Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 23 august 2011

MINTEA ŞI INIMA... (Partea a II-a)

Cred că avem nevoie uriaşă de apreciere a minţii şi a cunoaşterii.
Omul poate cuprinde un volum uriaş de cunoaştere, dacă iubeşte cu adevărat Creatorul, Creaţia. Dacă priveşte tot ceea ce îl înconjoară cu neţărmurit respect…
Ne punem singuri piedici, vorbind la infinit despre iubire, dar mulţi oameni nu doresc de fapt să cunoască ce a făcut Dumnezeu pentru noi, tocmai din iubire... Zicem că ne reţine El de la cunoaştere, făcând din Creaţie obiect de mister... Dar nicidecum El, ci noi, între noi oamenii ne reţinem şi ne încurajăm întru comoditate, nu întru cunoaştere...
Iubeşte... explorează... cercetează... înţelege... doreşte mai mult: şi iubire de tot, şi cunoaştere de tot. Drumul doar se deschide. Ne trebuie doar SĂ NU NE OPRIM... Doar din când în când să ne odihnim... Dar să nu ne oprim...

CUNOAŞTEREA CEA DE TOATE ZILELE...
Ne obişnuim cu multe lucruri, ni se par foarte normale, nici nu ne mai gândim că le facem, cum le facem. Învăţăm de mici copii. Creştem, învăţăm o meserie, trăim omeneşte în mijlocul unei creaţii umane, răspândite pretutindeni. Desfăşurăm activităţi în mijlocul unor oameni asemenea nouă, care au avut idei, le-au pus în practică, au completat cu ceva cele pe care le-au moştenit şi le-au folosit anterior, după ce le-au învăţat structurile – măcar în linii mari – şi utilizările. Au creat astfel completări, dezvoltări, au învăţat pe alţi oameni să le folosească pe toate la un loc – cele vechi cu cele nou create. S-au bucurat de acei semeni care au urmat exemplul lor, completând opera lor, mai departe, cu alte creaţii, cu alte lucruri noi.
Aşa este omul, indiferent dacă este creator sau utilizator. Ne bucurăm cum copiii noştri au capacitatea să înveţe şi să facă şi ei, asemene nouă, tot felul de lucruri, urmându-ne pe firul vieţii. Şi ne-am dori să aibă o viaţă încă şi mai bună decât noi, mai frumoasă, mai interesantă, să contribuie şi ei la ridicarea omenirii, încă mult mai mult decât am putut-o face noi înşine.
Totul se bazează pe MINTE: mintea este de fapt gestionarul memoriei spirituale omeneşti: de creator conştient înaintat. Am mai discutat deja despre acest subiect - omul: creator conştient universal – mai ales la capitolul Creaţie Materială.
Sigur că înţelegem bine ce este mintea luminată şi mintea perversă, mintea care sugerează „prostii”, „necurăţenii” . Deosebim mintea care născoceşte uşurări şi înfrumuseţări ale trăirilor omeneşti, aceea pe care o numim luminată – de mintea care caută să pervertească, adică să transforme, să înterpreteze tot ceea ce este gândit de bine, frumos, constructiv – în ceva urât, dispreţuitor, distrugător: distrugând orice fel de fiinţe, de creaţii – chiar şi de idei. Atitudini promiscue care vor să atragă alţi oameni, cu inteligenţă perversă, cu dorinţa de a creşte perversitatea în sine.
Astfel de atitudini pe care le numesc perverse ca să ne înţelegem despre ce vorbim nu sunt însă câtuşi de puţin malefice, aşa cum se exprimă unii oameni. Sunt doar atitudini ale unor spirite care nu au multă experienţă în gândire proprie clară de nivel calitativ superior, mergând cu nesiguranţă pe drumurile vieţii lor. Este o nesiguranţă izvorâtă din trăirea acum, pe Pământ, a unei perioade normale de schimbare a unor manifestări cu altele superioare, în care cele vechi sunt cele puternic consolidate, cele noi sunt în perioade normale de introducere în manifestare. La nivele înalte de vibraţii planetare, în alte zone ale universului, ele sunt deja consolidate, în timp ce trăirile pe Pământ, în această zonă a universului de vibraţie mai mică, astfel de trăiri noi sunt abia la începuturile lor. Mai întâi au loc aplicaţii şi consolidări la nivele de vibraţie mai înaltă, după care spiritele asistă, aplică, apoi consolidează la nivele de vibraţie mai scăzută.
Ceea ce nu înseamnă nicidecum că astfel de spirite sunt “căzute”, aşa cum s-a interpretat cândva, din neştiinţă, din neînţelegerea lucrurilor normale; apoi s-au purtat veac după veac, alimentate de oameni de acelaşi fel, neştiutori, derapanţi de la legile curate oferite cândva, şi mereu pe parcursul timpului, de ajutători puternici pentru toate grupurile spirituale venite pe Pământ.
Iată de ce lucrurile merg mai greu acum, pe Pământ: pentru că majoritatea spiritelor care efectuează evoluţii umane se află în stare de a asista, mai rar de a aplica şi încă mult mai rar de a consolida asemenea învăţături de nivel vibraţional ridicat: legile spirituale pe care le cunoaştem bine. Grupurile spirituale care consolidează învăţăturile noi învaţă să le accepte pe celelalte, învaţă să ofere exemple fără să dea înapoi – deşi de multe ori se confruntă cu neputinţa de a se menţine în drumul lor personal, influenţate de restul grupurilor cu experienţă mai puţină. Pentru toate grupurile însă o asemenea experienţă este creatoare de înţelegeri ale nivelului propriu de aplicaţie şi de consolidare a noilor învăţături, iar în continuare vor şti unde se află, şi ce le trebuie mai departe pentru folosirea complexă a unor astfel de înaintări spirituale. Analizând permanent cu mintea noastră, făcând mereu comparaţii între diferite manifestări, ne echilibrăm mereu pe acest drum al înaintărilor, înălţărilor spirituale.
Asemenea perioade, ca aceasta pe care o traversăm acum, creează îmbogăţiri masive de experienţă, un bagaj care ne va asigura tuturor sporire de flexibilitate, abilitatea de a crea propriile încredinţări, care să creeze propriile formulări, exprimări, ale celor înţelese.

Iar dacă discutăm despre exprimări, să înţelegem că mintea este gestionara imaginilor şi a sunetelor articulate, iar spiritul are capacitatea de a folosi memoriile sale ancestrale unde, şi când este cazul. Mintea este aceea care ajută în continuare la transformarea gândului articulat în vorbire – graiul articulat: format din grupări de sunete emise cu ajutorul structurilor corpului fizic, prin care pot fi redate derulări ale vieţii în mişcarea ei, clipă de clipă. Împreună – gândul şi graiul articulat – stau la baza formării, întăririi, diversificării şi înălţării spirituale prin relaţii interumane.
Mai mult, mintea este aceea care ajută la orientarea spaţio-temporală în prezentarea evenimentelor: învăţăm să spunem ce trebuie în momentul care trebuie, unde trebuie, adică folosind proporţii spaţio-temporale între elementele memoriilor noastre şi derularea evenimentelor din grupurile, şi între grupurile spirituale întrupate. Spre exemplu, de multe ori suntem în situaţia de a ni se atrage atrage atenţia că nu ne potrivim cu cele discutate de alţii: este o abilitate pe care o obţinem, o păstrăm şi o dezvoltăm odată cu creşterea experienţei noastre totale. Din nefericire, mulţi oameni nu înţeleg că ceea ce li se spune este adevărat, dar astfel de trăiri vor fi aprofundate şi consolidate ulterior, după terminarea vieţii pământene, după conştientizarea totală a celor care s-au derulat astfel.
Cei care au o orientare clară în această direcţie vor consolida puterea lor, abilitatea lor, precum şi susţinerea în continuare a părerilor lor, fără să-şi impună punctul de vedere, atenţi în continuare şi la propriile exprimări, şi la cele care se desfăşoară în jur, învăţând să ajute fără agresivitate.

Cunoaşterea – şcoala cum o numim noi – vine în sprijinul celor care cercetează rădăcinile tuturor manifestărilor omeneşti. Înţelegem treptat că, venind din eternitate şi mergând în eternitate, orice spirit care evoluează întrupat ca om pe Pământ vine cu o moştenire bogată, pe care o adaptează rapid, prin experienţa pe care o are deja, tuturor sunetelor planetare locale; o sporeşte în multe moduri pe Pământ, moduri de multe ori nebănuite. Iar Pământul este doar un punct minuscul în eternitatea evoluţiilor şi în infinitatea spaţiilor multi-universice.
Personal sunt de părerea, expusă deja detaliat, că nu suntem creaţii artificiale ale unor extratereştri – conform unor aplicaţii de inginerie genetică, înzestraţi astfel din naşterea de acest fel cu un oarecare bagaj informaţional în stare să proceseze în continuare şi să acumuleze seturi ordonate de cunoştinţe prin trăiri consecutive (viaţa după viaţă). Cam în acest fel aş sintetiza cele citite în literatura care abordează acest fel de subiecte.
După studii îndelungate, părerea mea este că suntem spirite întrupate în corpuri create de întrupaţi locali, chiar dacă astfel de întrupări originare au pornit din dimensiunile structurale paralele cu dimensiunea în care ne aflăm azi, acum: pe această planetă, care înglobează într-un mod subtil toate nivelele structurilor de diverse vibraţii spaţiale locale. La fel ca şi astfel de împletiri structurale ale spaţiilor universului, corpurile noastre fizice au fost concepute astfel încât să înglobeze toate particularităţile nivelelor de vibraţie ale unor corpuri fluidice ajutătoare pentru corpul nostru fizic – constituind împreună un sistem corporal comple, multifuncţional. Toate corpurile  -de la stea şi planetă la cele mai mici sau cele mai complexe vieţuitoare sunt realizate pe acelaşi sistem creativ – dar toate sunt proporţionale între ele, după necesitatea fiecărui spirit şi fiecărui grup, popor spiritual întrupat.
Mai mult decât atât: învăţăm despre proporţionalitatea vieţilor noastre, comparând viaţa fiecărei vieţuitoare cu viaţa noastră şi înţelegând astfel modul în care se derulează vieţile noastre împreună, simultan, dar şi în paralel, fiecare viaţă în parte.
Învăţăm despre simţirile vieţuitoarelor, despre simţirile noastre şi felul în care ajungem să avem noi înşine emoţii şi sentimente umane: asemănătoare lor şi totuşi având particularităţi prin care putem înţelege că noi avem responsabilităţi pentru viaţa lor – şi nu invers...
Tocmai de aceea învăţăm despre dimensiunile structurale paralele ale universului în care ne aflăm acum, pentru a le înţelege şi a face deosebirea între ele şi ceea ce se mai numeşte frecvent dimensiune, dar dimensiune sau dimensiuni emoţionale, de simţire şi de orientare ale spiritelor aflate pe diverse nivele de evoluţie, în înaintarea noastră către nivele mereu superioare.
Cunoaştem deja faptul că spiritele umblă permanent prin universuri, dar numai întrupate. Corpurile lor de întrupare locală se creează prin autoconstituire – în unele cazuri – şi prin moştenire, în alte cazuri:
– se creează prin autoconstituire, din materii de nivele vibraţionale înalte: în cazul sistemelor corporale cu corp de manifestare spiritual (folosit la călătorii inter-zonale), sau astral, sau: în cazul corpurilor din alte dimensiuni structurale paralele – din materii de vibraţii superioare celor pe care le avem noi, oamenii;
– se creează prin moştenire (prin naştere), din materii de nivele vibraţionale mai scăzute, dar nu fiind un fel de pedeapsă pentru păcate închipuite, ci o necesitate pentru consolidarea unor manifestări sprituale. În acest ultim caz, manifestările sunt mai greoaie, învăţăturile se aplică mai greu, necesită perioade mult mai lungi de aplicare a cunoaşterilor.
Ciclurile de vieţi sunt formate din perioade de învăţătură şi consolidare a învăţăturilor şi din perioade de odihnă între vieţi cu manifestare prin corpuri fizice, căci spiritele necesită odihniri – chiar dacă active la rândul lor, după întrupările cu corp fizic. Viaţa derulată prin corp fizic este o trăire mai greoaie, ne formăm greu înţelegerile, în consecinţă avem tendinţa să ne odihnim mai mult.
Învăţăm, dar nu ţinem “minte” cele petrecute anterior, în vieţi anterioare: şi asta nu pentru că cineva ne “şterge” minţile, memoriile mai corect, ci pentru că la începutul evoluţiilor noastre este mai greu să ţinem minte, mai corect să ne aducem aminte lucruri care nu au fost consolidate suficient ŞI LA NIVELE VIBRAŢIONALE CU FRECVENŢE RELATIV MICI, aşa după cum avem consolidări puternice la nivele înalte şi foarte înalte de vibraţie.
Dacă primim o astfel de explicaţie, ne este greu să acceptăm că, deşi avem un bagaj de obişnuinţe impresionant – el este mic comparativ cu ceea ce vom acumula în continuare. Memoriile noastre active, activate de vibraţia pământeană, necesare derulării manifestărilor noastre la nivele de vibraţie scăzută, sunt mult mai puţin consolidate decât memoriile pasive, mult mai cuprinzătoare, care înglobează elemente acumulate la nivele de vibraţie înaltă: care însă ne formează un fundament de putere spirituală deosebită şi o înclinaţie nativă către progres.
Tocmai de aceea avem nevoie să înţelegem – şi nu să negăm – diferite aspecte ale timpului: ce sunt perioadele de timp consecutive şi ce sunt perioadele de timp simultane. La început, învăţăturile şi consolidările necesită timpuri secvenţiale, consecutive pentru înţelegerea funcţionărilor cursive: pas cu pas, pas după pas. Când consolidările unor astfel de înţelegeri sunt suficient de avansate, spiritele învaţă percepţia şi folosirea timpurilor (perioadelor de timp) derulate simultan: mai întâi de scurtă durată, cu referire la fenomene locale, restrânse, apoi din ce în ce mai largi, perioade mai lungi, cu complexităţi diferite de lucrări personale sau de grup. Anvergura creşte treptat ca spaţiu şi ca timp, până la cuprinderi universice şi apoi inter-universice.
Este necesar să înţelegem ce înseamnă confuziile, ce înseamnă iluziile pe care ni le facem că am şti totul, că totul poate fi evoluţie doar acum, pe Pământ, acum şi gata, fără alte învăţături nici înainte şi nici ulterioare acestei vieţi pământene. Să înţelegem cât adevăr poate fi într-o exprimare – pe care mintea umană nu o cuprinde la nivelul tuturor parametrilor de desfăşurare normală, pentru că nu are experienţa de a-şi mânui memoriile după absolut toţi parametrii existenţi. Şi nu credem asta, iar acest lucru este de fapt orgoliul pe care învăţăm să ni-l cunoaştem.
Credem că tocmai de aceea mintea este iluzorie, este păcălitoare, nu aparţine Adevărului spiritului, duce în „ispită”. De fapt fără aceste toate particularităţi ale folosirii experienţei acumulate prin intermediul memoriilor spiritului, nu am putea face diferenţieri, nu am putea realiza stadiul personal de lucru în diferite momente de trăire personală, de grup, între grupuri. Învăţăm să folosim memorii parţiale, în timp ce fondul total de memorie joacă un rol deosebit de important, chiar dacă foarte subtil.
Tot ceea ce trăim – păstrăm, luăm cu noi, rezultatul oricărui efort de înţelegere, de acceptare (acceptare că există mai mult, acceptare că altul ştie mai puţin, că doreşte sau nu încă ajutor din partea altora), totul devine experienţă de viaţă. Din toate rezultă o maleabilitate de înţelegere care creşte permanent, permite desfăşurarea înţelegerilor încă şi mai complexe decât cele anterioare, mereu clipe singulare se împletesc şi formează mănunchiuri de mare complexitate, care se ataşează altora, mai mult sau mai puţin străine, necunoscute. Cu cât experienţa este mai mare, cu atât lucrurile devin mai puţin străine, înglobând în complexitatea lor elemente de sprijin pentru cunoaşterea altor aspecte, ale unor altor noi elemente. Apoi creşte astfel şi uşurinţa de amintire în tot mai multe situaţii, la orice fel de nivele vibraţionale, aşa cum de fapt ne dorim acum atât de mult!

Cele pe care le studiem în prezent sunt teme foarte cuprinzătoare de discuţie. De aceea am considerat că este bine să ating câteva sub-teme într-un mod mai detaliat decât ar putea fi crezut să avem nevoie, superficial vorbind, la prima vedere. Mai departe putem discuta despre ROSTUL TEHNOLOGIEI, câte ceva privind GÂNDIREA POZITIVĂ ŞI GÂNDIREA NEGATIVĂ, relativitatea acestor aspecte, precum şi GÂNDIREA CU IUBIRE – corolarul activităţilor pământene pentru multe spirite care se întrupează în această perioadă pentru consolidarea acestui aspect, iar pentru restul spiritelor întrupate – doar pentru a face cunoştinţă cu asemenea aspecte, la nivele de vibraţie planetară relativ joasă, căci la nivele înalte deja asemenea sentimente le sunt bine consolidate. Chiar dacă ne vine greu să credem...

Niciun comentariu: