CĂLĂTORIA ASTRALĂ: CUNOAŞTEREA, DESTINUL ŞI ILUMINAREA (1)

1. CĂLĂTORIA ASTRALĂ ŞI CUNOAŞTEREA

Acest articol vine în completarea celui dinainte ca răspuns la avalanşa de citiri, mail-uri, alte modalităţi de comunicare, înregistrate de la publicarea lui.
Sigur că este un subiect greu – să pun aceste elemente laolaltă şi să concep un articol scurt (ori cât ar fi el de lung!) pe un blog. Dar am discutat suficient de mult despre fiecare element în parte, suntem deja familiarizaţi cu ele: despre călătoria astrală am scris – şi voi mai scrie un picuţ şi acum, despre destin şi misiune am scris la adresele:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2008/11/destin-i-misiune.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2008/12/destin-si-misiune-2.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2008/10/genetica-si-destin.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/05/metempsihoza.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2010/03/karma.html
Şi mai căutaţi cuvântul „destin” la Răspunsuri la întrebările dvs.
Pentru iluminare aveţi un capitol etichetat deja cu aceeaşi denumire.
Acestea sunt părerile mele personale şi respect părerile celor care nu le acceptă, însă voi răspunde doar la comentariile pline de bun simţ, demnitate, respect pentru cunoaştere.
Aşadar, dacă discutăm în acest cadru spiritual, putem să facem câteva legături utile între asemenea elemente importante pentru viaţa omului şi pentru viitorul care ni se configurează pas cu pas.

SUNTEM CREATORI ŞI AVEM NEVOIE DE CUNOAŞTERE..
Personal, scriu despre lucruri pe care le-am studiat. Puteam să fac contabilitate şi să câştig bani. Nu am nimic contra celor care o fac, dar eu nu m-am simţit atrasă sau impulsionată cu ceva de meseria pe care, de altfel o fac cu multă dăruire, atâta cât este ea la serviciu. Dar mi-am dorit mai mult decât atât.
Alţii vor relaxare, yoga pentru sănătate. Alţii chiar au aptitudini de vindecători, cu bisturiul sau energetic. Pentru asta studiază mult şi fac ceea ce fac. Fiecare om are o meserie. Unii au mai mult decât o meserie: au drag de cunoaştere. De orice fel de cunoaştere. Au o deschidere deosebită pentru a cunoaşte cât mai multe despre lumea care ne înconjoară.
Mulţi se pot întreba astăzi – şi cunoaştem, cu siguranţă, fiecare dintre noi, asemenea oameni, pe care de altfel este necesar să îi respectăm, chiar dacă ei nu ne pot respecta pe noi: „La ce ne trebuie o asemenea cunoaştere, aceea pe care o căutaţi voi?!” şi îşi răspund în continuare, cu încredinţare: „La nimic.”
Eu aş începe prin a răspunde în acest fel: nici acela care a făcut roata nu şi-a imaginat în acel moment că ea se va învârti până când omul va ajunge pe lună de deasupra capului său şi va trimite nave cosmice către stele. Nu avea în cap nave cosmice, dar el a făcut roata pentru nevoile sale imediate. Alte popoare au făcut doar drumuri largi, pavate cu arta deosebită şi noi azi ne întrebăm la ce Dumnezeu le foloseau, din moment ce nu cunoşteau nici măcar roata?? Sincer mă mănâncă limba să spun de acum ce am descoperit pe drumurile toltlece, dacă tot vorbim de călătora astrală… La fel cum mă mănâncă să spun şi despre confuzia privind “sinucigaşii lemurieni”. Rog pe cei care au avansat asemenea discuţii să mai aibă un picuţ de răbdare, aşa cum am şi eu!! Nu poţi demonstra ceva, până ce nu prezinţi toate cele care demonstrează, şi susţin, cele afirmate.
Nici acela care a inventat abacul nu s-a gândit nici o clipă la vreun computer, dar a făcut abacul pentru nevoile sale imediate. Şi sunt tot felul de nevoi, şi cel care atunci nu avea ce mânca ar fi putut să se întrebe, frustrat: la ce-i trebuie, când alţii nu au nici măcar ce mânca?? Să-şi numere averea şi robii??..
Aşadar… Noi vrem azi cunoaştere, pentru că ne-am obişnuit cu ea – aşa cum ne-am obişnuit cu hrana, cu îmbrăcămintea, cu tot ceea ce ne înconjoară. Suntem oameni şi unii dintre noi dorim mai multe decât bani pentru viaţa cea de toate zilele. Simplu: vrem să ştim, curat, cuminte şi frumos.
Nu contest că mulţi oameni îşi doresc cunoaştere pentru a stăpâni lumea. Iar acest lucru doare, pentru că ne iubim libertatea. Dar din această cauză nu trebuie să învinuim pe cel care a creat cuţitul care înjunghie sau frânghia care leagă. De aceea – şi nu numai, aşa cum vom vedea – am spus că nu ofer îndrumări privind modalităţi de efectuare a călătoriei astrale. Toţi cititorii care m-au contactat de-a lungul timpului mi-au spus că nici alţi oameni care practică călătoriile astrale de ani de zile nu spun mai multe lucruri.
Şi am încredere multă în cei care spun în felul următor, plin de înţelepciune, chiar dacă se simte regretul în sufletul lor: „Înţeleg că acest lucru vine atunci când dă Dumnezeu!..” Aici, regretul nu cred că este ceva rău: este deschidere păstrată către menţinerea dorinţei de a cunoaşte, de a lăsa – în ciuda unor eşecuri sau neînţelegeri – porţile larg deschise.
Şi aş mai adăuga ceva, un lucru pe care îl voi dezvolta treptat în aceste studii: Dumnezeu nu oferă ceva în funcţie de criterii doar de El cunoscute. Sunt multe elemente pe care le stabileşte în funcţie de cauze profunde. Care pot fi descifrate, concret. Treptat, cu răbdare şi cu dorinţa de adâncire a înţelegerii.
Ceea ce încerc să fac aici, pe blogurile mele, nu este decât o foarte palidă expresie a celor pe care începem să le studiem, după o pauză de mai multe mii de ani. Le cercetăm şi le înţelegem acum, în pragul trecerii către o epocă cu vibraţii planetare foarte înalte, care va oferi alte forme de viaţă omului: de cercetare, de creaţie, deplasare, comunicare. Vechi, chiar foarte vechi – dar toate noi, prin suma tuturor celor învăţate în perioada în care au fost lăsate în latenţă, care se adună şi formează o experienţă deosebită omului care se modelează acum spre orizonturi noi.

SCURTĂ PLEDOARIE PENTRU CUNOAŞTERE SPIRITUALĂ DE CALITATE ÎNALTĂ
Suntem spirite întrupate, şi încă mai mult: spirite care nu se află pe primele trepte lor de evoluţie, ci înaintate pe liniile lor de evoluţie, creatori universali care îşi doresc remodelarea manifestărilor de la nivelele formelor de început ale evoluţiilor lor. Remodelare în lumina ultimelor lor învăţături, în baza puterilor spirituale obţinute în îndelungata lor evoluţie de creator universal. O evoluţie cu adevărat lungă de la animal – adică spiritele aflate pe calea creatorilor instinctivi – la omul care suntem azi. Este ca şi cum (dar nu efectiv) ne-am aminti, în deplina conștientă a maturităţii, de stări din copilărie şi adolescenţă iar acum, la anii maturităţii, ne străduim să îndreptăm manifestările pe care le-am avut atunci: începând cu creaţia materială – cam cum ar fi trecerea de la păpuşele de plastilină sau jocurile pe computer – la învăţături de calificare superioară; apoi continuând cu deplasarea – greoi la început, rudimentar – până la forme elevate de transport intercontinental; şi nu în ultimul rând – relaţionarea. Este cel mai greu să ne menţinem pe linia unor relaţii morale, pline de bun simţ, de demnitate împletită cu delicateţe, împletite la rândul lor însă cu fermitate, fără să confundăm nicidecum bunul simţ cu ipocrizia. Sau sinceritatea cu cruzimea. Şi toate celelalte pe care le ştim foarte bine.
Dar treptat învăţăm, consolidăm, practicăm neîntrerupt. Este de remarcat faptul că, de prin 1965 s-a generalizat înlumirea tuturor oamenilor: nimeni nu se mai poate retrage efectiv pe termen nelimitat – fie în sihăstrie, mănăstire, aşezări depărtate de lume (deşerturi, aşezări dincolo de Cercurile Polare, insule sau în inima pădurilor.
Ne universalizăm pentru cunoaştere. Şi cu asta cred că am spus totul.
Călătoria astrală a fost şi cel mai de seamă mod de cunoaştere al spiritelor care au venit în valuri la întrupare pe Pământ, în străvechimi. Nu numai, aşa cum am văzut deja, ca spirite întrupate în corpuri astrale, ci ulterior, în întrupări în corpuri fizice, continuând cunoaşterea din perspectiva unor astfel de întrupări. Întruparea fizică, pe Pământ, oferă spiritelor o viziune de nivel vibraţional mai scăzut decât întruparea astrală, adică aflată în spaţiul spiritual dintre percepţia globală prin corp astral (de vibraţie superioară) şi aceea a mamiferelor planetare – vieţuitoare cu nivelul cel mai ridicat din restul biosistemului planetar (adică înafară de om). La acest nivel, al omului, percepţia lumii este încă şi mai complexă: dacă din corpuri astrale spiritele umane sunt interesate de desfăşurări mai curând macro-modelatoare, din perspectiva sistemului corporal cu corp fizic corpul astral oferă impuls către studierea particularităţilor de profunzime ale câmpurilor, fluxurilor energo-materiale, ale biosistemului mărunt astral şi fizic.
Toate acestea aveau să joace un rol cu adevărat esenţial în formele de creaţie materială mentală în prima parte a istoriei omenirii, atunci când au venit spiritele umane în preajma Pământului, în această galaxie, din călătoriile lor spirituale din diverse spaţii din univers. În acele timpuri, corpul astral şi, implicit, călătoria astrală (zborul, plutirea astrală), ca mijloc obişnuit de cercetare chiar din întruparea fizică, avea să joace un prim rol: în care subtilul şi particularităţile profunde au constituit esenţa în creaţie – dar şi în deplasarea omului, în hrănirea lui osmotică, în relaţiile dintre oameni şi mai ales dintre oameni şi entităţile astrale ajutătoare.
Corpul astral nu este propriu doar omului şi nu este destinat doar cunoaşterii de care el are nevoie. Corpul astral (numit de noi şi emoţional) este cel care îşi pierde vibraţia (puţin, însă semnificativ) în implicările existenţiale curente. Şi tot el are puterea de a influenţa restul sistemului corporal de folosinţă curentă (de la corpul fizic până la corpul cauzal), aflat la jumătatea drumului vibraţional între corpul fizic (direct influenţat de cele fluidice) şi corpurile spirituale, aflate pe scara valorilor de-asupra corpului cauzal, aflate sub imperiul unor vibraţii mult mai înalte decât restul sistemului corporal.
Privită din acest unghi de vedere, călătoria astrală este o activitatea naturală a sistemului corporal, aşa cum este şi tractarea hranei, respiraţia, circulaţia sanguină, etc.: prin desprinderea corpului astral de restul sistemului corporal şi intrarea în acea zonă (calotă, bandă, pată, punct) de autostabilizare vibraţională. În acest fel, deplasarea (sau călătoria) astrală este o modalitate de recăpătare a valorii optime a vibraţiei corporale personale, individuale a întrupatului, este o uşurare a drumului de destin în manifestare fizică a spiritului. O astfel de manifestare este greoaie la începuturile evoluţiilor. Spiritele sunt astfel ajutate să-şi deruleze mai uşor viaţa, acţiunile curente. Timpul de viaţă (destin) devine ceva mai îndelungat, astfel încât să se consolideze – nu numai să se înveţe – activităţi spirituale pe o perioadă de timp care anulează necesitatea întreruperilor pentru odihnă a spiritelor care pot lesne obosi.
(Se poate studia despre Zona de autostabilizare vibraţională la adresa
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/03/calatoria-astrala.html )
În funcţie de puterea spirituală şi de cunoaşterea generală acumulată, în cadrul călătoriei astrale cercetarea poate avea loc ori înainte de auto-stabilizarea vibraţională, ori după ea – în funcţie şi de necesitatea de cunoaştere: repede, în regim de necesitate sau după odihnă (restabilirea valorilor optime vibraţionale), adică după recuperarea vibraţiei în zonele, câmpurile astrale specifice populaţiilor spirituale, conform înaintării în evoluţie. În acest ultim caz, cercetarea poate fi făcută în amănunt, pe termen mai îndelungat, în funcţie de necesităţi.
Fiind o activitate normală pentru spiritele umane, cunoaşterea prin călătorie astrală a continuat încă mult timp după ultima glaciaţiune, atunci când a avut loc ultimul acordaj fin al vibraţiei corporale umane cu vibraţia medie planetară drastic diminuată, păstrând proporţionalităţile necesare câmpului de individualitate umană. În planul activităţilor proprii umane vom vedea în continuare şi alte elemente de destin, legate de hotărârea – cu grad înaintat de luciditate – a spiritelor umane în tema călătoriilor astrale, de fapt a tuturor activităţilor astral-mentale, în general.
Rezultă că astfel de căi de cunoaştere, călătoriile astrale cu prilejul pe care îl oferă pentru cunoaştere, sunt căi normale, naturale de manifestare, de înaintare spirituală. Nu le efectuăm aici, acum, pentru prima oară, ca şi cum trecutul nostru cunoscut s-ar fi pornit de la coborârea primatelor din copaci. Sigur că asemenea grupuri de evoluanţi – primatele în stare mai avansată de conştienţă creativă comparativ cu alte animale pământene – au fost şi sunt pe Pământ, dar nu au decât prea puţin de-a face cu spiritele umane creatoare conştiente înaintate, deja universalizate acum.
Am discutat şi vom mai discuta asemenea probleme aici, în temele noastre de studiu.
Ştim deja acum că suntem pe Pământ pentru a ne cunoaşte limitele superioare şi limitele inferioare, la acest nivel de vibraţie stelar-planetară. Cunoaşterea acestor limite individuale şi de grup spiritual, ca parte a unor mari blocuri spirituale piramidale, este o necesitate de înaintare în evoluţiile noastr: prin învăţătură şi aplicaţii, remodelăm periodic manifestările noastre, nu numai pe Pământ, ci la diferite nivele de vibraţie ale universului.
Avem nevoie mare de aceste remodelări, permanente perfecţionări ale unor manifestări anterioare, căci în eternitate rămânem învăţători şi ajutători puternici pentru generaţiile noi de spirite care intră în evoluţii: tot la fel ca şi copiii noştri pământeni, care se nasc, cresc, învaţă de la părinţi, profesori şi apoi oferă învăţătură şi ei, la rândul lor, celor care vin în urma lor.

CĂLĂTORIA ASTRALĂ FACILITEAZĂ RETROCOGNOSCIBILITATEA

Să reţinem că ceea ce numim desprindere sau călătorie astrală ne ajută la dezvoltarea cunoaşterilor în plan local, căci prin corpurile astrale pământene nu putem călători decât în subzona Universului Fizic în care se află Pământul.
Acest mod de evoluţie este specific însă doar zonei I a universului – nu şi celorlalte zone căci aici, la începutul evoluţiilor, rezidenţii umani – ai căror ajutători suntem cei care evoluăm aici, în această perioadă de joasă vibraţie – nu pot încă să călătorească fără frică, de la un sistem stelar la altul. O pot face numai însoţiţi de către îndrumătorii, coordonatorii propriului lor popor spiritual. Nici bazalii blocurilor spirituale piramidale, acele spirite care au cea mai puţină experienţă de trăire la nivelele joase de vibraţie, dintre toţi ajutătorii actuali, nu pot rămâne în zonă, în timpul etapei intuitive, fără această legătură cu structurile de autostabilizare vibraţională, ataşate planetei.
(Rugămintea mea este să nu facem confuzie între marile zone de vibraţie ale Universului Fizic şi zonele, mici, regionale, de stabilizare vibraţională. Voi mai reveni cu detalii.)
Însă toate spiritele venite din alte zone ale universului prin călătorie spirituală regresivă, sau din alte universuri, sunt în situaţia de a ţine cont de neputinţele naturale, normale, ale copiilor evoluţiilor – rezidenţii care evoluează în corpuri umane, urmărindu-ne acum din întrupările lor astrale, încercând să înveţe să facă tot ceea ce facem şi noi, între noi. Dar bunînţeles sub protecţia şi îndrumarea propriilor lor coordonatori.
Existenţa acestor mecanisme de autostabilizare vibraţională în apropierea planetei de naştere este absolut necesară pentru spiritele aflate la începutul manifestărilor lor prin corpuri (rezidenţii umani şi celelalte vieţuitoare pământene) cărora li se creează astfel de condiţii de recuperare a vibraţiei individuale, aşa cum am mai spus: pentru reducerea gradului de oboseală, în vederea acoperirii unei plaje substanţiale de consolidări ale manifestărilor lor pe plan local.
Obligativitatea păstrării acestor manifestări şi pentru ajutătorii umani veniţi pe Pământ este creată pentru a feri pe cei mai mici de dezorientări masive. Drept pentru care toate spiritele întrupate în sisteme corporale cu corp fizic sunt supuse unui şir general de fenomene corporale, parcurgeri de etape mari în ritmuri asemănătoare. Ajutătorii sunt supuşi aceloraşi reguli (uneori, pentru ei: chiar rigori) în cicluri derulate în cursul fiecărui destin, doar păstrând o proporţionalitate necesară cu nivelul mediu pe specie, atins în evoluţii.
De aceea, în funcţie de vibraţia planetară, toţi întrupaţii planetari trăiesc aproximativ la fel: se nasc, se hrănesc, se dezvoltă treptat prin acomodări, primesc învăţături pe măsura evoluţiilor lor, se reproduc, socializează şi trec în altă etapă: de odihnă, de învăţătură, de ajutor, în general asemănătoare.
Cu corpurile astrale, datorită sistemelor corporale legate de structurile de autostabilizare vibraţională, nu se poate depăşi subzona de vibraţie locală. Dar corpul astral are posibilitatea accesării mult mai uşoare şi rapide a memoriilor spirituale, ale căror segmente – mai cu seamă ale istoriilor planetare, ale destinelor realizate în ciclul prezent, pământean – le poate descifra uşor prin structurile proprii. Aceastea oferă impulsuri de reamintire: mai repede sau mai lent, în funcţie de vibraţia mede planetară şi de experienţa totală a spiritelor
Aşa cum spuneam, corpul astral, datorită vibraţiei sale superioare, poate facilita rememorări ale unor experienţe trecute. În funcţie de experienţa anterioară a cercetătorului, accesarea pământeană a trecutului poate fi realizată pe două căi:
– mental, direct din conştienţa corpului fizic, fără desprinderea corpului astral. Însă corpul astral are, şi păstrează permanent o funcţie de echilibrare emoţională, prin care cercetărul poate să păstreze controlul asupra stării sale vibraţionale: adică, frica, dezgustul, lipsa de acordaj vibraţional de orice fel scot conştientul din starea de cercetare, păzindu-l de oboseală excesivă şi de consolidarea stării de negativitate percepută astfel. Tot oboseala poate apare în caz de bucurie excesivă, fapt pentru care am numit echilibrare vibraţională – şi nu ridicare, înălţare. Căci înălţarea este bună, dar în echilibru, pentru a nu se forma – la polul opus – dezgust, intoleranţă faţă de alte activităţi curente, dar complementare, ale oamenilor sau ale altor vieţuitoare.
– prin călătorie astrală, în care cercetătorul intră mai mult sau mai puţin conştient. Foarte plastic spus, cei care au trăit în trecutul puţin expeperimentat ca mod de exprimare (limbaj), au numit în chip metaforic: răpire la cer. Schimbarea totală a percepţiilor în astfel de cazuri conduce la dezorientare, dar intuiţia arată asemănare cu cele ale… cerului, ale cerurilor din care venim pe Pământ. (Nu discutăm acum, aici, despre cazurile, rare de altfel, în care anumite persoane, prin destinul lor, au plecat definitiv în dimensiunile de ajutor planetar - paralele). Impresiile formează astfel ori încredinţări ale plecării efective în trecuturi îndepărtate sau accesării unor biblioteci astrale (numite Akasha, etc.). Se va forma treptat încredinţarea că astfel de evenimente sunt de fapt rememorări ale trecutului propriu fiecărui spirit în parte, care se înlănţuie pe tărâmul memorat astfel de amintirile celorlalţi semeni. Căci se termină epoca metaforizărilor şi intrăm deja în epoca realului concret: amintit sau direct trăit.
Tematica legată de retrocognoscibilitate este însă largă, pe multe nivele, necesitând studii foarte precise şi aprofundarea altor studii pe teme conexe. De aceea sunt şi foarte multe confuzii, împletiri ale realităţii percepute corect cu confuzii, denaturări rezultate din interpretări şi asocieri cu elemente ale vieţii noastre actuale, pe care o derulăm la nivele mult mai joase de vibraţie. Nivele joase care au creat un trecut imediat foarte întunecat, formator de multe dureri, frustrări, superficialitate în percepţii, încredinţări eronate, mai mult sau mai puţin conştientizate.
Să ne oprim deocamdată aici… altfel nu mai terminăm !!!
Vom discuta în continuare despre legătura directă între călătoria astrală şi destinul individual sau de grup spiritual.