Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


miercuri, 6 august 2014

CÂND NE SIMŢIM NEÎNDREPTĂŢIŢI...

Unii oameni se obişnuiesc să se orienteze către a conştientiza numai nedreptăţile care li se fac, indiferent dacă este vorba despre o reală nedreptate sau doar o neplăcere personală.
Privind la ei, ar trebui să ne gândim şi la noi... 
Căci fiecare avem măcar o fărâmă din negativităţile pe care le percepem la alţii. 
Între o astfel de atitudine negativă şi atitudinea ingenuităţii neconştientizate, conform căreia nu se percepe nici o nedreptate - ca urmare a ţinerii sub control a unor populaţii depărtate de civilizaţie sau a unor oameni aflaţi departe de lumea aşezărilor urbane - există o gamă largă de percepţii mai mult sau mai puţin grosiere ale unor nedreptăţi reale sau imaginare. 
Fiecare dintre noi poate trăi evenimente din care se poate trage concluzia unei nedreptăţi şi mulţi dintre noi rămân amprentaţi cu o asemenea simţire. Pe acest fond,se poate adăuga mereu tot mai multe mărunţişuri ale celor neconvenabile pentru ei, în loc să adune momente frumoase care să spele treptat, să înlocuiască pe cele neplăcute ale vieţii lor. Important este să învăţăm din evenimentele vieţii, indiferent dacă învăţăm prin a nu mai face ceva sau a face ceva, care să aducă lumină, bucurie, în jur. Muntele nemulţumirilor poate creşte mereu – în loc să scadă. Omul nemulţumit nu-şi formează conştiinţa îndreptării proprii – dacă a făcut şi el nedreptăţi altora, cândva, la rândul său. Şi toţi facem, mai mult sau mai puţin, mai devreme sau mai târziu, conştientizând însă numai pe măsură ce acceptăm acest lucru.
Orice eveniment poate fi perceput ca nedreptate şi poate să ne fie nouă, în primul rând, un real impuls de îndreptare proprie, pornind chiar de la nedreptatea astfel percepută: ea cuprinde în sine oricum total sau părţi mai mari ori mai mici de comportament nedrept din partea noastră către cei din jur; iar substraturi ale lor vom găsi de îndreptat cu cât acceptăm mai mult, mai bine, mai profund necesităţi de îndreptări proprii, renunţând la procese de conştiinţă, mutilări sufleteşti de care nu avem nevoie câtuşi de puţin... 
În loc să ne plângem, să ne orientăm către soluţii pe care le putem aplica noi înşine, cu sau fără ajutorul celor din jur. Dacă există şi ajutor, cu atât mai bine. 

Totul poate fi o sursă inepuizabilă de nedreptăţi şi în acelaşi timp o sursă la fel de inepuizabilă de îndreptări proprii. 

Şi, radianţi cum ştim că suntem, întărim permanent în neştiut pe toţi cei care sunt, şi vor merge cândva pe calea dezvoltărilor personale.

Să auzim numai de bine !!! 

Niciun comentariu: