Http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2015/12/jurnalul-sarbatorilor-de-iarna1-despre.html
Http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2014/01/sub-semnul-solstitiului-4-deschiderea.html cu mai multe linkuri către materiale anterioare,
Anul acesta aş dori să discutăm câteva amănunte în plus într-o primă parte, apoi voi deschide în partea a doua o serie de răspunsuri la întrebări ale cititorilor, pe care şi eu mi le-am pus frecvent de-a lungul timpului şi studiilor mele.
Deschiderea cerurilor era până acum – şi mai este încă pentru majoritatea celor interesaţi – o periodă foarte scurtă de timp. Toate perioadele scurte din trecut – uneori chiar o zi, nu o perioadă de mai multe zile – în care spuneam noi că ”sunt cerurile deschise”, devin treptat din ce în ce mai mari: de la o zi – la o perioadă din ce în ce mai lungă. Pentru că, aşa cum s-a explicat de multe ori, nu cerurile sunt închise sau deschise – ca un fel de fenomen fizic, aşa cum se deschide o uşă, o poartă – ci forţele noastre energetice au condiţii din ce în ce mai largi de manifestare: în primul rând creşterea vibraţiei medii zonale, sub puterea căreia se dezvoltă în mod arhetipal întreaga noastră corporalitate. Energiile şi vibraţiile înalte ne oferă perioade de:
– intuiţii: de la intuiţii puţine, slabe, abia perceptibile – la intuiţii puternice şi clar-intuiţii dese, din ce în ce mai profunde, dovedindu-se reale, intuiţii care se transformă astfel în realitate, în adevăruri, indiferent de natura lor: caractere ale oamenilor, evenimente, cunoaşteri mai mult sau mai puţin extinse, etc.;
– perioade de activitate mentală intensă care se referă la puncte dese de clarviziune, clarauz, clarmiros, percepţii directe, conştiente, ale schimbării registrelor de vibraţii: le numim viziuni, comunicări astrale din partea îngerilor noştri (entităţi astrale desemnate de coordonatorii evoluţiei noastre, conform necesităţilor noastre de destin); alte simţuri privind evenimente, locuri, oameni, caracterizate prin particularităţi distincte: imaginile lor, sunetele caracteristice unor activităţi în curs de derulare, parfumuri emanate, vibraţii care oferă percepţii ale atmosferei specifice unui loc, unui eveniment;
– perioade extinse, conştiente, de activitate astrală, indiferent dacă se derulează în timpul meditaţiilor active sau în orice fel de relaxare, liniştite, cu activităţi derulate pe pilot automat – de care se fereşte multă lume, deşi ele pot fi benefice apariţiei unor viziuni care se vor dovedi reale, percepute după descrierile anterioare, care cresc permanent încrederea omului în propriile sale capacităţi.
Asemenea perioade, pentru oameni acaparaţi de viaţa curentă fizică – mondenă sau profesională – sunt scurte, de cele mai multe ori reduse la o zi sau două, atunci când vârful perioadei planetare coincide cu o creştere biologică în ritmul vitalităţii sistemului corporal propriu. Dar pentru cei care au o activitate echilibrată între viaţa mondenă, cea profesională şi trăirile interioare conştientizate din ce în ce mai profund, aceste perioade depăşesc o zi şi, în funcţie de încrederea omului în forţele personale, pot depăşi acum chiar întreaga perioadă mai extinsă, cunoscută din vremurile anterioare.
Pentru persoanele care au o activitate mental-astrală permanentă, adică: oricând, în orice moment al vieţii de fiecare zi, indiferent dacă momentele sunt în relaxare sau prin asociere cu o discuţie, cu o informare preluată despre orice evenimente sau trăiri cotidiene – ele vor constata o aprofundare a înţelegerilor pe care le-au căpătat şi o extindere a întregii arii de înţelegere, de la un element de cunoaştere – la o sumă întreagă de elemente care au tangenţă unele cu altele. Extinderea şi aprofundarea de acest fel sunt normale, fiecare dintre ele desfăşurându-se simultan în spaţiu şi în timp. De asemenea, este normal să se petreacă treptat, nu brusc şi total, toate fiind legate în primul rând de cele pe care le trăim în fiecare clipă: care ne îmbogăţesc cunoaşterea, fără ca ceva să devină obositor, pe fondul creşterii permanente a vibraţiei medii planetare. Creşterea vibraţiei medii planetare determină întărirea câmpurilor corpurilor noastre, care determină în cascadă creşterea structurilor corporale: este o revenire treptată la normalul corporal anterior căci, pe timpul când vibraţia planetară s-a aflat la cotele sale cele mai scăzute, corpurile noastre şi-au diminuat mult activitatea – şi astfel şi-au diminuat şi volumul structurilor lor interioare. Aşadar creşterea vibraţiei determină în mod arhetipal (prin constituirea corporalităţii care răspunde impulsurilor vibraţionale din mediul de trai, şi nu pentru că cineva schimbă genetica umană) creşterea corpurilor noastre fluidice, întărirea câmpurilor lor, având ca efect concret îmbogăţirea percepţiilor noastre, trăirilor noastre.
Să detaliem puţin.
Aşadar creşterea volumului corporal la corpurile fluidice – mai ales a structurilor corporale diminuate mult în perioada anterioară, aşa cum scriam mai sus – determină o supraenergizare a acestora faţă de perioada anterioară, ceea ce determină şi o creştere a posibilităţilor de expansiune a simţurilor naturale ale monadei care se foloseşte de o asemenea corporalitate. Cu cât vom avea mai puţină reticenţă în acceptarea unor asemenea naturale simţiri, trăiri, cu atât le vom simţi mai puternic, iar înţelegerile realităţii înconjurătoare vor fi mai dese, mai extinse şi mai profunde.
Iată aşadar că nimic nu este nici un fel de superstiţie sau dogmă/reclamă religioasă sau o simplă părere ezoterică. Este o realitate pe care o trăiesc toate vieţuitoarele, fiecare în felul speciei sale de întrupare, indiferent de evoluţia spiritelor sau de formele de întrupare: fizică, astrală sau spirituală (budhică).
Pentru oameni: ca întrupări fizice, adică întrupări în sisteme corporale cu corp de manifestare preponderent fizică – este o obişnuire de încredere şi, mai departe, de activitate mental-astrală, chiar dacă se derulează în condiţii de corporalitate cu vibraţie joasă (corpul fizic fiind corpul cu vibraţia cea mai joasă dintre corpurile sistemului corporal al fiecărui spirit uman întrupat). Să avem în vedere şi derularea activităţilor noastre în câmpuri planetare cu vibraţie joasă – aproape cea mai joasă vibraţie pe care o poate avea o planetă în acest punct al universului: departe de a ne împiedica dezvoltările, asemenea câmpuri energo-materiale ne-au impulsionat să trăim şi să evoluăm orientându-ne permanent, în fiecare întrupare, oricât ne-au fost de grele întrupările în ultimele milenii. Fenomenologia stelar-planetară ne-a ajutat întotdeauna să ne păstrăm drumul – conştient sau inconştient, şi ne-au ajutat şi evoluţiile pământene anterioare, ne-au format o experienţă care ni s-a păstrat în subconştient. Spiritele umane au trăit pe Pământ o dezvoltare totală a corporalităţii speciei înainte de ultima glaciaţiune, însă pentru supravieţuirea întregii planete în perioada cu vibraţie cea mai mică pe care o poate suporta planeta, oamenii au renunţat temporar la o astfel de corporalitate puternică: dar şi puternic consumatoare de energi şi materii cu vibraţie înaltă. Iată aşadar cum, după greutăţile vremurilor imediat anterioare, corporalitatea noastră însă începe să se dezvolte din nou, sub impulsurile vibraţiei planetare în creştere, oferind posibilităţi, în vremurile viitoare, altor forme înalte de manifestare umană.
Deocamdată facem tranziţie de la un fel de corporalitate, cea veche, la una nouă, puternic energizată, indiferent dacă suntem în manifestare cu corp fizic sau astral. Căci tot ceea ce trăim acum, cu manifestări prin corpul fizic, vor fi reluate şi aprofundate de fiecare om la cele mai înalte cote spirituale, după terminarea destinului fizic, sub formă de entitate astrală: care este ultima formă de manifestare în conştienţă umană, de analiză şi de consolidare a cunoaşterilor, în fiecare destin omenesc pe Pământ.
Pentru entităţi astrale , indiferent dacă sunt:
– entităţi cu destin întreg astral, sub formă totală de entitate astrală, cu corp de manifestare astral;
– entităţi cu o corporalitate desprinsă dintr-un sistem corporal cu corp de manifestare fizic (după decesul fizic),
toate trec prin aceleaşi procese de creştere, de dezvoltare, de schimbare corporală de acest fel în această perioadă, în plus faţă de transformările specifice etapei lor. Entităţile astrale care vin din destine fizice pot avea corporalitatea lor dezvoltată conform necesităţilor lor anterioare, ca oameni: unele mai dezvoltate aşadar decât altele, în conformitate cu necesităţile corporale anterioare de destin, care susţinea corpul fizic al fostului om. Dar după deces, adică după desprinderea corpurilor fluidice superioare, de corpul fizic+corpul dublu eteric, are lor o creştere rapidă a corpului astral care a rămas de manifestare pentru spiritul întrupat. Are loc o întărire puternică (în doar câteva zile) a întregii corporalităţi a entităţii astrale devenite astfel – până la un standard obişnuit de corporalitate pentru toate entităţile astrale din jurul său. Aceasta este însă o întărire obişnuită, în toate timpurile, în orice fel de vibraţii ale Pământului: după schema, scara de evoluţie a spiritului sau a monadelor din spirit, după cum o cer necesităţile generate de fiecare treaptă de evoluţie: conform evoluţiilor primare, sau secundare, sau centrale.
DAR indiferent dacă sunt sau nu venite din întrupări cu corp fizic, toate entităţile astrale se schimbă treptat şi ele, mai departe, depăşind periodic starea de dezvoltare a corporalităţii anterioare, sub puterea vibraţiei în creştere. Deşi simţurile astrale sunt extrem de pronunţate, comparativ cu cele fizice, entităţile astrale, la fel ca şi noi, oamenii, trec şi ele prin acest proces de dezvoltare, pregnant, ca şi noi: deosebirea constă în faptul că entităţile astrale umane sunt – de la prima la ultima, fără nici un fel de excepţie – perfect conştiente de transformările prin care trece propria lor corporalitate, învăţând din asemenea procese enorm de mult şi de profund, sub îndrumarea ajutătorilor lor.
Să pomenim în treacăt şi de toate celelalte vieţuitoare pământene, care îşi schimbă şi ele corporalitatea în acelaşi ritm ca şi noi, cu caracteristici în funcţie de fiecare specie, de fiecare etapă de evoluţie a spiritelor întrupate astfel. Se schimbă orice formă locală de întrupare, sub puterea creşterii vibraţiei: întreaga planetă cu toate structurile ei fizice şi fluidice, la fel ca toate planetele-surori ale sale, la fel ca şi steaua care le guvernează şi le ajută desfăşurarea formelor profunde de viaţă, atâta timp cât trăiesc în acest loc din galaxie.
“Deschiderea cerurilor” – a simţurilor noastre – aşadar vine pe fundalul acestor creşteri vibraţionale, schimbări treptate, lucrând în plus, în perioade scurte, apoi tot mai lungi, pentru ca toţi întrupaţii să se obişnuiască încet, fără oboseală, ca participanţi activi la viaţa planetar-stelară. Este deschiderea sub puterea creşterii treptate a vibraţiei, a energiilor pe care le primim şi le oferim, timp în care şi corpurile noastre sunt, în asemenea momente, scăldate în această respiraţie sinergică a spiritelor, în condiţiile locale: această respiraţie ajunge însă doar pentru scurt timp la unison, lăsându-şi efectele frumoase pentru cei care le conştientizează, după care se împrăştie repede (ştim acum că perioada solstiţiilor este de aproximativ 2-3 zile): fiecare grup de spirite întrupate pe planetă îşi urmează ritmurile proprii de respiraţie, până la o nouă perioadă sinergică.
Doar simţurile noastre vor păstra “parfumul” amintirii noilor simţuri, care prefigurează puterile spirituale în creştere în perioada anului următor.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu