Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


miercuri, 13 ianuarie 2010

GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN CĂLĂTORII UNIVERSICE (1)

Este necesar să cunoaștem aceste elemente ale evoluţiilor spirituale, adică: despre grupuri spirituale, despre călătoriile lor universice, căci aceasta este forma originară a spiritelor întrupate care formează populațiile omeneşti pe Pământ, aşa cum le cunoaştem azi. Suntem grupuri spirituale foarte diferite, venite din toate părţile universului, prin călătoriile spirituale pe care le putem studia acum, în amănunt.
Avem nevoie să ştim că nu suntem „căzuţi” – adică pedepsiţi la „decădere” dintr-un rai – ci veniţi pe Pământ în călătorii organizate minuţios, înţelese, dorite şi realizate de toate grupurile spirituale, în deplină conștiență. Nu impuse, nicidecum eterne; chiar dacă greşim – nu ne ameninţă nicidecum căderi eterne în focurile „iadului”:după părerea mea – inexistent... Şi să conştientizăm că de fapt momentele pe care le trăim pe Pământ sunt cruciale în existenţa majorităţii spiritelor umane; pentru restul – au fost în mod cert exact aşa cândva, în trecutul evoluţiilor, acum fiind deja în estompări înaintate, subtile, ale atitudinilor şi manifestărilor lor.
Mult discutata „cădere din rai” poate fi luată de unii drept „căderea” antropoidelor din „raiul” arboricol şi acomodarea dură cu regulile pământului tare, greu de suportat în condiţiile în care creatura nou formată îşi pierdea treptat abilităţile de refugiu prin fugă la înălţime. Sau cădere din „raiul” lemuriano-atlant, acel rai al omului crezut de mulţi cercetători ca fiind astrali – dar de fapt fiind tot la fel ca şi noi, acum: cu trup fizic, dar cu facilităţi deosebite ale structurilor lor corporale pentru creaţia prin materializare şi dematerializare, pentru comunicare mentală şi deplasare foarte uşoară cu ajutorul unui corp astral foarte dezvoltat. Abilităţi pierdute odată cu ultima glaciaţiune, „pedepsiţi” de un Creator care nu-şi explică faptele – dar aşteaptă ca „pedepsiţii” să-şi dea singuri seama şi să se „căiască”.
Şi omul a crezut că şi-a dat seama, gândind că agresivităţile pe care le manifestă azi trebuie să fi existat oricum şi în trecut, că o astfel de „cădere” poate fi simplu explicată prin toate tarele de comportament ale omului de azi, transferate pe rând lemurianului – căci lui i s-a scufundat mai întâi pământul de sub picioare – şi apoi atlantului, următorul la rând: lemurianul nu-şi învăţase lecţia, dar nici atlantul care nu-şi dăduse măcar seama ce i se cerea – amestec de inocenţă şi perversiune… De aceea noi, azi, am trăi pentru prima dată un anume fel de conştientizare pe care în întrupările anterioare nu le-am putut atinge. Şi nu puţini dintre noi am da semne că nu vom atinge nici acum un astfel de vârf spiritual, drept pentru care iadul ne-ar mânca…
Părerea mea este însă diferită…
1. CÂTEVA ELEMENTE SUMARE DE EVOLUŢIE
(Pentru studiul extins al evoluţiilor recomand cele încadrate la eticheta:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/search/label/EVOLU%C5%A2II ; urmăriţi în ordinea numerotării studiilor)
Dacă analizăm această ultimă variantă, lăsând maimuţa antropoidă spre studiu spiritual pentru mai târziu, omului de azi intuiţia despre atlanţi i-a fost oarecum bună, clară, doar că nu se extrapolează pur şi simplu manifestările de la un nivel de vibraţie planetară joasă – la una înaltă. Sâmburii sunt purtaţi de spirit, într-adevăr, dar nu se manifestă decât atunci când vibraţia medie locală scoate manifestarea din memoriile sale. La începuturile evoluţiilor aceasta este o acţiune involuntară: spiritul îşi aduce aminte vag, sau mai bine zis la modul general, despre cele de care ar fi capabil, evoluează astfel o bună perioadă de timp ajunge în faza de creator conştient, crezând că şi-a depăşit neputinţele. Dar mergând mai departe, vede clar că multe lucruri apar din vechimile evoluţiilor sale şi îi obturează mersul mai departe, evoluţii deosebit de interesante, frumoase, pe care şi le doreşte mai presus de orice. De aceea începe să dorească să-şi cunoască şi să aprofundeze trecutul evoluţiilor de care abia îşi aminteşte, chiar dacă îi este foarte greu să accepte toate cele pe care le descoperă cu privire la agresivităţile rămase moştenire din trecutul său. O moştenire care se dovedeşte a fi greu de dus, din evoluţiile sale vegetal-animale, de care credea că a scăpat de mult, şi definitiv.
Aşa este manifestarea spiritului, o părere generală – o numim intuiţie – poate să rămână în conştiinţa sa, înafara celor care îi sunt activate momentan de vibraţiile planetare locale, acolo unde este întrupat. Orice manifestare i se înregistrează ca amprentări în energiile care se înfăşoară în interiorul său, din evenimentele pe care le trăieşte împreună cu ceilalţi întrupaţi din mediul înconjurător. Din toate cele memorate de-a lungul evoluţiilor, vibraţia medie planetară scoate din manifestările memorate doar cele pe care le-a manifestat la acel nivel de vibraţie în evoluţiile sale anterioare, sau la nivele foarte apropiate, asemănătoare conjuncturilor în curs.
Restul se constituie în memorii pasive şi, în funcţie de experienţa totală de manifestare a spiritului, ies la suprafaţă treptat, sub forma de intuiţii: vagi la început, din ce în ce mai clare, mai precise, pe măsura creşterii experienţei în multiple feluri de manifestare. Dintre acestea, manifestările prilejuite de învăţăturile şi aplicaţiile ca creator conştient au rolul de a fixa spiritul pe obişnuinţa de a folosi întreaga sa experienţă pentru orientare în orice condiţii de trai. Mai ales atunci când aceasta este legată de supravieţuirea sa ori a grupului său de întrupare. Nu știe de la bun început de unde îi vin ideile, nu ştie că sunt intuiţii ale unor cunoaşteri de altă natură, totuşi le foloseşte cu o încredere sporită pe măsură ce se acomodează cu aplicaţiile locale.
Treptat învaţă să le extindă la diverse locuri de vibraţie asemănătoare, cu diferenţe mai mari sau mai mici – dar totuşi nu foarte mari deocamdată. Evoluţiile progresive în ritm susţinut fixează asemenea cunoaşteri proprii şi cunoaşterile pe care le învaţă de la fraţii săi de spirit, de la fraţii din poporul său spiritual, de la ajutătorii aflaţi pe diferite trepte mai înalte de evoluţie. Acumularea de experienţă, pe baza unei puteri energetice interioare crescute, conduce la momentul în care asemenea memorii nu mai sunt doar o părere, ci o realitate pe care şi-o cred, chiar dacă nu pe deplin – la început. Dar totuşi se izbesc de neputinţe proprii din ce în ce mai clare – care la începuturile conştientizărilor de acest fel erau vagi, aproape incredibile pentru spiritele care au prins foarte multă încredere de sine. Dar puterile lor interioare le arată că a venit vremea cercetării acestor manifestări incredibile, nedorite, pe care şi le credeau depăşite de mult şi care – constată cu multă amărăciune – le împiedică mersul mai departe. Adică frici, temeri, neînţelegerea unor fenomene universale, neînţelegerea ajutătorilor pe care îi găsesc din ce în ce mai greu pentru a le oferi totul de-a gata sau a le integra lucrările în marile lor lucrări universice: aşa cum fuseseră obişnuiţi până atunci.
2. GENERALITĂŢI PRIVIND GRUPURILE SPIRITUALE ÎN CĂLĂTORII INTERZONALE
În acest moment al evoluțiilor lor, spiritele ajung să conştientizeze clar o seamă întreagă de lucrări specifice lumilor în care au ajuns, într-o zonă a universului cu vibraţii foarte înalte: am numit-o zona a II-a a universului. Universul Fizic, în care evoluăm în prezent, este împărţit în trei mari zone, cu particularităţi specifice, diferite de la o zonă la alta, pentru a înţelege diferenţele de trăire cu care se confruntă spiritele, în diferite faze ale evoluţiilor lor.
(Pentru studiu aprofundat recomand:
Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html ).
Ceea ce vom discuta în continuare se referă la acest moment cu adevărat crucial în viaţa spiritelor, care au ajuns să-şi înţeleagă evoluţiile, din perspectiva locului unde au ajuns – către rădăcinile evoluţiilor lor. Care de cele mai multe ori au rămas neînţelese în şirul lor progresiv.
Este un moment crucial pentru majoritatea spiritelor care sunt întrupate acum pe Pământ, dar şi al ajutătorilor lor, care le însoţesc evoluţiile – evoluţii de un tip special, un drum special pentru ele: spre Pământ, pe Pământ şi apoi în drumul de pe Pământ înapoi acasă la ele, de unde au venit.
Ceea ce este necesar să fie înţeles bine este faptul că spiritele aflate în această fază a evoluţiilor lor sunt ajutate să-şi dea seama de necesitatea unor tipuri speciale de trăiri pe care toate cele mai experimentate decât ele le-au trăit la rândul lor şi, într-un fel special, le trăiesc din timp în timp, ori de câte ori le este necesar. Că sunt ajutate să înţeleagă că există forme de pregătire pentru trăiri de mare complexitate, că sunt puternice pentru a trăi astfel de învăţături, dar că nimic nu este abrupt în lume, evitându-se astfel să se provoace oboseli şi frici de înaintări. Să fie totul bine înţeles, de folos în orice feluri de trăiri, temelie pentru alte înaintări, în viitor.
Să revenim la evoluţiile acestor spirite de acasă, acolo unde au ajuns în evoluţiile lor progresive.
(Pentru studiu aprofundat recomand „Evoluţii progresive si regresive” la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html )
Confruntându-se cu efectele unor neputinţe de care se izbesc în viaţa lor curentă, ele conştientizează faptul că nu se pot soluţiona la nivele foarte înalte de vibraţie, aşa cum se prezintă ea în locurile lor de naştere, de evoluţie progresivă. Coordonatorii evoluţiilor ar putea organiza spaţii de vibraţie joasă chiar în zonele de vibraţie foarte înaltă, dar spiritele conştientizează faptul că evoluţiile sunt create în acest fel cu scopul de a învăţa treptat, fiecare spirit, pe treapta sa de evoluţie, să se lase ajutat de semeni cu mai multă experienţă şi să înveţe să ajute semeni care au foarte puţină experienţă, intrate în evoluţii ulterior intrării lor.
Şi astfel spiritele care au depăşit primele lor cunoaşteri generale ale derulării vieţii de întrupaţi, adică au depăşit zona I a universului, şi au derulat primele lor evoluţii în zona a II-a – adică evoluţii mai universalizate, ajung să înţeleagă necesitatea deosebită a primei lor călătorii prin regresie vibraţională: planetară şi corporală, despre care au cunoştinţă de la alte spirite mai înaintate în evoluţii.
În linii mari, nu este o regresie spirituală de evoluţie, o involuţie, o decădere din obişnuinţele generale. Coordonatorii evoluţiilor noastre au multă pricepere în stabilirea limitelor în care pot avea loc astfel de evoluţii momentane. Modificările stării de conștiinţă, conform memoriilor impulsionate de vibraţiile corporale şi planetare, determină spiritele să înţeleagă multe lucruri neaprofundate la vremea evoluţiilor lor progresive, în regiuni ale universului în care nu au conştientizat şi aprofundat multe aspecte cu specific local. Spiritele conştientizează astfel că evoluţiile progresive în zona I a universului au darul de a forma cunoaşteri generale, urmând ca evoluţiile regresive, momentane, să ajute la aprofundarea lor, pe măsura creşterii puterilor interioare ale spiritului şi a experienţei sale generale de manifestare.
(Pentru studiu aprofundat se vor studia:
Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html )
Astfel, grupuri de spirite de aceeaşi evoluţie, făcând parte din acelaşi popor spiritual, pornesc într-o călătorie prin univers, către subzonele de vibraţie din ce în ce mai joasă, urmând un traseu special organizat: în conformitate cu profilul lor spiritual, cu înclinaţiile lor generale de manifestare. Este o primă călătorie regresivă, mergând în trepte, locuri de staţionare pe termen scurt, pe planete cu vibraţia treptat diminuată. Spiritele simt diminuarea de vibraţie şi îşi adaptează treptat manifestările la astfel de vibraţii, adică în linii mari: creaţia, comunicarea, comportamentul faţă de semenii lor întrupaţi. Astfel de recalibrări au loc datorită schimbării corpurilor lor de întrupare vechi cu altele noi, specifice planetei de staţionare momentană: în prima parte a călătoriei vibraţia va fi în diminuare progresivă, până la o valoare bine suportată de ele, fără obişnuiri şi fără oboseli.
Aşadar, vor parcurge spaţiile universice cu opriri în punctele cele mai importante ale modificărilor de vibraţie galactică, rememorând elementele constitutive ale propriilor lor evoluţii parcurse deja. Mai precis, sunt locuri în care mereu vor fi aceleaşi condiţii de trai – doar spiritele sunt mereu altele, mereu noi, venind rând pe rând să-şi facă evoluţiile proprii: la fel cum, explicam în alte studii, rând pe rând generaţii de copii intră în clasa I, apoi şi următoarele, folosind aceleaşi scoli, incinte, cu acelaşi material didactic, etc. Cei care trec în clasa a II-a vor elibera spaţiile, care vor fi folosite de o nouă generaţie care intră în clasa I, şi aşa mai departe. Doar că parcurgerea acestor grupuri, în călătoria lor se face invers, treptat: înapoi de la nivelele cele mai înalte ale evoluţiei lor către nivelele cele mai joase pe care le pot suporta, pentru început, într-o astfel de primă călătorie regresivă.
Este de fapt un circuit, în care primele staționări se vor face pe diminuare de vibraţie, apoi are loc întoarcerea acasă, pe un alt drum, cu ridicare treptată de vibraţie a locurilor de staţionare.
Modificarea treptelor de vibraţie, în trepte astfel explicate, le este necesară spiritelor pentru că nu sunt încă acomodate cu schimbările bruşte, mari, de frecvenţe ale vibraţiei planetare – cum sunt cele de la o subzonă la alta a aceleiaşi zone şi de la o zonă la alta a universului. De aceea, pentru ca totul să le fie mai uşor, mai echilibrat în astfel de călătorii, ele schimbă corpurile de la o treaptă la alta a călătoriei lor, se obişnuiesc cu ele după o scurtă şedere – de 1-2, maximum 3 vieţi (mai multe la nivele înalte de vibraţie, mai puţine la nivelele joase ale zonei I). În acest fel, doar se obişnuiesc cu corpurile şi nu au timp să-şi facă obişnuinţe de amestecare cu populaţiile spirituale în mijlocul cărora se întrupează. Corpurile se schimbă la următoarea oprire, fără să existe un punct terminus – adică un punct de cea mai joasă vibraţie medie planetară în care să se efectueze mai multe vieţi decât numărul obişnuit din întrupările anterioare ale traseului: aşa cum văd ele că se petrec lucrurile cu alte grupuri, aflate şi ele pe planetele pe care le vizitează, dar în alte feluri de călătorii. Şi aşa încep să-şi amintească din ce în ce mai bine, mai clar, despre evoluţiile lor progresive, despre astfel de grupuri de ajutători, din vieţile lor pe acele meleaguri, pe măsură ce se obişnuiesc cu mediul în care călătoresc acum.
(Pentru studiu aprofundat se va urmări: Grupări spirituale (2): Grupuri spirituale în călătorii universice, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/grupari-spirituale-2-grupuri-spirituale.html )
Asemenea călătorii se numesc călătorii spirituale în tranzit interzonal. Spiritele învaţă că o astfel de călătorie nu este specifică numai acestui moment din viaţa lor, ci:
– oricărui moment de sfârşit de treaptă de evoluţie: pentru consolidarea celor învăţate anterior;
– oricărui început de treaptă de evoluţie: pentru înţelegerea celor care sunt necesare de aprofundat, în treapta care tocmai începe.
Sunt multe alte lucruri pe care le înţeleg spiritele aflate în prima lor călătorie spirituală de acest fel: în primul rând că, deocamdată, nu pot pătrunde adânc în zona I, o zonă de vibraţie foarte joasă, care prezintă diminuări de vibraţie generală chiar faţă de valorile sale medii, valori de comparaţie cu celelalte zone ale universului. Spiritele nu le percep în acest fel din timpul evoluţiilor lor în zona, încep să le diferenţieze, să le conştientizeze de abia când sunt obişnuite deja cu vibraţiile foarte înalte ale zonei a II-a, în care au ajuns în evoluţia lor progresivă.
Despre experienţa lor limitată, spiritele despre care discutăm înţeleg bine acest lucru în urma călătoriei, deşi au crezut cândva că au ajuns puternici, capabili să facă orice în lumile prin care au mai trecut cândva. Dar au înţeles acum că au făcut o evoluţie neîntreruptă până în acest moment, protejată din multe puncte de vedere, pentru ca nimic să nu le taie avântul, prin care să înveţe şi să consolideze mereu lucrurile bune pe care le-au învăţat.
Au mai înţeles că au fost protejaţi chiar şi în această călătorie a lor, de acum, prin durata scurtă a fiecărei opriri, pentru ca în acest timp al călătoriei doar să-şi înţeleagă limitele fostelor lor evoluţii – evoluţiile de rezidenţi – atunci când au parcurs progresiv aceleaşi spaţii. Să înţeleagă multe derulări, dar să nu intre deocamdată în multe profunzimi, pe care le vor detalia atunci când şi impresiile călătoriei, şi obişnuinţele cele noi pe care le vor avea vor fi suficient de bine consolidate, la întoarcerea lor acasă. Şi numai atunci vor putea pleca în alte călătorii, mai lungi, mai complexe.
Au înţeles un lucru fundamental: că ei au fost protejaţi pentru ca oboseala noilor descoperiri să nu le afecteze puterea de susţinere a călătoriei; dar au înţeles în acelaşi timp că şi celelalte grupuri erau protejate, chiar de prezenţa lor pe aceeaşi planetă! Căci grupurile mai evoluate ar fi fost tentate să le ajute, dacă intrau prea adânc în remodelări de atitudini şi comportamente, iar sarcina principală a celorlalte grupuri era de fapt de a ajuta în primul rând populaţiile rezidente pe aceea planetă – şi nu pe ei!! Să ajute nişte populaţii care nu aveau nici o experienţă în acel loc din univers, iar acelea nu erau ei – chiar dacă călătorii în tranzit se descopereau pe ei înşişi aşa cum fuseseră cândva, asemenea rezidenţilor: dar deosebirea pe care de abia acum o înţeleg, constă în faptul că ei au o experienţă uriaşă acum, căci au trecut prin toate evoluţiile lor până în zona a II-a, în timp ce rezidenţii nu o au. Aşa cum au fost şi ei odată, rezidenţii de acum erau ajutaţi cu prioritate.
Aceşti călători, care credeau că nu au nici o experienţă, descopereau însă că ei erau consideraţi ca având deja o minimă experienţă aici, acum, o minimă orientare: şi prin prisma rezidenţiatului lor trecut, dar şi prin prisma restului de experienţă de orientare în tot felul de condiţii din restul evoluţiilor lor.
Şi astfel călătorii învaţă că, în orice situaţie, rezidenţii vor fi cei mai importanţi. Şi astfel învaţă bine care sunt diferenţele între rezidenţi şi ajutători. Din acest moment devenea imperios necesar să înveţe, şi să aprofundeze şi alte feluri de experienţe de ajutători, din orice punct de vedere: de-a lungul călătoriei, în continuare, dar în special la întoarcerea lor acasă.
Au înţeles că le trebuie să se orienteze, cu toată experienţa lor, oriunde s-ar afla în lume, în orice sarcini ar avea. În acelaşi timp, să-i înţeleagă şi pe ajutătorii lor de acasă, care nu mai săreau repede să-i ajute, şi o astfel de atitudine este mereu formatoare de experiența de a-i lăsa să se descurce, să se orienteze în mediul de trăire. Şi numai atunci când totul devenea cu adevărat greu, atunci când ajungeau în locuri pe care nu le puteau lesne înţelege, ajutorul necesitat venea detaliat şi exact la momentul potrivit.
Ceea ce, de asemenea, era de înţeles bine acum, pe lângă multe neputinţe – şi de ordin comportamental, şi de ordin creativ – era şi faptul că, în calitate de ajutători, ei vor face faţă cu greu atenţiei cu care trebuie să-şi desfăşoare propriile lucrări, în timp ce trebuie să accepte faptul că rezidenţii sunt permanent atenţi la ceea ce fac toţi ajutătorii lor. Dar în acelaşi timp, grupurile mai avansate de ajutători îi urmăresc cu atenţie pe cei mai puţin experimentaţi, pentru a le corecta manifestările, pentru a preîntâmpina greşelile, pentru a preveni distrugeri sau oboseli suplimentare acolo unde este necesară lucrarea calmă, liniştită, dusă de întrupaţii echilibraţi şi odihniţi. Învaţă astfel să se lase urmăriţi, corectați, îndrumaţi, iar această atitudine de acceptare va schimba radical modul de trăire proprie în evoluţiile lor de acasă, înţelegând astfel profunzimile acestui mod de a fi ajutaţi.
Revenirea acasă înseamnă pentru aceste grupuri spirituale o muncă uriaşă de acomodare, de înţelegeri suplimentare şi de trăire efectivă cu noile învăţături. Şi conştientizează faptul că următoarea lor călătorie le va forma o viziune mult mai profundă asupra multor aspecte peste care au trecut fără să le pătrundă multiplele sensuri. Conştientizează faptul că o asemenea călătorie va fi mult mai complexă decât cea din care abia s-au întors: o călătorie crucială în viaţa lor, care le va schimba din temelii atitudinea faţă de ei înşişi şi de întreaga viaţă din jurul lor.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Dupa petrecere ;-) la lucru.
Am o intrebare legata de paragraful acesta: "Acumularea de experienţă, pe baza unei puteri energetice interioare crescute, conduce la momentul în care asemenea memorii nu mai sunt doar o părere, ci o realitate pe care şi-o cred, chiar dacă nu pe deplin – la început. Dar totuşi se izbesc de neputinţe proprii din ce în ce mai clare – care la începuturile conştientizărilor de acest fel erau vagi, aproape incredibile pentru spiritele care au prins foarte multă încredere de sine"

Sa inteleg ca, desi evoluam spiritual si ne consolidam experientele, iar amintirile despre vietile anterioare pot oesi la iveala sub forma de intuitii mai intai si, desi constamam o crestere a increderii de sine, totusi, ne confruntam cu descoperirea unor mai mari neputinte?...
Sunt neputinte ale trecutului, o constientizare a lor legata de experientele acelea?
Sau sunt constientizate neputinte ale prezentului?
Implicatiile imi par diferite.

Cristiana spunea...

Dap!!
Mergem mai departe!!
Mergem la... Răspunsuri la intrebările dvs., apoi trecem si aici la Blocurile piramidale in trepte de evolutii. Pentru cine doreste, sunt deja expuse cu detalii toate etapele călătoriilor regresive, pe blogul Bucuria Cunoasterii.
Cred ca este bine asa, pentru ca aici sa putem sa ne ocupam si de intrebari - foarte binevenite, cred ca suntem de acord cu toţii.
Si de alte chestiuţe intercalate.
Daca sunt propuneri de organizare, le analizam împreună.
Va doresc un sfarsit de saptamana agrebil si odihnitor !!!