Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 31 martie 2009

DĂ-MI DOAMNE...


Duminică la prânz m-a sunat Daniela şi mi-a spus că a venit primăvara. Am deschis fereastra şi am văzut cum în sfârşit, firav, crenguţele îşi deschideau mugurii, sălcioarele erau ici colo pline de soarele florilor lor... Am crezut că, din cauza unei săptămâni plină de bilanţuri, final de inventariere, probleme de sănătate ca în fiecare primăvară, am pierdut minunăţia primelor clipe de primăvară. Am stat câteva minute cu fereastra aşaaaa... deschisă larg, respirând aerul plin de bunătate, de generozitate al pământului.
Abia pe seară am reuşit să ies din casă, dar era întuneric şi un pic răcoare. Am făcut ceva cumpărături şi am nemulţumit un bătrân cerşetor căruia i-am dat un leu... cred că a avut intenţia să dea cu băţul în mine, neştiind că eu mă mulţumesc şi cu puţin, şi din puţinul meu i-am dat şi dânsului ceva... S-a răzgândit, pentru că a văzut că râdeam: nu era singurul care mă lovea gratuit în acest week end şi eu nu cred în „karma rea”, ci în prilejuri în viaţa pentru a da exemplu de gentileţe şi gratitudine celor care nu pot încă să-mi ofere aşa ceva... Mulţumindu-le pentru ceea ce fac, pentru simplul motiv că, fără ceea ce îmi dau ei – nu pot să ofer ceea ce ştiu eu...
Am intrat în casă gândind că ştiu că a fost cald, că am auzit că se va răci din nou vremea şi eu am pierdut puţinul „călduţ” pe care mi-l doream...
Dar azi de dimineaţă.. am rămas stupefiată!! Într-un vânt călduţ şi vesel, Lumea era Verde, era Galbenă-Alb-Roz... o explozie de fericire, un regal de viaţă verde înălţată spre zidurile terne ale oraşului morocănos... Am crezut că numai eu sunt mirată, ameţită, năucită, umblând cu nasul după crengile înflorite, jucându-mă cu altele înverzite, cu frunze mari, curate, vii !! Când colo... peste tot oamenii vorbeau de acelaşi lucru... de ieri până azi totul a explodat în verde şi curcubee de flori.. da, în fine vedeam pomii mei roz, uluiala mea de fiecare an, din fiecare primăvară-cu-pomi-cu-flori-mari-roz, culoarea eterică a iubirii, a afecţiunii nesfârşite şi dezinteresate... pe care puţini oameni o mai ştiu şi o mai arată în lumea noastră îngriită...
Oameni plini de încântare... încântare nesfârşită, alţii veneau... îşi spuneau cu feţe întinerite... cu ochi rotunzi şi calzi... „Dom’le! o zi de căldură şi gata! Totul a înverzit, a înflorit!!!...”
***
Vin de afară.. M-am plimbat printre toţi pomii în floare, năucită de parfumul lor... de culoarea lor... de doi fluturi albi... de albine şi bondari... de ciripit şi de fluierat de mierle...
Cât de puţin îi trebuie oricărei vieţuitoare de pe lumea asta să-nflorească!!

Doamne! Dacă am făcut un bob de bine pe lumea asta, dă-mi „dincolo” o clipă de pom înflorit în fiecare zi!!!

4 comentarii:

IULIUS spunea...

"Doamne! Dacă am făcut un bob de bine pe lumea asta, dă-mi „dincolo” o clipă de pom înflorit în fiecare zi!!!"

Zilele acestea asistam fiecare, unei adevarate declaratii de dragoste din partea celui care ne reinvie impreuna cu intreaga natura!

Cristiana spunea...

Aaaaaa.... multumesc-multumesc-multumesc!!! Mi-ai amintit ca am gasit chiar acum o fotografie cu axact pomii mei infloriti!!! o sa pun chiar acum pe blog!!Am si uitat, luata cu Drumurile... pe care am postat ceva nou, am un elan acum de-mi vine sa zbor!! (am terminat bilantul, inventarierea, mai am doar in mai analiza structurala de la Statistica si gata cu 2008!! acum nu ma mai ocup decat cu site-ul!!)
Ai dreptate, Iulius, am observat ca oamenii la serviciu isi spun "da, iubire!!" parca toti ar iubi asa... frumos si dezinteresat, omeneste... natural... fara conotatii, fara dezastre si acel ...vââââjHaţ!!!egoist... fara cruzimea care se ascunde sub mască de sinceritate... Dumnezeu presara iubire nesfarsita in sufletele noastre!!!
Sa traiesti, om bun si luminos!!!

Elena spunea...

Un frumos cantec spune asa:"Un copac cu flori sa va pot imbratisa Un copac cu flori,asta este viata mea!" E atata incantare in ce scrii,Cristiana,incat simt ca infloresc si eu!

Cristiana spunea...

Splendid!! Inflorim cu totii, Elena!!!