Întrucât peste tot sunt angrenată în povestiri despre experienţele noastre cu substrat ezoteric, m-am hotărât să descriu şi aici cele mai semnificative dintre cele pe care le discut: ale celor din jurul meu pe care oamenii le povestesc pe forumuri, bloguri, facebook – ale mele pe care le povestesc altora. Se pot explica multe lucruri care pot fi de folos tuturor, căci de cele mai multe ori, necunoscând cele ce se petrec, ne cuprinde frica. Iar ceea ce putem face în ziua de azi este să nu mai privim viaţa cu frică, indiferent de aspectele ei. Frica nu trebuie să fie de loc ruşinoasă, ci să fie punctul de la care să încercăm să cunoaştem cele ce se petrec, să încercăm să facem tot posibilul pentru a derula evenimentele acţionând cu curaj, sau ferindu-ne cu demnitate...
Şi eu am trecut prin multe dintre cele pe care le voi povesti.
Uneori unii oameni au senzaţii pe care nu le pot explica, „îngheţând” de frică, mai ales dacă sunt singuri şi este noapte, aşa cum am păţit eu însumi, precum şi alţi povestitori.
Chiar dacă senzaţiile sunt asemănătoare, cauzele profunde sunt diferite de la om la om, de la destin la destin...
Unii dintre noi pot simţi diverse senzaţii în stare de liniştire: senzaţia că ceva dă buzna peste om, deşi nimic material nu se poate percepe, nimic nu schimbă „aerul” încăperii, nici o urmă nu apare nicăieri şi nici o cută a hainelor sau aşternutului nu îşi schimbă forma. Omul îşi dă seama că nu sunt gaze de la stomac, căci totul pare a se desfăşura – deşi rapid – totuşi într-o ordine oarecum cunoscută de către cei care au ceva cunoaşteri ezoterice: ori de la regiunea de sub buric spre gât şi cap, ori invers. Senzaţia este ca şi cum ceva rotund şi tare apasă pe abdomenul şi toracele nostru, urmată se senzaţia de placare, sau de oprire pentru câteva clipe a inimii, sau şoc respirator.
EXPLICAŢII:
De fapt nu s-a petrecut nimic rău : nici un drac, nici o entitate „negativă” cu copite nu ne-a călcat intimitatea în plină noapte, nici un extraterestru nu a făcut experienţe urâcioase asupra noastră.
Astfel de senzaţii pot apare de regulă pe ultima sută de metri a adolescenţei noastre, către intrarea în maturitate, când nu numai corpul nostru fizic suferă transformări, aşa cum le ştim acum, ci şi celelalte corpuri fluidice ajutătoare pe care le avem. Eu personal am trăit ceva asemănător pe etape, între 19 şi 25 ani – dar la orice vârstă se poate petrece o asemenea modificare, în funcţie de sarcinile de destin ale fiecăruia. Trăim nu numai încheierea maturizării corpurilor noastre, cu care vom putea intra astfel în realizarea sarcinilor noastre de destin, dar şi impulsuri energetice şi vibraţionale primite din partea entităţilor noastre ajutătoare, astrale: atunci când corpurile noastre sunt pe deplin pregătite să primească impulsuri energetice puternice. Energiile sunt primite prin structurile corpurilor noastre spirituale – structuri concrete, reale, ale sistemului nostru corporal (se va studia elementul de dicţionar „Corpuri” cu adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/corpuri/ ): corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic) – adică acele corpuri care gestionează energiile noastre de destin. Ele trimit către toate corpurile din sistemul propriu şi energii, şi vibraţii corespunzătoare cerinţelor destinului: care porneşte către realizările pe care ni le-am asumat în planificările evoluţiilor noastre. Fluxurile energo-materiale primite astfel se răspândesc în funcţie de modul în care lucrează elementele matriceale ale corpurilor noastre şi mai ales după cum se vor desfăşura necesităţile de destin. Dar ele nu se petrec de la bun început al vieţii, pentru ca omul să aştepte dezvoltarea corpurilor sale, preluarea moştenirii genetice de la părinţi şi obişnuirea cu o astfel de moştenire pe parcursul copilăriei şi adolescenţei.
De regulă simţim efectele de acest fel în regiunea plexurilor cele mai puternice situate pe partea ventrală a corpului, pe corpul dublu-eteric de fapt. Simţirea puternică la nivelul lor estompează întrucâtva percepţii mai slabe în alte regiuni ale corpului. Puseul energetic astfel simţit creează uneori senzaţia unei plăci pe toată suprafaţa corpului – senzaţia de sicriu, cum o descriu unii oameni, deşi nu s-au aflat într-o asemenea situaţie vreodată: dar asocierea cu un astfel de eveniment devine oarecum normală.
Omul îşi revine repede, dar spaima de ceva ce nu-şi poate explica rămâne mult timp, producând inerţii ale simţirilor şi prelungirea fricii – justificate în societatea noastră, care susţine doar câteva din uriaşul univers al cunoaşterilor pe care ar trebui să le avem până acum...
De curând cineva a povestit faptul că după ce a trăit ceva asemănător, la strigătele pe care a putut să le scoată ulterior, membrii familiei au sărit în ajutor, însă nu au putut deschide, inexplicabil, uşa. Cu toate acestea este foarte explicabil – chiar dacă mare parte dintre noi azi nu putem să acceptăm asemenea explicaţii: entităţile ajutătoare au menţinut, prin acţiune directă asupra uşii, intimitatea energetică a celui care o necesita, pentru ca energiile să se răspândească în mod uniform la nivelul tuturor corpurilor sale. Amestecul membrilor familiei ar fi fost neindicat şi pentru cel ce a suportat operaţiunea, şi pentru ei înşişi, care nu ar fi avut încă nevoie de tangenţa cu energiile de acest fel, până când nu vor fi fost asimilate şi integrate de sistemul corporal al rudei lor, sistem cu care erau obişnuiţi din perioadele aneterioare. Altfel s-ar fi instalat frica de ruda, prietenul, vecinul, colegul care a suportat o asemenea acţiune.
Perioada nu este aleasă de entităţi – de aceea pot apare astfel de situaţii, este drept foarte rare. De regulă se petrec atunci când sistemul corporal, în ritmurile sale biologice, este pregătit energetic pentru a intra într-o nouă etapă. Atunci se realizează impulsul – dacă este necesar: în funcţie de moştenirea genetică, de degradarea corpurilor moştenită şi ea de la părinţi, de deschiderea spre funcţionare a elementelor arhetipale ale fiecărui corp în parte (se va studia elementul de dicţionar: „Arhetipal” pct.nr. 2 de la adresa. http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/arhetipal.html )
Pentru unii oameni aceste supraenergizări apar în vederea deschiderilor spirituale universale, generalizate – în calitate de ajutători pentru semenii lor, în vederea unor destine de cunoscători profunzi, de terapeuţi, de receptori de sunete cosmice şi planetare – chiar dacă nu vor conştientiza direct acest lucru, deschideri către călătorii astrale, către mentalizări mai mult sau mai puţin conştientizate.
Pentru alţi oameni, asemenea energizări nu sunt necesare domeniului supra-normal – unde normalul este obişnuinţa de percpţie/analiză/acţiune de nivelul general al societăţii de întrupare. Ele devin necesare pentru susţinerea unei vieţi în manifestare fizică, ceea ce numim azi „normală”: este cazul oamenilor care în ultimele vieţi anterioare au trăit departe de societatea umană şi nu şi-au format impulsuri de muncă/vorbire/gândire sau manifestare de orice fel.
Fiecare om poate suferi astfel de corecţii energetice, mai mult sau mai puţin perceptibile. Vom vedea că şi alte evenimente cam de acelaşi fel se pot petrece, iar oamenii le iau drept minuni dacă ele apar în văzut lumii şi cu modificări corporale sau de funcţionare corporală substanţiale.
Şi eu am trecut prin multe dintre cele pe care le voi povesti.
Uneori unii oameni au senzaţii pe care nu le pot explica, „îngheţând” de frică, mai ales dacă sunt singuri şi este noapte, aşa cum am păţit eu însumi, precum şi alţi povestitori.
Chiar dacă senzaţiile sunt asemănătoare, cauzele profunde sunt diferite de la om la om, de la destin la destin...
Unii dintre noi pot simţi diverse senzaţii în stare de liniştire: senzaţia că ceva dă buzna peste om, deşi nimic material nu se poate percepe, nimic nu schimbă „aerul” încăperii, nici o urmă nu apare nicăieri şi nici o cută a hainelor sau aşternutului nu îşi schimbă forma. Omul îşi dă seama că nu sunt gaze de la stomac, căci totul pare a se desfăşura – deşi rapid – totuşi într-o ordine oarecum cunoscută de către cei care au ceva cunoaşteri ezoterice: ori de la regiunea de sub buric spre gât şi cap, ori invers. Senzaţia este ca şi cum ceva rotund şi tare apasă pe abdomenul şi toracele nostru, urmată se senzaţia de placare, sau de oprire pentru câteva clipe a inimii, sau şoc respirator.
EXPLICAŢII:
De fapt nu s-a petrecut nimic rău : nici un drac, nici o entitate „negativă” cu copite nu ne-a călcat intimitatea în plină noapte, nici un extraterestru nu a făcut experienţe urâcioase asupra noastră.
Astfel de senzaţii pot apare de regulă pe ultima sută de metri a adolescenţei noastre, către intrarea în maturitate, când nu numai corpul nostru fizic suferă transformări, aşa cum le ştim acum, ci şi celelalte corpuri fluidice ajutătoare pe care le avem. Eu personal am trăit ceva asemănător pe etape, între 19 şi 25 ani – dar la orice vârstă se poate petrece o asemenea modificare, în funcţie de sarcinile de destin ale fiecăruia. Trăim nu numai încheierea maturizării corpurilor noastre, cu care vom putea intra astfel în realizarea sarcinilor noastre de destin, dar şi impulsuri energetice şi vibraţionale primite din partea entităţilor noastre ajutătoare, astrale: atunci când corpurile noastre sunt pe deplin pregătite să primească impulsuri energetice puternice. Energiile sunt primite prin structurile corpurilor noastre spirituale – structuri concrete, reale, ale sistemului nostru corporal (se va studia elementul de dicţionar „Corpuri” cu adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/corpuri/ ): corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic) – adică acele corpuri care gestionează energiile noastre de destin. Ele trimit către toate corpurile din sistemul propriu şi energii, şi vibraţii corespunzătoare cerinţelor destinului: care porneşte către realizările pe care ni le-am asumat în planificările evoluţiilor noastre. Fluxurile energo-materiale primite astfel se răspândesc în funcţie de modul în care lucrează elementele matriceale ale corpurilor noastre şi mai ales după cum se vor desfăşura necesităţile de destin. Dar ele nu se petrec de la bun început al vieţii, pentru ca omul să aştepte dezvoltarea corpurilor sale, preluarea moştenirii genetice de la părinţi şi obişnuirea cu o astfel de moştenire pe parcursul copilăriei şi adolescenţei.
De regulă simţim efectele de acest fel în regiunea plexurilor cele mai puternice situate pe partea ventrală a corpului, pe corpul dublu-eteric de fapt. Simţirea puternică la nivelul lor estompează întrucâtva percepţii mai slabe în alte regiuni ale corpului. Puseul energetic astfel simţit creează uneori senzaţia unei plăci pe toată suprafaţa corpului – senzaţia de sicriu, cum o descriu unii oameni, deşi nu s-au aflat într-o asemenea situaţie vreodată: dar asocierea cu un astfel de eveniment devine oarecum normală.
Omul îşi revine repede, dar spaima de ceva ce nu-şi poate explica rămâne mult timp, producând inerţii ale simţirilor şi prelungirea fricii – justificate în societatea noastră, care susţine doar câteva din uriaşul univers al cunoaşterilor pe care ar trebui să le avem până acum...
De curând cineva a povestit faptul că după ce a trăit ceva asemănător, la strigătele pe care a putut să le scoată ulterior, membrii familiei au sărit în ajutor, însă nu au putut deschide, inexplicabil, uşa. Cu toate acestea este foarte explicabil – chiar dacă mare parte dintre noi azi nu putem să acceptăm asemenea explicaţii: entităţile ajutătoare au menţinut, prin acţiune directă asupra uşii, intimitatea energetică a celui care o necesita, pentru ca energiile să se răspândească în mod uniform la nivelul tuturor corpurilor sale. Amestecul membrilor familiei ar fi fost neindicat şi pentru cel ce a suportat operaţiunea, şi pentru ei înşişi, care nu ar fi avut încă nevoie de tangenţa cu energiile de acest fel, până când nu vor fi fost asimilate şi integrate de sistemul corporal al rudei lor, sistem cu care erau obişnuiţi din perioadele aneterioare. Altfel s-ar fi instalat frica de ruda, prietenul, vecinul, colegul care a suportat o asemenea acţiune.
Perioada nu este aleasă de entităţi – de aceea pot apare astfel de situaţii, este drept foarte rare. De regulă se petrec atunci când sistemul corporal, în ritmurile sale biologice, este pregătit energetic pentru a intra într-o nouă etapă. Atunci se realizează impulsul – dacă este necesar: în funcţie de moştenirea genetică, de degradarea corpurilor moştenită şi ea de la părinţi, de deschiderea spre funcţionare a elementelor arhetipale ale fiecărui corp în parte (se va studia elementul de dicţionar: „Arhetipal” pct.nr. 2 de la adresa. http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/arhetipal.html )
Pentru unii oameni aceste supraenergizări apar în vederea deschiderilor spirituale universale, generalizate – în calitate de ajutători pentru semenii lor, în vederea unor destine de cunoscători profunzi, de terapeuţi, de receptori de sunete cosmice şi planetare – chiar dacă nu vor conştientiza direct acest lucru, deschideri către călătorii astrale, către mentalizări mai mult sau mai puţin conştientizate.
Pentru alţi oameni, asemenea energizări nu sunt necesare domeniului supra-normal – unde normalul este obişnuinţa de percpţie/analiză/acţiune de nivelul general al societăţii de întrupare. Ele devin necesare pentru susţinerea unei vieţi în manifestare fizică, ceea ce numim azi „normală”: este cazul oamenilor care în ultimele vieţi anterioare au trăit departe de societatea umană şi nu şi-au format impulsuri de muncă/vorbire/gândire sau manifestare de orice fel.
Fiecare om poate suferi astfel de corecţii energetice, mai mult sau mai puţin perceptibile. Vom vedea că şi alte evenimente cam de acelaşi fel se pot petrece, iar oamenii le iau drept minuni dacă ele apar în văzut lumii şi cu modificări corporale sau de funcţionare corporală substanţiale.
2 comentarii:
O singura intrebare: de ce aceste "entitati" nu induc starea de bine, de siguranta, de apropiere a cuiva drag, asteptat?
De ce sunt insotite de teama, de fior neplacut, de spaima?
Vasile, orice lucru necunoscut, inspira frica.
Trimiteți un comentariu