GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN CĂLĂTORII UNIVERSICE : BLOCURI SPIRITUALE PIRAMIDALE (3)

DESPRE GRUPURILE DE SPIRITE IMPLICATE ÎN CĂLĂTORIILE REGRESIVE ÎN BLOCURI SPIRITUALE PIRAMIDALE

Călătoriile spirituale regresive constituie principala formă prin care noi, oamenii – ca spirite întrupate – am ajuns pe Pământ: majoritatea în blocuri piramidale, despre care vom discuta în multe studii. Există grupuri (relativ puţine) care efectuează alte feluri de evoluţii de tip uman, având mai puţină experienţă chiar decât spiritele din blocurile piramidale. Alte grupuri, aflate tot în călătorii regresive, vin din zona a III-a – având mai multă experienţă decât blocurile piramidale din zona a II-a. Ajutători de mare putere (secundari) vin din alte universuri, oferind ajutor tuturor acestor grupuri. Şi cei mai puternici, centralii, ne oferă, din universuri paralele sau chiar din mijlocul nostru, neştiuţi de nimeni de cele mai multe ori, tot ajutorul pe care cu toţii îl necesităm. Cu toate acestea, ajutorul este oferit de o manieră subtilă, pentru ca noi să fim impulsionaţi mereu să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a învăţa mereu: să înaintăm în învăţături şi să ajutăm, la rândul nostru, şi pe alţii să facă acelaşi lucru.

Treptat, le vom discuta pe toate, înţelegând astfel complexitatea deosebită a lumii în care trăim.
Pentru început, vom discuta despre blocurile piramidale formate din grupuri spirituale situate pe trepte diferite de evoluţie.
Să le numim pe scurt: blocuri piramidale în trepte de evoluţie.
Primele grupuri sunt cele care învaţă să organizeze blocurile de călătorie, desfăşurarea călătoriei. La sfârşitul călătoriei pe care o iniţializează, îi urmăresc desfăşurarea implicându-se direct în ajutor oferit tuturor grupurilor spirituale;. Tot ele urmăresc rezultatelor tuturor grupurilor spirituale: pentru că în acest fel pot să evalueze concret rezultatele călătoriei, şi din toate acestea învaţă multe lucruri în plus despre subtilităţile, particularităţile aplicării învățăturilor pentru fiecare etapă în parte de călătorie, precum şi toate înaintările evolutive ale spiritelor întoarse din călătorie.
Grupurile care organizează astfel de blocuri, şi călătoriile lor, sunt cele care finalizează evoluţiile în această zonă – a II-a – a universului. Grupurile care au ajuns în această postură – de evoluant în terminalul zonei – au terminat de fapt, în linii mari, evoluţiile individuale de tip primar. Sarcina lor este atât de complexă deoarece necesită în acest moment conștientizarea desfăşurărilor de activitate în ansamblul zonei: având experienţa întregii lor evoluţii de până acum.
Să numim aceste grupuri: grupuri iniţializatoare ale blocurilor piramidale.
Nu sunt singure în această uriaşă acţiune, dar nici nu este un fel de examen de treaptă spirituală. Este un moment evolutiv, în care ele conştientizează toate aspectele legate de evoluţiile lor anterioare, experienţa pe care o au şi gradul de consolidare a multor aplicaţii însuşite şi puse în practică până în acest moment. Majoritatea aplicaţiilor sunt deja cunoscute pe etape, folosite des, dar numai un astfel de eveniment, cu arie zonală de cuprindere atât de vastă, implică nu numai o conștientă extinsă a puterii şi iniţiativei de pătrundere şi organizare, ci şi o conștientă pe un palier înălţat acum: conştiinţa extinsă de ajutător.
O asemenea conştiinţă cuprinde imaginea complexă nu numai a popoarelor evoluante în zona a II-a şi, apoi, corelarea lor cu cele din zona I, ci şi înţelegerea mai profundă a ajutătorilor mai înaintaţi, chiar dintre primari: acele spirite care vin din evoluţiile comune ale universului – planete, stele şi galaxii. Care vor avea un rol primordial pentru iniţializatori, în călătoria pe care o organizează acum. Până în acest moment, galacticii erau priviţi predominant ca ajutători din punctul de vedere al utilităţii lor: ajutând în orice condiţii – de nivel mediu până la avansat – orice evoluant primar. Ceva de felul: folosesc maşina de spălat, dar ca utilizator nu-mi trebuie să ştiu structura sa internă, modul de funcţionare a subansamblelor, legăturile sale externe la instalaţia casei şi, în continuare, la diverse alte paliere ale societăţii sau mediului înconjurător; de regulă îmi fac treaba cu ea şi cam atât.
În acest moment însă – da! este necesar să cunoască tot ceea ce se poate despre tot ceea ce este implicat în toate structurile participante la activităţile lor. Căci această etapă a trăirilor lor este premergătoare unor evoluţii care se vor axa, în trăirile comune şi individuale deopotrivă, pe activităţi complexe specifice ajutătorului: evoluţiile galactice ale spiritelor, un fel de evoluţie de o putere deosebit de complexă, de concentrare uriaşă a spiritelor pe înţelegerea aspectelor de armonizare din toate unghiurile de vedere.
(Pentru orientare, se va consulta expunerea „Forme de întrupare ale spiritelor în Universul Fizic”, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/4-formele-de-intrupare-ale-spiritelor.html )
Cei care iniţializează călătoria simt foarte bine suma neputinţelor manifestate în diverse puncte ale zonei lor de cuprindere, care conduc la întârzierea sau chiar oprirea lucrărilor care au loc în terminalul zonei: susţinute chiar de ei. Acesta este momentul declanşator al organizărilor pentru care ei se pregătesc de mult timp. Pregătiri în timpul cărora ei au lucrat mult timp cu galacticii care – în pauza dintre două întrupări comune (de tip: planetă, stea, galaxie) efectuează lungi perioade de evoluţii individuale, în toate zonele universului. Cei pe care galacticii îi ajută sunt deja bine antrenaţi în înţelegerile lucrărilor lor – chiar dacă încă nu le pot realiza şi ei, fiind deocamdată parţial-creatori şi utilizatori.
Dar cei care înţeleg şi caută mai departe înţelesuri noi sunt bazalii blocurilor piramidale ce se vor forma acum: acele grupuri care merg pentru prima oară într-o astfel de călătorie, cei abia întorşi din prima lor călătorie în tranzit interzonal. Ei i-au privit întotdeauna pe ajutătorii lor doar din unghiul de vedere al învăţăturilor pe care le puteau prelua de la ei. Cei care au parcurs deja toate evoluţiile din zonă – adică iniţializatorii – au experienţa de a fi căutat şi înţeles mult mai multe despre ajutătorii lor – deşi nu chiar tot ceea ce se poate înţelege despre activităţile lor. Doar ca împreună-lucrători şi organizatori nimeni nu poate să-şi dea seama de toate aspectele lucrărilor, chiar dacă are cunoaştere despre existenţa şi modul lor general de funcţionare. Dacă nu le cere nimeni – aşa cum este normal – să facă ceva, nu pot conştientiza singuri, din confruntările lor, că au nevoie de înţelegeri în plus. Şi nimeni nu le cere să meargă mai departe cu căutările, cu interesul pentru ceea ce fac alţii, în alte părţi. Căci va veni timpul pentru fiecare spirit în parte să se preocupe numai de aceste aspecte: timpul înţelegerilor este nelimitat şi orice spirit intuieşte concret acest lucru, la un moment dat al trăirilor sale.
Aşadar organizările nu se fac exclusiv de către grupul iniţializator, ci împreună cu mulţi ajutători implicaţi în desfăşurare sau în urmărirea efectelor călătoriei asupra tuturor evoluanţilor din univers. Grupul iniţializator porneşte în căutările sale de organizare de la grupurile care merg pentru prima oară într-o astfel de călătorie, căci dintre aceste grupuri va trebui să aleagă unul care va forma baza blocului lor piramidal: o adevărată placă turnantă a întregii călătorii, după cum vom vedea. Iar acest lucru se are în vedere, chiar dacă grupul bazal este ultimul ales: dar iniţializatorii cunosc în linii mari, din toate evoluţiile lor, grupurile care pot fi în această postură – pentru blocul pe care îl vor organiza. În funcţie de aplicaţiile pe care le vor realiza grupurile după întoarcerea din călătoria lor în tranzit interzonal, grupul iniţializator va stabili concret care dintre ele se va potrivi cu sarcinile de călătorie ale blocului: cu înclinaţiile şi experienţele celorlalte grupuri. Grupul ales astfel va fi un element de referinţă pentru toate celelalte grupuri din viitorul bloc piramidal, care vor avea în vedere grupul bazal, însă fără să-l caute în mod special: spre orientare şi ajutor în mediile pe care le vor străbate împreună, în această primă călătorie a bazalilor.
Toate grupurile astfel alese au ca relaţie primire de ajutor două linii principale de formare:
– în trepte către grupul iniţializator: de la un grup de evoluţie la altul de evoluţie superioară, cu experienţă mai multă: şi în evoluţiile curente (căci cei cu experienţă mai multă cunosc mai bine particularităţile locale ale universului) orientându-se în orice situaţie astfel mai rapid şi mai precis, şi experienţă în călătoriile interzonale – o experienţă care le va fi de folos în mod cu totul special în călătoria pe care o vor desfăşura;
– către orice grup, de orice fel de evoluţie – cu mai multă sau mai puţină experienţă, direct şi indirect totodată. Indirect – prin grupul iniţializator: pentru lucruri de o relativă noutate (atunci când cunosc multe, în linii mari, dar nu se orientează sau se orientează greu în particularităţi locale – cu specific de mediu natural sau social). Şi indirect – de la grup la grup sau de la individ la individ, când este cazul unor aplicaţii pe care le pot înţelege, conştientiza, realiza chiar, dar nu au consolidată o anume parte a aplicaţiei, care implică şi alte grupuri, de alte feluri, de alte trepte de evoluţie. Adică pot apela la orice individ din societate care poate să ajute la crearea de condiţii pentru desfăşurarea activităţii lor sau pot apela la un individ din grupul iniţializator care să medieze crearea unor astfel de condiţii. Totul se realizează în funcţie de experienţa fiecăruia în parte, în special experienţa de relaţionare, de aceea nu vom întâlni în perioadele de joasă vibraţie ajutători cu experienţă multă la nivelele de conducere ale societăţilor, ci mai curând în mijlocul popoarelor, la care toţi membrii societăţii pot apela, în funcţie de necesităţile momentane.
Ajutătorii foarte puternici, coordonatorii de grupuri vor trăi de regulă înafara societăţilor sau la marginea lor, efectuând lucrări de interes general – şi nu de grup, de cele mai multe ori având în vedere mediul natural planetar şi societatea în care evoluează grupurile de toate felurile întrupate pe planetă. Doar în perioadele de trecere ei intră în societăţi, trăind simplu, modest, în apropierea grupurilor care au obişnuinţa să li se adreseze sau mediind, facilitând legături între diverse grupuri întrupate.
Organizările nu sunt lucrări care să aibă loc doar până la demararea călătoriei. Lucrările de organizare se vor orienta la început, se vor lua hotărâri specifice începutului, apoi, pe parcursul întregii călătorii, de comun acord cu ajutătorii de pe traseu, se vor orienta sarcinile în funcţie de desfăşurările locale.
Grupul iniţializator este ajutat, la fel ca şi celelalte grupuri aflate în călătorie, de către grupuri de galactici răspândite peste tot, în ambele zone. Să aducem câteva explicaţii generale aici: galacticii sunt evoluanţi ai planetelor şi stelelor (pregalactici) din zonele I şi II ale universului, precum şi evoluanţi ai galaxiilor (ca formă de întrupare) din zona a III-a; care au finalizat o întrupare de felul celor de mai sus, extrem de lungă şi, pentru ca spiritele să nu-şi piardă abilităţile de evoluanţi individuali, efectuează lungi călătorii în toate zonele parcurse de ei.
Cu toţii vor fi ajutaţi de secundarii ajutători ai poporului spiritual din care fac parte, ai celor care ajută alte popoare implicate în parcurs, care la rândul lor au legături personale cu alte popoare spirituale. Sunt ajutaţi de către centralii locali şi cei din dimensiunile structurale paralele universice, care ajută în special zona I a universului.
Iată aşadar schiţa sumară a celor implicaţi în astfel de călătorii spirituale.
Şi dacă am plasat discuţia la nivelul unui singur bloc de călătorie, la nivelul grupurilor spirituale care îl vor forma şi a celor de legătură directă cu ele, aşa cum vom vedea, este necesar să reţinem foarte clar faptul că, din terminalul zonei a II-a, unde evoluează grupul iniţializator, pornesc de fapt mai multe grupuri iniţializatoare, căci sunt mai multe popoare care ajung, în evoluţia lor, simultan în terminalul zonei a II-a. Iar acest lucru se petrece chiar dacă au intrat în evoluţii în zona a II-a mai devreme sau mai târziu, după înclinaţiile proprii de manifestare, în funcţie de care viteza cu care au parcurs evoluţiile este diferită. Dar sunt destul de multe asemenea popoare spirituale care ajung aproape simultan în terminalul zonei a II-a, şi desfăşoară astfel de organizări. Fiecare grup iniţializator se orientează spre popoarele spirituale care au aproximativ aceleaşi înclinaţii, potrivindu-se, armonizându-se de mult timp, cunoscându-se bine şi organizându-şi lucrările de mult timp împreună. Nu toate se vor orienta să meargă pe acelaşi drum, şi vor ajunge în diferite puncte terminus, locuri din zona I care le pot determina evoluţii specifice felului propriu de trăire, de manifestare. Sau pot ajunge în acelaşi punct terminus, parcurgând drumuri diferite, în timpi diferiţi – dacă necesităţile lor se dovedesc comune.
Pământul este acum punct terminus pentru anumite blocuri spirituale aflate în călătorie regresivă – dar el nu este permanent ales pentru acest rol temporar. Orice planetă poate avea un astfel de rol temporar, sau, în perioade lungi de timp, poate să nu aibă un asemenea rol.
Ceea ce este de remarcat aici este faptul că evoluţiile popoarelor rezidente se desfăşoară în mod normal cuprinzând astfel de etape planetare de vibraţie diminuată, chiar dacă nu ajung pe planeta lor blocuri piramidale. Doar că, în astfel de situaţii, rezidenţii nu se mai retrag din evoluţii (ei nu suportă greutăţile pe care şi le creează doar grupurile din blocurile piramidale) şi împart planeta doar cu grupurile lor de ajutători obişnuiţi: galactici .şi secundari. Viaţa sub asemenea auspicii este foarte lină, fără exacerbările pe care le cunoaştem azi: o viaţă de creatori conştienţi mai puţin obişnuiţi cu munca fizică, care însă se străduie din toate puterile lor să înveţe mereu. Relaţiile interumane sunt liniştite, în schimb munca este mai greu de derulat decât în perioada lor mentală, desfăşurată la nivele foarte înalte de vibraţie planetară. Însă ajutătorii lor au răbdare şi mai ales înţelegere faţă de greutăţile lor, încurajându-i permanent să-şi deruleze învăţăturile şi mai ales acordându-le suficient timp pentru consolidarea lor.
Rareori au loc asemenea călătorii în bloc piramidal, organizate în momentele de acumulare de multă experienţă în realizări şi eşecuri ale lucrărilor spirituale, pentru spiritele ajunse în evoluţii dincolo de zona I. Şi nu numai din cauza acestor organizări migăloase, care necesită ele înseşi învăţături colaterale, călătorii colaterale ale acelor grupuri care vor deveni grupuri bazale pentru blocurile piramidale, aşteptând aplicaţii suplimentare şi consolidări speciale pentru a fi iniţializate, pornite şi desfăşurate, într-o primă etapă, până în punctul terminus al călătoriei. Momentul evoluţiilor în acest punct terminus înseamnă un ciclu lung de vieţi, cu evoluţii foarte diferite de la o etapă la alta a perioadei de staţionare. Şi în continuare, drumul întoarcerii, de la o planetă la alta, pe ridicare de vibraţie, înseamnă pentru toţi participanţii prima mare conştientizare a tuturor evenimentelor trăite. Şi am accentuat că nu numai pentru bazali: căci multe subtilităţi ale evoluţiilor la nivele joase de vibraţie se dezvăluie treptat pentru fiecare călător. O parte din aceste subtilităţi se vor înţelege pe loc, în punctul terminus, la creşterea treptată a vibraţiei – pentru noi, acum: pe Pământ. Şi cea mai mare parte a subtilităţilor – pe drumul întoarcerii acasă, pe un traseu diferit de acela de la venire: în puncte de vibraţie din ce în ce mai înaltă care, de la un moment dat al călătoriei – mai departe, depăşeşte cea mai înaltă valoare a oricărui nivel pe care punctul terminus l-ar putea atinge vreodată.
Luând în considerare şi amintirile călătoriei de la plecare (şi ajungere în punctul terminus) rezultă un volum uriaş de trăiri pe care spiritele îl pot procesa chiar înainte de a ajunge acasă: şi chiar la sfârşitul întregii călătorii pot să tragă deja primele concluzii şi pot să se ocupe în continuare de multe subtilităţi ale fiecărei trăiri în parte.
Însă procesarea acestor elemente şi trăirile călătorilor în condiţiile pe care o astfel de procesare le creează, poate conduce la oboseala lor. De aceea, la stabilirea punctului terminus al călătoriei – punctul de cea mai joasă vibraţie al întregii călătorii – se ia în considerare volumul total al trăirilor născute din condiţiile interioare şi exterioare conştientizate astfel – chiar dacă treptat. Întreaga zonă I este dificil de trăit, în special pentru călătorii care o parcurg astfel pentru prima dată, în calitate de călător regresiv: mai ales că ritmul de derulare al evenimentelor este alert (chiar dacă nouă ni se pare azi că viaţa noastră se derulează încet). Modificările ritmurilor de derulare pot obosi spiritele mai sensibile: vibraţia zonală scade lent, dar creşte rapid. Scăderea lentă favorizează dezvoltarea unui volum de activităţi deosebit de bogat, precum şi consolidarea multor învăţături relativ noi. Învăţăturile nu sunt noi, dar sunt desfăşurate în relaţii cu grupuri spirituale noi, cu care spiritele nu sunt obişnuite să evolueze: iar acesta este un motiv de oboseală pentru spiritele care deja suportă toată fenomenologia zonei şi aglomeraţia planetară cu totul deosebită din rarele planete locuite de creatori conştienţi înălţaţi.
În continuare, vibraţia planetară creşte mult mai repede decât a avut loc scăderea ei. Evoluanţi foarte puternici, veniţi în grupuri numeroase pentru a da ajutor acestui moment al evoluanţilor, întrupaţi chiar în sistemele corporale ale creatorilor conştienţi înaintaţi, atrag rapid volume imense de energii şi materii de foarte înaltă vibraţie, contribuind astfel la schimbarea vibraţiei locale în ritm susţinut. Şi astfel se scurtează cu mult timpul total al călătoriei, chiar dacă ritmul schimbărilor este foarte alert.
Este mai obositor să fie lăsată vibraţia să crească în acelaşi ritm lent, ca şi în perioada de diminuare, decât să fie susţinută o creştere rapidă, prin grija coordonatorilor de evoluţii. De asemenea, susţinerea ritmului alert pe calea de întoarcere (în trepte de creştere, spre casă) este mai uşor de susţinut decât dacă s-ar desfăşura tot în punctul terminus ; şi astfel oboseala chiar se estompează pe măsură ce grupurile spirituale se apropie de finalizarea călătoriei lor. Ajunşi acasă, nu mai necesită nici un fel de timp de „odihnă”, ci intră direct în analizarea rezultatelor, în majoritate deja cunoscute în acest moment.