Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 27 iulie 2010

EXPLICAŢII PRIVIND SCHEMELE DIN POSTAREA ANTERIOARĂ

(adresa: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2010/07/calatoria-astrala-cunoastere-prin_24.html )
Cu această ocazie voi răspunde şi altor întrebări primite din partea altor prieteni.
Deşi pe parcursul explicaţiilor mă voi referi şi la fig. nr. 1, voi începe aceste explicaţii referindu-mă direct la fig. nr. 3: Buclele evoluţiilor progresive şi proiecţiile lor în planul complementarului.
Fig.nr. 3: Buclele evoluţiilor progresive şi proiecţiile lor în zona complementarului.

Sigur că putem să ne gândim la complementarităţile de tipul: negativ/pozitiv, bun/rău, frumos/urât, agresiv/binevoitor care fac parte din viaţa noastră curentă. Însă acestea sunt elemente de contrast în mediul pământean, în timp ce eu am în vedere macro-mişcările spirituale în spaţiile universice:
– evoluţii pe direcţiile de creştere de vibraţie stelar-planetară / evoluţii pe direcţiile de diminuare de vibraţie;
– evoluţii prin care se învaţă primire (acceptare) de ajutor / evoluţii prin care se învaţă oferire altruistă de ajutor;
– evoluţii progresive (evoluţii pas cu pas, de la un punct universic de o anumită valoare a vibraţiei stelar-planetare – către alte puncte de vibraţie mereu mai înaltă) / evoluţii regresive (evoluţii de întoarcere pe linia de evoluţie proprie sau pe alte linii de evoluţie, pentru aprofundarea evoluţiilor anterioare, petrecute la nivele de experienţă proprie mult mai mică). Chiar dacă evoluţiile (călătoriile) regresive sunt de scurtă durată, complexitatea lor este foarte mare, cu efecte deosebit de puternice, fapt pentru care pot să fie considerate într-un anumit fel evoluţii progresive, completând fracturile, opririle inerente din evoluţiile progresive care, din lipsă de putere şi experienţă, pot strangula momentan evoluţiile progresive. În acest fel, evoluţiile regresive sunt de fapt veritabile evoluţii progresive, dar spiritele au nevoie de experienţa conştientizată a regresivului subtil, pentru a oferi mai multă atenţie elementelor locale de complementaritate: bine/rău, constructiv/distructiv, grosier/subtil.
Împletirea buclelor oferă spaţiul unei evoluţii curgătoare, iar aici trebuie să avem în vedere (deocamdată doar) că ne axăm în aceste studii pe împletirea elementelor de evoluţie în acest univers – Universul fizic. Dar planşa trăirilor spirituale cuprinde evoluţii în Universul Astral şi în Universul Cauzal – universuri paralele, speciale pentru derularea învăţăturilor de bază ale spiritelor. Să nu uităm că Universul Fizic este de fapt un univers de consolidare a învăţăturilor primite, la nivele de frecvenţe ale vibraţiei mai joase decât în celelalte universuri, cu derulări mai lente, care contribuie la fixarea în memoriile spiritelor a experienţei lor totale.
Întărirea şi îmbogăţirea experienţei are loc prin trăiri de felul unor astfel de bucle existenţiale. Evoluţiile prin complementaritate dezvoltă mult experienţa spiritelor, toate elementele lor cresc treptat în exacerbările, în depărtările lor (nu le numim devieri!) de la o axă a echilibrului pe care o sesizează doar coordonatorii evoluţiilor lor. Dezvoltările de acest fel au loc până când conştiinţa care se înalţă, ca urmare a învăţăturilor pe toate celelalte planuri spirituale, începe să sufoce exacerbările – limitându-le, diminuându-le, moderându-le din, şi prin convingere.
Când convingerile (încredinţările) încep să se cristalizeze şi să se adune, destinele încep să formeze linii de ajutor primit în mod conştient pentru continuarea moderărilor, echilibrărilor, până când spiritele înţeleg necesitatea unor evoluţii mai lungi – nu numai a unor puncte incluse în evoluţiile progresive: înţeleg necesitatea călătoriilor spirituale regresive în blocuri piramidale (cam la un sfert de drum din parcursul zonei a II-a a Universului Fizic). Acceptă astfel cunoaşterile tuturor subtilităţilor evoluţiilor proprii, pe care în evoluţiile anterioare generale, numai de cunoaştere, de până atunci, nu aveau cum să le sesizeze, cu puteri mici şi cu experienţă puţină. Fiecare călătorie de acest fel contribuie la estomparea exacerbărilor prin înţelegere proprie, nu prin constrângere sau impunere din partea coordonatorilor de evoluţii, pentru că la momentul călătoriilor regresive există deja formată puterea de înţelegere şi discernământul între tot ceea ce distruge: atât în plan material, cât şi în planul ideilor, apoi al încrederii spiritelor în forţele proprii. Toate s-au format din evoluţii la nivele mai înalte de vibraţie, toate sunt sesizate prin propriile forţe – chiar dacă ele nu se manifestă modelator chiar în timpul vieţii de descoperire a manifestărilor exacerbate – ci după terminarea destinului. Dar chiar şi conştientizarea ulterioară are darul de a auto-modela manifestările în direcţiile nepracticării elementelor de natura distructivă, înlocuindu-le cu cele constructive, de susţinere a încurajării vieţii, creaţiei, încrederii în forţele proprii pentru sine şi pentru cei din jur.

Referitor la schemele prezentate în fig. nr. 3 şi în fig. nr. 4, ar mai fi ceva de adăugat.
Fig.nr. 4. Simultaneitatea evoluţiilor în trăirile curente ale spiritelor

Înaintarea în evoluţii are loc de la simplu la complex, de la puţin la mult, de la mic la mare. Abstractizările sunt reprezentările acelei rafinări (sintetizări) a complexităţii cunoaşterii şi aplicaţiilor ei, pe care fiecare spirit are puterea, prin învăţătură şi experienţă dobândită, să o realizeze cu puterile sale, după specificul fiecărui loc în care evoluează.
De aceea am desenat buclele din fig. nr. 3 mai mici la început şi mai largi pe măsura înaintărilor lor.
În fig. nr. 4 am prezentat buclele mai mari la început şi mai mici pe măsura înaintărilor, gândind că astfel se estompează depărtările de la linia de echilibru, rămânând totul în limite moderate, şi ele echilibrându-se reciproc.

Toate evoluţiile primare înaintează prin diverse forme de înţelegere prin complementaritate, canalizând cunoaşterile către dezvoltări, îmbogăţiri pe care spiritele le conştientizează pe toată calea lor de trăire – de la momentul sesizării lor până la maxima lor deschidere, apoi spre estompare. Dar şi în modurile în care ele acţionează ca motor de dezvoltare sau de frânare a multor alte elemente de trăire care se dezvoltă simultan sau doar cu secvenţe simultane în planul local al evoluţiilor.

Astfel facem trecerea către detalierea explicaţiilor de la fig. nr. 5.
Fig.nr. 5: dezvoltarea unei bucle complexe de evoluţie

Detaşând una dintre buclele duble din şirul evoluţiilor, se pot urmări cum apar dezvoltările prezentate în figura nr. 1: inserarea noului pe linia vechiului.
Bucla dublă, luată separat aşadar, este intersectată de o linie dreaptă. Dreapta poate să fie parte a unei alte bucle mai mari, care pe o porţiune restrânsă poate lua aspectul de linie dreaptă.
Imaginile de creştere a simbolului “Omega” au mai fost folosite, însă personal nu am mai văzut folosirea despărţirii semnului infinit în “Alfa” şi “Omega” (până acum 2 ani, când am folosit eu prima dată). Cine întâlneşte o asemenea despărţire şi în altă parte, rog frumos să îmi transmită, ar fi interesantă o discuţie pe această temă.
Aşadar, din infinit: “Alfa” şi “Omega”. Începutul şi sfârşitul biblic.
Însă sfârşitul nu este aici, chiar dacă el nu este perceptibil din perspectiva pământeanului. Dar pentru pământean, Iisus a spus că El este “Începutul” – pentru că a fost într-adevăr martorul tuturor evoluţiilor tuturor celor care evoluează acum pe Pământ, cu referire nu numai la oameni, ci la toate vieţuitoarele Pământului, la întreaga galaxie, la întregul Univers Fizic, în componenţa lui de acum: în calitate de coordonator central de evoluţii, învăţat la rândul său de Creatorii tuturor celor înconjurătoare. A fost, este şi va fi martor al tuturor devenirilor noastre, mai mult sau mai puţin conştientizate, iar noi va trebui să ajungem la fel ca şi El. Calea este aceea pe care ne-o prefigurează tot El, adică tot aşa cum a parcurs şi El evoluţiile până în momentul coordonărilor noastre. O cunoaște perfect, este coordonatorul perfect, calea este sigură şi ţelul magnific.
Calea este un şir neîntrerupt de aparente sfârşituri, care se deschid din ce în ce mai puţin gâtuite, prin creşterea experienţei noastre, prin care ne simţim tot mai puţin constrânşi la acţiuni – dar mărind volumul acţiunilor noastre prin libertatea de a alege să le facem, spre binele tuturor comunităţilor din care facem parte. Să le facem prin libertate şi conştiinţă.
Până când nimic, nici durerea (reală), nici colivia trupului (tot atât de reală) nu ne va mai fi piedică pentru spiritul care se înalţă spre binele semenilor săi.

13 comentarii:

Li spunea...

Minunat gestul tau de a ne explica semnificatia schemelor postarii si vreau sa-ti confirm interpretarea ta ca subconstientul ne transmite chiar si prin desene anumite mesaje,prin trairi reale.
Frica exarcebata de mic copil a fiului meu s-a manifestat si prin numeroasele desene a semnului Alfa fara Omega fiind incantat doar de inceput si fugind inconstient de sfarsit.

Dan Ioanitescu spunea...

Esti o excelenta dialecticiana.

Cristiana spunea...

Nu e nici un merit al meu, Dan...
Toate sunt, eu doar le citesc. Sunt un cititor. La fel ca si oricare alt cititor.
Voi mai scrie in viitoarea postare ceva legat de subiectul acesta, referitor la ceva legat de cele comentate de Sburator la penultima postare (citeste acele comentarii, ele deschid tema care iti va raspunde la intrebarile tale).
Pe urma intru in raspunsurile pentru tine. Pentru toata lumea, de fapt.
Orice cititor trebuie insa sa recunoasca ca intrebarile tale sustin explicatiile necesare pentru intelegerea unor subtilitati care sunt in mintea mea, de regula, dar m-am obisnuit cu ele atat de mult, incat nu sesizez necesitatea de a le expune in postare.

Cristiana spunea...

Li, draga mea, iarta-ma ca nu am raspuns la timp, uneori incurc corespondenta personala cu raspunsurile la comentarii!
Copiii preiau inconstient din fricile societatii, dar de multe ori nu sesizeaza ceva din ceea ce stiu adultii - nu din fuga de ele, cum ar fi decesul, ci din inexistenta lui!!
Pusi vedea inceputul si infinitul in verticalitatea sa corecta!!!
Multi oameni au inclinatia de a desena opturi, dar si alte simboluri care denota aderarea din trecut la o simbolistica proprie altor popoare, care le-a marcat existenta. Eu mi-am dat seama abia in anul 2001, cand am vazut prima data runele getice, cat de des le desenam in toata adolescenta mea si chiar in anii maturitatii, cand eram nervoasa, frustrata sau infricosata. Ele afisau dorul de curgere lina, ca si apele fluviilor si raurilor catre vale, simple si complexe deopotriva, asa cum exprimau getii revelatiile lor.
Mai discutam!!

Ryana spunea...

notita de mai devreme s-a vrut a fi aici,asa ca vin doar cu un "supliment"de ganduri..tare mult mi-as dori ca oameni ce stapanesc prin evolutia spiritului astfel de cunostinte pe care le oferi din sufletul tau minunat,sa poata sa ajute cumva omenirea prin inlaturarea foametei si a durerilor fizice de pe urma carora iata infloreste o imensa uzina de chimice,[medicamente]si intretine o sumedenie de doctori ce desi stiu in sinea lor,ca in vindecarea unui bolnav,pana la urma este tot mana divinitatii,ei isi aroga si il si exploateaza acest drept in numele acesteia..apoi as putea spune si eu cu mana pe inima,ca da,spiritul e in trup si de noi depinde cursul vietii pe care il urmama...pana atunci,cu respectul ce-l port parerilor ilustre,eu raman la parerea mea de umila marioneta a sortii si spun ca daca nu sunt in inchisoarea universului unde imi ispasesc o pedeapsa,prin insasi verdictul de la nastere"condamnata la moarte'in mod sigur sunt un cobai de laborator cosmic,si hrana ptr.Terra..dar ,este parerea mea repet de simplu cetatean:)...
as dori sa nu iei acesta marturisire ca un afrond,mi-esti tare draga si sincer admir din tot sufletul spiritul tau superior si felul in care poti demonstra multe din necunoscutele acetui univers...
te imbratisez cu tot sufletul meu,cu mare drag!:)...

Cristiana spunea...

(1) Ryana... cam 95% din populaţia de acum a planetei se află cam la ultima sau penultima viaţă pe această planetă... Inclusiv eu, chiar daca mi-e dor de pe acum de planeta asta frumoasă !!!
Nu suntem aici pentru a sta pana ce devenim perfecti. Pentru ceea ce avem nevoie sa facem aici, pe Pamant, suntem deja perfecti. Perfectiunea consta in descoperirea imperfecţiunilor noastre.
Ştii cum spune românul: Toţi suntem datori lui Dumnezeu măcar cu o greşeală.
Pentru că am venit aici cu toţii doar pentru o perioada foarte scurtă de timp: specială ca să ne cunoaştem greşelile, "neputinţele" cred că este mai corect, în condiţii grele de trai. Caci numai astfel de condiţii ne relevă defectele necunoscute ale atitudinilor noastre faţă de semeni şi faţă de Creaţie, defecte care ne pot împiedica să cercetăm mai departe universurile si să le înţelegem treptat, pentru a invăţa să creăm şi noi, aşa cum suntem învăţaţi cu atâta drag de Creatorii noştri !!!
Pe urmă... avem nevoie să învăţăm să cunoaştem oamenii... orice fel de vieţuitoare - spirite în evoluţie de fapt! Să cunoaştem treptat, în perioadele reprezentative pentru manifestările lor: felul în care evoluează, pentru că vom fi ajutătorii lor, în continuare.
Şi mai avem nevoie să ne cunoaştem, la rândul nostru, ajutătorii mai experimentaţi decât noi.

Cristiana spunea...

(2) De ce suferă ajutătorii?? Pentru că durerea lor este cea mai puternică învăţătură pentru cei ajutaţi. Si ei stiu acest lucru, şi se sacrifică pentru noi, pentru că în acest fel cei ajutaţi vor ţine minte pentru eternitate sacrificiul lor. Adică noi.
Şi ei învaţă să dăruiască în profunzimea noţiunii de altruism... care are continuitate, pe treptele următoare de evoluţie mult mai înaltă care urmează. Acolo se numeşte în alt chip, mai pătrunzător.
Suntem ajutători pentru unii - ajutaţi pentru alţii. Sunt şi ajutători pentru toată lumea, şi nu ma refer numai la Iisus sau la crestinii sacrificati pentru credinta lor, pentru ca nu sunt numai crestini pe lumea asta: dar oameni ca Giordano Bruno s-au sacrificat pentru noi, familia Curie s-a sacrificat pentru noi... Toţi cei morţi în războaie. Toţi cei care şi-au rupt pâinea de la gură sau au umblat desculţi, înfriguraţi pentru noi.
"Dincolo"... astfel de lucruri nu se uita, chiar daca aici noi le uitam lesne...
Ajutorul pe care il primim este de altă natură decât cel pe care îl credem, şi îl cerem. Am vrea să ni se ia "paharul" cu greu, e omeneşte. Dar ştim că am ales înainte, să-l bem. Şi suntem ajutaţi să-l bem, dar ajutorul se mai manifestă prin mângâierea sufletului, pe care o primim, cert, dacă ajungem să privim viaţa cu gingăşie şi oamenii cu înţelegere...

Cristiana spunea...

(3) Aşadar, nu suntem marionete şi nu suntem în "închisoarea" universului. Nu ne ispăşim nimic!! Nu suntem chiar de loc cobai în laboratorul nu ştiu cui ET. Fie sau nu reptilian! (de fapt cam într-o lună sper să puteţi citi pe site care este părerea mea DESPRE CE ÎNSEAMNĂ ELEMENTUL REPTILIAN... structură corporală normală care a ajutat omenirea să înveţe şi să creeze lucruri deosebite. Care este foarte pronunţat la asiatici şi mai puţin pronunţat la noi, europenii.) Este trist ce se petrece aici, este drept, dar să ne gândim că totuşi avem parte, fiecare dintre noi, la micile lui bucurii de viaţă. Uite, chiar bucuria de a pregăti ceva "Buuuun...mmm... bun!" pentru musafirii de duminica!!! Bucuria de a sta de vorba, chiar numai prin computer, de la distanţă !! Bucuria de a a ne ridica din patul cu asternut curat, ridicând ochii catre cerul diminetii prin ferestrele pline de pomi, flori, iarbă, oameni mergând grăbiţi sau plimbând un căţeluş de colo-colo. Fiecare am trecut sau poate trecem încă prin coşmaruri, veritabile coşmaruri trăite, nu visate... Dar să ne gândim la ceea ce trăim în continuare şi ce putem cu ceea ce avem acum în faţa noastră. Şi nu neapărat la lucruri grandioase, extravagante. Da, putem sau nu putem face astfel de lucruri. Dar deocamdată putem face lucruri simple.
Eu merg pe munte, cu un rucsăcel in spinare, o sticla cu apă şi o bucata de paine în mână. Dupa 4 ore... parca am stat acolo o lună!! Mă întorc şi vă povestesc ceva de prin sufletul meu!!! Şi mă bucur ca un copil când vă simt în jurul meu, şi voi cu bucurie pe aici !!

Ryana spunea...

Cristiana,
din punctul meu de vedere,esti un om fericit....poate am dat impresia prin comentariu,ca ma gandesc doar la absolut...la lucruri grandioase ce doar ele ar da satisfactie...nicidecum...daca ar fi asa,nu am fi miliarde de oameni pe planeta,majoritate traind in saracie poate insuportabila din pc.nostru de vedere,poate pt.ei fireasca...deocamdata sunt putin mai mult revoltata pentru ca acest sistem diabolic,a reusit ca pe multi dintre noi,sa ne debusoleze...sa nu mai putem avea controlul destinului nostru...si nu ma refer doar la partea materiala,dar cand sanatatea iti fuge,cand boala iti intra in casa,e cumplit sa lupti cu acest sistem sanitar existent la noi in tara...lasand deoparte problemele mele personale,sunt data peste cap de doua cazuri nu din familie[desi personal si eu aici trec prin momente grele],ci dintre cunostinte,in care un barbat chinuit de boala si de saracie ,s-a sinucis,iar o femeie batrana singura ce desi isi facea sperante in mine,nu am putut-o ajuta,si iata azi trecand pe la ea,cum o faceam cand si cand am aflat ca a fost luata cu salvarea si cei de acolo au bagat-o in operatie si au ucis-o..cand stiu sigur ca ea organic nu avea nimic..ci o chinuia o coxartroza cumplita...in fine e mult de discutat...nu mai pot sa scriu..e complicat..e mult prea complicat...iti cer scuze... iti doresc sa te bucuri de tot ce-i bun si frumos pe lume...te imbratisez,cu drag,ryana!
ps.multumesc mult pentru rabdarea cu care mi-ai raspuns la notite!...

Cristiana spunea...

Ryana, draga mea, iti inteleg sentimentele...
(1) Stai linistita in ceea ce ma priveste, in primul rand raspund cu placere, cu multa placere, celor care au bun simt, celorlalti le urez drum bun deocamdata si cand se vor echilibra vom discuta.
Suntem oameni normali, adica mediu de saraci/bogati, mediu de bolnavi/sanatosi. De fapt suntem parte din "peste medie", asa cum remarcai si tu, caci majoritatea oamenilor sunt foarte saraci si foarte bolnavi. Majoritatea romanilor sunt acum ingreunati de situatia tarii, iar cei ce nu sunt - nu sunt cei bogati.. Sunt cei care incearca sa se descurce pe cont propriu cat mai mult posibil. O sa mai vorbim despre acest aspect, Ry !

Stiu ca este greu sa acceptam cele care se petrec. Eu accept pentru ca face parte din lumea pe care o inteleg, fara sa o aprob. Atitudinea de intelegere este altceva decat aprobare. De fapt a intelege nu te face chiar fericit - te lasa sa iti construiesti in pace viata. Nu e o viata fericita propriu zis, dar are sanse sa fie. Nu este fericita pentru ca intotdeauna va plana nefericirea celorlalti asupra bucuriei de a-ti simti viata echilibrata. Daca stiu ca un prieten sufera, nu pot fi fericita, dar pot sa simt bucuria de trai, fara sa mi para rau ca o pot simti... Imi prind putere ca sa fac ceva sa ajut dupa cum pot eu. Nu mi-a venit niciodata sa spun ca daca nu pot sa schimb radical viata celor din jur, atunci nu am facut nimic. Stiu ca fiecare om are ceva de facut pentru el insusi si atunci incerc sa ajut sa se inteleaga macar ceva, macar un pic. Macar ce am inteles si eu. Poate se va sprijini cineva de mine, poate nu, dar precis va fi de folos, undeva... candva... (!!)

Cristiana spunea...

(2)Stiu situatia batranilor bolnavi.. stiu in general situatia bolnavilor. Si cu mine medicii au experimentat nepriceperea lor - am mai povestit, angina pectorala - pana cand am spus ca nu mai iau nici un medicament, nici o nitroglicerina, nici un metroprolol. De 5 ani nu mai am nimic, pentru ca doar m am linistit si nu am mai permis nici unui om sa ma forteze la ceva anume. Nu-mi cucerisem total libertatea, ea mi se zbatea in piept. Mi-am cucerit-o cuminte si frumos, dar cu multa fermitate - acum sunt doar linistita si bucuroasa de ceea ce fac.
Toata compasiunea pentru cei despre care mi-ai povestit, si pentru durerea noastra, a celor care suferim in urma celor ce se petrec in tara noastra.
Nu ma uit la stiri TV decat poate o ora duminica, asadar nu sunt la curent cu polemicile politice, dar stiu un lucru: tara o sa mearga atunci cand va fi condusa de oameni care au experienta de condus lenesii, sa-i puna la munca. Lenesii "de sus". Boc a fost bun la Cluj pt. ca avea de condus oameni gospodari, centrati sa faca ce putea fiecare pe unde putea. In Bucuresti poate s-a bazat pe oameni gospodari si priceputi si a dat peste o mana de lenesi si nepriceputi, care nu au muncit niciodata, oricat de in varsta ar fi. Logic: Boc nu este bun la Bucuresti, dar asta nu inseamna ca nu este bun de loc.
Draga mea Ryana, iti doresc un week end placut, linistit si... ne mai intalnim noi pe aici!!

Ryana spunea...

si eu iti doresc sa ai un week-end magnific,si liniste in suflet...te imbratisez,cu sufletul,cu mare drag,ryana!:)....

Cristiana spunea...

Multumesc, Ry!! Bucurie si tie iti doresc, din tot sufletul !!