Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 24 iulie 2010

CĂLĂTORIA ASTRALĂ : CUNOAŞTERE PRIN COMUNICARE DE TIP ASTRAL-MENTALĂ (2)


Voi face o scurtă recapitularea ideilor din prima parte, însoţită şi de câteva precizări în plus. O recapitulare a motivelor de a nu chema, invoca sufletele celor decedaţi, precum şi a motivelor pentru care sunt de părere că ar trebui să acceptăm că, în majoritatea cazurilor, comunicările astrale vin din partea entităţilor ajutătoare: care urmăresc şi sprijină derularea destinului propriu şi al grupului de evoluţie din care face parte cercetătorul.
Ajutătorii personali astrali (popular numiţi îngerii noştri) ştiu ce, şi cât să ne transmită, cum să coreleze un răspuns cu necesitățile destinului nostru şi al celor cu care venim în contact.
Ei – nu alţii, pentru că suntem mult mai deschişi energiilor decât credem – şi ceea ce credem a fi „protecţie” sunt doar învăţături pentru a le înţelege elasticitatea, permeabilitatea, inexistenţa şi existenţa, parţialul şi aparenţa lucrării de protecţie, dar şi a necesității ei.
Răspunsurile oferă informaţii atât cât nu deranjează prin încărcarea, suprasolicitarea subconştientului uman în această perioadă de vibraţii planetare foarte joase. Ei ştiu cum să treacă cu vederea mesajul tăcerii – dacă este/nu este cazul. Iar din înţelegerile cercetătorului vor rezulta spaţii de cunoaştere încă mult mai extinse în viitor, căci informaţia oferită – indiferent dacă este satisfăcătoare sau nu pe moment, cuprinde în ea rădăcini ale căror dezvoltări nici nu le bănuim pe moment. Ceea ce face să exclamăm cu sufletul sincer până la durere – pentru unii dintre noi: Ştiu că nu ştiu nimic…
Să nu uităm că noi, la rândul nostru, nu trebuie să abatem, să înrădăcinăm, să dezrădăcinăm semenii noştri astrali – chiar dacă ştim precis că ei pot mult mai mult, şi mult mai rapid decât noi să afle diverse lucruri, să efectueze mai multe cercetări, de mult mai mare profunzime.
La rândul lor, au în sarcină proprie sau de grup cercetări şi lucrări de cu totul altă natură decât cele de a sta de vorbă cu noi. Învăţăturile şi lucrările lor vizează întreaga planetă, legăturile planetei noastre cu celelalte planete aflate pe aceeaşi coardă eterică matriceală (adică legate prin coardă matriceală direct cu steaua care guvernează întregul său sistem de planete).
Intrarea unei entităţi astrale în secţiunea de ajutor uman presupune încărcări cu seturi de extensii (bucle) care nu provoacă dureri – dar obosesc. Să nu uităm că majoritatea spiritelor întrupate pe Pământ (ca oameni) sau în jurul Pământului (ca entităţi astrale) sunt aici în călătorie regresivă pentru prima dată în viaţa lor spirituală, la această latitudine a Universului Fizic, şi nimănui nu-i este de loc uşor să se concentreze rapid şi eficient la viaţa de acest fel.
De aceea coordonatorii de evoluţii „deviază apelul” nostru către o formaţiune de entităţi astrale (coordonaţi la rândul lor de entităţi dimensionale), specializate în ajutor pentru spiritele umane întrupate şi pentru întreg grupul lor evolutiv.
Este de adăugat însă faptul că există însă perioade mai lungi sau mai scurte – dar oricum după o anumită perioadă de timp după desprinderea de corpul fizic – în care decedaţii pot să se ocupe de ajutor oferit grupului familial, dacă aceştia îl necesită din partea lor. Rezolvarea unor probleme familiale ţine de ajutor oferit de către decedat. Vom reveni însă mai detaliat asupra acestui subiect.
Se mai poate adăuga ceva, deşi despre amprentări noi nu am prea discutat aici, până acum: despre modul în care se formează, şi se păstrează în câmpul care înconjoară entitatea – corpul de manifestare de fapt, sau orice alt corp fluidic care se foloseşte pentru realizarea unei acţiuni. Pe scurt, fluxurile energo-materiale sunt cel care modifică vibraţia locului, uneori amprentarea putând lua forma unor pete, alteori forme destul de coerente, atunci când câmpul compact hrănitor şi protector totodată funcţionează ca un ecran pe care se întipăresc vibraţiile străine. Aceasta este chiar o formă de obişnuire cu vibraţii străine, ceea ce ajută mult entitatea astrală sau omul în adaptările sale planetare sau cosmice.
În cazurile de concentrare la o discuţie (ceea ce înseamnă gând şi vorbă direcţionată între om şi entitate) entitatea astrală naturală (nu cele rămase prin desprindere din sistem corporal cu corp eteric şi fizic, ci entitatea care se auto-formează prin puterea spiritului şi structurile de întrupare ale universului) nu suferă amprentări puternice, căci vibraţia sa este mare la nivelul corpului de manifestare şi, chiar dacă este vorba despre o amprentare – vibraţia ei naturală estompează sau elimină rapid amprenta.
În cazul entităţii astrale provenită din întrupare cu corp fizic vibraţia este mai mică, oboseala este mare la început, după decesul ca om, câmpurile nu sunt foarte tari, gradul de adaptare este încă scăzut. Amprentările dăinuie destul de mult, mai ales că evenimentele care urmează în lumea fizică sunt tocmai cele de la care spiritul s-a retras. Tangenţa cu familia nu face decât să-l antreneze în oboseli, una după alta. Întărirea sa însă se face treptat, dar repede, în câteva zile după decesul omului – până la câteva săptămâni, după cum este şi experienţa spiritului: prin odihnă şi relaxarea zborului liber astral, fără nici o legătură specială cu cele pe care le-a lăsat în urmă. Totul conduce la reluarea mai rapidă a sarcinilor normale pentru o entitate astrală şi la desfăşurarea chiar şi a perioadei de graţie pentru ajutor familial, dacă familia îl necesită, şi dacă entitatea necesită o astfel de activitate.
Dar, în cazul omului, cu corp fizic de manifestare, de vibraţie scăzută comparativ cu un corp astral – oricât ar fi omul de ridicat spiritual – el nu se poate adapta repede la situaţii de acest fel, căci nu este obişnuit cu suportarea amprentelor energiilor cu care diverse entităţi astrale vin din spaţiile galactice. Este cazul celor care simt tot felul de lucruri stranii la contactul cu o entitate şi nu-şi pot explica multe lucruri, rămânând scurt timp tulburaţi, chiar dacă nu li se întâmplă ceva rău. Dar cei care trec prin aşa ceva au nevoie să înţeleagă, odată pentru întotdeauna, că este necesar să ţină cont de nişte reguli, restricţii, care nu au ca scop reţinerea omului de la cunoaştere, ci doar protejarea lui, spre binele său.
Şi toate acestea doar pentru o perioadă scurtă de timp, comparativ cu restul timpului evolutiv. Căci este nevoie de educarea voinţei noastre, în scopuri nobile, pentru a învăţa cum şi când să protejăm pe cei pe care îi ajutăm, ca entitate ajutătoare sau ca lucrător în partea locală a universului care trebuie să-şi vadă de treburile sale, de învăţăturile sale, lăsând comunicările în grija celor special numiţi pentru aşa ceva.
Doar atunci când evoluţiile ne vor duce către experienţă foarte mare, în eternitatea trăirilor noastre, vom putea să ne modelăm fluxul radiant al propriei noastre monade, pentru a putea să fim în acelaşi timp în mai multe locuri, putând să derulăm acţiuni diferite, dar simultane. Este eronat să credem că orice entitate, în orice moment al evoluţiei sale, o poate face. Ne trebuie multă evoluţie pentru aşa ceva, chiar dacă unii dintre noi au încredinţarea că suntem dumnezei pe Pământ, sau oriunde în univers. Puţină modestie nu ne strică, este necesar să avem încredinţarea că prin evoluţie vom ajunge treptat şi acolo.
Nici în călătoriile astrale nu suntem însoţiţi decât de către ajutătorii noştri obişnuiţi, îngerii noştri, aşa cum sunt numiţi în popor. Vom vedea însă că este o deosebire între ajutătorii noştri astrali şi îngerii ca treaptă de evoluţie, cu sarcini şi puteri mult mai mari decât ceea ce credem azi.

DE CE NE LIMITĂM CONTACTELE
Învăţăm să ne limităm oarecum contactele, deşi învăţătura este către deschidere, către comunicare prin clarauz şi prin călătorie astrală. Nu cunoaşterea o limităm, nicidecum. Însă avem nevoie de mai multă modestie şi de mai multă încredere pentru a cere ajutătorilor personali exact ceea ce am cere unui sfânt, unui personaj biblic, istoric. Unei rude decedate. Căci trăim vremuri care ne pot obosi, pe oricare dintre noi: în viaţă pământeană sau aflaţi în împletirile astrale galactice locale. Să nu uităm că primul lucru pe care ei îl fac cu noi este să ne corecteze atitudinile, înclinaţiile egoiste, cu subtilităţi despre care ei ştiu bine, mult mai bine decât noi, învăţându-ne cum să ne comportăm în lumea care ne înconjoară. Cu timpul descoperim acest lucru şi ajungem să admirăm blândeţea cu care ne dezvoltă adevărate simţuri spirituale, exact după cum este şi mediul în care ne desfăşurăm viaţa, zi de zi.
Cu alte cuvinte: ni se oferă mult mai mult ajutor decât suntem noi în stare să credem.
Chiar dacă vibraţia nu mai este foarte joasă, aşa cum era până în vremea lucrării lui Iisus, ea este în permanentă modificare, iar subconştientul nostru se află şi el într-o întărire continuă. Fiecare moment al schimbărilor aduce însă cu sine o oboseală de fond, pentru care suntem pregătiţi, pentru primirea cărei perioade avem învăţături deja create. Noi le aplicăm în astfel de condiţii, întărindu-ne şi îmbogăţindu-ne experienţa.
Entităţile provenite din mijlocul nostru, după terminarea destinului lor uman, au sarcini complexe nu numai de cercetare proprie, de cunoaştere, de aprofundare a cunoaşterilor, ci şi sarcini concrete privind protecţii şi dezvoltări ale biosistemului planetar: deosebit de complexe, de subtile, comparativ cu cele pe care le desfăşurăm prin corpul fizic – chiar dacă şi acestea sunt foarte extinse. Sunt sarcini clare, nu o plimbare sau o admirare continuă, o încântare şi o cântare spre lauda lui Dumnezeu. Ceea ce s-a luat cu bună-credinţă drept cântare conştientă şi eternă, închinată Creatorului tuturor celor văzute şi nevăzute este format din valurile de sunete corporale naturale, fundamentale, ale entităţii, împletite ale tuturor structurilor universului, percepute doar de unii oameni din corpul fizic, mai mult în călătorie astrală. Lumina, sunetul şi vibraţia sunt emisii inconştiente, simultane cu desfăşurarea vieţii şi activităţii entităţii, şi devin puternic perceptibile când ritmurile planetare devin sinergic impuls puternic pentru toate vieţuitoarele planetare – în special pentru oamenii care conştientizează fenomenele – chiar dacă le înţeleg diferit, după intuiţia şi cultura lor.

Călătoria astrală aşadar nu este încă generalizată din cauză că omul căutător ar avea vibraţie joasă. Cel care se foloseşte de clar-simţurile sale, din plin, pentru spionaj – fie el chiar şi numai industrial, ca să nu mai vorbim de sfera de interese politice şi militare, întrepătrunse şi ascuţindu-se reciproc dezavantajos – are o vibraţie medie – nu joasă, la fel ca vibraţia oricărui om, doar că a moştenit de la părinţii săi corpuri care se deschid cu relativă uşurinţă, pentru ca spiritul întrupat în ele să aibă ispita la uşă – şi să nu o folosească în scopuri imorale. Dar dacă a înhăţat ispita din faţa sa, şi o foloseşte, atunci va învăţa că mai are mult până ce îşi va dezvolta moralitatea, pe multe secvenţe ale trăirilor sale, pentru ca să reziste unor astfel de tentaţii, în veci !!
Dar sunt persoane care nu cunosc o plajă extinsă de explicaţii (nu vom ajunge niciodată acum, pe Pământ, să avem o plajă completă a acestora) şi atunci explică toate fenomenele prin prisma celor cunoscute. Nu trebuie să le judecăm aspru. Nu trebuie să le judecăm de loc, ci să înţelegem despre ce este vorba. Şi eu am făcut aceasta greşeală şi mai am momente în care mă ia gândul, vorba, pe dinainte şi spun cu saturaţie: “Ei, asta-i chiar culmea!!” mă îndrept imediat ce conştientizez şi încerc să văd de unde a pornit ideea, cât este după părerea mea, conform cu ceea ce văd eu, cercetez eu cu puterile mele şi mă gândesc ce pot spune şi eu despre cele cunoscute direct.
M-am lămurit de mult că este nevoie de tot ceea ce facem, ceea ce cunoaştem, pas cu pas, căci sunt trepte de cunoaştere, după cum şi forţele spirituale se deschid treptat. În acest fel, vom putea să ajutăm din ce în ce mai mulţi întrupaţi, aflaţi pe trepte diferite de evoluţie, în viitorul trăirilor noastre.
Şi nu numai.
Fiecare om poate trece prin confuzii la începutul activităţii sale, căci vederea mentală şi vederea astrală sunt foarte delicate şi mai ales foarte rapide. Este foarte greu să se deceleze de la bun început seria de imagini şi chiar seria de sunete, care se acoperă sau se descoperă una pe alta: şi la nivel de serie (secvenţă), şi la nivelul fiecărui element al secvenţelor.

Toate percepţiile astrale sunt la fel. Beneficiul percepţiilor cu structurile corpului fizic este legat tocmai de aceste viteze diferite cu care se derulează activităţile fiecărui corp în parte. Prin folosirea corpului fizic învăţăm să derulăm activităţile cu încetinitorul, pentru ca în momentul în care vom derula activităţile mental, să mărim precizia şi calitatea conştientizării şi înţelegerilor extinse ale percepţiilor noastre, precum şi a lucrărilor de complexitate din ce în ce mai mare pe care evoluţiile ni le cer, în continuare.

Pe de altă parte, confuziile apar datorită generalizării unor explicaţii, mai mult decât le este cazul. Pentru că de cele mai multe ori este vorba despre explicaţii vechi, preluate şi integrate fără o cercetare proprie: deşi este clar că persoana care se exprimă acum şi-a însuşit conştiincios ceva, însă nu a cercetat prin forţe proprii. Am întâlnit persoane care, pentru a nu-şi strica clientela, continuă şi azi să-şi menţină aceleaşi explicaţii vechi, deşi au cunoaştere despre derulările naturale şi acceptă că nu scot demoni din capul omului, ci desfundă canale blocate ale corpului eteric sau emoţional.
Sunt probleme care formează intenţii artificiale, care se adaugă la inerţii naturale normale, şi la explicaţiile religioase care aparţin unei alte epoci de înţelegere ale omenirii.
Să ne oprim aici. Sfătuiesc să căutăm mereu explicaţiile pe care le intuim, în mod echilibrat, între greşeală inerentă şi înţelegerea faptului că, atât omul cât şi planeta se află în stare avansată de deteriorare, aceasta fiind rădăcina tuturor problemele legate de sănătate, de comportament impulsiv, din stări avansate de conflict între subconştientul care spune ceva – şi societatea care spune cu totul altceva.
Să învăţăm şi să susţinem moderat din înţelegerile noastre, căutând să ni le lărgim mereu, fără oprire. Căci sufletul nostru creşte şi se întăreşte şi el mereu. Şi nu numai. Cei care cred că nu avem acces la misterele lumii din cauză că ceea ce numim creier are o capacitate redusă – se înşeală din necunoaştere, nu din culpă, şi poate nu din cauza îngustimii proprii de gândire, ci din cauza unei societăţi în mijlocul căreia trăieşte şi nu cultivă întărirea lui prin cunoaştere. Cunosc un om care, la 60 de ani face două facultăţi simultan – Relaţii Economice Internaţionale şi Drept – ca să nu mai spun de oameni iubitori de oameni, care tot la vârsta aceasta fac facultate de sociologie-psihologie: nu pentru a câştiga bani, ci pentru a-şi însuşi tot ceea ce omul a descoperit şi a gândit până în prezent.
Cinste lor!..
Sunt oameni care se luptă cu serviciul, familia şi sănătatea toată ziua, iar noaptea îi văd cum stau să citească pe aici despre universuri, câmpuri fluidice, evoluţii, călătorii astrale, dimensiuni paralele… Mi se rupe sufletul când simt oboseala lor, dar mi se înalţă în acelaşi timp, când simt şi bucuria, şi curiozitatea cu care, cu un soi de înfrigurare plină de conştiinţă, citesc măcar şi 2 3 rânduri înainte de a-şi odihni trupul frânt de oboseală…
Cinste vouă!..

PLEDOARIE PENTRU CUNOAŞTEREA AVANSATĂ
Sunt două idei pe care le-aş propune pentru reflecţii:
– deznădejdea de a primi informaţii false: este nevoie să ne extindem înţelegerea către noţiunile de “parţial” şi “aparent”, pe lângă “lumesc”: lumescul de azi, la dimensiunea lui general-valabilă – plină de lacune pe care le dispreţuim, indiferent dacă o facem cu atitudine grosolană sau rafinată;
– înclinaţia către diametral opus: dispreţul pentru nou şi dispreţul pentru vechi. Respingerea vechiului şi noului deopotrivă.
De fapt toate se împletesc. Chiar dacă secvenţialul este parte din viaţa noastră, elementele sale îşi împletesc paşii în sfera simultanului, şi toate la un loc ne învaţă să înţelegem toate formele realităţii în viaţa noastră curentă, desfăşurată la rândul ei simultan cu viaţa întregului univers, a multor universuri care îşi împletesc astfel vieţile, acţiunile, efectele. Începem să ne îndreptăm atenţia acum către astfel de percepţii.

Rezultanta lor poate fi numită conştiinţa extinsă.

Ea există la nivelul tuturor palierelor vieţii noastre curente, doar că nu o conştientizăm prin intermediul simţurilor corpului fizic. A ajunge la percepţia simultaneităţii unor elemente de trăire, de câmpuri şi medii universice prin intermediul simţurilor corpului fizic este o putere pe care o are fiecare om. Doar gradul de manifestare, puterea de acoperire într-o astfel de situaţie a elementelor parţiale, unele pe altele, ne este în funcţie de atenţia pe care avem datoria spirituală de a o acorda fiecăruia în parte.
Căci avem nevoie să le consolidăm pe toate, pe rând, aici, în universul care pare a-şi târî timpul fără grabă, în timp ce noi dorim să zboare către dorinţa subconştientă de a reveni la altceva, diferit de ceea ce este aici.

Timpul nu se „pierde”, nu se „termină”, ci doar începem să conştientizăm subtilităţile percepţiilor noastre, odată cu creşterea frecvenţei vibraţiei stelar-planetare: să conştientizăm secvenţele lui simultane. Totul poate fi, prin intermediul sistemului nostru corporal, perceput şi secvenţial, şi simultan. Ceea ce am putea numi grosier „dispariţia timpului” nu este de fapt altceva decât percepţia normală, simultană, a secvenţelor sale. Este ceva asemănător felului în care vedem o singură imagine a realităţii înconjurătoare, deşi fiecare ochi în parte îşi creează imagine de sine stătătoare.
Ceea ce înseamnă revenirea la ceea ce conştientizam înainte de diminuarea drastică a vibraţiei medii planetare, înainte de ultima glaciaţiune.

Nu ne „trezim” – ci doar ne schimbăm treptat, în moduri diferite şi în timpi diferiţi, felul de a percepe şi de a gândi astfel despre realitatea înconjurătoare.
Avem datoria faţă de noi înşine de a ajunge să preţuim tot ceea ce se petrece în viaţa noastră, de a consolida această preţuire prin străduinţă, prin căutare, prin înţelegere.
Totul ne ajută, căci însăşi vibraţia planetară este ajutorul nostru: spunem că este ajutor, pentru că este în direcţie de creştere, de înălţare, dar şi când era pe coborâre era de un real folos, ajutor, pentru vremea respectivă. Şi omul preţuia mult acest lucru.
Ceea ce este greu însă de suportat, deocamdată, pentru majoritatea oamenilor sunt fluctuaţiile de vibraţie de la o perioadă scurtă de timp la alta, pe care însă vom ajunge să le preţuim încă şi mai mult decât diminuarea lină sau creşterea progresivă. Fluctuaţii există permanent, doar că aglomeraţia planetară accentuează mereu diverse laturi ale manifestărilor noastre, creând valuri de vibraţie care se adaugă celor venite din toate părţile: din inima galaxiei, de la mediul exterior galaxiei, de la tot ceea ce creează galaxia ca atare (dimensiunea paralelă structurală de ajutor oferit întrupărilor din dimensiunea noastră), de la steaua care ne guvernează şi planetele surori ale Pământului, până la mulţimea vieţuitoarelor planetare care-şi poartă suflarea de la o clipă la alta, legându-ne astfel simţirea de tot ceea ce ne înconjoară…
Iar nouă ne este necesar să facem eforturi de cunoaştere a acestor vieţi, fiecare după posibilităţile pe care le are. Tocmai de aceea, să înţelegem acest aspect, să facem eforturile pe care ni le simţim necesare şi să nu dispreţuim pe cei care nu au nici posibilitatea, şi nici înclinaţia naturale de extindere a cunoaşterii proprii. Să nu limităm nici noi, la rândul nostru, pe cei care au posibilităţi sau înclinaţii naturale către cunoaşteri încă şi mai avansate, dincolo de frontierele aparente ale cotidianului nostru.
Fiecare element al cunoaşterilor anterioare generează posibilităţi de extindere a cunoaşterii proprii, dar şi de folosire în necesităţile de ajutor oferit generaţiilor ulterioare. Din fiecare linie de manifestare se va desprinde cândva o linie nouă, puţin înţeleasă acum, dar pe deplin dorită cândva, atunci când drumurile universurilor ne vor purta din nou pe aici. Vom reveni cu mai multă experienţă, cu mai multă putere de pătrundere, şi fiecare trăire pe care o preţuim sau dispreţuim azi îşi dovedi valoarea cândva.


Fig. nr. 1: Desprinderea cunoaşterilor noi din valurile cunoaşterilor anterioare.

Azi nu înţelegem pe deplin posibilităţile de punere în practică a cunoaşterilor de tip astral-mental, formulate deja în lume. Ele îşi caută un curs de formulare cât mai clară, între descrierile obişnuite ale realităţii perceptibile cu senzorii corpului fizic şi elementele intuite sau percepute clar cu senzorii unor alte corpuri, prin care se descoperă existenţa unor alte câmpuri existenţiale. Percepţiile cu simţurile altor corpuri – corpurile fluidice, se află în dezvoltare şi întărire permanentă. Astfel, alte simţuri scot la suprafaţă alte percepţii: ele au existat, au dat întotdeauna volum şi culoare tuturor percepţiilor noastre conştientizate – doar că au fost acoperite cu manifestarea majoritară a simţurilor corpului fizic.
Mulţi oameni cred că tot ceea ce nu cunosc – nu există, şi nici nu are vreun rost să căutăm ceva ce nu există: nici ei, şi nici cei care dovedesc altceva. Orice s-ar dovedi, de la modul general – la elemente particulare descoperite cu astfel de percepţii, pe care unii ajung să le recunoască la modul general, dar alte particularităţi, mai departe, nu le acceptă, negându-le cu aceeaşi vehemenţă ca şi cei care neagă chiar şi generalul.
Toate sunt aspecte ale neînţelegerilor noastre mai mult sau mai puţin profunde, din lipsă de experienţă. Se mai crede uneori că un efort în plus ar tulbura spiritul, căci dacă omul îşi pierde râsul, chiar şi numai zâmbetul, în concentrarea de a aprofunda ceva, acel lucru ar fi rău.
Dar nu este. Ar fi bine să nu credem că, dacă nu ajungem să ştim totul, degeaba ne mai străduim să cunoaştem doar o parte. Deznădăjduind – pierdem. Nu definitiv însă, căci efortul va fi făcut cândva, când spiritul va mai acumula putere şi îşi va deschide drum către propriile profunzimi cu mai multă uşurinţă.
De aceea nu trebuie să forţăm pe nimeni, dar nici să nu lăsăm pe alţii să ne forţeze să abandonăm.
Orice efort formează şi remodelează terenul înţelegerilor următoare. Pe de altă parte, eforturile îndumnezeirilor noastre nu presupune doar milă şi compasiune pentru suferinţe, căci suferinţele trec, şi mult mai multe sunt bucuriile vremurilor de creaţie strălucitoare. Acelaşi Dumnezeu al milei şi compasiunii ne învaţă creaţii despre care azi putem spune că sunt uluitoare, sublime, dar ne învaţă să ajutăm şi noi, la rândul nostru, pe cei care ne urmează în evoluţii. Spiritul înalt creator poate să folosească o rafinare a complexităţii cunoaşterilor sale sau poate intra pe firul, pe direcţia generală de cunoaştere pentru a selecta un element de lucru pe care îl va cerceta: nu doar spre propria lui dezvoltare, ci spre dezvoltarea unei multitudini puţin înţelese la început, din ce în ce mai clar susţinând o multitudine de alte direcţii de cercetare, de cunoaştere, de înţelegere. Şi de ajutor oferit altora.



Fig. nr. 2: Dezvoltarea cunoaşterilor şi rafinarea complexităţii

Jocul aparenţelor pământene poate să ne sâcâie, dar avem nevoie de el cu prisosinţă: sus-jos, dreapta-stânga, jocul complementarităţilor, analizele comparative, etc. Ne poate sâcâi, enerva, obosi şi chiar deziluziona, atunci când nu deţinem nici răbdarea de a înţelege că suntem în mijlocul acestei complexităţi cu un orizont destul de limitat, nici nu deţinem liniile unei spaţio-temporalităţi în care infinitul aparent la un moment dat poate apare finit şi născător de alte aparente infinituri. Pentru un observator care înţelege sistemul şi în acelaşi timp îl percepe ca fiind el însuşi parte din sistem, toate par a se închide şi deschide după cum drumurile şi înţelegerile sale se unduiesc în valurile lumii.
Toate ne sunt date în acest fel pentru a studia şi a înţelege astfel secvenţa, parțialul, a înţelege că aparentul ne este oferit pentru a face efortul de a căuta în spatele celor care au, la un moment dat, un volum mai mare, o putere, forţă mai mare de manifestare în faţa noastră.
Călătoriile astrale, prin uşurinţa cu care observatorul se poate plasa într-un corp mult mai sensibil şi mult mai uşor de folosit, pot oferi imaginea-simţire a liniilor de cunoaştere universală. Dar şi folosirea activităţii mentale, despre care vom discuta pe larg în viitor, poate conduce, la început fără adaosul emoţional, la înţelegerea unor asemenea complexităţi. Cu cât experienţa se consolidează mai mult, cu atât însă emoţionalul îşi ia partea de participare la călătoria mentală a cercetătorului. Astfel încât ceea ce numim conştiinţă extinsă se manifestă la cote din ce în ce mai înalte, construindu-şi singură pătrunderea în adâncimea spaţiului şi timpului evolutiv, precum şi în subtilităţile proprii monadei care se universalizează şi se individualizează simultan, astfel.
A discuta despre spaţiu şi timp, despre buclele de evoluţie, elastice şi multidimensionale, este o înţelegere care se formează treptat sau se descoperă întreagă, rapid şi complex, după terminarea altor sarcini principale de întrupat.
Nu degeaba am insistat, şi voi insista în continuare, asupra înţelegerii privind locurile deosebit de complexe ale universului în mijlocul căruia trăim, precum şi călătoriile spirituale deosebit de complexe în mijlocul cărora ne aflăm acum, pe Pământ. Împletirea lor se poate înţelege foarte bine – cred eu – folosind simboluri cunoscute de noi deja. Să urmărim astfel câteva elemente cunoscute, concentrând cunoaşterile în linii ale unui simbolism deja cunoscut, folosit deseori în reprezentările noastre:

Fig. Nr. 3: Buclele evoluţiilor progresive şi proiecţiile lor în zona complementarului.


Fig. Nr. 4: Simultaneitatea evoluţiilor în trăirile curente ale spiritelor


Fig. Nr. 5: Dezvoltarea unei bucle complexe de evoluţie: nu completă, căci fiecărei astfel de bucle – pe care noi o conştientizăm mai mult sau mai puţin, de la un întrupat la altul – îi corespunde o buclă simultan desfăşurată în planurile fiecărui corp fluidic în parte + buclele corespunzătoare altor corpuri pe care fiecare spirit în parte le are în alte universuri paralele cu Universul Fizic în care se află acum totalitatea corpurilor noastre de aici. Nu intrăm în detalii acum (detalii pe care le puteţi urmări, după dorinţă, la adresa
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-elementelor-de-camp-zone-si.html), dar este necesar să cunoaştem şi acest aspect al complexităţii formulei încă şi mai complexe a manifestării spiritelor. Nu completă… căci cine poate şti ce mai descoperim „mâine” ??!!

Referitor la acea dreaptă care poate intersecta semnul complex al unei astfel de bucle – care oferă imaginea simbolului infinitului (din noi, din exteriorul nostru) – şi pe care o poate deschide atunci când suntem pregătiţi pentru aşa ceva, am atras atenţia, în diverse discuţii, că o dreaptă în infinitul care ne oferă spaţio-temporalitatea trăirilor noastre, o coardă mai apropiată sau mai depărtată poate să apară în planul restrâns al trăirii noastre de o clipă ca fiind o linie dreaptă, chiar dacă ea face parte dintr-o altă buclă, pe care la un anumit moment nici nu o percepem. Însă în decursul evoluţiilor începem să-i percepem mai întâi efectele, în planuri din ce în ce mai apropiate, după care chiar structurile care o formează, îi dau substanţă, volum, dimensionalitate. O dimensionalitate pe care o vom descoperi în viitorul evoluţiilor noastre ca pe cea mai de preţ piatră strălucitoare. Care şi ea va trebui, în continuare, şlefuită şi pusă la locul cuvenit în infinitul punctelor care ne formează viaţa.

În dimensiunea fiecărei clipe pe care o trăim, putem să transpunem toate acestea în planul vibraţiilor care intersectează unde, dezvoltă seturi întregi de alte vibraţii, după care frecvenţele pot aduce dezvoltări nebănuite: intersectările lor nu sunt de loc haotice, chiar dacă am putea crede acest lucru la un moment dat, ci armonice. Percepţiile lor, din spaţiile extinse ale universului se dovedesc a fi astfel în special dacă sunt percepute, cercetate şi înţelese din corp astral.
De aceea călătoria astrală, pregătitoare pentru viaţa astrală de după viaţa fizică, este necesară tuturor spiritelor.
De aceea am şi spus – mai în glumă, mai în serios – că de călătoria astrală nu scapă nimeni!!

27 de comentarii:

Li spunea...

Exista multe lucruri pe care nu le cunoastem ,dar un mare impuls mi l-a dat aceasta postare prin perceptia celor scrise si mi-a transformat
perspectiva evenimentelor.

hera mariana spunea...

Cris draga mea,
ce pot să spun acum este : "totul, mi se transformă în neânţelesuri şi mai mari"!
Dar nu abandonez!
Te îmbrăţişez cu drag!

Cristiana spunea...

Buna dimineata, Mariana, draga mea... cred ca ne-ar sta mai bine sa vorbim noi doua la un pahar de suc, asa e! dincolo de abstractiuni, deschideri fractalice si alte alea !!

Ceea ce se poate intelege legat de intrebarea ta din postarea anterioara este poate deschiderea din orice bucla catre dezvoltarea experientei de viata, dezvoltarea trairilor. Altfel nu lasa Dumnezeu sa mai existe si suferinta din cand in cand pe sufletele noastre... Este adevarat, cand traim sau cand aflam despre suferinte avem impresia ca o eternitate vor dura, dar nu este de loc asa. Nici chiar istoria, asa cum o cunoastem noi, nu este ce pare a fi: ni se pare o eternitate tot ceea ce a trait omenirea in ultimele 10 milenii, si totusi este exact timpul de o viata atlanta scurs in fractionari (vieti mici) pentru ca totul sa fie mai usor de suportat si de invatat (cu consolidari intre vieti). Toata istoria noastra, vazuta global demonstreaza ca omul a facut lucruri uriase chiar din primele milenii, cu o experienta care se decoperta, nu se crea atunci, pe loc. Asta trebuie sa dea de gandit, daca nu credem de la inceput in civilizatii anterioare.
Viata fiecarui om in parte nu a fost parte din accentul pe care acum l-a pus manualul nostru de istorie la indemana noastra. Am observat un lucru, citind cartile celor care au relatat despre vieti anterioare: ca toate povestirile se refereau la lumea cunoscuta de omul care povestea, fie el terapeut sau chiar cel care singur isi amintea.
Lucrurile nu au stat chiar asa. Intreaga lume a fost la dispozitia omului, care a trait peste tot si a invatat peste tot lucruri cu adevarat deosebite. Mai devreme sau mai tarziu are parte si de greutate, si asta nu inseamna ca trage pe seama vreunui pacat. Viata noastra este si o viata de creatie, si o viata de ajutor oferit cuiva, pentru ceva anume - o invatatura de ajutor, printre invataturi de creatie si de obisnuiri cu diverse feluri de a accepta oameni si grupuri asa cum sunt ele, nu asa cum cum suntem noi insine. Diferentele dintre noi ne obosesc si ne dor, caci tocmai asta facem aici, pa Pamant: ne formam acceptarea unor oameni noi, situatii noi, noutati pe toate planurile. De aceea ni se lasa uitarea, tocmai pentru ca timpul este scurt. De la o viata la alta o luam de la capat si invatam ceva nou.
Greutate este pentru ca suntem obisnuiti cu binele, frumosul, rafinamentul cu totul special. Rafinamentul nu iese din minte de animal dupa cateva mii de ani... Avem in "spate" alte feluri de experiente decat grota si bâta, lupta cu animalele sau frica in fata zeilor neintelesi.
Greutatea trece, invatamintele pe care le tragem raman, ca experienta pentru care ajungem sa apreciem totul. Buclele se inchid si se deschid, se nasc unele din altele si se inchid unele pe altele. Daca suntem drepti, ajungem sa apreciem ca fiecare greutate invinsa ne-a mai format o farama de curaj, de putere, in colierul vietii.
Cum spune romanul: tot raul este spre bine.
Mai vorbim!!

hera mariana spunea...

Cristiana,
îţi mulţumesc frumos pentru răspunsul tău, destul de complicat dar explicit.:)
În ce mă priveşte îţi dai seama că nu mă împacă ...în durerea vieţii mele.:(
O săptămână plină de căldură îţi doresc!
La noi e rece, cum îmi place mie.

Sburator spunea...

S-a produs, de ceva vreme, o schimbare de paradigmă în privinţa abordării acestui subiect. Foarte sintetizat: "NU spiritul există în trup, ci trupul în spirit". Astfel, o călătorie astrală nu mai este privită ca o separare de corpul fizic, ci o plonjare în conştiinţă; fiindcă ne este aproape imposibil să concepem lucruri altfel decât spaţial (nu putem imagina "în afară" ca fiind de fapt "înăuntru"), se consideră că "desprinderea de trup" este mai degrabă o defocalizare, o retragere a atenţiei concentrate în ceea ce numim "corp fizic". Cunoaşterea prin comunicare cu terţi, aşa cum o prezinţi tu clasic aici, devine deci un soi de introspecţie, introspecţie care nu exclude, desigur, relaţionarea cu subiecţi aparent externi, forme pe care mentalul colectiv le-a clasificat în creaturi mitologice sau personaje istorice.
Rămâne, totuşi, un dialog cu noi înşine, indiferent de chipul pe care îl dăm interlocutorului.
Răspunsurile sunt, literalmente, "în noi înşine" :)

Cristiana spunea...

Cred ca este necesar, chiar inainte de a-i raspunde lui Dan (care, oricum, stiu ca ma iarta!!) sa fac un raspuns mai larg pentru o astfel de tema. Pentru ca o discut cu multi oameni si pentru unii dintre ei se dovedeste ca a venit vremea unor intelegeri foarte profunde.
Dar pe loc, caci s-ar putea sa fii deranjat de raspunsul meu laconic(!!) iti voi raspunde si eu, foarte pe scurt, din experienta si din cunoasterea clara a literaturii de profil, pe care o urmaresc cu multa atentie. Initial am vrut sa fac pe Jurnal numai exlicatii de acest fel, dar inca ma mai gandesc daca este cazul sau nu. Mai vedem...

Sigur ca, daca vrei sa crezi acest lucru, ai toata libertatea sa o crezi!! Nu te impiedica nimeni! Pana ti se intareste increderea in fortele proprii, e bine sa crezi: pe urma o sa cercetezi cu mai multa atentie si o sa-ti dai seama ca ne pandeste un mare orgoliu, de care insa am avut nevoie la vremea respectiva, a intaririlor. Si vei lupta sa intelegi ca, din umbra, exista forte care ne-au ajutat intotdeauna si ne ajuta mereu.
Si ne invata sa facem acelasi lucru, si noi, ca si cei dinaintea noastra... Multi, si buni, si intelegatori cu noi - cei mici...
Da, puterea si vointa - si inteligenta! - sunt in noi. Sunt puteri care, mai mult, se dezvolta rapid in aceasta perioada. Cu puterile acestea putem sa ne cercetam amintirile, este foarte drept, caci trecutul este in noi, cei care l-am avut aici, pe Pamant. Caci unii am venit mai devreme si altii mai tarziu. Si se stie asta, inca discutat in lume de pe vremea cand eu eram copil chiar in Romania. Ma refer doar la ceea ce stiu despre oameni simpli, nu despre marii nostri oameni de cultura si arta.
Caci copii indigo, de cristal, curcubeu si alte feluri de comparatii, s-au nascut intotdeauna aici. Din 1954 - o multime!! In SUA - mai recent. Siii... importa din gros, tocmai pt. ca au "vazut" si ei...
Cercetam lumea sociala in care ne aflam, cu puterile pe care le avem. Cercetam profilul spiritual al celor din jurul nostru - tot cu puterile noastre. Cercetam structurile galactice tot cu puterile noastre. Sunt puterile noastre, asa e.
Dar mai e ceva....

Cristiana spunea...

Ceva deosebit de important.
In jurul nostru chiar se afla entitati ajutatoare si multi le vad. Multi nu le vad. Si de aici incep contrazicerile. De fapt nu ar trebui sa ne contrazicem. Fiecare sa inteleaga ca ne trebuie sau nu ne trebuie ceva. Voi dezvolta acest lucru.
Fiecare dintre noi apoi expune dupa cum ii apar lucrurile. Ulterior viram catre alte feluri de cunoasteri si la un relativ sfarsit - caci totul este construit pe calapodul lui "dincolo"! - observam ca lucrurile nu exista doar intr-o personala forma, si suntem o forta compusa din infinit (pentru un pamantean!) de multe entitati care colaboreaza intr-un gand, intr-o singura directie: dar compusa dintr-o infinitate de forme de manifestare, folosite exact acolo si exact la timpul potrivit pentru fiecare in parte.
Aici sunt de fapt cateva lucruri foarte importante de discutat, cele pe care le voi discuta in postare.

Cristiana spunea...

Calatoria astrala este chiar o desprindere. Am accentuat acest lucru, iar confuzia cea mai frecventa este aceea intre cercetare mentala si calatorie astrala. Un segment destul de restrans de oameni pot face acum, deocamdata, diferenta intre ele, dar numarul lor este in crestere. Astfel de diferente apar dupa o experienta destul de indelungata in folosirea - dupa cum sunt si posibilitatile organismului - celor doua modalitati de lucru: mental si astral. Daca am auzit despre calatorie astrala, in meditatie spun: am fost in calatorie astrala. Dar nu este C.A. Este activitate mentala, este privire cu ajutorul senzorilor corpului mental. Daca credem ca mentalul este doar campul electromagnetic al capului, care se impulsioneaza prin cresterea energiei la nivelul sau, nu credem in asa ceva. Credem ca exista numai aura, lumina corpului fizic, dupa gandurile si sentimentele noastre. Nu e asa. Avem un corp mental care ne inconjoara TOT corpul, care cuprinde corpul astral, eteric si fizic. Fiecare corp in parte are senzori, de-asupra fiind alte corpuri - cauzal si sistemul spiritual, unde corpul spiritual nu este spiritul si corpul atmic nu este Dumnezeu. Spiritul si Dumnezeu sunt in alte forme.
Prin senzorii corpurilor percepem alte structuri ale universului, alte campuri.
Dar nu avem destula experienta LA NIVELUL ACESTA DE VIBRATIE PLANETARA pentru a realiza singuri o astfel de experienta de la bun inceput.
De aceea avem nevoie - in acest plan, pe langa multe altele - de AJUTATORI.
Pentru ca nu suntem Dumnezei.
Doar daca vrem s-o credem.

Cristiana spunea...

Era un nonsens si inainte, cum s-a spus: Spiritul exista in trup.
Caci daca un spirit ar intra in Universul Fizic, ar distruge cel putin o galaxie. Puterile compactizarilor spirituale (formate din multe monade stranse in camasile spirituale).
Ca Trupul ar fi in spirit este ceva mai aproape de realitate, caci SISTEMUL CORPORAL se formeaza in radiatia spiritului, o radiatie stratificata, care atrage diferentiat fluxurile de filamente din mediile universice, dupa natura si densitatea compactizarilor interioare.
Nu este chiar in spirit, ci in radiatia lui este ceva diferit. Iarasi ne confruntam cu subtilitatea de a avea mai mult decat un corp, un trup... Avem puterea de a descoperi aceste lucruri, dar daca vrem bani multi si munca putina, atunci ne ocupam doar de terapie, desi multi dintre terapeuti au putere de cercetatori. Dar si aceasta e o invatatura....
Cand vom intelege ca avem mai multe corpuri, cu care se pot face MULTE actiuni... se va schimba toata lumea in care traim.
Si se va schimba, cu siguranta.

Sburator spunea...

Se prea poate să fie :)
De-aia-mi place atât de mult vorba aia socratiană, "Adevărata înţelepciune e să ştii că nu ştii nimic".

Totuşi, personal, continui să cred că e necesară o cernere a vechilor credinţe, o cernere după funcţionalitatea lor.
De ex., "a celor umili/sfioşi/blânzi/'săraci cu duhul' e împărăţia cerurilor". OK, dar cel care a spus-o a rostit şi cea mai îndrăzneaţă dintre revendicări! Cel care a spus-o a spus şi că El e... fiul lui Dumnezeu.
Apoi, urmărind în ultima vreme discursurile aşa-numiţilor "channelers", în principal Esther Hicks pt. "demonul" Abraham şi Darryl Anka pentru "Bashar", am sesizat că demonii cu pricina admit că, în ultimă instanţă, sunt personificări ale conştiinţei mediumurilor, chiar dacă se prezintă radical diferit (primul pretinde că e o colectivitate de conştiinţe dintr-un plan pe care îl numeşte "sursă", cel de-al doilea se recomandă nici mai mult nici mai puţin decât un... extraterestru din viitor). Ambii oferă unele informaţii uluitoare (deşi imposibil de verificat prin filtrul logic al scepticului), dar nu sunt, în final, decât sinteze ale învăţăturilor care s-au porpovăduit pe pământ de când e pământul.

Pe de altă parte, pe parcursul propriilor mele experienţe, "am întâlnit" figuri dintre cele mai cunoscute şi binevoitoare. Ajutorul lor a fost indicutabil şi şi-a produs extraordinare efecte.
Şi totuşi... era altceva.
Acel altceva "m-a ajutat" să caut alte înţelesuri ale des-pomenitelor concepte hinduse, de exemplu, care înfierează ego-ul, orgoliul etc., şi să renunţ la pasivitatea cu care de obicei aşteptăm ajutor din afară negându-ne astfel propria natură.

Nici asta nu e ceva nou. Vezi "răpirea în duh" a lui Pavel, filmul apocalipsei proiectat lui Ioan şi curentul actual care reafirmă că există un singur moment al creaţiei, ACUM, toate posibilităţile, viitorurile ş.a.m.d. existând simultan, dincolo de percepţia noastră temporală iluzorie.
Puterea noastră, incredibila putere, fiind aceea de a alege "realitatea" pe care să o savurăm. Nicio altă putere ;)

Sburator spunea...

Se prea poate să fie :)
De-aia-mi place atât de mult vorba aia socratiană, "Adevărata înţelepciune e să ştii că nu ştii nimic".

Totuşi, personal, continui să cred că e necesară o cernere a vechilor credinţe, o cernere după funcţionalitatea lor.
De ex., "a celor umili/sfioşi/blânzi/'săraci cu duhul' e împărăţia cerurilor". OK, dar cel care a spus-o a rostit şi cea mai îndrăzneaţă dintre revendicări! Cel care a spus-o a spus şi că El e... fiul lui Dumnezeu.
Apoi, urmărind în ultima vreme discursurile aşa-numiţilor "channelers", în principal Esther Hicks pt. "demonul" Abraham şi Darryl Anka pentru "Bashar", am sesizat că demonii cu pricina admit că, în ultimă instanţă, sunt personificări ale conştiinţei mediumurilor, chiar dacă se prezintă radical diferit (primul pretinde că e o colectivitate de conştiinţe dintr-un plan pe care îl numeşte "sursă", cel de-al doilea se recomandă nici mai mult nici mai puţin decât un... extraterestru din viitor). Ambii oferă unele informaţii uluitoare (deşi imposibil de verificat prin filtrul logic al scepticului), dar nu sunt, în final, decât sinteze ale învăţăturilor care s-au porpovăduit pe pământ de când e pământul.

Pe de altă parte, pe parcursul propriilor mele experienţe, "am întâlnit" figuri dintre cele mai cunoscute şi binevoitoare. Ajutorul lor a fost indicutabil şi şi-a produs extraordinare efecte.
Şi totuşi... era altceva.
Acel altceva "m-a ajutat" să caut alte înţelesuri ale des-pomenitelor concepte hinduse, de exemplu, care înfierează ego-ul, orgoliul etc., şi să renunţ la pasivitatea cu care de obicei aşteptăm ajutor din afară negându-ne astfel propria natură.

Nici asta nu e ceva nou. Vezi "răpirea în duh" a lui Pavel, filmul apocalipsei proiectat lui Ioan şi curentul actual care reafirmă că există un singur moment al creaţiei, ACUM, toate posibilităţile, viitorurile ş.a.m.d. existând simultan, dincolo de percepţia noastră temporală iluzorie.
Puterea noastră, incredibila putere, fiind aceea de a alege "realitatea" pe care să o savurăm. Nicio altă putere ;)

Sburator spunea...

Pe de altă parte, pe parcursul propriilor mele experienţe, "am întâlnit" figuri dintre cele mai cunoscute şi binevoitoare. Ajutorul lor a fost indicutabil şi şi-a produs extraordinare efecte.
Şi totuşi... era altceva.
Acel altceva "m-a ajutat" să caut alte înţelesuri ale des-pomenitelor concepte hinduse, de exemplu, care înfierează ego-ul, orgoliul etc., şi să renunţ la pasivitatea cu care de obicei aşteptăm ajutor din afară negându-ne astfel propria natură.

Nici asta nu e ceva nou. Vezi "răpirea în duh" a lui Pavel, filmul apocalipsei proiectat lui Ioan şi curentul actual care reafirmă că există un singur moment al creaţiei, ACUM, toate posibilităţile, viitorurile ş.a.m.d. existând simultan, dincolo de percepţia noastră temporală iluzorie.
Puterea noastră, incredibila putere, fiind aceea de a alege "realitatea" pe care să o savurăm. Nicio altă putere ;)

Cristiana spunea...

Stii, pentru mine nu exista personaje mitologice sau istorice care sa ne comunice. Poate ca nu ai citit postarile, poate nu ai avut suficient timp, te inteleg. Cei care imi citesc lucrarile stiu asta, chiar daca nu inghit prea lin acest lucru. Mai ales in sfinti sau Iisus care ar vorbi direct cu noi. Sau Zalmoxis, sau Thor care imi scrie si mie pe blog. Eu cam am oarece legatura celtic-atana, daca e sa discutam istoric, asa ca nu ma sperii, privesc cu compasiune si astept sa imi dea omul un semn de viata, constient de orgoliul care i-a format increderea la un moment dat dar care, din alt moment dat, l-a facut sa constientizeze ca lucrurile nu stau chiar asa...
Chiar ajutatorii, entitatile ajutatoare astrale, m-au ajutat sa inteleg aceasta defocalizare, care se aplica in cayul ACTIVITATII MENTALE A OMULUI. Bine, si in cazul activitatii astrale, la inceput, in acea zona ALFA care ne desprinde (mi se pare mai corect si pe intelesul tuturor) atentia de corpul fizic. Caci frecventele se pastreaza in ambele cazuri, si pentru activitate astrala, si pentru activitate mentala.

Asadar, introspectia si dialogul sunt doua lucruri total diferite.

Dar... mi-a facut placere!! Acasa iti voi studia blogul. Pentru cititorii mei, raman datoare cu o dezvoltare a unor subiecte pe care le-am atins doar acum, aici.

Cristiana spunea...

Scuza-ma te rog, abia dupa ce am publicat raspunsurile mele (blogger le vrea cu ţârâita!!! :)) !!) am vazut si raspunsul tau si m-am bucurat de el!
Da, oricat as scrie, nu pot sa spun decat CA NU STIU NIMIC!!
NOROC CU AJUTATORII !!!!!!!!!!!
Ei ma indruma, ce sa fac...TREBUIE SA RECUNOSC, CE NAIBA, CA DACA MA CREDEAM A FI UN GENIU... MA DUCEAM LA NASA SAU LA OTV!!
Crede-ma insa ca acum nu mai pot scrie, sunt la serviciu. Dar raspund imediat ce ajung acasa!
Toate cele bune!!
Tuturor!!

Cristiana spunea...

Da, sigur ca si eu cred cred ca este necesara o cernere. Inca una foarte serioasa. Nu neaparat a vechilor credinte, care sunt bune in linii foarte mari si multe marunte (dar nu toate, caci multe au fost adaptate cerintelor intereselor personale si de grup restrans). Sunt prezentari metaforizate, caci in vechime asa stia lumea sa se exprime. De aceea nu le prea intelege multa lume.
Chiar si cele noi poarta confuzii. Si toate sunt luate si purtate mai departe, lucruri care au fost relatate prima oara fara multa experienta de folosire a clar-simţurilor, insa acum rămânem in acelasi stadiu: de frica bisericii sau pentru ca nu avem timp de cercetare, desi puteri avem. Dar cu puterile acestea facem terapie atunci cand puterile sunt clar de cercetare, doar pentru ca se fac bani mai repede si mai multi. Iar ma iau de terapeuti - nu de toti, sa fiu bine-inteleasa - caci multi sunt prin destinul lor facuti pentru asa ceva.
Dar nu toti.

Cristiana spunea...

Nici eu nu sunt de acord cu umil/sfios/bland/sarac cu duhul (mi-a placut!! si eu am scris pe undeva, oferind alternativa: modestie) la tot pasul, dand in mieroşenie. Ca unii preoti, in loc sa vorbeasca barbateste, clar, raspicat, desi cu respect fata de suferinta sau nestiinta omului. Si mi-au placut filmele contemporane, care aratau chiar aceasta faţă a lui Iisus - un barbat serios, intelegator si milos totodata.
Este de comentat acest channeling, pe care noi il numim simplu clarauz sau comunicare. Mi-a placut un medic care spunea ca toata lumea e pe comunicare, dar ori nu stie, ori ii e frica sa recunoasca din motive religioase sau ca nu cumva familia sa-l duca la terapie intensiva. Cunosc oameni care acum 30 40 de ani daca aveau "coşmaruri" (decorporalizări - clare, asa cum mi-au povestit ca au aflat ca le numim acum!) erau internati si obligati la terapie cu socuri electrice. Trist, dar adevarat.
Sunt multe confuzii in acest plan, iar eu am scris, si voi scrie in continuare, urmarind acest aspect, al felului in care se formează confuziile.
Comunicarile sunt altceva decat starile de alterare a constiintei, si am explicat pe undeva acest lucru.

Cristiana spunea...

Cele mai multe comunicari sunt, si sunt si eu de acord cu sesizarea ta, provenite din recalibrari ale propriilor cunoasteri sau ale starilor de constiinta ale prezentatorilor.
Eu nu dau comunicarile in postare. Ele sunt incluse in studii, dar studiile cuprind cercetarile mele in urma indrumarilor date. O comunicare ce mi se adreseaza este atat de cuprinzatoare, incat nu poate fi oferita public din cauza unei multitudini de elemente de cunoastere intr-o singura fraza - care nauceste alt om. Si tot asa eram naucita si eu, la inceput, pana cand mi-am dat seama ca se doreste sa cercetez, nu sa primesc mura in gura. Prietenii mei stiu asta. Stiu bine ca trebuie sa iau fiecare element in parte, sa-l despart in cele stiute, sa studiez cele nestiute, sa fac un convolut din cele cunoscute anterior si apoi sa incep sa pun in pagina. Cele scrise acum sunt in majoritate rezultatul experientei vechi, din anii anteriori. Si nu au legatura cu cele scrise in literatura de specialitate, dar gasesc notiuni sintetice in scrierile vechi, pe care le inteleg acum sub alta forma.

Cristiana spunea...

Cercetarile nu le pot intelege decat daca ma ajuta ei sa privesc o structura din multe puncte, unghiuri de vedere. Veti vedea pe site: si istoria straveche si contemporana a lumii, şi elemente de energetica galactica, si elemente de profil spiritual. Nu ma indoiesc ca multi se vor indoi. Dar cu timpul vor fi descoperite prin munca fiecaruia. Toti vom crea imaginea complexa a lumii: vechi, si noi, si viitoare - deopotriva.
Si vom fi ajutati in continuare de astralii nostri ajutatori!!
Care, sigur ca da! nu ne indeamna la pasivitate! dimpotriva! Daca mi se pare ceva greu, sunt incurajata sa am incredere ca pot sa ma descurc in cercetare si prezentare. Si asa si este! Mai mult, nu are nimeni nimic impotriva sa iau pozitie acasa, pe strada, in biserica sau magazine, daca este de sprijinit cineva sau chiar atentionat ca sare peste cal.
Daca vei citi cele scrise pe aici, vei vedea ca incurajez, mai presus de orice, dezvoltarea curajului de a ne iubi ajutatorii, dar si de a ne descoperi puterile, de a nu ne fi frica de ele, de a privi echilibrat folosirea lor si primirea de ajutor acolo unde ni se ofera.
Sunt blamata pentru asta, asa cum sunt apostrofata si ca dau prea mult!!
Am o vorba: Cu un pumn in faţă si un pumn in spate... eu raman dreapta in faţa lumii !!!
Toate cele bune!!

Li spunea...

Doresc sa aflu daca cele trei bucle
identice postate au o semnificatie
anume si care ar fi ea.
Multumesc pentru intelegere.

Cristiana spunea...

Li, cred ca sunt putine abstractizari pe care le voi prezenta aici, dar invat si eu sa am grija ca trebuie sa prezint cele expuse pe larg, cu detaliile pe care le necesita.
Asadar, pentru tine si pentru cei care au nelamuriri, voi prezenta pe larg cateva explicatii, intr-o postare separata.

Li spunea...

Nu doresc sa te suprasolicit cu explicatiile dar mi-au retinut atentia imediat ce le-am vazut intrucat pe toate caietele din liceu acum multi ani ,in urma fiul meu, bazgalea aceste insemne dar sub forma de trei opturi verticale insotite de fiecare date de cate o liniuta, sau mai multe ,dar foarte scurte.

Cristiana spunea...

Li, draga mea, subconstientul nostru ne spune foarte multe lucruri, si ceea ce desenam uneori chiar involuntar, apar la un moment dat cu sensuri fantastice!!!
si pe mine m/a fascinat sensul infinitului, iar acum 2 ani am ajuns la aceste intelegeri care, pentru mine, au insemnat enorm. De aceea am indraznit sa vi le dau si voua. Ele au fost puse pe blogul Incercari, dar atrage mai mult blogul unui om cuminte si drumurile spirituale.
Vom mai vorbi, Li, despre astfel de lucruri.
Toate cele bune!!

Ryana spunea...

@Cristiana,
draga mea,ma fascineaza tot ce scri tu pe blog...sunt si eu o impatimita a cunoasterii despre lumea de dincolo de cortina,cum ii spun eu,si pentru care incerc dileme din cele mai mari...studiindu-mi cifra destinului pe care mi-am calculat-o in urma indicatiilor vage de astrologie ce le mai studiez pe ici pe colo,se pare ca daca as crede in reincarnare,as fi la ultima viata pe acest pamant...insa nimic din atitudinea mea,nimic din tot ce am facut pana acum nu emana ceva iesit din comun care sa ateste faptul ca sunt un super spirit evoluat...insa sunt de acord cu un singur lucru in cele ce se spune despre mine;si anume faptul ca nu-mi ramane nici o greseala scapata din vedere,fapt ce-mi primesc cu varf si indesat"sapuneala"universului,....si mai ales faptul ca niciodata nu regret trecutul..poate si pt.faptul ca nu m-am pliat pe al meu destin si de aici conflictul...una mi-am dorit..alta mi s-a oferit...ar fi bine daca oamenii toti ar impartasi din ideile tale,si poate astfel am fi mai buni...e greu sa se schimbe lumea,de mentalitati ce sa mai spun,e necesar sa o faca din pacate tot cei ce tin puterea in mana ..insa nici ei nu prea sunt evoluati spiritual,si ma intreb de ce intarzie divinitatea asa mult pana a desavarsi samanta omeneasca ...

Cristiana spunea...

Draga mea, într-un anume fel.. toţi ne primim săpuneală, chiar dacă eu nu o percep chiar aşa. Cred că este mai curând un fel de aducere spre o linie care să ne ajute să facem ceva. Când ajungem să înţelegem ce avem de făcut, înţelegem cum se înşiruie multe... chiar dacă nu toate cele din viaţa noastră. Eu am învăţat multe, privind la ceea ce am făcut bine şi ceea ce am făcut pe alături. Si nici mie nu-mi pare rău de cele pe care le-am trait, dar puteam să am grija mai multa de mine. In fine... Suntem supuşi influentelor din jurul nostru, şi ajungem să ne dorim o sumedenie de lucruri sau doar unul care nu e intotdeauna ceva util pentru noi si cei din jur. Ce i am cerut eu toata viata lui Dumnezeu... si ce imi dadea El... Pana la urma am inteles, si atunci totul s-a lamurit in viata mea. Muncesc cu placere si nu-mi mai trebuie altceva. Insa stiu bine ca sunt multi care nu iubesc munca si tocmai de aceea trag cu dintii de conduceri, sa ajunga sa nu munceasca cu acte in regula. Le va pare rau, dar Dumnezeu asteapta sa-şi facă fiecare in parte toate cele care le sunt date sa si le vada. Abia pe urma sa si le indrepte, caci asa este, nu au puterea sa le faca pe toate deodata.
Si da... cu cat spiritul este mai evoluat, cu atât mai repede se concentreaza corectiile. Pentru ca sunt si puteri sa le duca.. experienta... evolutie.....
Cred ca ai inteles ce vreau sa spun...
Priveste inainte cu bucurie!! Incearca!! vei reusi!!! Pentru ca ai putere, Ryana...
Mai vorbim, oricum.
Week end placut si odihnitor!!
Tuturor!!

Anonim spunea...

Nevoie de cunoastere a omului si stresanta ideea ca nu controleaza totul in jurul lui plus atitudinea pozitiva si speranta de mai bine l-a facut sa creada in spirite. Cum ziceati mai sus:" exista entitati in jurul nostru, unii le vad, altii nu" dar 99% fabuleaza. Adica si cei care "le vad" si cei care nu. Cei care "vad" aceste entitati si care ar trebuie sa ajute omenirea sunt mereu neajutorati. Ei care vad pe cei care ar trebui sa ne ajute intru cunoastere au mereu probleme in a se adapta informatiei moderne. Discutati despre aceste entitati necunoscute ca si cm ar fi o lectie de fizica&filozofie.
In fizica si astronomie s-au facut mereu propuneri gresite sau corecte dar care au dus in rezultatele pe care le stim. In domeniu asta presupunerea e singura certitudine:)

Cristiana spunea...

Probabil că mai aveţi şi alte certitudini, nu cred că este aceasta singura dvs. certitudine. Cred că una dintre cele mai palpabile pentru dvs. este corpul dvs., mintea dvs., bunurile dvs. ... Cunoştinţele dvs. ... Şi faptul că vreţi să încredinţaţi şi pe alţii de certitudinile dvs.
Nici eu, şi nici altcineva de pe aici nu cred că doreşte să vă impună alte "certitudini". Astfel încât, deocamdată vă îndrum spre alte căi, spre alte certitudini din viaţa dvs. curentă, iar dacă veţi avea cândva nevoie de alte elemente de cunoaştere, ştiţi unde să ne găsiţi !!
Mai multe nu vreau să comentez referitor la cele scrise de dvs. Pentru că am ţinut - şi mi-aţi dat o idee bună!! mulţumesc - să scriu încă şi mai mult despre fizică&filozofie... Imediat mă aştern la scris...
Revenind la călătorii astrale, îmi imaginez că nu aţi avut nici răbdare să parcurgeţi întregul capitol al Călătoriilor astrale, dar dacă veţi mai reveni vreodată, vă ofer eu o idee, pentru viitor - sigur că da: nu discut aici tehnici, sunt milioane de filme, cărţi, cursuri, discuţii pe facebook şi bloguri, siteuri... ci elemente legate de spiritualitate înaltă, de atitudine şi comportament de înaltă calitate, bazate pe un fel de fizică cuantică şi dincolo de cuantele materiale în fond. Elemente pe care cel ce conştientizează că face spontan sau controlat astfel de călătorii astrale să le aibă în vedere: în căutări cu demnitate, cu respect faţă de oameni, cu încercarea de a ajuta - şi nu a lovi pe cei din jur prin dispreţ, mai mult sau mai puţin manifest.
Oricum, mulţumesc că nu aţi fost decât dispreţuitor, nu şi agresiv, grobian, aşa cum devin mulţi oameni în faţa acestui subiect !!
Sper că nu v-am dat decât idei de găsire a unor astfel de îndrumări, dacă veţi avea cândva nevoie, cum spuneam !!! :)) !!! Toate cele bune vă doresc!

Cristiana spunea...

Pentru început, o adresă pentru oricine mai citeşte pe aici:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2010/10/concret-ajutor-de-tip-numit-angelic.html#comments
Ceea ce aş spune în plus ar trebui să formeze un capitol întreg, care să exploreze simbolistica extraordinar de clară - deşi subtilă - a îngerilor care apar pe pereţii exteriori şi interiori ai mânăstirilor din nordul Moldovei mai ales. Cu ceva cunoştinţe de rune getice şi înţelegerea celor pe care unii călugări nu le puteau lăsa moştenire decât în felul religios local, se poate înţelege şi descrie ceea ce ei au cunoscut şi au învăţat de la entităţile ajutătoare pe care în mod curent le numim îngeri.
Cei care doar le-au perceput spontan în perioadele energetice cele mai puternice ale anilor au lăsat moştenire de la o generaţie la alta ceea ce azi numim fantome. Forma lor rotundă la un cap, şi ţuguiată ca o codiţă la celălalt, este de discutat pe larg aici, pe blog, într-o expunere separată.