DETALII PRIVIND FORMAREA GÂNDULUI ŞI GRAIULUI DE-A LUNGUL TIMPURILOR

Am gândit acest fel de detaliere sub forma unor scheme, pentru înţelegerea complexă a vremurilor şi a elementelor de manifestare umană specifice fiecărei etape de vibraţie planetară în parte.
Discutăm la început despre schema generală a evoluţiilor umane: manifestări spirituale generale şi apoi vom detalia formarea şi folosirea gândului şi graiului în etapa contemporană (de la ultima glaciaţiune până în zilele noastre).

1. SCHEMA GENERALĂ A EVOLUŢIILOR UMANE SUB ASPECTUL FORMELOR PRINCIPALE DE MANIFESTARE: CREAŢIE MATERIALĂ, DEPLASARE, COMUNICARE

Pornim - aşa cum am discutat deja, de la emisiile fundamentale ale concentrărilor de materii, energizate mereu de fluxurile în continuă mişcare de energii filamentare.
Emisiile fundamentale ale materiei puternic compactizate (care formează orice obiect, peisaj, structură planetară sau cosmică) sunt de două feluri:
a) sunet fundamental al aglomerărilor materiale în structuri planetare, conform modului de aglomerare a fluxurilor materiale şi energetice sub puterea emisiilor radiante ale spiritelor care se întrupează astfel. Fiecare structură din mediul de trai este astfel o formă sau o parte dintr-o formă de întrupare: stele, planete, vieţuitoare planetare. Toate aceste feluri de întrupare oferă, prin densitatea şi ordonările care se menţin constant lungi perioade de timp, emisii de sunet de două feluri: sunetele fundamentale ale structurilor ca atare, peste care se suprapune variaţia de sunet al acestor structuri, aflate în contact permanent cu alte forme de radiaţie sau aflate în mişcare - unele în raport cu altele. Planeta se află în contact direct cu radiaţiile cosmice ale altor planete şi stele, un munte spre exemplu: sub puterea radiaţiilor cosmice, dar şi sub influenţa factorilor meteorologici planetari, cu vieţuitoarele mărunte - vegetale şi animale - din cuprinsul lui, dar si animale mari care influenţează prin viaţa lor peisajul în care trăiesc: unele intră şi ies din peisajul local, altele încarcă diferite locuri în diferite perioade de timp (migrează), etc.
Toate aceste elemente modifică permanent sunetul fundamental al peisajului.
Percepţia umană a sunetului se face şi simultan, şi secvenţial (secvenţă după secvenţă), după cum şi sunetele se derulează în acelaşi fel. Mentalul uman avea această disponibilitate în vremurile de înaltă frecvenţă planetară.
b) luminiscenţă (numim azi aură, aureolă) datorată aceleiaşi aglomerări materiale, care oferă şi sunetul despre care am vorbit. Mentalul uman poate reda totul în aceleaşi condiţii de vibraţie medie planetară foarte înaltă, la fel cum azi facem fotografii, suprinzând toate structurile materiale ale momentului. Peste luminiscenţa fundamentală se suprapune radiaţia cosmică reflectată, lumina provenită de la Soare, care oferă un plus de culoare, formă şi volum fiecărei structuri în parte, aşa cum bine ştim azi.
Toate structurile emit în principal astfel de radiaţii de sunet şi lumină, dar, într-o proporţie mai mare sau mai mică, şi ceea ce numim miros şi vibraţia pe care o emit în spaţii.
În cele discutate, cele mai importante sunt însă emisiile de sunet şi luminiscenţă.

A. ÎN ETAPA MENTALĂ, ETAPĂ DE VIBRAŢIE MEDIE PLANETARĂ MULT MAI ÎNALTĂ DECÂT CEA PE CARE O CUNAOŞTEM AZI:

- creaţia materială se realiza pe cale exclusiv mentală, prin procesele permanente de materializare - dematerializare. Adică, pentru fiecare modificare ce avea loc, se realiza o dematerializare a structurii (obiectului) creată anterior, necesar de remodelat, şi se crea din nou, o nouă structură (obiect). Procedura deriva din necesitatea fiecărui spirit în parte să se obişnuiască cu asemenea procedee şi să creeze de la o remodelare la alta tot felul de particularităţi care să îmbogăţească experienţa totală a spiritelor. Fără asemenea procedeu ar fi fost imposibil, în structurile lor profunde, să se păstreze esenţa, dar să se creeze particularităţi speciale, după necesităţile modificate ale fiecărui moment în parte.
- deplasarea avea loc prin corpul fizic - susţinut de corpul astral, dar nu prin pas apăsat (tropăire), ci ca un fel de plutire, căci corpul astral era bine dezvoltat, puternic energizat, foarte dens, creind o uşoară imponderabilitate omului.
- comunicarea era mentală, având în vedere structura urmărită: prin translaţia imaginii complexe, complete, aşa cum era percepută ea mental - partenerului de comunicare. Imaginea era complexă prin redarea vieţii, cu toate caracteristicile de mişcare, lumină, culoare, sunet, miros, vibraţie.

B. DIMINUAREA TREPTATĂ A VIBRAŢIEI MEDII PLANETARE A CONDUS LA :

- diminuarea treptată a capacităţilor de folosire a corpului mental pentru percepţii şi comunicare, dar mai ales pentru creaţie materială;
- înlocuirea treptată a creaţiei materiale mentale prin materializare+dematerializare cu creaţia materială menatlă prin remodelare. Obiectul creat este remodelat, folosind mai puţin material filamentar şi efectuând un efort mental diminuat, comparativ cu modul anterior de creaţie, consolidat deja;
- este perioada programelor atlante de ajutor oferit întregii populaţii planetare, adaptare la percepţii cu ajutorul senzorilor corpului fizic, creaţie manuală (inclusiv crearea de unelte şi orientarea în folosirea ulterioară de tehnologii complexe).

C. DUPĂ ULTIMA GLACIAŢIUNE (popular - sau biblic - numit potop): VIBRAŢIE PLANETARĂ SCĂZUTĂ

Populaţiile planetare trec treptat la pachetul complet al folosirii intensive a corpului fizic:
- cunoaşterea mediului de trai prin intermediul percepţiilor corpului fizic (folosirea simţurilor copului fizic);
- creaţie manuală; folosirea gândirii pentru înţelegerea, ordonarea, planificarea fazelor de creaţie;
- deplasare prin folosirea majoritară a corpului solid, unde corpul astral nu şi-a pierdut niciodată rolul de susţinere a corpului fizic, doar s-a diminuat. Se poate înţelege acest lucru prin faptul că la deces, adică după desprinderea definitivă a corpului eteric cu toate componentele sistemului de de-asupra lui, corpul devine greu de dus, de cărat de către semeni, deşi fizic-măsurabil vorbind nu se modifică greutatea propriu zisă a corpului decedatului. Doar susţinerea astrală dispare (care funcţionează ca o paraşută, ca un balon pentru corpul fizic) iar diferenţa este sesizabilă doar comparativ cu semenii care o posedă în continuare.
- formarea, şi consolidarea prin trările efective din toate planurile de manifestare, a gândirii descriptive, secvenţiale - secvenţă după secvenţă - chiar dacă percepţiile răman şi la nivelul simultan. Necesitatea gândirii secvenţiale sau descriptive apare în condiţiile accentului majoritar pe creaţie materială manuală, în planificarea şi realizarea fazelor de creaţie materială manuală.
- formarea grăirii, vorbirii descriptive, diferită de înregistrarea sunetului mental complex care preia şi redă simultan complexitatea unor astfel de cumulări.

2. FORMAREA, FOLOSIREA ŞI CONSOLIDAREA GÂNDIRII DESCRIPTIVE ŞI A VORBIRII

Reluăm pe scurt fazele anterioare de manifestare principală a spiritelor umane, pe Pământ (atenţie la acest aspect, asemenea faze sunt specifice Pământului, în alte puncte de aceeaşi vibraţie a subzonei locale intră şi alte particularităţi - sau se diminuează volumul unora dintre cele de pe Pământ, după necesităţă, faţă de cele pe care le discutăm aici); putem să adăugăm încă câteva elemente de cunoaştere generală:
- emisia fundamentală a materiei puternic compactizată se manifestă în principal prin sunet fundamental şi luminiscenţă; pe acest fundal se adaugă sunetul de mişcare, de bio-contact, precum şi reflectarea radiaţiei cosmice care oferă şi: conturare puternică, culoare - cu nuanţări specifice punctului cosmic local, cu sunet modificat în funcţie de perioada galactică, stelară (an, anotimp) şi planetară (faze de poziţie planetară faţă de stea, fazele obiectelor cosmice apropiate: sateliţi);
- cunoaşterea umană complexă a lumii exterioare, prin crearea imaginii interioare, mentale (se mai spune azi: "pe ecranul interior al minţii"), prin copiere/redare (ca şi o fotografiere + înregistrare acustică), având în vedere ţesătura statică şi în mişcare a fenomenologiei planetar-stelare. Formarea mentală a peisajului complet (incluzând mişcările specifice) prin lumină (percepţia luminiscenţei proprii a materiei peste care se suprapune imaginea în mişcare - devenire, schimbare, distrugere) şi prin sunet (fundamental, peste care se suprapune sunetul mişcării, contactelor cu alte elemente ale mediului înconjurător); folosirea personală a acestei imagini complexe la cunoaşterea mediului şi planificarea interioară a lucrărilor de creaţie materială: în curs de realizare şi de perspectivă;
- comunicare prin redarea mentală a elementelor percepute, cunoscute anterior prin aprofundare şi folosite pentru lucrare personală: creaţie materială, deplasare în mediu şi relaţionare. Comunicarea era folosită strict pentru împărtăşirea experienţei între oameni. Se folosea translaţia imaginii complexe, oferită interlocutorului.
- diminuarea vibraţiei planetare conduce la estomparea elementelor de trăire şi lucrare menatală şi la înlocuirea lor parţială cu elemente de trăire prin structurile fizice: senzori de percepţie ai corpului fizic, mişcare cu aparatul locomotor, grăire prin aparatul vorbirii.

Este necesar să avem în vedere şi elementele specifice PERIOADEI DE TRECERE de la activitatea mentală la activitatea de tip fizic (perioada din apropierea ultimei glaciaţiuni şi aceea care a urmat glaciaţiunii):
- este perioada utilizării în acelaşi timp a creaţiei mentale cu filamente materiale fundamentale şi a unor elemente fizice din structurile planetare: pământuri, minerale, vegetale şi unele elemente animale. Se foloseşte ca metodă de bază remodelarea creaţiei materiale, chiar dacă se mai poate folosi rar şi creaţia fundamentală prin materializare-dematerializare.
- percepţiile sunt hibride - cu ajutorul senzorilor corpurilor mental, astral, dar şi - treptat - ale corpului fizic. Omul se obişnuieşte cu privirea oculară, cu aparatul auditiv, simţirea vibraţiilor prin piele, formarea gustului şi detectarea stărilor materiei prin intermediul mirosului. Toate se accentuează prin folosire treptat intensificată, structurile existând în stare bună de funcţionare în planurile corporale, dar nefiind folosite intens în perioadele anterioare.
- se formează elemente simple de grai, vorbire, folosind structurile corporal-fizice ale vorbirii, copiind sunetul mental interior, încă perceptibil.

Elemente specifice ale PERIOADEI CONTEMPORANE privind formarea şi consolidarea gândirii şi vorbirii:
- la început accentul este pus, în complexitatea sunetelor mentale, pe percepţia şi redarea mişcării, devenirii, pe logica înşiruirii - în loc de simultaneitatea derulării existenţiale din mediul de trai;
- formarea graiului conform sunetelor pe care abia acum le putem numi gând, prin înşiruirea sunetelor. Trebuie să înţelegem că o astfel de lucrare spirituală a fost opera - în egală măsură - a mediului în continuă modificare a vibraţiei generale + a voinţei umane, în vederea adaptării la greutăţile cunoscute ale vremurilor viitoare. În vorbire, cuvintele nu se pot suprapune - şi este lăsat aşa pentru ca omul să poată înţelege logica complexă a devenirilor, a creaţiei universale, a curgerii lucrărilor una din alta. Toate acestea stau astfel la baza înţelegerii derulării vieţii planetare, fenomenologiei planetare, formarea răbdării, curiozităţii şi antrenării în pătrunderi din ce în ce mai adânci ale realităţii înconjurătoare.
- activitatea corpurilor astral şi mental nu se anihilează, ci doar se diminuează, ajutând în plan secundar - doar de susţinere - a activităţilor derulate prin corpul fizic;
- importanţa cea mai mare, din acest punct de vedere, este acordată încă din perioada de trecere, consolidării elementelor schimbate astfel: în principal vorbirea, pentru consolidarea comunicării între oameni.
Aici este necesar să accentuez un aspect. Pe măsura trecerii timpului au loc modificări sociale deosebit de importante, ceea ce conduce la schimarea forţată a unor deveniri, prin prisma intereselor personale ale claselor conducătoare. Schimbarea în planul conducerii societăţilor umane determină accentul pe vorbire şi ascultare, în principal pe ascultarea conducătorilor.
Efortul cel mai mare se face în acest plan şi omul de rând este forţat să lase pe un plan secund gândul ca efort de planificare a activităţii. Gândirea se relaxează şi obişnuinţa anterioară conduce către revenirea la imaginea-gând, prin care se fixează imaginea conducătorului şi cerinţa lui în creaţia materială pe care i-o cere cu agresivitate crescândă.
Tocmai de aceea în perioada de consolidare a acestor elemente de bază ale comunicării între oameni ele nu se consolidează suficient, conducând la întreruperea relaţiilor profunde interumane şi, pe de altă parte, la o creaţie forţată, lipsită de bucuria împărtăşirii experienţei şi mulţumirea comună a realizării lucrărilor. La care se adaugă faptul că creatorii nu se pot bucura de folosirea creaţiei lor, conducând la închistarea omului, oboseală şi delăsare. Numai agresivitatea crescută a conducătorilor mai pot să scoată, dar în mod forţat, sufletele oamenilor din delăsare. Creaţia lor forţată este spectaculoasă (palate, parcuri, tapiserii, lucrări de artă monumentală, creaţia măruntă manufacturieră, etc.), dar în planul propru (familie, casă) delăsarea este aproape completă.
Tocmai de aceea era nevoie de activitatea societăţilor retrase, despre care discutăm în atât de multe situaţii. Pauzele de trăire în societăţile retrase au condus la perpetuarea şi susţinerea blândă a formelor de comunicare şi învăţare, până ce societatea şi-a luat toate formele de avânt de manifestare, care aveau să conducă la eliberări treptate din impuneri agresive.
Tot aceste trăiri line, dar foarte bogate, din societăţile retrase, bogate din punct de vedere al experienţei totale, a condus la consolidarea vorbirii, aspect deosebit de important al vieţii umane.
Creşterea complexităţii (prin revoluţionarea vieţii sociale) va obliga omul să îşi dezvolte gândirea, ajutată acum de vorbirea deja consolidată, în relaţiile sale curente.
Aici este necesară acea punctare de ajutor oferit de către vorbire - gândirii!! punctare care a stat la baza acestei sinteze. Gândirea se va dezvolta astfel treptat, către a doua jumătate a sec. XVII, urmând filiera vorbirii, prin exprimarea gândului cu vorbe interioare. Vorbirea interioară a înlocuit treptat imaginea-gând cu vorbirea-gând. Iată aşadar cum se ajută reciproc - şi se consolidează reciproc - gândirea şi vorbirea. Se poate da exemplul următor: cineva mă ajută să urc, eu îmi iau avânt, îl depăşesc, dar mă întorc după ce eu însămi mă consolidez şi îl ajut să recupereze (căci efortul în plus pentru a mă ajuta l-a obosit şi pe el) şi mergem împreună mai departe.
_______________________________

CÂTEVA CUVINTE DESPRE MANTRE

Pornind de la cele discutate mai sus, putem să ne dăm seama că mantrele se bazează pe percepţiile de sunet, ţesătura de sunet emis de o structură căreia îi corespunde o luminiscenţă. Toate la un loc fac imaginea complexă, care se poate reţine, memora, prin structurarea de sunet gândit şi glăsuit, pentru a fi dus mai departe prin obişnuinţele colective.
Şi, mai ales, toate la un loc sunt emisii ale unor existenţe de care omul nu mai este conştient în mod normal. Intensitatea percepţiilor este redusă, aşa cum am arătat mai sus, ele se primesc subliminal (la nivel de subconştient) şi nu mai pot fi conştientizate, redate, consolidate astfel şi folosite în continuare.
Învăţăturile pentru dezvoltare, chiar de mică amploare au fost însă perpetuate după întrarea în etapa intuitivă şi folosite doar de conducători. Ele au dispărut din planul orientărilor generale ale omenirii, mai cu seamă după restrângerea şi dispariţia societălor retrase, lăsându-se în planul intuitiv formarea încredinţărilor în trăirea societară. Este de comentat în alt plan reţinerea unor cunoaşteri şi întărirea unor intuiţii, prin literatura populară, cusături, orientări de pietre în peisajele locale, muzică tradiţională.
Li s-au creat condiţii de funcţionare unor învăţături directe, clare, conştientizate ca folosire mentală diferită de manifestările generale ale omenirii, doar în spatele uşilor grele, mereu închise ale templelor şi palatelor conducerilor - mai cu seama religioase. Căci reprezentanţii religiilor au preluat treptat conducerea spirituală totală a societăţilor umane, bazându-se pe frica colectivă, care avea la bază doar intuiţia unei vieţi după decesul din planul materiei fizice.
Atenţie însă la un alt aspect, care îşi poartă originea chiar din perioadele anterioare ale folosirii acestor elemente bune pentru activitatea mentală a omului.
Perioadele de cercetare ferventă a acestor manifestări s-a derulat, în bazinul mediteranean, în templele babiloniene, egiptene, iudee şi arabe vechi. A fost o perioadă destul de lungă, până când societatea umană şi-a format o mare complexitate pe multiple planuri, astfel încât preoţii înşişi nu s-au mai putut ocupa cu multe feluri de cercetări: pe care azi le numim neconvenţionale.
Toate aceste cercetări au condus la formarea conştientă - căutată conştient - a unor mantre negative, chiar şi sub forma benefică a relaxării umane. Folosite în excesele religioase, ele au efect de adormire a unor înţelegeri umane şi consacrarea activităţii unor obiective care asigurau cunoscătorilor puterea asupra unor segmente sociale. S-a moştenit ideea de vrăjitorie, prin care o serie de activităţi specifice liniştirii umane şi concentrării interioare conduceau la creşterea puterii interioare, pierderea fricii sociale, la revoltă sau căutarea libertăţii în afara socetăţii.
Vom reveni asupra acestor subiecte.
La fel ca şi asupra celor pe care le înţelegem acum privind idea de gând cântat.
M-a preocupat partea oarecum tehnică a formării gândurilor şi vorbirii, dar sunt foarte multe de spus referitor la acest sunet fundamental. Probabil că ar trebui să scriu despre multe aspecte ale sale, dar vreau să discutăm despre aceste aspecte atunci când voi putea prezenta imaginea de ansamblu, de o complexitate cu totul deosebită, a mediului planetar în care s-a format şi a funcţionat societatea umană de-a lungul epocii mentale. Şi mai ales modul în care percepţii de acest fel au contribuit la formarea unei cunoaşteri profunde a modului de creaţie, cum au folosit la formarea şi consolidarea deplasării, mişcării pentru realizarea activităţilor umane, comunicării, relaţionării.
De comentat deocamdată este faptul că sunetul fundamental este de o varietate uluitoare, se schimbă - aşa cum este şi normal - de la o perioadă scurtă de timp la alta, în funcţie de incidenţele cosmice, schimbările circulaţiilor energo-materioale prin matricile eterice (unde miezul eteric planetar are o influenţa deosebit de puternică asupra tuturor elementelor de desfăşurare a vieţii planetare).
Deşi este astfel varibil, există o variaţie constantă, ritmică pe termen destul de lung - care se adaugă în planul percepţiei variaţiilor perceptibile azi: secundă, minut, oră, zi, an, planul de 5 ani, planul de 7 ani şi mai sunt - dar nu le-am mai studiat eu. Sunt ceea ce numim ritmuri planetar-stelare. Planul galactic de 26.000 ani, etc. TOATE SE MODIFICĂ ÎN PERIOADE FOARTE LUNGI DE TIMP, acesta este un lucru cert, ţine de modificarea vibraţiei medii galactice, ale cărei efecte încep să se observe deja. În perioadele următoare, tot ceea ce are mişcare sub formă de elipsă se va transforma în formă de cerc, iar acest lucru se observă deja în planul elementelor matriceale planetare (portalurile ovale se transformă treptat în formă circulară - adică de la forma eliptică de acum) şi al sistemelor corporale ale mamiferelor şi omului. Adică exact cum au fost şi înainte de ultima glaciaţiune.
Deja sunetul interior prinde contur puternic, la fel ca şi imaginea interioară, conducând la stabilizarea umană pe clarvedere şi clarauz.
El are o muzicalitate cu totul deosebită, tocmai variaţiile normale în funcţie de timpul astfel perceput de noi îi conferă acestă varietate şi muzicalitate. În această ţesătură deosebit de frumoasă, toate registrele de sunete se împletesc armonios, cu sunete perceptibile şi la nivelul corpului fizic, şi mental, dar şi sunete care nu sunt perceptibile de către noi oamenii la oricare din aceste nivele. Însă astfel de sunete modifică pe cele perceptibile, astfel încât planul efectelor reconfigurează mereu o astfel de ţesătură.
Exact la fel de petrec lucrurile şi în cazul luminilor, dar şi în cazul vibraţiilor.
Mă opresc deocamdată aici.