RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: PUTEREA DE PERCEPŢIE A PREZENTULUI

Întrebări legate de paragraful următor:
"Acumularea de experienţă, pe baza unei puteri energetice interioare crescute, conduce la momentul în care asemenea memorii nu mai sunt doar o părere, ci o realitate pe care şi-o cred, chiar dacă nu pe deplin – la început. Dar totuşi se izbesc de neputinţe proprii din ce în ce mai clare – care la începuturile conştientizărilor de acest fel erau vagi, aproape incredibile pentru spiritele care au prins foarte multă încredere de sine"
„Sa inteleg ca, desi evoluam spiritual si ne consolidam experientele, iar amintirile despre vietile anterioare pot iesi la iveala sub forma de intuitii mai intai si, desi constatam o crestere a increderii de sine, totusi, ne confruntam cu descoperirea unor mai mari neputinte?...
Sunt neputinte ale trecutului, o constientizare a lor legata de experientele acelea?
Sau sunt constientizate neputinte ale prezentului?
Implicatiile imi par diferite.”

Este o percepţie cu dublă legătură de la prezent la trecut şi invers. Un anumit fel de trecut, în sensul trăirii în condiţii asemănătoare trecutului, asemănătoare unor momente din trecutul evoluţiilor noastre. Da, orice „descoperire” nouă are la bază o ridicare, o întărire a puterii energetice interioare, care conduce către conştientizări superioare ale neputinţelor: adică ale obişnuinţelor comportamentale vechi, rămase de la nivelele evoluţiei progresive, din trecut, conştientizate în linii foarte mari la momentul în care a pornit conştientizarea necesităţii de schimbare. În virtutea căror conştientizări se organizează astfel de călătorii regresive. Odată ajunşi în traseu, fiecare punct în parte este un punct de „prezent” care foloseşte întreaga experienţă a trecutului:
– acea parte a trecutului în care a avut loc cândva evoluţia în punctul respectiv de oprire;
– acea parte a trecutului – între evoluţia în acel punct şi evoluţiile până la nivelul maxim din evoluţia progresivă, în acel punct numit „acasă”, unde a avut loc conştientizarea neputinţei ce a generat călătoria.
Amândouă, la un loc, formează o experienţă considerabilă, iar călătoriile se bazează mult pe această experienţă.
(Evoluţii progresive şi regresive, la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html )
Şi, în continuare, are loc conştientizarea superioară a multor lucruri legate de fiecare punct local de oprire, superioară momentului în care a avut loc evoluţia progresivă, ca rezident în acel punct. În cazul în care spiritele se află după mai multe călătorii regresive, ele conştientizează diferenţe şi faţă de momentul primei lor treceri, şi faţă de fiecare trecere în parte prin acelaşi punct.
Acesta este un moment special, deosebit, în evoluţia conştientizărilor spiritului: prima călătorie regresivă – şi aceea în tranzit interzonal, despre care am discutat, şi aceea în blocuri piramidale. Unul dintre rosturile blocului piramidal în trepte, despre care vom vorbi în continuare (este deja detaliat pe Bucuria Cunoaşterii), este acela de a conştientiza diferenţele existente între fiecare spirit în parte şi altele aflate în întrupare în acelaşi timp: individual, grupuri de indivizi şi întrupările comune – planeta şi steaua, în primul rând.
Când discutăm despre asemenea diferenţă, pentru că suntem sensibilizaţi acum (şi, chiar dacă este deocamdată neplăcut pentru unii dintre noi, ne este foarte necesar) nu ar trebui să o percepem ca felul acela de diferenţă dispreţuitoare, care nu angajează spiritul în relaţii, dar mai curând în respingere, ci ca pe un raport între două entităţi (individuale sau grupuri care se comportă asemănător). Căci dacă privim astfel lucrurile, învăţăm să primim învăţătură de oriunde, în orice situaţie.
(Ţineţi minte romanul Ben Hur? Ajungând sclav, Ben Hur atrage atenţia stăpânului său prin a cere să fie mutat când pe o parte a galerei, când pe alta, pentru ca să se dezvolte armonios, iar munca sa să-i fie şi eficientă astfel. Bine, nu e singura învăţătură de acest fel din această carte, înafara aspectului religios!!)
Aş propune să urmărim o schemă a modurilor de percepţie, din perspectiva noastră, a oamenilor, aşa cum evoluăm acum, la acest nivel de conştientizare în această epocă, etapă planetară.
În primul rând să fac precizarea că există diferenţă între percepţia unui spaţiu într-o unitate de timp (un peisaj de-a lungul unei zile) şi conştientizarea spiritului care se află în acel peisaj, trăind de-a lungul unei zile.
Părerea mea este că:
– Percepţia se referă la primirea şi procesarea informaţiilor spaţio-temporale, prin activitatea senzorilor corpurilor de care se serveşte spiritul. Cuprinde în acelaşi timp şi activitatea senzorilor corpului fizic, pe care îl cunoaştem acum, dar şi activitatea senzorilor celorlalte corpuri, care funcţionează simultan cu senzorii corpului fizic. Nefuncţionarea sau funcţionarea limitată a senzorilor unui corp sau altul, întreruperea legăturilor existente între corpuri, conduc la distorsionarea semnalului sau chiar întreruperea lui sau a procesării lui pentru ca el să ajungă să devină conştientizat.
– Conştientizarea are în vedere percepţiile astfel descrise + folosirea lor şi a experienţei – adică a memoriei spirituale acumulate la nivelul de vibraţie al mediului în care se află: indiferent dacă sub formă majoritar intuită sau majoritar percepută directă, concret, amănunţit. Corpurile pot procesa informaţia şi o pot plasa într-o formă anume în pachetul unor informaţii asemănătoare.
Intuitiv, facem deosebirea între conştiinţă şi conștienţă, unde conştiinţa are în vedere şi un factor moral, folosirea celor mai înalte, complexe, calitative, elemente de manifestare, care să nu distrugă, ci să construiască – indiferent dacă este vorba despre ceva material sau de comportament între oameni, între grupuri de oameni.
Putem să conştientizăm realitatea înconjurătoare în multe feluri. Să ne oprim la următorul aspect: acela al corpurilor care facilitează percepţiile şi manifestarea spiritului ca urmare a percepţiilor şi conştientizării abilităţilor de a folosi experienţa personală, după cum percepe mediul de trai prin intermediul senzorilor.
O astfel de conştientizare poate să fie rodul folosirii aceluiaşi fel de corpuri, la fiecare trecere prin acelaşi punct sau al folosirii unor corpuri diferite, în momente diferite ale evoluţiilor.
Zona I a Universului Fizic este, în cea mai mare parte a sa, specifică folosirii locale a unui singur fel de corpuri sau corpuri foarte asemănătoare, fără diferenţe semnificative. Doar la sfârşitul evoluţiilor în zona I spiritele au suficientă experiență pentru a putea călători în galaxia în care s-au născut, în mod curent, întâlnind planete pe care au evoluat cândva cu alte corpuri, locale.
Zona a II-a este specifică numai unor astfel de evoluţii, adică specifice călătoriilor în orice parte cu corpurile de naştere, aşa cum vedem în unele filme SF, populaţii cu corpuri diferite, întâlnindu-se în drumuri curente de rezolvare a sarcinilor lor de viaţa.
Centrându-ne pe cele specifice zonei în care evoluăm în prezent, zona I, aceasta înseamnă conştientizarea realităţii înconjurătoare cu acelaşi fel de senzori ai corpurilor, dar comparativ cu alte împrejurări, cu alte grupuri spirituale întrupate, cu alte puteri, cu alte feluri de folosiri ale puterilor – deşi nu foarte diferite de la o formă la alta. Totuşi corpurile nu sunt identice, căci orice fel de formă de corpuri urmează particularităţile spiritelor care se întrupează. Peste o perioadă foarte lungă de timp, la următoarea lor venire în acest punct universic, va fi întrupată altă planetă, poate chiar altă stea, dar toate aflate în aceeaşi etapă de evoluţie; același fel de biosistem, acelaşi fel de creatori conştienţi, care vor fi cu toţii asemănători, în linii mari celor de acum, şi totuşi vor fi altfel. Vor avea alte înclinaţii, dar vor face acelaşi lucruri ca şi oamenii, animalele şi plantele de acum. Vor exista rezidenţi şi ajutători asemănători celor de acum. Ajutătorii veniţi aici se vor întrupa după particularităţile lor, îşi vor forma moduri de percepţie şi folosire a informaţiilor primite prin percepţii doar puţin diferite, dar îmbogăţind astfel linia de creativitate şi comportament în acest punct universic.
Sunt multe aspecte ale acestor mici particularităţi care formează felul momentan de percepţie şi de conştientizare a mediului specifice momentului. Dar experienţa totală se măreşte, „punctul” devine „linie” şi apoi „volum”, mergând mai departe la particularităţi superioare de percepţie multidimensională.
Nu vreau să discutăm acum despre percepţii, chiar dacă am promis că fac un subiect despre corectitudinea percepţiilor: percepţii eronate, atenţie! care nu sunt neapărat iluzii, căci ajungem de multe ori să confundăm percepţiile suprapuse cu dorinţele de realizare a unor condiţii de mediu. Condiţiile de mediu sunt oferite de biosistemul planetar sau grupul social: format de grupuri spirituale de aceeaşi întrupare. Astfel, dorinţele pot să nu aibă corespondent în realitatea imediată, şi le putem numi iluzii, deosebite de iluziile formate din suprapuneri de percepţii, unde primează percepţia cea mai puternică din acel moment. Putem discuta despre percepţii extrasenzoriale: deocamdată să acceptăm această expresie, dacă ne raportăm la simţurile general valabile azi, cunoscute în lumea noastră, ale corpului fizic. Dar senzori avem la toate corpurile noastre. Să înţelegem că nu avem doar o lumină (aură) în jurul corpului fizic, ci corpuri – adică structuri stabile, din materii de diferite vibraţii, care contribuie la formarea volumului şi complexităţii percepţiilor noastre. Din nefericire, continuăm să credem că percepţiile noastre sunt doar ale corpului fizic. În acelaşi spaţiu de analiză ar intra şi imaginaţia, dar şi confuzia în acest domeniu. Să le lăsăm însă pentru mai târziu.
Fiecare întrupat, aşadar, va percepe realitatea în felul său, dar experienţa îl determină să se înţeleagă şi să se ajute reciproc cu semenii săi. Şi astfel experienţa tuturor va creşte de la o perioadă de timp la alta.
Discutăm despre situaţia folosirii unor corpuri de acelaşi fel sau cu particularităţi În zona în care ne aflăm, la acest nivel de vibraţie, călătorii interzonali se întrupează în acelaşi fel de corpuri ca şi rezidenţii. Dacă sistemele corporale nu mai pot fi folosite în mod optim în cazul modificărilor drastice de vibraţie planetară, rezidenţii nu se mai întrupează, dar ei urmăresc totul pe planetă din corpuri astrale, în preajma planetei. De aceea este necesar ca toţi călătorii sosiţi, care se întrupează în continuare, să folosească acelaşi fel de corpuri, asemănătoare cu cele folosite de rezidenţi (doar mai greoaie). Toate manifestările călătorilor sunt astfel înţelese de rezidenţi, care se vor întrupa şi ei, foarte rar, în condiţii protejate, şi nu în tangenţă cu restul populaţiilor. Dar ei cunosc în mare un volum imens de manifestări, cunoaştere acumulată prin observarea manifestărilor călătorilor interzonali.
Să nu mai numim călătorii „ajutători” în perioada în care rezidenții nu se întrupează în preajma lor; ajutători se pot numi atunci când ei ajută, cu toţii, rezidenţii întrupaţi în jurul lor, formând cu toţii societăţi. Călătorii între ei învaţă să se ajute însă, aşa cum descifrăm acum.
Învăţătura de ajutător se aplică în trăirea curentă şi se transformă în experienţă. Cu cât este mai des folosită, cu atât consolidarea este mai puternică şi în acelaşi timp conduce la descoperirea celor neconştientizate anterior, chiar dacă anterior a fost folosit acelaşi tip de corpuri. Experienţa puţină determină conştientizări limitate, dar nu chiar foarte limitate: doar la prima trecere, ca rezidenţi, experienţa este foarte limitată. La prima venire, şi la venirile ulterioare în călătorii interzonale, ei se folosesc de experienţa adunată în parcursul evoluţiilor până în momentul călătoriei, cu suficientă experienţă consolidată, pentru ca greutăţile întâmpinate să nu obosească şi să nu creeze obişnuinţe agresive greu de temperat la întoarcerea acasă. De aceea se pune atât de mare accent pe organizarea pe care o desfăşoară spirite foarte înalte, să înţelegem că toate lucrurile sunt bine, complex socotite în lumea noastră.
Cu fiecare nouă călătorie creşte experienţa de concentrare a atenţiei de la general la particular, fără ca cele două aspecte să se anuleze reciproc: aspectul de generalitate şi cel de particularitate. Toate se împletesc şi chiar asta învaţă spiritul, să împletească toate aspectele cu care se confruntă. Creşte experienţa de a descoperi multe particularităţi existente anterior, dar nepercepute la acel nivel vechi de pătrundere.
Dacă facem comparaţii cu viaţa noastră, vom regăsi TOATE aceste aspecte în format mai mic, dar foarte clar, în viaţa noastră curentă.
Se acumulează din ce în ce mai multe cunoaşteri, aşa cum ştim acum: învăţăm ceva despre munţi la scoală, dar mergând în mijlocul lor, începem să adunăm, prin percepţiile noastre, ori de câte ori vom merge, din ce în ce mai multe cunoașteri: facem diferenţe între ei şi cele specifice câmpiilor, dealurilor, ţărmurilor mării; învăţăm despre copaci – despre tot felul de plante, despre animale – tot felul de animale, descoperim lucruri pe care nu le-am învăţat, dar şi altele noi, şi înţelegem astfel discuţiile de la general şi particular.
De la o perioadă la alta descoperim mai multe amănunte. Când este vorba de călătorii regresive, numai simpla variaţie a vibraţiei planetare conduce la depistarea diferenţelor, pentru că ele au mai fost trăite anterior. Dar între momentul primei trăiri (rezidente) şi momentele de călătorie regresivă am strâns experienţă multă, care rămâne sub formă intuită – în vremurile noastre – chiar dacă vibraţia joasă nu permite conştientizarea concretă a experienţei acumulate. Pe baza acestei cunoaşteri are loc, de fapt, ceea ce numim sublimarea trăirilor noastre. Vom mai discuta despre acest aspect.
Experienţa crescută pe care o avem ne formează mirarea de a nu fi pătruns o serie impresionantă de lucruri – pe care chiar le-am negat anterior cu toată „încrederea”.
De aceea trebuie să înţelegem pe cei care neagă cunoaşterea de acest fel, acum. De ce să-i înţelegem, de ce să nu-i certăm, alungăm, cum fac ei cu noi?
Dacă îi înţelegem pe ei – vom înţelege, vom conştientiza faptul că avem noi înşine aceleaşi feluri de neînţelegeri – chiar dacă ele sunt mult mai subtile, chiar dacă comportamentul este mai rafinat, mai echilibrat: decât al altora, chiar decât al nostru, anterior; şi intuim acest lucru, treptat – dar repede. Cu cât evoluăm mai mult, cu atât vom înţelege mai multe lucruri neaprofundate, şi apoi vom înţelege că înseşi aceste ne-pătrunderi ne împiedicau anterior să înţelegem, în cascadă, altele încă şi mai multe. Descoperim lucruri noi, legate de trecut, legate de prezent – care (conştientizăm acum) sunt rădăcini pentru viitor.
Cu experienţă căpătată în plus, conştientizăm mereu că:
– punctul devine linie,
– liniile devin cercuri care se închid,
– cercurile care se închid, chiar dacă cuprind mișcări inerţiale, consolidează liniile întregi de manifestare, creând noi înţelegeri;
– la un moment dat, cu puteri noi, cercurile se deschid, formând spirale evoluţioniste, care, prin însăşi puterea lor, conduc către alte descoperiri de acelaşi fel: în creaţie şi comportament deopotrivă.
Acumulând în acest fel spiralat experienţă şi putere de orientare, se continuă învăţătura unor noi elemente, dar se şi formează înclinaţia de a oferi ajutor celor mai mici, cu experienţă mai puţină.
Toate cele învăţate într-un punct al universului devin valabile, ca înţelegeri şi apoi înclinaţii în alte spaţii şi în alte timpuri. Schimbarea atitudinii la adresa vieţii şi manifestărilor semenilor noştri sunt aspecte ale schimbărilor la nivelul vieţii noastre curente: dar la nivele foarte diferite, în spaţii foarte diferite, în alte timpuri se păstrează aceeaşi atitudine, devine chiar mai complexă odată cu înaintarea în alte evoluţii.
Cu cât vibraţia din spaţiul nostru prezent devine mai mare, cu atât mai mult conştientizăm un volum mai mare de aspecte ale realităţii, pe care nu le-am sesizat până acum. Efortul făcut în condiţii mai grele consolidează prin voinţa cu care mergem până la capăt în lucrarea pe care o avem de făcut.
Conştientizăm şi noutăţi absolute, chiar dacă nu le înţelegem complet, şi rămân de înţeles pentru următoarea călătorie, chiar dacă la întoarcerea „acasă” sau doar în deplasarea pe drumul întoarcerii le înţelegem bine pe toate. Dar este necesar, după înţelegeri şi consolidări la nivele înalte, să ne întoarcem pentru consolidarea şi la nivele joase.
Pentru că primariatul se va termina repede (relativ repede!!) dar ajutători vom fi în eternitate!! Şi învăţăm mereu alte noi aspecte, pe care le vor învăţa de la noi alte generaţii de spirite aflate în evoluţii. Suntem deja învăţători… restul este aprofundare!!
Prima regresie este aceea care schimbă radical înţelegerea noastră, următoarele vor însemna pătrunderi mereu sporite, căci puterile, şi experienţa creşte enorm: nu numai în asemenea puncte cum este Pământul, dar în toate punctele traseului de întoarcere se vor conştientiza, pe raza de înţelegere astfel deschisă, neputinţe corespondente la fiecare nivel de călătorie. De aceea treptele de călătorie nu sunt multe, căci bagajul este uriaş, putând deveni obositor. Dar spiritele se orientează, şi neputinţa de a accepta locuri de vibraţii mici din propria zonă (sesizată înainte de plecare) este acum total învinsă, spiritele vor căuta să colinde regiuni asemănătoare cu cele respinse cândva, fără jenă şi fără frică de „cădere”. Apoi vor ajuta pe cei proaspăt sosiţi – dar în anumite limite, pentru a se descurca, orienta pe cât posibil singuri! Lucru pe care abia acum îl înţeleg bine şi îl aplică, la rândul lor.
Adică aşa cum s-a procedat cândva şi cu ei înşişi. Iar acum îşi conştientizează multe astfel de neputinţe, dar şi o sumă uriaşă de altele de aceeaşi natură. Următoarele regresii vor păstra timp destul de mult amintirea sarcinilor pe care şi le propun spiritele chiar de acum, să le aprofundeze atunci când se va ivi ocazia. Şi acasă, şi în orice locuri, va avea loc o expandare a înţelegerilor, folosind alte feluri de corpuri, la nivelele unor trepte de evoluţii din ce în ce mai înalte, când vor pătrunde încă şi mai mult în conştientizarea altor neputinţe. Sau altora, de alte feluri, dar înrudite.
Îmbogăţirea este de fapt acceptarea celor pe care cândva le-au negat, cinstit – pentru că nu le „vedeau”, nu le percepeau, nu le conştientizau chiar dacă alţii, cu aceleaşi corpuri, le percepepeau.
Se acceptă personal, individual – sau ca grup spiritual, se înţeleg evoluţii, se înţelege faptul că, personal, suntem la fel de „mici” pentru cei mai înaintaţi. Şi nu ne mai simţim jigniţi, doar încercăm să ajungem la fel – chiar dacă conştientizăm faptul că nu-i vom putea ajunge în mod real pe înaintaşii noştri. Dar ne foloseşte experienţa lor, aşa cum şi lor le foloseşte experienţa noastră.
Şi aici este un aspect subtil al evoluţiei: ajutătorii înaintaţi, oricât de înaintaţi pot fi ei, merg mai departe conştientizând la nivelul lor multe lucruri în plus comparativ cu ceea ce ştiau ei: rezultat chiar din particularităţile de trăire ale celor pe care îi ajută. Cu experienţa crescută, pe care şi-o analizează în treapta lor de evoluţie, se vor întoarce să ne ajute, înţelegându-ne mult mai bine decât anterior, ajutându-ne chiar din felul nostru personal de manifestare, conducându-ne mai departe şi învăţându-ne să facem acelaşi lucru ca şi ei.
Şi astfel ajungem să facem şi noi, asemenea lor, să fim şi noi ajutători conştienţi de misiunile noastre.
Fiecare nivel face acelaşi lucru când nivele sunt foarte înalte, diferenţele nu mai există în formele cu care operăm noi azi, aici, pe Pământ. Se păstrează o formă de ierarhie normală, chiar dacă nu mai există ierarhii propriu zise.
La nivele noastre, ele trebuie să existe, pentru ca să conştientizăm căile de învăţătură. Dar înţelegem că nu ne separă propriu zis ceva, separaţia în sine se estompează prin atitudine: deja ar fi trebuit să depăşim, spre exemplu, ploconirea în faţă altora, dar inerţiile sunt lăsate pentru înţelegerea bazalilor şi grupurilor asimilate lor. Au venit cu obişnuinţa fixă de ierarhie, o cer, o impun încă. Plecarea de aici, conştientizarea faptului că au întâlnit ajutători puternici pe care i-au tratat cu dispreţ, cu cruzime, conduce la ruşinarea lor; nu trebuie nimeni să-i pedepsească cu ceva, căci o astfel de experienţă ruşinează pentru o eternitate!!! Chiar înţelegerea pe care le-o arată secundarii şi centralii însoţitori – coordonatorii ai călătoriilor lor, ai tuturor evoluţiilor, tuturor spiritelor pe care le cunosc, constituie o mare ruşine pentru ei. Care ajunge pentru eternitate. Oricum se vor consolida toate ulterior, căci grupurile din blocurile în trepte de evoluţie asta fac: muncind cândva ca sclavi au consolidat cele înţelese în călătoriile lor anterioare, creând condiţii altor generaţii de bazali să-şi exercite felul de manifestare acum, aici. Consolidează în primul rând aplicaţia muncii manuale, ramură a creaţiei pe care spiritele nu o prea îndrăgesc de la bun început, fiind obişnuite mai curând cu creaţia mentală, mult mai uşoară şi prin care se poate ajunge rapid şi precis la calitate superioară.
Conştientizăm şi învăţăm tot timpul, învăţând de la cei pe care îi cunoaştem mai mult sau mai puţin, învăţăm să nu desconsiderăm: să nu mă desconsider pe mine (eu chiar aseară am adăugat o aplicaţie de acest fel, sigur că modestia nu strică nimănui, dar şi ea trebuie plasată exact acolo unde trebuie) şi nu desconsider pe altul. Nu-l supra-consider pe cel de la care învăţ, ci trăim echilibrat învăţând din diversitatea experienţelor personale.
Şi fiecare dintre noi, sau împreună, ajutăm pe alţii, când ne întâlnim în lumea noastră, sau mergem la alţii acasă şi le oferim ce ştim, noi înşine primind de la ei diversitatea de percepţii proprii, de încredinţări, de variante de învăţătură – o întreagă realitate trăită pe loc.
Fiecare învaţă astfel pe rând, de la nivelul său de înţelegere şi prin înclinaţiile proprii de aplicare pe care îl poate înţelege şi realiza. Ne lărgim câmpul percepţiilor şi al tuturor aspectelor care pot fi conştientizate în orice condiţii de trai. Pătrundem în lumea uluitoare a conştientizării simţirilor de tot felul, simple, ca atare, ori conştientizarea spaţiului şi a componentelor sale de feluri atât de diferite încât cu adevărat ne trebuie mult timp ca să le putem distinge şi conştientiza pe toate. Toate la un loc formează o realitate mult mai complexă decât poate fi ea descrisă acum, oricât de mult efort am face pentru acest lucru. Şi, pe măsura creşterii vibraţiei planetare, vom descoperi în continuare o infinitate, practic, de noi aspecte. Şi altele ne aşteaptă data viitoare: cu frumuseţile – dar şi cu conştientizările faptului că nu putem mai mult decât atât, ceea ce nu este nici o ruşine, pentru nimeni în această lume… În acelaşi timp, se acumulează înţelegere privind faptul că nu este nici o ruşine şi nici o greutate să ne întrupăm în mijlocul unor populaţii de spirite care sunt doar la începutul vieţii lor de creator conştient – aşadar fiind la diferenţe mari de evoluţie. Vom vedea cum mulţi ajutători ai rezidenţilor umani au fost la începuturile sosirii lor pe Pământ ajutători ai grupurilor de spirite sauriene, căci ele au avut o puternică legătură cu oamenii; ulterior s-au întrupat asemenea ajutători în mijlocul populaţiilor umane, după finalizarea, în linii mari, a evoluţiilor sauriene pe Pământ.
În acest fel se oferă ajutor, dar creşte în acelaşi timp conştientizarea punctelor de frică, temere faţă de agresivitate, ceea ce va folosi enorm în evoluţiile ca ajutător superior, în viitor. Unde superioritatea înseamnă întotdeauna puterea de a se plia asupra necesităţilor celor care învaţă să întindă mâna celor din jurul lor…
Mai întâi pentru a se sprijini ei înşişi, apoi pentru a sprijini pe altul. Şi tot mereu aşa, mai departe…