CĂLĂTORIA ASTRALĂ : CUNOAŞTERE PRIN COMUNICARE DE TIP ASTRAL-MENTALĂ (2)

Voi face o scurtă recapitularea ideilor din prima parte, însoţită şi de câteva precizări în plus. O recapitulare a motivelor de a nu chema, invoca sufletele celor decedaţi, precum şi a motivelor pentru care sunt de părere că ar trebui să acceptăm că, în majoritatea cazurilor, comunicările astrale vin din partea entităţilor ajutătoare: care urmăresc şi sprijină derularea destinului propriu şi al grupului de evoluţie din care face parte cercetătorul.
Ajutătorii personali astrali (popular numiţi îngerii noştri) ştiu ce, şi cât să ne transmită, cum să coreleze un răspuns cu necesitățile destinului nostru şi al celor cu care venim în contact.
Ei – nu alţii, pentru că suntem mult mai deschişi energiilor decât credem – şi ceea ce credem a fi „protecţie” sunt doar învăţături pentru a le înţelege elasticitatea, permeabilitatea, inexistenţa şi existenţa, parţialul şi aparenţa lucrării de protecţie, dar şi a necesității ei.
Răspunsurile oferă informaţii atât cât nu deranjează prin încărcarea, suprasolicitarea subconştientului uman în această perioadă de vibraţii planetare foarte joase. Ei ştiu cum să treacă cu vederea mesajul tăcerii – dacă este/nu este cazul. Iar din înţelegerile cercetătorului vor rezulta spaţii de cunoaştere încă mult mai extinse în viitor, căci informaţia oferită – indiferent dacă este satisfăcătoare sau nu pe moment, cuprinde în ea rădăcini ale căror dezvoltări nici nu le bănuim pe moment. Ceea ce face să exclamăm cu sufletul sincer până la durere – pentru unii dintre noi: Ştiu că nu ştiu nimic…
Să nu uităm că noi, la rândul nostru, nu trebuie să abatem, să înrădăcinăm, să dezrădăcinăm semenii noştri astrali – chiar dacă ştim precis că ei pot mult mai mult, şi mult mai rapid decât noi să afle diverse lucruri, să efectueze mai multe cercetări, de mult mai mare profunzime.
La rândul lor, au în sarcină proprie sau de grup cercetări şi lucrări de cu totul altă natură decât cele de a sta de vorbă cu noi. Învăţăturile şi lucrările lor vizează întreaga planetă, legăturile planetei noastre cu celelalte planete aflate pe aceeaşi coardă eterică matriceală (adică legate prin coardă matriceală direct cu steaua care guvernează întregul său sistem de planete).
Intrarea unei entităţi astrale în secţiunea de ajutor uman presupune încărcări cu seturi de extensii (bucle) care nu provoacă dureri – dar obosesc. Să nu uităm că majoritatea spiritelor întrupate pe Pământ (ca oameni) sau în jurul Pământului (ca entităţi astrale) sunt aici în călătorie regresivă pentru prima dată în viaţa lor spirituală, la această latitudine a Universului Fizic, şi nimănui nu-i este de loc uşor să se concentreze rapid şi eficient la viaţa de acest fel.
De aceea coordonatorii de evoluţii „deviază apelul” nostru către o formaţiune de entităţi astrale (coordonaţi la rândul lor de entităţi dimensionale), specializate în ajutor pentru spiritele umane întrupate şi pentru întreg grupul lor evolutiv.
Este de adăugat însă faptul că există însă perioade mai lungi sau mai scurte – dar oricum după o anumită perioadă de timp după desprinderea de corpul fizic – în care decedaţii pot să se ocupe de ajutor oferit grupului familial, dacă aceştia îl necesită din partea lor. Rezolvarea unor probleme familiale ţine de ajutor oferit de către decedat. Vom reveni însă mai detaliat asupra acestui subiect.
Se mai poate adăuga ceva, deşi despre amprentări noi nu am prea discutat aici, până acum: despre modul în care se formează, şi se păstrează în câmpul care înconjoară entitatea – corpul de manifestare de fapt, sau orice alt corp fluidic care se foloseşte pentru realizarea unei acţiuni. Pe scurt, fluxurile energo-materiale sunt cel care modifică vibraţia locului, uneori amprentarea putând lua forma unor pete, alteori forme destul de coerente, atunci când câmpul compact hrănitor şi protector totodată funcţionează ca un ecran pe care se întipăresc vibraţiile străine. Aceasta este chiar o formă de obişnuire cu vibraţii străine, ceea ce ajută mult entitatea astrală sau omul în adaptările sale planetare sau cosmice.
În cazurile de concentrare la o discuţie (ceea ce înseamnă gând şi vorbă direcţionată între om şi entitate) entitatea astrală naturală (nu cele rămase prin desprindere din sistem corporal cu corp eteric şi fizic, ci entitatea care se auto-formează prin puterea spiritului şi structurile de întrupare ale universului) nu suferă amprentări puternice, căci vibraţia sa este mare la nivelul corpului de manifestare şi, chiar dacă este vorba despre o amprentare – vibraţia ei naturală estompează sau elimină rapid amprenta.
În cazul entităţii astrale provenită din întrupare cu corp fizic vibraţia este mai mică, oboseala este mare la început, după decesul ca om, câmpurile nu sunt foarte tari, gradul de adaptare este încă scăzut. Amprentările dăinuie destul de mult, mai ales că evenimentele care urmează în lumea fizică sunt tocmai cele de la care spiritul s-a retras. Tangenţa cu familia nu face decât să-l antreneze în oboseli, una după alta. Întărirea sa însă se face treptat, dar repede, în câteva zile după decesul omului – până la câteva săptămâni, după cum este şi experienţa spiritului: prin odihnă şi relaxarea zborului liber astral, fără nici o legătură specială cu cele pe care le-a lăsat în urmă. Totul conduce la reluarea mai rapidă a sarcinilor normale pentru o entitate astrală şi la desfăşurarea chiar şi a perioadei de graţie pentru ajutor familial, dacă familia îl necesită, şi dacă entitatea necesită o astfel de activitate.
Dar, în cazul omului, cu corp fizic de manifestare, de vibraţie scăzută comparativ cu un corp astral – oricât ar fi omul de ridicat spiritual – el nu se poate adapta repede la situaţii de acest fel, căci nu este obişnuit cu suportarea amprentelor energiilor cu care diverse entităţi astrale vin din spaţiile galactice. Este cazul celor care simt tot felul de lucruri stranii la contactul cu o entitate şi nu-şi pot explica multe lucruri, rămânând scurt timp tulburaţi, chiar dacă nu li se întâmplă ceva rău. Dar cei care trec prin aşa ceva au nevoie să înţeleagă, odată pentru întotdeauna, că este necesar să ţină cont de nişte reguli, restricţii, care nu au ca scop reţinerea omului de la cunoaştere, ci doar protejarea lui, spre binele său.
Şi toate acestea doar pentru o perioadă scurtă de timp, comparativ cu restul timpului evolutiv. Căci este nevoie de educarea voinţei noastre, în scopuri nobile, pentru a învăţa cum şi când să protejăm pe cei pe care îi ajutăm, ca entitate ajutătoare sau ca lucrător în partea locală a universului care trebuie să-şi vadă de treburile sale, de învăţăturile sale, lăsând comunicările în grija celor special numiţi pentru aşa ceva.
Doar atunci când evoluţiile ne vor duce către experienţă foarte mare, în eternitatea trăirilor noastre, vom putea să ne modelăm fluxul radiant al propriei noastre monade, pentru a putea să fim în acelaşi timp în mai multe locuri, putând să derulăm acţiuni diferite, dar simultane. Este eronat să credem că orice entitate, în orice moment al evoluţiei sale, o poate face. Ne trebuie multă evoluţie pentru aşa ceva, chiar dacă unii dintre noi au încredinţarea că suntem dumnezei pe Pământ, sau oriunde în univers. Puţină modestie nu ne strică, este necesar să avem încredinţarea că prin evoluţie vom ajunge treptat şi acolo.
Nici în călătoriile astrale nu suntem însoţiţi decât de către ajutătorii noştri obişnuiţi, îngerii noştri, aşa cum sunt numiţi în popor. Vom vedea însă că este o deosebire între ajutătorii noştri astrali şi îngerii ca treaptă de evoluţie, cu sarcini şi puteri mult mai mari decât ceea ce credem azi.

DE CE NE LIMITĂM CONTACTELE
Învăţăm să ne limităm oarecum contactele, deşi învăţătura este către deschidere, către comunicare prin clarauz şi prin călătorie astrală. Nu cunoaşterea o limităm, nicidecum. Însă avem nevoie de mai multă modestie şi de mai multă încredere pentru a cere ajutătorilor personali exact ceea ce am cere unui sfânt, unui personaj biblic, istoric. Unei rude decedate. Căci trăim vremuri care ne pot obosi, pe oricare dintre noi: în viaţă pământeană sau aflaţi în împletirile astrale galactice locale. Să nu uităm că primul lucru pe care ei îl fac cu noi este să ne corecteze atitudinile, înclinaţiile egoiste, cu subtilităţi despre care ei ştiu bine, mult mai bine decât noi, învăţându-ne cum să ne comportăm în lumea care ne înconjoară. Cu timpul descoperim acest lucru şi ajungem să admirăm blândeţea cu care ne dezvoltă adevărate simţuri spirituale, exact după cum este şi mediul în care ne desfăşurăm viaţa, zi de zi.
Cu alte cuvinte: ni se oferă mult mai mult ajutor decât suntem noi în stare să credem.
Chiar dacă vibraţia nu mai este foarte joasă, aşa cum era până în vremea lucrării lui Iisus, ea este în permanentă modificare, iar subconştientul nostru se află şi el într-o întărire continuă. Fiecare moment al schimbărilor aduce însă cu sine o oboseală de fond, pentru care suntem pregătiţi, pentru primirea cărei perioade avem învăţături deja create. Noi le aplicăm în astfel de condiţii, întărindu-ne şi îmbogăţindu-ne experienţa.
Entităţile provenite din mijlocul nostru, după terminarea destinului lor uman, au sarcini complexe nu numai de cercetare proprie, de cunoaştere, de aprofundare a cunoaşterilor, ci şi sarcini concrete privind protecţii şi dezvoltări ale biosistemului planetar: deosebit de complexe, de subtile, comparativ cu cele pe care le desfăşurăm prin corpul fizic – chiar dacă şi acestea sunt foarte extinse. Sunt sarcini clare, nu o plimbare sau o admirare continuă, o încântare şi o cântare spre lauda lui Dumnezeu. Ceea ce s-a luat cu bună-credinţă drept cântare conştientă şi eternă, închinată Creatorului tuturor celor văzute şi nevăzute este format din valurile de sunete corporale naturale, fundamentale, ale entităţii, împletite ale tuturor structurilor universului, percepute doar de unii oameni din corpul fizic, mai mult în călătorie astrală. Lumina, sunetul şi vibraţia sunt emisii inconştiente, simultane cu desfăşurarea vieţii şi activităţii entităţii, şi devin puternic perceptibile când ritmurile planetare devin sinergic impuls puternic pentru toate vieţuitoarele planetare – în special pentru oamenii care conştientizează fenomenele – chiar dacă le înţeleg diferit, după intuiţia şi cultura lor.

Călătoria astrală aşadar nu este încă generalizată din cauză că omul căutător ar avea vibraţie joasă. Cel care se foloseşte de clar-simţurile sale, din plin, pentru spionaj – fie el chiar şi numai industrial, ca să nu mai vorbim de sfera de interese politice şi militare, întrepătrunse şi ascuţindu-se reciproc dezavantajos – are o vibraţie medie – nu joasă, la fel ca vibraţia oricărui om, doar că a moştenit de la părinţii săi corpuri care se deschid cu relativă uşurinţă, pentru ca spiritul întrupat în ele să aibă ispita la uşă – şi să nu o folosească în scopuri imorale. Dar dacă a înhăţat ispita din faţa sa, şi o foloseşte, atunci va învăţa că mai are mult până ce îşi va dezvolta moralitatea, pe multe secvenţe ale trăirilor sale, pentru ca să reziste unor astfel de tentaţii, în veci !!
Dar sunt persoane care nu cunosc o plajă extinsă de explicaţii (nu vom ajunge niciodată acum, pe Pământ, să avem o plajă completă a acestora) şi atunci explică toate fenomenele prin prisma celor cunoscute. Nu trebuie să le judecăm aspru. Nu trebuie să le judecăm de loc, ci să înţelegem despre ce este vorba. Şi eu am făcut aceasta greşeală şi mai am momente în care mă ia gândul, vorba, pe dinainte şi spun cu saturaţie: “Ei, asta-i chiar culmea!!” mă îndrept imediat ce conştientizez şi încerc să văd de unde a pornit ideea, cât este după părerea mea, conform cu ceea ce văd eu, cercetez eu cu puterile mele şi mă gândesc ce pot spune şi eu despre cele cunoscute direct.
M-am lămurit de mult că este nevoie de tot ceea ce facem, ceea ce cunoaştem, pas cu pas, căci sunt trepte de cunoaştere, după cum şi forţele spirituale se deschid treptat. În acest fel, vom putea să ajutăm din ce în ce mai mulţi întrupaţi, aflaţi pe trepte diferite de evoluţie, în viitorul trăirilor noastre.
Şi nu numai.
Fiecare om poate trece prin confuzii la începutul activităţii sale, căci vederea mentală şi vederea astrală sunt foarte delicate şi mai ales foarte rapide. Este foarte greu să se deceleze de la bun început seria de imagini şi chiar seria de sunete, care se acoperă sau se descoperă una pe alta: şi la nivel de serie (secvenţă), şi la nivelul fiecărui element al secvenţelor.

Toate percepţiile astrale sunt la fel. Beneficiul percepţiilor cu structurile corpului fizic este legat tocmai de aceste viteze diferite cu care se derulează activităţile fiecărui corp în parte. Prin folosirea corpului fizic învăţăm să derulăm activităţile cu încetinitorul, pentru ca în momentul în care vom derula activităţile mental, să mărim precizia şi calitatea conştientizării şi înţelegerilor extinse ale percepţiilor noastre, precum şi a lucrărilor de complexitate din ce în ce mai mare pe care evoluţiile ni le cer, în continuare.

Pe de altă parte, confuziile apar datorită generalizării unor explicaţii, mai mult decât le este cazul. Pentru că de cele mai multe ori este vorba despre explicaţii vechi, preluate şi integrate fără o cercetare proprie: deşi este clar că persoana care se exprimă acum şi-a însuşit conştiincios ceva, însă nu a cercetat prin forţe proprii. Am întâlnit persoane care, pentru a nu-şi strica clientela, continuă şi azi să-şi menţină aceleaşi explicaţii vechi, deşi au cunoaştere despre derulările naturale şi acceptă că nu scot demoni din capul omului, ci desfundă canale blocate ale corpului eteric sau emoţional.
Sunt probleme care formează intenţii artificiale, care se adaugă la inerţii naturale normale, şi la explicaţiile religioase care aparţin unei alte epoci de înţelegere ale omenirii.
Să ne oprim aici. Sfătuiesc să căutăm mereu explicaţiile pe care le intuim, în mod echilibrat, între greşeală inerentă şi înţelegerea faptului că, atât omul cât şi planeta se află în stare avansată de deteriorare, aceasta fiind rădăcina tuturor problemele legate de sănătate, de comportament impulsiv, din stări avansate de conflict între subconştientul care spune ceva – şi societatea care spune cu totul altceva.
Să învăţăm şi să susţinem moderat din înţelegerile noastre, căutând să ni le lărgim mereu, fără oprire. Căci sufletul nostru creşte şi se întăreşte şi el mereu. Şi nu numai. Cei care cred că nu avem acces la misterele lumii din cauză că ceea ce numim creier are o capacitate redusă – se înşeală din necunoaştere, nu din culpă, şi poate nu din cauza îngustimii proprii de gândire, ci din cauza unei societăţi în mijlocul căreia trăieşte şi nu cultivă întărirea lui prin cunoaştere. Cunosc un om care, la 60 de ani face două facultăţi simultan – Relaţii Economice Internaţionale şi Drept – ca să nu mai spun de oameni iubitori de oameni, care tot la vârsta aceasta fac facultate de sociologie-psihologie: nu pentru a câştiga bani, ci pentru a-şi însuşi tot ceea ce omul a descoperit şi a gândit până în prezent.
Cinste lor!..
Sunt oameni care se luptă cu serviciul, familia şi sănătatea toată ziua, iar noaptea îi văd cum stau să citească pe aici despre universuri, câmpuri fluidice, evoluţii, călătorii astrale, dimensiuni paralele… Mi se rupe sufletul când simt oboseala lor, dar mi se înalţă în acelaşi timp, când simt şi bucuria, şi curiozitatea cu care, cu un soi de înfrigurare plină de conştiinţă, citesc măcar şi 2 3 rânduri înainte de a-şi odihni trupul frânt de oboseală…
Cinste vouă!..

PLEDOARIE PENTRU CUNOAŞTEREA AVANSATĂ
Sunt două idei pe care le-aş propune pentru reflecţii:
– deznădejdea de a primi informaţii false: este nevoie să ne extindem înţelegerea către noţiunile de “parţial” şi “aparent”, pe lângă “lumesc”: lumescul de azi, la dimensiunea lui general-valabilă – plină de lacune pe care le dispreţuim, indiferent dacă o facem cu atitudine grosolană sau rafinată;
– înclinaţia către diametral opus: dispreţul pentru nou şi dispreţul pentru vechi. Respingerea vechiului şi noului deopotrivă.
De fapt toate se împletesc. Chiar dacă secvenţialul este parte din viaţa noastră, elementele sale îşi împletesc paşii în sfera simultanului, şi toate la un loc ne învaţă să înţelegem toate formele realităţii în viaţa noastră curentă, desfăşurată la rândul ei simultan cu viaţa întregului univers, a multor universuri care îşi împletesc astfel vieţile, acţiunile, efectele. Începem să ne îndreptăm atenţia acum către astfel de percepţii.

Rezultanta lor poate fi numită conştiinţa extinsă.

Ea există la nivelul tuturor palierelor vieţii noastre curente, doar că nu o conştientizăm prin intermediul simţurilor corpului fizic. A ajunge la percepţia simultaneităţii unor elemente de trăire, de câmpuri şi medii universice prin intermediul simţurilor corpului fizic este o putere pe care o are fiecare om. Doar gradul de manifestare, puterea de acoperire într-o astfel de situaţie a elementelor parţiale, unele pe altele, ne este în funcţie de atenţia pe care avem datoria spirituală de a o acorda fiecăruia în parte.
Căci avem nevoie să le consolidăm pe toate, pe rând, aici, în universul care pare a-şi târî timpul fără grabă, în timp ce noi dorim să zboare către dorinţa subconştientă de a reveni la altceva, diferit de ceea ce este aici.

Timpul nu se „pierde”, nu se „termină”, ci doar începem să conştientizăm subtilităţile percepţiilor noastre, odată cu creşterea frecvenţei vibraţiei stelar-planetare: să conştientizăm secvenţele lui simultane. Totul poate fi, prin intermediul sistemului nostru corporal, perceput şi secvenţial, şi simultan. Ceea ce am putea numi grosier „dispariţia timpului” nu este de fapt altceva decât percepţia normală, simultană, a secvenţelor sale. Este ceva asemănător felului în care vedem o singură imagine a realităţii înconjurătoare, deşi fiecare ochi în parte îşi creează imagine de sine stătătoare.
Ceea ce înseamnă revenirea la ceea ce conştientizam înainte de diminuarea drastică a vibraţiei medii planetare, înainte de ultima glaciaţiune.

Nu ne „trezim” – ci doar ne schimbăm treptat, în moduri diferite şi în timpi diferiţi, felul de a percepe şi de a gândi astfel despre realitatea înconjurătoare.
Avem datoria faţă de noi înşine de a ajunge să preţuim tot ceea ce se petrece în viaţa noastră, de a consolida această preţuire prin străduinţă, prin căutare, prin înţelegere.
Totul ne ajută, căci însăşi vibraţia planetară este ajutorul nostru: spunem că este ajutor, pentru că este în direcţie de creştere, de înălţare, dar şi când era pe coborâre era de un real folos, ajutor, pentru vremea respectivă. Şi omul preţuia mult acest lucru.
Ceea ce este greu însă de suportat, deocamdată, pentru majoritatea oamenilor sunt fluctuaţiile de vibraţie de la o perioadă scurtă de timp la alta, pe care însă vom ajunge să le preţuim încă şi mai mult decât diminuarea lină sau creşterea progresivă. Fluctuaţii există permanent, doar că aglomeraţia planetară accentuează mereu diverse laturi ale manifestărilor noastre, creând valuri de vibraţie care se adaugă celor venite din toate părţile: din inima galaxiei, de la mediul exterior galaxiei, de la tot ceea ce creează galaxia ca atare (dimensiunea paralelă structurală de ajutor oferit întrupărilor din dimensiunea noastră), de la steaua care ne guvernează şi planetele surori ale Pământului, până la mulţimea vieţuitoarelor planetare care-şi poartă suflarea de la o clipă la alta, legându-ne astfel simţirea de tot ceea ce ne înconjoară…
Iar nouă ne este necesar să facem eforturi de cunoaştere a acestor vieţi, fiecare după posibilităţile pe care le are. Tocmai de aceea, să înţelegem acest aspect, să facem eforturile pe care ni le simţim necesare şi să nu dispreţuim pe cei care nu au nici posibilitatea, şi nici înclinaţia naturale de extindere a cunoaşterii proprii. Să nu limităm nici noi, la rândul nostru, pe cei care au posibilităţi sau înclinaţii naturale către cunoaşteri încă şi mai avansate, dincolo de frontierele aparente ale cotidianului nostru.
Fiecare element al cunoaşterilor anterioare generează posibilităţi de extindere a cunoaşterii proprii, dar şi de folosire în necesităţile de ajutor oferit generaţiilor ulterioare. Din fiecare linie de manifestare se va desprinde cândva o linie nouă, puţin înţeleasă acum, dar pe deplin dorită cândva, atunci când drumurile universurilor ne vor purta din nou pe aici. Vom reveni cu mai multă experienţă, cu mai multă putere de pătrundere, şi fiecare trăire pe care o preţuim sau dispreţuim azi îşi dovedi valoarea cândva.

Fig. nr. 1: Desprinderea cunoaşterilor noi din valurile cunoaşterilor anterioare.

Azi nu înţelegem pe deplin posibilităţile de punere în practică a cunoaşterilor de tip astral-mental, formulate deja în lume. Ele îşi caută un curs de formulare cât mai clară, între descrierile obişnuite ale realităţii perceptibile cu senzorii corpului fizic şi elementele intuite sau percepute clar cu senzorii unor alte corpuri, prin care se descoperă existenţa unor alte câmpuri existenţiale. Percepţiile cu simţurile altor corpuri – corpurile fluidice, se află în dezvoltare şi întărire permanentă. Astfel, alte simţuri scot la suprafaţă alte percepţii: ele au existat, au dat întotdeauna volum şi culoare tuturor percepţiilor noastre conştientizate – doar că au fost acoperite cu manifestarea majoritară a simţurilor corpului fizic.
Mulţi oameni cred că tot ceea ce nu cunosc – nu există, şi nici nu are vreun rost să căutăm ceva ce nu există: nici ei, şi nici cei care dovedesc altceva. Orice s-ar dovedi, de la modul general – la elemente particulare descoperite cu astfel de percepţii, pe care unii ajung să le recunoască la modul general, dar alte particularităţi, mai departe, nu le acceptă, negându-le cu aceeaşi vehemenţă ca şi cei care neagă chiar şi generalul.
Toate sunt aspecte ale neînţelegerilor noastre mai mult sau mai puţin profunde, din lipsă de experienţă. Se mai crede uneori că un efort în plus ar tulbura spiritul, căci dacă omul îşi pierde râsul, chiar şi numai zâmbetul, în concentrarea de a aprofunda ceva, acel lucru ar fi rău.
Dar nu este. Ar fi bine să nu credem că, dacă nu ajungem să ştim totul, degeaba ne mai străduim să cunoaştem doar o parte. Deznădăjduind – pierdem. Nu definitiv însă, căci efortul va fi făcut cândva, când spiritul va mai acumula putere şi îşi va deschide drum către propriile profunzimi cu mai multă uşurinţă.
De aceea nu trebuie să forţăm pe nimeni, dar nici să nu lăsăm pe alţii să ne forţeze să abandonăm.
Orice efort formează şi remodelează terenul înţelegerilor următoare. Pe de altă parte, eforturile îndumnezeirilor noastre nu presupune doar milă şi compasiune pentru suferinţe, căci suferinţele trec, şi mult mai multe sunt bucuriile vremurilor de creaţie strălucitoare. Acelaşi Dumnezeu al milei şi compasiunii ne învaţă creaţii despre care azi putem spune că sunt uluitoare, sublime, dar ne învaţă să ajutăm şi noi, la rândul nostru, pe cei care ne urmează în evoluţii. Spiritul înalt creator poate să folosească o rafinare a complexităţii cunoaşterilor sale sau poate intra pe firul, pe direcţia generală de cunoaştere pentru a selecta un element de lucru pe care îl va cerceta: nu doar spre propria lui dezvoltare, ci spre dezvoltarea unei multitudini puţin înţelese la început, din ce în ce mai clar susţinând o multitudine de alte direcţii de cercetare, de cunoaştere, de înţelegere. Şi de ajutor oferit altora.

Fig. nr. 2: Dezvoltarea cunoaşterilor şi rafinarea complexităţii

Jocul aparenţelor pământene poate să ne sâcâie, dar avem nevoie de el cu prisosinţă: sus-jos, dreapta-stânga, jocul complementarităţilor, analizele comparative, etc. Ne poate sâcâi, enerva, obosi şi chiar deziluziona, atunci când nu deţinem nici răbdarea de a înţelege că suntem în mijlocul acestei complexităţi cu un orizont destul de limitat, nici nu deţinem liniile unei spaţio-temporalităţi în care infinitul aparent la un moment dat poate apare finit şi născător de alte aparente infinituri. Pentru un observator care înţelege sistemul şi în acelaşi timp îl percepe ca fiind el însuşi parte din sistem, toate par a se închide şi deschide după cum drumurile şi înţelegerile sale se unduiesc în valurile lumii.
Toate ne sunt date în acest fel pentru a studia şi a înţelege astfel secvenţa, parțialul, a înţelege că aparentul ne este oferit pentru a face efortul de a căuta în spatele celor care au, la un moment dat, un volum mai mare, o putere, forţă mai mare de manifestare în faţa noastră.
Călătoriile astrale, prin uşurinţa cu care observatorul se poate plasa într-un corp mult mai sensibil şi mult mai uşor de folosit, pot oferi imaginea-simţire a liniilor de cunoaştere universală. Dar şi folosirea activităţii mentale, despre care vom discuta pe larg în viitor, poate conduce, la început fără adaosul emoţional, la înţelegerea unor asemenea complexităţi. Cu cât experienţa se consolidează mai mult, cu atât însă emoţionalul îşi ia partea de participare la călătoria mentală a cercetătorului. Astfel încât ceea ce numim conştiinţă extinsă se manifestă la cote din ce în ce mai înalte, construindu-şi singură pătrunderea în adâncimea spaţiului şi timpului evolutiv, precum şi în subtilităţile proprii monadei care se universalizează şi se individualizează simultan, astfel.
A discuta despre spaţiu şi timp, despre buclele de evoluţie, elastice şi multidimensionale, este o înţelegere care se formează treptat sau se descoperă întreagă, rapid şi complex, după terminarea altor sarcini principale de întrupat.
Nu degeaba am insistat, şi voi insista în continuare, asupra înţelegerii privind locurile deosebit de complexe ale universului în mijlocul căruia trăim, precum şi călătoriile spirituale deosebit de complexe în mijlocul cărora ne aflăm acum, pe Pământ. Împletirea lor se poate înţelege foarte bine – cred eu – folosind simboluri cunoscute de noi deja. Să urmărim astfel câteva elemente cunoscute, concentrând cunoaşterile în linii ale unui simbolism deja cunoscut, folosit deseori în reprezentările noastre:

Fig. Nr. 3: Buclele evoluţiilor progresive şi proiecţiile lor în zona complementarului.

Fig. Nr. 4: Simultaneitatea evoluţiilor în trăirile curente ale spiritelor

Fig. Nr. 5: Dezvoltarea unei bucle complexe de evoluţie: nu completă, căci fiecărei astfel de bucle – pe care noi o conştientizăm mai mult sau mai puţin, de la un întrupat la altul – îi corespunde o buclă simultan desfăşurată în planurile fiecărui corp fluidic în parte + buclele corespunzătoare altor corpuri pe care fiecare spirit în parte le are în alte universuri paralele cu Universul Fizic în care se află acum totalitatea corpurilor noastre de aici. Nu intrăm în detalii acum (detalii pe care le puteţi urmări, după dorinţă, la adresa
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-elementelor-de-camp-zone-si.html), dar este necesar să cunoaştem şi acest aspect al complexităţii formulei încă şi mai complexe a manifestării spiritelor. Nu completă… căci cine poate şti ce mai descoperim „mâine” ??!!

Referitor la acea dreaptă care poate intersecta semnul complex al unei astfel de bucle – care oferă imaginea simbolului infinitului (din noi, din exteriorul nostru) – şi pe care o poate deschide atunci când suntem pregătiţi pentru aşa ceva, am atras atenţia, în diverse discuţii, că o dreaptă în infinitul care ne oferă spaţio-temporalitatea trăirilor noastre, o coardă mai apropiată sau mai depărtată poate să apară în planul restrâns al trăirii noastre de o clipă ca fiind o linie dreaptă, chiar dacă ea face parte dintr-o altă buclă, pe care la un anumit moment nici nu o percepem. Însă în decursul evoluţiilor începem să-i percepem mai întâi efectele, în planuri din ce în ce mai apropiate, după care chiar structurile care o formează, îi dau substanţă, volum, dimensionalitate. O dimensionalitate pe care o vom descoperi în viitorul evoluţiilor noastre ca pe cea mai de preţ piatră strălucitoare. Care şi ea va trebui, în continuare, şlefuită şi pusă la locul cuvenit în infinitul punctelor care ne formează viaţa.

În dimensiunea fiecărei clipe pe care o trăim, putem să transpunem toate acestea în planul vibraţiilor care intersectează unde, dezvoltă seturi întregi de alte vibraţii, după care frecvenţele pot aduce dezvoltări nebănuite: intersectările lor nu sunt de loc haotice, chiar dacă am putea crede acest lucru la un moment dat, ci armonice. Percepţiile lor, din spaţiile extinse ale universului se dovedesc a fi astfel în special dacă sunt percepute, cercetate şi înţelese din corp astral.
De aceea călătoria astrală, pregătitoare pentru viaţa astrală de după viaţa fizică, este necesară tuturor spiritelor.
De aceea am şi spus – mai în glumă, mai în serios – că de călătoria astrală nu scapă nimeni!!