VIBRAŢII (2): VIBRAŢIE ŞI RESPIRAŢIE

DETALII PRIVIND LUMEA VIBRAŢIILOR
DIFERENŢA DINTRE VIBRAŢIE ŞI RESPIRAŢIE
Despre vibraţii ştim acum câteva lucruri.
Înţelegem în linii mari despre ce este vorba, deşi nu am văzut cu ochii noştri, în această viaţă, multe dintre fenomenele descrise. Dar le simţim, le intuim ca fiind adevărate. Unii chiar le pot descrie în cele mai mici amănunte, văzute ca pe un film, din amintirile vieţilor lor anterioare.
Cunoaştem din scrieri multe lucruri. Putem să înţelegem mai departe faptul că respiraţia lumii este circulaţia energiilor şi materiilor prin corpurile materiale ale universului.
Este poetic să spunem că respiraţia lumii este vibraţia ei!! Şi eu am confundat până acum aceste două elemente. Nu trebuie să ne fie ruşine de confuzii, nici nu trebuie să blamăm pe cei care le fac. Sunt paşi pe drumul cunoaşterilor şi, prin depistarea lor, cunoaştem de fapt mai multe lucruri deodată. Ceea ce este bun pentru fiecare om în parte, fie el cercetător, fie cel care află rezultatele cercetărilor din lume.
Cea mai mare parte a circulaţiei fluxurilor de materii şi energii are loc în interiorul galaxiilor, acolo unde ele sunt atrase de stele, de planete şi de spiritele independente întrupate pe ele. Chiar şi spiritele intraplanetare vehiculează fluxurile de acest fel, chiar dacă sunt micuţe, fără puterea de a-şi constitui încă singure un corp cât de cât complex: planeta le construieşte corpurile, iar spiritele micuţe învaţă pentru început doar să le folosească, până când vor avea mai multă putere pentru a şi le constitui. Planeta nu le gestionează corpurile, mai departe, astfel încât asemenea micuţe vieţuitoare nu constituie parte din “decorul” vieţii pământene a omului.
Tocmai datorită faptului că planeta le constituie corpurile, omul intuitiv în aceste vremuri în vibraţii planetare joase poate crede acest lucru – dar doar până la un punct! Căci a venit vremea să ştim că ele nu fac parte din pământul, din planeta care ne susţine viaţa şi activitatea nouă, creatorilor conştienţi… Şi speciile vieţuitoarelor planetare sunt de origine tot atât de divină ca şi oamenii, şi vom discuta mult despre asemenea lucruri, cândva.
Vibraţia lor este însă mai mică, comparativ cu aceea a mamiferelor şi a omului. Acest lucru se poate observa în lumea astrală: vieţuitoarele astrale mari – mamiferele şi omul astral (adică spiritele retrase în corp astral, după terminarea vieţii manifestate prin corp fizic) se percep cu vederea perifierică de culoare alb-argintie-sidefie (străvezie uneori), în timp ce vieţuitoarele mărunte (până la mamifere) se percep de culoare închisă, negre.
Aceasta nu înseamnă nicidecum că ele ar fi “malefice”; omul înţelept din vremurile anterioare a lăsat moştenire practica afumării (tămâierii) cu plante, sau răşini, sau alte elemente structurale ale planetei (pământuri, prafuri de metale, etc.) prin care se ridică vibraţia mediului înconjurător şi a propriului sistem corporal. Astfel, aceste vietăţi nu se mai percep, aducând liniştirea omului necunoscător, speriat. Este foarte drept că s-a profitat în decursul timpului de astfel de spaime neîntemeiate – dar acestea le vom discuta cu alte prilejuri. Nici nu „fug” de frica tămâii, ci pur şi simplu nu le mai percepem noi...
Poate şi acest lucru ar necesita ceva explicaţii... Să-mi mai aduceţi aminte din când în când că vă tot promit, căci se adună altele şi altele...
Aşadar, respiraţia este procesul de atragere de filamente de energii şi materii în interiorul corpurilor – având la bază acelaşi procedeu din interiorul monadelor, din interiorul grupului de monade din care este format spiritul. Este astfel reliefată pulsaţia, ritmicitatea pulsaţiei radiaţiei spirituale care susţine corpurile: de tragere şi apoi de eliberare în mediu a fluxurilor de filamente care şi-au pierdut, în traversarea corpului, puţin din compactizarea lor superficială, nemaifiind corespunzătoare necesităţilor corporale ale spiritului astfel întrupat.
Respiraţia nu este un fenomen cu care spiritele se confruntă pe Pământ pentru prima oară, la fel ca şi cu celelalte fenomene spirituale despre care discutăm. Ele sunt obişnuite din formarea şi creşterea celulelor fundamentale ale monadelor. Toate – monadele şi celulele lor fundamentale sunt deja obişnuite cu pătrunderea lor de către energiile fundamentale. Fluxul şi refluxul cu ritm, cu mişcare + toate experienţele de creştere a conştienţei monadelor conduc la creşterea energiilor interioare ale lor, prin compactizarea energiilor în interiorul celulelor lor fundamentale. Trăirile monadelor se diversifică, se specializează şi cresc în bogăţii de simţiri interioare, pentru care ele necesită, şi îşi cresc treptat energiile astfel vehiculate. Vibraţia lor creşte, dar şi volumul de energii vehiculate creşte în continuare; creşte numărul secvenţelor de vibraţie ale fluxurilor vehiculate, conform creşterii formelor de forţe interioare care se dezvoltă din astfel de îmbogăţiri. Tot ceea ce este mai înalt într-o formă de manifestare devine bază de manifestare pentru secvenţele superioare.
Este de remarcat faptul că ceea ce numim azi iubire este secvenţa emoţională supremă la nivelul omului de azi, pe Pământ. Vibraţiile superioare ale ajutătorilor din mijlocul nostru şi din „cerurile” noastre ajută la crearea şi împlinirea unor sarcini simultane pe care doar cu timpul, cu creşterea vibeaţiei medii planetare, le putem înţelege, treptat. Şi astfel să înţelegem că există simţiri şi mai puternice, mai binefăcătoare, decât cele pe care le înţelegem acum, aici. Dar ca să ajungem „acolo”, trebuie să trecem prin „aici” !!..
Şi vibraţiile prezintă pulsaţii, ca şi respiraţiile marilor aglomerări de materii în corpurile spiritelor întrupate în universuri. Dar ele au rădăcini diferite, şi formează ritmuri diferite, care se suprapun. Multe astfel de ritmuri nu sunt percepute decât luate împleună, deşi în perioadele pe care le numim de vibraţie planetară înaltă, creatorii conştienţi le pot identifica cu uşurinţă – chiar şi rezidenţii, nu numai ajutătorii lor cu mai multă experienţă, obişnuiţi cu simţiri şi lucrări la nivele încă mult mai înalte de vibraţie decât Pământul. O astfel de experienţă mai înaintată în alte părţi le formează aici, pe Pământ o sensibilitate mult mărită la diverse valori ale vibraţiilor, dar mai ales la variaţiile lor, de la o perioadă de timp la alta.
Însă la nivelul evoluţiilor rezidente pe Pământ, aceste spirite rezidente, care au ajuns cu evoluţiile lor exact aici, în aceste sistem stelar, mai precis pe Pământ, au deja puterea să distingă toate valorile vibraţiilor – însă cel mai bine, mai complet în etapele de înaltă vibraţie planetară. Deşi valorile segmentelor specifice acestui sistem stelar sunt mult mai multe, mult mai greu de decelat nu numai în variaţia lor – ci pe fiecare sub-segment în parte, experienţa spiritelor este suficient de mare pentru a sesiza aceste – toate – valori. Trebuie doar să înveţe să-şi cunoască abilităţile de percepţie în diferite stadii de variaţie a vibraţiei planetare, apoi în diferite locuri de pe planetă. Rezidenţii nu au experienţă multă în perioadele în care vibraţia este mică – adică în acele perioade în care valorile intermediare scad şi fiecare sub-segment cuprinde valori mici ale frecvenţei vibraţiilor planetare.

Fig. nr.1: Segmente de vibraţie după specificul sistemului corporal uman, împreună cu sub-segmentele lor. Particularităţi ale împletirii lor în armoniile planetare.

(Faceti click pe imagine pentru a o vedea mărită)

Despre câmpurile: de la fizic până la dumnezeiesc (sau atmic) se cunosc destul de multe lucruri din literatura de specialitate; este de adăugat:
– despre câmpul enesic: cuprinde valori superioare de vibraţii, care întreţin şi amplifică forţa celor de până la ele (de la fizic până la dumnezeiesc (atmic) inclusiv);
– despre câmpul supra-enesic: cuprinde valori maxime ale vibraţiilor sistemelor corporale ale oamenilor pe Pământ: dar nu şi ultimele valori ale dimensiunii noastre structurale; dimensiunea noatră de evoluţie, ca spaţiu universic de evoluţie a spiritelor primare, din cele 7 dimensiuni structurale (spaţii) ale Universului Fizic, este ajutată de elemente de vibraţie şi mai mare, care constituie elementele de bază ale celorlalte dimensiuni structurale de ajutor spiritual oferit nouă, evoluanţilor de aici.
Se poate observa cum secvenţa cea mai înaltă a fiecărui câmp este de valoare aproximativ egală cu secvenţa cea mai mică a câmpului superior (am spus aproximativ, pentru a păstra o linie de precizie destul de mare în exprimare, căci fiecare câmp are în plus particularităţile care îl definesc). Valorile intermediare ale câmpurilor scad mult în frecvenţele lor, în timp, determinând fenomenul de “întunecare a luminii”, adică diminuarea vibraţiei medii cosmice din zona I a universului, în care ne aflăm în prezent. Sub-segmentele superioare ale vibraţiei câmpurilor întaresc în astfel de vremuri vibraţiile lor, ajutând astfel spiritele în străduinţele lor pentru a-şi menţine echilibrul emoţional, mental şi fizic, înţelegerile şi intuiţiile necesare derulării vieţilor lor.
_____________________

Fiecare grup spiritual aflat în evoluţii pe Pământ se manifeastă după experienţa pe care o are. Cei care au experienţa cea mai puţină (i-am numit rezidenţi) nu au suficientă experienţă la nivele mici de vibraţie medie planetară. Nu au experienţa suficient de bogată nici la nivelul creaţiei lor, nici la nivelul utilizării creaţiei altora, mai pricepuţi, nici la nivel comportamental. Chiar dacă li se crează ceva pentru uzul personal, ei preferă să utilizeze mereu ceea ce a făcut deja obiectul obişnuinţei lor. Comportamentul lor este de nivel mediu, cu scăpări agresive – dar nu foarte adânci (cum este cruzimea, de exemplu), căci nu au încă formată experienţa rafinamentului nici în partea lui pozitivă (constructivă), nici în partea negativă (distructivă).
Următoarele grupuri pe scara evolutivă au această obişnuinţă. În mod gradat, grupurile cu evoluţie din ce în ce mai multă au înţeles, înţeleg sau vor înţelege, în călătoriile lor prin univers, tot ce pot fi în stare – în sensul răului, distrugerii, şi se străduiesc să nu repete lucruri pe care ştiu bine că pot fi în stare să facă. De aceea tot discutăm despre astfel de grupuri, aflate pe trepte de evoluţie diferită, împletite aici, în populaţiile umane: pentru a înţelege cât de multe feluri de manifestări, de păreri pot fi în lumea noastră, formate din convingerile multor trepte de evoluţie, ale multor grupuri diferite de spirite întrupate pe Pământ. Chiar dacă suntem cu toţii în aceeaşi formă corporal-umană... Şi mai ales pe lângă toate celelalte feluri de vieţuitoare care formează, alături de oameni, biosistemul planetar!..
Da, un biosistem, cu diferite feluri de corpuri, diferite feluri de structuri acumulate în volume uriaşe, vehiculând fluxuri materiale de diferite feluri de filamente, cu respiraţii diferite. Dar volumele fiecărui fel de asemenea elemente produc vibraţii, şi respiraţii perceptibile în mediul de trai – perceptibile treptat, pe măsura înaintării spiritelor în evoluţii. Treptat, ele ajung să-şi conştientizeze propria vibraţie, propria respiraţie, având corpurile drept reprezentare a acestor elemente care le particularizează mersul în evoluţii. Căci direct, fără corpuri, monadă pe monadă – mici şi neexperimentate la început, nu au cum să se perceapă bine, să-şi perceapă structurile interioare, apoi să se recunoască reciproc în lumea complexă care le ajută în derularea trăirilor lor.
Diverse structuri ale corpurilor se află în proporţionalitate unele cu altele, armonizate şi la nivelul lor – genetic vorbind, aşa cum spunem azi – precum şi la nivelele radiaţiilor spirituale, care se desfăşoară peste tot. Toate au vibraţii proporţionale între ele, după cum şi treptele lor de evoluţie sunt la fel, păstrând proporţii care le ajută tuturor înţelegerile: planetele şi stelele sunt în primele lor faze de evoluţie (adică primele faze ale evoluţiilor de tip „stea” şi „planetă”), spiritele intraplanetare (ajutate direct de planetă) – la fel; şi tot la fel treapta mamiferelor (pe Pământ) şi, în sfârşit, treapta rezidenţilor umani planetari. În continuare, vibraţia corporală este aceea care aduce ajutătorilor rezidenţilor puterea de a se manifesta armonios cu ei – indiferent ce treaptă de evoluţie desfăşoară: primară, secundară sau centrală. Prin intermediul corpurilor ei se manifestă la nivelul de vibraţie asemănătoare rezidenţilor, pentru ca nimic să nu le tulbure evoluţiile, armonizarea lor cu mediul de trai şi cu cunoaşterile lor anterioare. Experienţa înaintată a ajutătorilor în creaţie şi comportament, în crearea şi întreţinerea relaţiilor dintre întrupaţi, arată însă sarcina lor de ajutor, exemplul pe care îl pot oferi celor care învaţă, mergând şi ei pe linia evoluţiilor, mereu înainte.