-fizică, împletită cu calea proprie de trăire astral(emoţional)-mental-cauzală. La care se adaugă contribuţia etericulului (adică a vitalităţii - după liniile genetice, ca urmaş al părinţilor), precum şi a elementelor corporal-spirituale care îl propulsează spre înaintări de mari complexităţi (la rândul lor), prin contribuţiile corpurilor: de la spiritual (budhic) până la supra-enesicul atot-ajutător. Toate îşi aduc contribuţii uriaşei plaje de posibilităţi umane.
Iată de ce susţin pe de o parte călătoria astrală conştient-naturală, la momentul natural venit pentru fiecare dintre noi. Tocmai datorită acestei complexităţi a vieţii noastre cotidiene, care ne oboseşte de multe ori, şi nu ne cunoaştem bine corpurile, pentru a şti bine unde trebuie să ne oprim şi cum să ni le folosim în mod optim.
Pe de altă parte, iată de ce consider că pot ajuta scriind din experienţa personală, din perspectiva moralităţii, a unei spiritualităţi mai profunde - mă rog! atât de profunde pe cât o pot înţelege şi eu personal. Dar ştiind că suntem în dezvoltare permanentă, permisă treptat de vibraţia medie planetară, dincolo de restricţiile societăţii destul de exclusiviste, pe care o mai trăim încă.
Călătoria astrală cred că nu trebuie percepută doar ca o unealtă de înălţare sau o cale de decădere spirituală (în cazul în care este folosită în spionaj de război, politic sau industrial). Ea este, de asemenea, şi o unealtă pentru consacrarea cercetării materiale, iar aceasta nu este de loc o ruşine: de altfel, unele mari invenţii ale lumii au fost realizate în urma unui vis, din care „visătorul" a înţeles demonstraţii fizice, trasee chimice, elemente de astronomie, etc. Este o folosire morală, atâta timp cât nu este folosită în spionaj sau pentru unic, şi lacom profit personal. La fel ca şi în medicină, atâta timp cât nu se face speculă medicală şi farmaceutică. La fel ca şi în spiritualitate, aşa cum am mai discutat.
Dar ceea ce mie, personal, mi se pare cu totul deosebit, chiar înainte de a cunoaşte multe elemente din sfera celor nevăzute şi netrăite direct, local şi momentan (adică: trecut şi viitor), este cunoaşterea de sine, spre împlinirea destinului propriu.
Să studiem puţin acest aspect.

APROFUNDAREA CUNOAŞTERII DE SINE
Cunoaştere de sine nu este neapărat ceea ce se numeşte în mod curent „trezirea spirituală". Fiecare om îşi cunoaşte treptat modul de a trăi în condiţiile pe care le are aici, prin naştere, prin ceea ce societatea îi oferă. Fiecare om devine conştient de dorinţele sale, de atitudinile sale, de gândurile sale. Să nu confundăm cunoaşterea de sine cu dorinţa de aprofundare a unor căi de cunoaştere diferite de ceea ce oferă societatea în mod oficial, faţă de care fiecare om îşi manifestă adeziunea sau retragerea, respingerea. Când o masă tot mai mare de întrupaţi aderă la o anumită cunoaştere, recunoscându-i avantajele faţă de cele obişnuite până atunci, schimbarea devine perceptibilă. Mai departe, ea poate determina modificarea modului de trăire al grupului spiritual iniţializator şi, treptat, al altor grupuri spirituale cu care acesta vine în contact. Procesul de difuzare în masă continuă până la formarea unei mase critice - care poate determina schimbarea întregii societăţi. Iar acest lucru nu se datorează forţei de impunere (se poate şi aceasta, dar numai pe termen relativ scurt), ci încredinţărilor prin intuiţie şi prin percepţie proprie. Şi, mai ales - ceea ce ne interesează pe noi, acum - se datorează faptului că din ce în ce mai mulţi indivizi observă asemănări ale trăirilor proprii cu cele ale noutăţii care se relevă treptat. Se regăsesc puncte comune de acţiune între grupuri - chiar dacă nivelul sau/şi domeniul de lucru este diferit. Spre exemplu: calitatea superioară a gândirii şi atitudinii faţă de muncă sau faţă de semeni este tot o calitate superioară în domeniul creaţiei materiale, care propulsează omul pe orice domeniu şi-ar îndrepta atenţia. Deşi poate părea paradoxal, căutarea cu orice preţ a calităţii în creaţia materială conduce treptat la căutarea ei cu un anumit preţ - acela al compasiunii pentru semenii folosiţi ca sclavi la un moment dat, în acumularea şi folosirea în scop egoist a creaţiei materiale de calitate înaltă. Iar acest lucru se petrece cu siguranţă, datorită faptului că spiritele umane au deja bagajul lor de învăţături înaintate, pe care şi le pot aduce aminte cu relativă uşurinţă într-un anumit moment, în anumite condiţii de trai pe care le primeşte prin naştere sau căutare.
Până atunci însă, ele trec printr-o anumită formă de cunoaştere de sine: aceea că sunt în stare să facă rele cu grade diferite de subtilitate. O subtilitatea răului, a distrugerii, a oricăror forme de agresiune şi de distrugere.
A ajunge la efectuarea conştientă a călătoriilor astrale nu este decât o treaptă de aplicaţie cu ajutorul corpului astral (emoţional), pe care omul o cunoaşte bine - dar nu a avut condiţii de folosire pe parcursul etapei de vibraţie medie plantară joasă prin care a trecut Pământul: dar aflat în perioada de ieşire din această etapă, perioadă pe care o traversăm cu toţii în acest moment.
A ajunge la conştientizarea modurilor în care se poate folosi călătoria astrală este însă altceva. A recalibra în sensul ridicării calităţii căutărilor noastre este o linie principală de destin uman: individuală, dar se va îndrepta treptat şi la nivel de omenire.
Pe de altă parte, să înţelegem călătoria astrală în sensuri mult mai cuprinzătoare. Călătoria astrală oferă ajutor extinderii percepţiilor fizice în sectorul creaţiei materiale structurale, prin înţelegerea constituenţilor activi şi relativ pasivi ai structurilor: planetare, corporale, ai circulaţiilor atât de complexe ale fluxurilor energo-materiale universice. Extindem înţelegerea sectorului vibraţional şi radiant, prin înţelegeri asupra luminiscenţei şi sunetelor fundamentale - sunetele compactizărilor materiale. Ea ajută astfel la corectarea cunoaşterilor privind structurile din sectorul fluidic, vag cunoscute azi, cu direcţionări de înţelegeri privind extinderea cunoaşterii sectorului fizic către limitele imperceptibilului, prin simţurile cunoscute. Acolo unde ceea ce în mod obişnuit numim "limite" apar plaje întinse de cunoaşteri inter-sectoriale, inter-dimensionale, inter-personale, prin înţelegerea rolului complex al sectoarelor fluidice, care se împletesc cu sectorul fizic cunoscut. Iată - relativ cunoscut. Astfel limitele dispar şi apar lumi întregi inter-sectoriale, pe care obişnuinţa treptată a perceperii lor conduce la aprofundarea practic fără limite a vieţii.
Sectorul inter-personal, atât de dificil de înţeles în zilele noastre, atât de puţin acceptat a fi tolerat chiar şi în discuţiile obişnuite, se aprofundează prin înţelegerea rădăcinilor comportamentului uman şi extinderii înţelegerii importanţei fiecărui moment din viaţa noastră în trăirile viitorului înaintat, pentru pătrunderea căruia ne aflăm în principal aici, majoritatea noastră, a oamenilor.
Studiul luminiscenţei şi a sunetului fundamental al compactizării fluxurilor materiale care formează corpurile (ale noastre, ale planetelor, ale stelelor, ale matricelor galactice şi ale construcţiilor universice ale marilor Creatori), studiul câmpurilor fundamentale ale structurilor noastre corporale, ajută pătrunderea în spaţii de cunoaştere cu adevărat relevante pentru viaţa şi activitatea noastră.
Şi nu am spus decât o mică parte, poate 5-10% din totalitatea elementelor de studiu: cele pe care le putem accesa acum, la acest nivel al vibraţiei planetare. Căci vom vedea cum, în etapa mentală, structurile, vibraţiile, luminiscenţa şi sunetul fundamental sunt folosite laolaltă pentru cunoaşterea mediului de trai şi de efectuare a unor lucrări de o complexitate deosebită, aproape incredibilă pentru noi azi, unde ridicarea calităţii execuţiei creaţiei mentale prinde avânturi total nebănuite pentru simţurile şi utilizările omului intuitiv-manual, aşa cum îl cunoaştem azi.
Ceea ce ne interesează însă acum, în primul rând, sunt elementele care conduc la înţelegerea propriilor noastre atitudini, înainte de a ne preocupa de alţii. Este drept că a ne preocupa de alţii înseamnă a ne da seama într-o secundă ce simte omul sau grupul uman din faţa noastră: nicidecum ceea ce ne închipuiam… Înţelegem în fracţiuni de secundă că ceea ce numim azi "închipuire" la adresa clarvăzătorilor este practic zero faţă de ceea ce ne închipuim în viaţa de toate zilele (adică departe de realitate: trist - dar foarte adevărat). Credem că avem percepţii şi gândiri corecte, dar descoperim că doar ne-am închipuit că în faţa noastră oamenii sunt sau fac ceea ce credem noi. De aceea ni se spune să nu judecăm oamenii: putem să ne ferim de unii dintre ei atât cât ne este posibil, iar dacă nu putem - să ştim că este sarcina noastră să dăm exemplu de atitudine morală, demnă, prin gândirea şi lucrarea pe care o facem împreună.
Am mai spus că astfel de călătorii astrale nu sunt numai pentru a şti ce se petrece în lume, în spatele unor uşi mai mult sau mai puţin închise: ne repezim cu curiozitate să vedem ce fac alţii, cum sunt alţii, înainte de a ne vedea pe noi înşine. În primul rând avem nevoie să ne preocupăm de noi înşine, căci înţelegându-ne pe noi înşine - înţelegem lumea aşa cum este ea. Vom înţelege ce stă la baza comportamentelor noastre, iar dincolo de "jocul" luminilor simple şi ale umbrelor pe care le credem unice, cunoaşterea se deschide uriaş în ochii noştri larg deschişi, relevând:
- luminile uluitor de complexe ale corpurilor şi câmpurilor noastre, unde blocajele nu mai sunt "păcate", ci direcţionări către lucrări de destin;
- sunetele fundamentale prin care înţelegem interacţiunile dintre toate structurile, simultane, în fiecare moment al existenţei noastre;
- modul în care primim totul în viaţa noastră, într-o diversitate de radiaţii cosmice, planetare, ale vieţuitoarelor planetei noastre, ale semenilor noştri. Pentru început, toate par năucitoare, dar ne obişnuim repede, căci suntem utilizatori veniţi din valuri de eternităţi de cunoaştere şi de procesare a informaţiilor primite din univers.
- modul în care acţionăm vrând-nevrând asupra mediului natural şi social, prin propria noastră radiaţie, în care înţelegem elemente care nu apar în planul somatic, care doar acum se discern rapid, chiar în formele cele mai fine, mai ascunse, mai subtile, chiar fără să le conştientizăm personal: perfidia, ipocrizia, care apar cu greu sau de loc în planul fizic. Înţelegem de asemenea confuziile între ele şi planul abilităţii cu care mare parte dintre noi ne străduim să corectăm, chiar din mers, impulsurile de acţiune agresivă sau revoltată învăţate din familie şi societate. Ceea ce este deosebit de important pentru noi - lucru pe care majoritatea oamenilor nu îl înţeleg la valorile specifice momentului.
Se poate ca nici prin călătorie astrală la prima vedere să nu le conştientizăm: depinde de etapa de evoluţie pe care o traversăm, pe care o traversează cei din jurul nostru, iar nevinovăţia inconştienţei lor o detectăm imediat, aşa cum nu o putem face în planul intuitiv. Şi învăţăm să nu acuzăm, nici măcar să nu atragem atenţia celor care au în planul destinului lor să le cunoască doar treptat, să le conştientizeze după mult timp evolutiv, şi numai în prezenţa de-un-anumit-fel-activă a ajutătorilor LOR personali. Este o învăţătură de o mare subtilitate, pe care ne obişnuim să o folosim treptat, învingându-ne obişnuinţa de a ne repezi să acuzăm, frustraţi în faţa propriilor noştri acuzatori… Sau să credem că suntem singurii ajutători, fără de care nimeni din jurul nostru nu va putea învăţa ceea ce considerăm noi că le-ar trebui.
Omul atent la propriile impulsuri, dar şi la impulsurile care vin din mediul său de trai începe să deceleze adevărata impurificare din fluxurile informaţionale care îl scaldă permanent. Cât din ele creează impuls de destin pentru schimbarea învăţăturilor sale, cât de ele creează impuls pentru cunoaşterea celor din jurul său şi pentru ajutor oferit din însăşi forma de manifestare a semenilor.
Începe, adică, aprofundarea cunoaşterii de sine.
Cunoaşterea de sine, la fel ca şi cunoaşterile structurilor corpurilor şi câmpurilor, ale activităţilor şi relaţiilor sociale, sunt supuse mereu confuziilor, aşa cum am mai spus, dar şi modificărilor de la o perioadă scurtă de timp la alta. Nu este o confuzie şi nu este lipsă de aprofundare anterioară dacă observăm că azi lucrurile nu mai stau aşa cum erau ele ieri. De aceea ne obişnuim să studiem lucrurile care ne înconjoară în dinamica lor, mai cu seamă în dinamica vremurilor. Dacă nu înţelegem acest lucru, facem cu adevărat confuzie: dacă nu înţelegem că în loc de a spune: înainte de Christos şi după Christos, înaintea erei noastre şi în era noastră (cum sunt obişnuinţele fiecăruia dintre noi) înseamnă de fapt: când vibraţia planetară era în scădere (diminuare) sau de când vibraţia planetară se află în creştere - nu vom înţelege cum se derulau şi cum se derulează evoluţiile umane influenţate de această vibraţie planetară. Dacă nu înţelegem că, mai presus de semantică, "întunecarea luminii" este percepţia omenească a vremurilor de diminuare a vibraţiei galactic-stelar-planetare, vom înlătura din cunoaşterea noastră o plajă extrem de întinsă de cunoaşteri, de înţelegeri ale felului în care am avut parte de învăţături deosebite în acea perioadă, aşa cum se deosebesc ele în mod special de percepţiile, cunoaşterile, aplicaţii, relaţiile noastre de azi.
De aceea discutăm atât de des de recalibrarea cunoaşterilor noastre. Confuziile noastre pornesc chiar din sensul religios-limitat al activităţilor Fiilor de Dumnezeu care ne-au traversat şi ne traversează mereu planeta, vieţile: cu vibraţiile lor uriaşe, cu energiile lor care schimbă lumea. Cu adevărat ei schimbă lumea, şi nu numai a noastră, a oamenilor. Până nu vom înţelege să schimbăm literatura uşoară cu cunoaşterea puternică, vom face adevăratele confuzii ale vieţilor noastre. Cunoaşterile eteric-astral-mental-cauzal-spirituale sunt într-adevăr pietre grele de răscruce (să nu le numim "încercare") ale comportamentelor, atitudinilor noastre pe care le recalibrăm permanent, pentru a ne adapta la modificările universului în care trăim. Înţelegerea propriilor noastre incompetenţe, astfel, ne ajută activ la lepădarea noastră de acuze, un prim pas în astfel de recalibrări conjuncturale.
Paşii următori vin de la sine.
Iar drumul este tot mai clar înainte, chiar dacă vom simţi greutatea, apăsătoare la început, a deschiderii conurilor de cunoaştere din fiecare clipă a paşilor noştri în această lume a armoniilor universale. Abia atunci înţelegem că armonia universală a fost pentru noi un soi de literatură frumoasă: trăirea efectivă a unor asemenea clipe, pe viu, devine certitudine, nădejde, viaţă cu adevărat veşnică! Fără nici un fel de exagerare.

8 comentarii:

GabyS spunea...

Multumesc!

Iubire si Lumina!

Cristiana spunea...

Eu multumesc!! Ma voi grabi sa termin acest subiect, ca sa ma apuc de continuarea la Creatia materiala!!Iubire, Lumina si Bucurie, Gaby !!!
Tuturor!!

Li spunea...

Calatoria astrala in stare de veghe
imi este clara dar asi dori o mica lamurire cu privire la vise.
Ele nu sunt tot o calatorie astrala a noastra in timpul somnului sau sunt mesaje ale subconstientului?
Mult succes in toate domeniile de activitate!

Cristiana spunea...

Draga Li, pentru cei care nu au avut de unde sa aprofundeze acest aspect, la urmatoarea postare voi face o detaliere.

Anonim spunea...

In urma cu cateva zile m-am visat zburand!!! Ciudat este ca in vis imi spuneam "chiar zbor! este real! este foarte real, nu este vis!chiar zbor!" Era spre dimineata.
Stiu pentru ca m-am trezit la scurt timp cu toate acele senzatii din vis, din timpul zborului... plutirea, intentia de inaltare sau de coborare... la un moment dat am simtit ingrijorarea ca ma indepartez prea mult de pamant, ca o inaltarea mai mare este riscanta si ca trebuie sa mai cobor un pic...M-am trezit cu sufletul extaziat de zbor, dar fara sa stiu...ce-a fost asta oare??? vis, realitate? cu vreo doua zile inainte de acest vis vizionasem clipul de la inceputul blogului....
Sa fie un raspuns?...sa fie o dorinta manifestata in vis...sa fie un mesaj?...sau doar...un vis...

Cristiana spunea...

Buna dimineata! Mai am o datorie de raspuns, dupa cum este scris mai sus, astfel incat voi face o detaliere in postarea urmatoare, referitoare la relatia dintre constientizarea viselor si atitudinile noastre fata de mesajul lor.
In week end, neaparat!

Nicolle Daliss spunea...

Draga mea Chris, eşti plină de lumină caldă şi dulce, ca de obicei.
Aştept şi eu cu nerăbdare următorul tău articol. În ultima vreme am început să visez ce-mi doresc! :)

Îţi mulţumesc că exişti!

Cu mult drag şi admiraţie,
N.

Cristiana spunea...

Buna dimineata, Nicolle-ingeras!! Paiiii... eu sa zic asaaa... MULTUMESC CA EXISTATI VOI, CEI CARE DORITI SA STITI !! Si suntem cu totii din ce in ce mai multi !! Celor care imi spun cu un fel de deznadejde ca oamenii nu vor sa stie, le spun ca eu sunt linistita, cand vad ravna cu care oamenii intra toata ziua si noaptea sa citeasca, nu numai aici, ci pe toate blogurile de cunoastere mai profunda, de imprietenire cu tainele universului.. ce zic eu... nu mai sunt taine, mistere.. sunt lucruri noi de cercetat, de inteles !!
Incerc sa scriu cat pot de mult, caci pe mine caldura nu ma deranjeaza... de la 35 grd in sus ma simt ca pestele in apa!! Asa incat ma impart intre bloguri si site.
Am pus deoparte si remarca ta. Si eu visez foarte mult, si sunt multe lucruri ale caror mesaje se tot repetau si abia acum am inteles multe lucruri deosebite! Le stiam, dar erau ceva implicit, credeam ca am inteles, si totusi aveau parti chiar de loc intelese!! Si inca ce va mai fi de inteles in continuare... caci abia suntem la inceput!
Week end placut, Nicolle!!
Tuturor!!