Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

miercuri, 13 mai 2009

DESPRE CAPACITATEA DE CONCENTRARE (SAU FOCUSARE, SAU FOCALIZARE) (1)


Eu însumi am o experienţă tristă şi lungă, în propria mea viaţă... aproape zece ani din viaţă, între 9 şi 18 ani m-am chinuit să mă concentrez la matematică şi, cu toată dorinţa sinceră... mi-a fost imposibil... Toată lumea spunea că nu sunt proastă... doar că nu mă pot concentra la aşa ceva... Puteam să fac orice mânuind cuvintele – doar cifrele, nu!! Un singur moment din viaţă a schimbat radical acest aspect, dar nu pentru a face din mine un poet al matematicii!! Am rămas aşadar fidelă cuvintelor care curgeau şuvoi din inima mea, care se aşterneau... nici eu nu ştiu cum, când, pe pagini întregi, scăldându-mi sufletul în lumina lor scânteietoare...

Dar peste tot, întotdeauna, am auzit aceeaşi expresie, de-a lungul întregii vieţi: lipsă de concentrare... n-ar fi prost... dacă s-ar concentra un pic... ar face treabă bună...
În ultima vreme ne-am „modernizat” expresiile!! Spunem „incapacitate de focusare”... Şi mie îmi plac expresiile moderne, aşa că le folosesc şi eu, deşi prefer, atunci când găsesc alternativă în limbajul obişnuit, să le folosesc cu drag. Aşadar, o să folosesc în cele scrise de mine aceeaşi veche expresie: concentrare.
Dar, de fapt, aş numi acest aspect, despre care aud din ce în ce mai des în ultima vreme, puţin altfel, din altă perspectivă: în loc de incapacitate de concentrare – CAPACITATE DE RECUPERARE: a necunoaşterilor din perioada anterioară de trăire a omenirii.
O sete uriaşă de informaţie şi de aplicaţie: de A ŞTI şi de a MUNCI, de a lucra. Indiferent ce anume, manual, tehnologic, mental; indiferent pe ce căi, după înclinaţiile generale ale fiecărui spirit întrupat. După necesităţi de supravieţuire, după obişnuinţe şi după pofte, după interese materiale, spirituale – cu toate implicaţiile negative şi pozitive deopotrivă.
Aşa cum bine ştim – de altfel – azi, la absolut toate nivelele societăţii în mijlocul căreia ne-am întrupat acum.
Vom vedea că rădăcinile tuturor acestor aspecte pornesc din alte părţi: le cunoaştem într-o măsură destul de mare, dar nu reuşim să folosim întotdeauna simplitatea cunoaşterilor noastre. Dar modul în care punem perspectiva în faţă impulsului obişnuit ne conduce la înţelegerea acestor aspecte, creind în acelaşi timp bazele unor înţelegeri detaliate ulterioare, din ce în ce mai profunde pe măsura trecerii timpului.
Ştim bine că omul de rând a avut acces la cunoaştere, la libertate şi la acţiune abia în ultimul timp; şi mai ştim că înainte de secolul XX omul de rând nu a avut niciodată acces la cunoaştere şi acţiune liberă.
Acest lucru nu este chiar în întregime adevărat, după cum încerc să arăt în scrierile mele. Organizarea spirituală a lumii a oferit posibilităţi multiple – chiar dacă ele erau reduse, în felul lor, limitate până la un anumit moment, limitate la un teritoriu destul de restrâns: special create pentru recuperarea efectelor libertăţilor de la care spiritele erau reţinute în întrupările lor în societăţile deschise. prin reîntruparea lor în societăţile retrase
(http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/03/calatoria-astrala.html) ,
răspândite în mod echilibrat în lumea întreagă.
De aceea flacăra libertăţii şi a acţiunii libere, prin care se crează şi se dezvoltă cunoaşterea, a fost astfel întreţinută permanent, până când societăţile deschise au fost obligate să ţină cont de avântul de eliberare al popoarelor.
Dar oamenii au rămas cu flacăra aceasta mereu aprinsă în suflet. Au luptat pentru ea, pentru aprinderea ei la lumina mare a lumii, neştiind nici ei de unde le venea dorul nestins de libertate, de colindat, de învăţat şi de lucrat...
Şi încă nu au ajuns acolo unde şi-au fi dorit – dar nici departe nu sunt, totuşi. Se mai luptă cu barierele sociale, familiale, personale. Şi speră să ajungă să-şi cucerească cândva propriile teritorii pierdute...
Ajungem azi să ne dăm seama că există în lume o masă uriaşă de oameni doritori de cunoaştere şi de implicare în cunoaştere, dar şi o masă de oameni doritori de activitate. Şi cei din a II-a categorie ar fi doritori de cunoaştere – dacă societatea ar avea răbdare cu ei, să ajungă pe îndelete să cunoască treptat tot ceea ce necesită – simplu şi corect – fără exagerări şi impunere. Să avem o societate care oferă celor care doresc să primească, după puterile de concentrare, după cerinţele dezvoltărilor – într-un cuvânt: după cum simt oamenii. Să avem un sistem foarte elastic în multe din aspectele sale.
Căci cei care dau impresia că nu se pot concentra, rămânând doar "proştii satului", sunt de fapt spirite ancorate în universalul societăţii lor, purtaţi de mareele noutăţilor care pentru ei se desfăşoară peste tot în lume. Asemenea fluxuri, maree, îi determină să nu se poată concentra la greoaia analiză matematică, al cărui rost nu o explică în amănunt nimeni, la greoaiele analize literare care nu fac cunoştinţă cu gândirea, ci doar o disecă – poate de multe ori acolo unde doar farmecul poate spune ceva sufletului, raţionalul strângând sufletul în cuşcă şi stârnind tocmai de aceea leopardul din pisică...
Nici asta nu ar fi rău – dar o să ne gândim la asta altă dată.
Atras de minunile care se petrec permanent dincolo de cuşcă, copilul, tânărul şi omul ajuns la maturitate tânjesc după libertatea de dincolo de gratii. Lumina noastră ne permite libertate, iubire, bunătate. Fericire. Sufletul le vrea pe toate. Minţi reci, raţionale exclusiv, construiesc cuşti şi colivii, construiesc teorii privind ne-necesitatea sufletului după care chiar ei tânjesc cu disperare...
Toţi tânjim, poate, cu mai multă sau mai puţină disperare, după ceva. Forţaţi de împrejurări sau liberi. Oameni bogaţi şi oameni săraci, sănătoşi şi bolnavi deopotrivă.
Cred că istoria vieţii umane din ultimele milenii a cuprins epoca muncii forţate şi epoca războiului forţat. Creaţia umană – aceea care a dat şi care dă în continuare valoare omului – a fost "norocul" unor puţini oameni. Au fost epoci sterpe în domeniul relaţiilor inter-umane echilibrate. Era poate nevoie de aşa ceva, pentru ca omul să-şi dea seama ceea ce poate dori la un moment dat, cu disperare. Dar putem să înţelegem că este nevoie acum să ne remodelăm obişnuinţele. Să ne periem fricile, jena, reţinerea din faţa unor relaţii echilibrate; şi să ne dezvoltăm dincolo de planul sexual şi obedient, concurenţial, pe care s-a axat familia, trăind în mijlocul unei societăţi în care a învăţat în special aceste lucruri. Este moştenirea acelei vechi societăţi de impunere prin forţă – o societate calată pe distrugere şi incapacitată în domeniul reconstrucţiei rapide în orice plan de trăire: material şi spiritual. Adică a unor aspecte care au adus oboseală şi lipsă de înţelegere în planul relaţiilor interpersonale.
Însă societăţile retrase – care au avut rolul de a continua spiritualitatea societăţii general-pământene străvechi (lemuriană şi atlantă, dinainte de ultima glaciaţiune) au menţinut, aşa cum spuneam, atâta timp cât a fost necesară, starea de creaţie şi de întreţinere a relaţiilor liniştite, libere, inter-personale şi inter-grupale. Au încurajat cunoaşterea în aplicaţiile vieţii cotidiene şi schimbul de cunoaştere. Pentru ca astfel omenirea să nu uite să lupte mai departe pentru transformarea întregii lumi într-o asemenea formă de societate. Să nu mai fie o astfel de societate "retrasă", ci să devină treptat o societate deschisă creaţiei, înţelegerilor între oameni, libertăţii spirituale în toate manifestările ei înălţate.
Adică numai astfel de manifestări să fie, şi să rămână deschise în lume, în care orice om – posibil, deşi greu de crezut – poate să fie susţinător echilibrat şi creator universal.
Căci dacă s-a putut dată – se mai poate oricând. Este drept că, depăşind epoca de cunoaşteri profunde privind negativităţile personale, ne cunoaştem treptat puterile noi, accentuate odată cu creşterea vibraţiei planetare. Se permite astfel nu numai intrarea unui volum uriaş de informaţii în subconştientul uman – dar în special conştientizarea şi folosirea acestora treptat, în volum sporit.
Se formează astfel un front larg de distribuţii de atenţie, pe suportul încă puţin experimentat, din acest punct de vedere: dar care se lărgeşte permanent, căci se întăreşte voinţa omului, dorinţa sa expresă de a o face.
Majoritatea oamenilor învaţă acum să se concentreze în feluri diferite: de la unul – la mai multe elemente de lucru sau de cunoaştere. Dar mintea ne este acum în mod mult mai complex deschisă, chiar dacă conştientizăm acest lucru mai mult sau mai puţin. Încep să sporească înţelegerile profunde, începem să înţelegem confuziile care au condus la încadrarea oamenilor în categorii grosier exprimate: proşti, inculţi, etc. Trăim o perioadă în care conştientizăm direct un volum uriaş de informaţii vehiculate în – şi din – întreaga lume. Atenţia noastră se împrăştie în nenumărate direcţii, după cum fiecare informaţie trece prin simţurile care se cuplează la şuvoaiele conştiente sau subconştiente. Pendulăm între multele lucruri de care suntem conştienţi, fără să avem puterea să ne oprim la un singur element – sau oricum, la un volum restrâns din multitudinea celor înconjurătoare. Devenim conştienţi de faptul că a spune despre oameni că sunt proşti este ceva greşit. Fiecare avem o înclinaţie personală pe care se formează o specializare. Şi toate se dovedesc importante până la urmă, în lumea noastră.
Cei care au folosit astfel de expresii îşi reconsideră atitudinea. Îşi dau seama că sunt unii oameni care au avut condiţii să se concentreze în felul propriu în mareea informaţională subliminală, proprie acestui moment. Dar ei se includ – mai mult sau mai puţin conştient – pe alte segmente de utilizare a celor primite: şi asta este normal, pentru consolidarea propriei aplicaţii de destin. Cel care citeşte – nu vrea să mai şi măture, decât obligat, şi astfel neatent la ceea ce face. Este numai un exemplu – dvs. veţi găsi şi altele.
Treptele următoare vor cuprinde paşii spre echilibrare pentru toţi, spre folosirea deschisă a unei game mult mai largi de posibilităţi proprii şi disponibilităţi din mediul de trai.
O asemenea atitudine poate să devină o bază de extindere a experienţei, în mod chiar conştient, în lumea de întrupare (de naştere). Înţelegerea şi acceptarea celorlalte segmente spirituale în mediul de trai, acceptarea bogăţiei deosebite a informaţiilor şi aplicaţiilor este parte din universalizarea noastră fără sfârşit.
Iată aşadar aspecte ale realităţii pe care le trăim în acest moment.
Iată aşadar cum trăim azi o bogăţie de recuperări – chiar dacă mai mult sau mai puţin conştientizate, pe care prea puţini o acceptă ca stare normală de spirit.
Realitatea ne demonstrează lucruri pe care cu greu le acceptam în trecut. Ne miram cum mulţi oameni care nu au prea multă şcoală au însă un talent deosebit în artă, în afaceri, le merge mâna, le merge mintea: la lucruri bune şi rele deopotrivă. De multe ori avem tendinţa de a le vedea pe cele rele, căci subconştientul ne trimite mesaje (le numim: intuiţii) despre negativităţile pe care avem nevoie să ni le cunoaştem şi să le estompăm. Căci suntem influenţaţi fără să ştim de toate cele din jur, şi astfel de influenţe (amprentări) trebuie să ni le cunoaştem şi să ni le estompăm, alături de cele pe care le purtăm deja în zestrea cu care venim în această lume.
Aşadar, sunt oameni care nu se pot încă concentra decât pe supravieţuire şi în acest plan îşi caută talentele. Majoritatea dintre noi facem acest lucru, de fapt, mai mult sau mai puţin. Iar acesta nu este un motiv de dispreţ, indiferent dacă această cale este constructivă sau distructivă. Poate doar compasiune, atunci când este cazul... Nu ne putem controla total fricile, temerile, neîncrederile şi acesta este un motiv în plus să nu ne putem concentra total în această lume, în această uriaşă aglomeraţie planetară. Dar putem, în schimb, să acceptăm, să tolerăm neputinţele umane la modul general – aşa cum învăţăm să ni le tolerăm pe cele personale.
Vremurile grele se termină însă, şi schimbarea lor conduce la conştientizarea tuturor faptelor, gândurilor noastre, imoralitatea relaţiilor întreţinute, crearea de conjuncturi active de distrugere masivă: de la mediul de trai – la cel social (oamenii) şi la relaţii inter-umane de încredere, conlucrare, înţelegere.
Experienţa trăită astfel devine învăţătură pentru eternitate.
Şi în eternitate vom şlefui manifestările conştientizate astfel.

14 comentarii:

Anonim spunea...

Eu am observat ca ne concentram atentia si eforturile asupra lucrurilor care ne motiveaza puternic,chiar daca nu ne plac.Cand ai o motivatie puternica ,ai si energia si puterea de a te focaliza asupra lucrului dorit.Degeaba ne tocau la cap parintii,scoala ,adultii ,in general,cand eram copii,sa invatam tot ce prevede programa scolara.Fiecare se focaliza pe materiile care il atrageau mai mult,si asta nu din lene,ci dintr-un impus interior.Cand cresti vezi altfel lucrurile,dar motivatia interioara ramane.Impulsurile noastre interioare ne arata unde trebuie sa ne indreptam atentia,si directia de viata pe care trebuie sa o dezvoltam.Poate ca trebuie sa muncim fizic mai mult ,sau suntem un suflet de artist,sau poate ,cine stie ce activitati sa desfasuram in viata...Judecatile si prejudecatile se fac in mare necunostiinta de cauza.Parerea mea! Gabriela.

Elena spunea...

Marea mea tristete in anii de liceu a fost ca nu intelegeam matematica.La celelalta materii eram o eleva buna,mereu premianta ,dar ma "tragea"in jos matematica.Si ma straduiam cat puteam dar pentru ca chiar nu-mi placea deloc ma chinuiam tare cu materia asta! Eu sunt un suflet de artist!Si orice as face asta raman!

Cristiana spunea...

Elena, si eu la fel!!!!!!!!
Dar a fost un moment in care am prin drag de matematica, fara sa fac din ea o pasiune. Dar am inteles ca ea poate oferi multe, dincolo de folosirea intr-o meserie tehnica. Am inteles ca sirurile acelea crancene din deschiderea analizei matematice reprezinta siruri de lucruri, fiinte, fenomene cu particularitati distincte, specifice unor anumite medii, am inteles ca toate calculele analitice diferentiaza astfel de particularitati, le grupeaza si le foloseste in lucrari specifice, adica pe specificul materialelor, fluxurile de energii, chiar fortelor umane aranjate in fel si chip pentru a organiza creatia materiala, cea mai minunata forma de manifestare a fortelor spirituale!! A fost un moment extraordinar cand mi-am dat seama ca patrunderea in abstractizare ofera omului posibilitatea de a intelege uluitoarea diversitate a fenomenelor universului - macar putina parte (care noua ni se pare uluitoare totusi!!) pe care o cunoastem prin efectele care ajung atat de tarziu in fata simturilor noastre... Sa poti studia structuri, armonii, sa poti compara si astfel sa poti urca spirala uluitoare a calitatii acestei creatii si a vietii noastre prin intermediul ei... este uluitor pur si simplu!!!....
Urmeaza partea a doua a articolului, in care voi arata de unde se trage inclinatia noastra catre stiintele exacte sau catre cele filologice, toate fiind aspecte ale aceleiasi desfasurari in spatiu, de care avem nevoie unii sau altii pentru a intelege formele de viata in univers. Toate ne sunt necesare - doar ca noi ne-am obisnuit sa ne consideram mai mult sau mai putin destepti, in functie de cata matematica stim, de cate limbi straine vorbim, de cat de frumosi suntem sau cat de bine imbracati... Vom invata ca astfel de lucruri sunt de fapt aspecte de echilibrare din multe puncte de vedere, ale noastre, personale, si ale intregii omeniri, de altfel. Ca cei care se "pricep" la matematica nu pot face prea multa treaba, daca nu ar avea mentalul local linistit de catre cei care nu se "pricep" decat la partea artistica... Iar cei din urma sunt echilibrati, la randul lor, de catre practicantii stiintelor exacte, prin care merge mai departe creatia materiala tehnologica - precursoare a mentalismului profund de la baza creatiei materiale mentale din viitorul foarte-foarte apropiat.
Si astfel vom intelege cum trebuie sa ne apreciem permanent, cei care "au realizat" ceva in viata - cu cei care nu au facut decat sa "stea la cratita" !!! Ca barbatii nu si-ar fi putut desfasura activitatile trupesti fara retragerea femeii din astfel de activitati, caci femeile au lasat mare parte din energiile trupesti in seama barbatilor, pentru ca astfel o parte dintre intrupati sa invete sa-si foloseasca trupul (greu de suportat, de manipulat!!!) iar cealalta parte sa se odihneasca activ, urmand ca rolurile sa se schimbe in intruparile urmatoare... Iata, din nou, cum lumea doar pare sa fie ceea ce este, si este bine ca lucrurile se petrec in felul in care se petrec: CEEA CE AVEM INSA DE INVATAT CU TOTII ESTE SA NE FERIM DE EXACERBARI. De dispret si agresivitate. Sa intelegem si sa ne ponderam permanent comportamentul. Sa lucram asupra noastra si sa jutam si pe altii sa faca acelasi lucru, in viitor...
Tu, care ai un simt al frumosului, al bunatatii si al compasiunii atat de dezvoltat, intelegi astfel cat de mult ajuti lumea, chiar prin "nepriceperea" ta la matematica???????..........

Elena spunea...

Cristiana draga,cum stii tu sa-mi bucuri sufletul de fiecare data!

Anonim spunea...

Referitor la intrebarea "cum sa scriu articolele?" fiecare va da raspunsul in functie de nivelul sau de intelegere a celor deja prezentate pe blog.
Personal ma regasesc in clasa "incepatorilor". Pe noi atat de multele detalii si aprofundari ne ametesc si pana ajungem la sfarsitul articolului pierdem sirul ideii de la inceput. Nu reusim sa ne mentinem concentrarea pentru ca aprofundarea este prezentata in cascada din ce in ce mai ramificata.
Am fi recunoscatori daca am primi informatia "cu lingurita".
La urma urmei, cine suntem noi sa facem mofturi?... Bine ca gasim oameni ca dumneavoastra care sunt dispusi sa ofere si altora atatea informatii rare!
Multumim oricum. Chiar si in forma actuala, materialul este foarte util multora din cei care va citesc.
Probabil incepatorii sunt foarte rari pe-aici, pe blog.
Cred ca par un anonim ratacit, nu?

Anonim spunea...

Au inflorit teii in Bucuresti?
Am atata tristete in suflet incat, cititnd o asemenea declaratie a fericirii am simtit o durere fizica in miezul sufletulului injunghiat in lacrimi.
Nu stiu daca are vreun sens ce spun.
Simt acuta suferinta lipsei fericirii.
Vreau sa vad si eu teii infloriti.
Nu-i vad. Pentru mine n-au inflorit.

Cristiana spunea...

Imi cer scuze pentru raspunsul cu intarziere. Am fost si eu prin parc, prin Cismigiu, cu o prietena foarte speciala. Printre tufe cu iasomie.. in mijlocul mierlelor si porumbeilor..
Nu, nu pot sa continui asa, oricum. Trebuie sa ma gandesc la toti oamenii, nu numai la cei care mai cunosc cate ceva. Sau care oricum sunt obisnuiti cu informatii-fluviu.
Initial am pornit la drum crezand ca oamenii care citesc asa ceva au ceva experienta in spate. Ma confrunt acum cu oameni care doresc cu adevarat sa cunoasca, chiar daca au citit mai putin in acest domeniu. M-am apucat sa scriu cu durere din cauza confuziilor vehiculate, saraciei de informatii, perdelelor trase peste cunoastere: adica oameni carora li s-a spus ca nu au voie sa cunoasca.. ca sunt mestere la care nu au acces.. NU ESTE ADEVARAT ACEST LUCRU. Una este sa iti dai seama ca omul nu poate mistui ceva, si sa i spui ca eeeee.. lucrurile sunt compelxe, sa le luam asaaa.. cu incetisorul.. Daca nu-i este omului prea mult, nu se mai intoarce.. Dar orgoliul superioritatii.. e altceva.. Nu vreau sa acuz, vreau sa atrag atentia ca aceasta cunoastere trebuie sa fie data: ia cine vrea, cine poate, apoi se intorc oamenii care s-au mai eliberat de altele, intre timp.
Am vrut sa scriu mult - tocmai pentru ca omul sa inteleaga cat mai multe. Sunt indurerata sincer din cauza ca nu vreau sa fie ORICUM, vreau sa fie clar, omul sa inteleaga bine, sa o faca cu drag.. Sa doreasca mai mult.. Sa caute, nu neaparat la mine, sa se instruiasca, sa mai atace si alte domenii conexe. Sa nu mai spunem la TV ca Pamantul s-ar putea transforma intr-o stea pitica alba de pe o zi pe alta..
Ma doare sufletul ca, in bucuria mea de a va impartasi tot ceea ce este in mine, nu am vrut decat sa ofer.. Multul poate ucide.. in situatia noastra: dragostea, bucuria de a cunoaste, de a afla.. Nu degeaba am numit Bucuria cunoasterii.. Voi lua totul de la capat si voi explica detaliat. Am luat de la capat si capitolele preliminare ale site-ului, ca sa fie mai explicit - acolo este mai greu de mistuit, de la intruparile individuale - la intruparea popoarelor de spirite in planete, stele, galaxii. Poate ca nici eu nu am suficienta experienta sa expun procese extrem de complexe - dar macar sa le cunoastem in profunzime - chiar daca in linii mari; pe urma le detaliem incetisor.. Sa intelegem cum poate fi o planeta sau o stea sau marile galaxii intrupate spirite uriase - asa cum spune si Aivanhov in scrierile lui.. Sunt compuneri de spirite, de grupuri de spirite, care simt absolut tot ceea ce facem noi, indivizii poate intr-adevar plini de cruzime la adresa lor, indiferenta cruda, inconstienta.. Planeta este vie, steaua la fel.. Multe de spus..
Asa e conceput site-ul, cu o sinteza rotunjita, iar cine vrea mai mult, are capitolul intreg de citit. Si-l incarca pe computerul propriu si are tot ce vrea, in Word, cu fotografii, desene, planse, etc. Doar ca nu este gata in formula asta. Poate ca va trebui sa gasesc o formula de prezentare directa, chiar daca la final este desfasurata si sinteza.. sau in capitol separat de sinteze.. vad eu.. Aici facem o descidere, un fel de pregatire. Daca intelegem partea aceasta, sa studiem despre adevarata Lemurie, adevarata Atlantida.. va fi un zbor, o spirala de lumina..
Poate ca sunt prea.. nu stiu cum.. In fine, daca am sprijinul vostru, chiar si asa, cu anonimatul acesta, bun si el, facem si pentru altii treaba buna. Nu va ganditi la munca - eu muncesc cu drag, si nu ma grabesc. Spuneti deschis ce este de spus. Mi-a fost mie teama de Dan, dar el a facut treaba foarte buna.. Ne-a deschis o cale foarte buna de conlucrare..
Multumesc. O sa scriu o vreme articole mai mici, mai superficiale, adica mai repede de facut, cum scriam la inceput. Ca sa refac capitolele grele. Mai ales cele de la Bucuria Cunoasterii. Atentionati-ma cand ma ia valul, sa nu fie nici o greutate sa-mi scrieti, va rog din tot sufletul. Invatam cu totii. Numai asa evoluam. Nu pot vorbi de evolutii, fara sa tin cont de toate..
De fapt.. eu sunt ratacita.. picata din stele!! Si invat sa stau cu capul pe umeri si picioarele pe pamant!!
Cu drag, Cristiana

Cristiana spunea...

Doamne.. acum am vazut comentariul tau... Atata tristete si durere cat am simti.. si eu care vebeam in plus de iasomie,, si mierle.. si porumbei..
Nu poti porunci intotdeauna tristetii si durerii sa taca.. Desi ni se dau atat de multe ...tehnici, incat nu le mai putem duce.. ca ne identificam cu durerea, ca sa ne detasam.. Un om foarte intelept mi-a spus odata: plangi, dar nu prea mult! Manie-te, e dreptul tau, dar nu prea tare! Revolta-te, dar sa nu ramai un revoltat..
Eu nu-ti spun sa-ti arunci lacrimile la gunoi - desi astfel gunoiul s-ar innobila.. Dar cred ca poti sa inveti si tu din spusele acelui om, dus de pe lumea noastra acum...
Multumesc pentru increre.. Imi doresc sa impartasesti cu mine si bucuriile tale, caci vor veni! Curand!! Iese soarele si pe aleea ta!!
Iti doresc toate cele bune si frumoase!! Cu mult drag si respect, Cristiana

Anonim spunea...

Multumesc pentru raspunsul inimii.
De altfel, acesta a fost motivul pentru care am scris aici: am simtit o inima deschisa dispusa sa primeasca in ea o marturisire.
Sunt aici in cautarea altui drum catre o alta destinatie. Nu stiu nimic despre tehnici, dar caut sa citesc, sa inteleg, sa stiu. Caut orice cale de evadare din propria-mi stare. Ma straduiesc sa cuprind toate informatiile de aici in speranta ca ele imi vor umple mintea si inima si nu-mi voi mai aminti ca teii au inflorit, iar eu nu i-am vazut.
Va multumesc pentru tot ce imi daruiti. Este fascinant!

Cristiana spunea...

Multumesc pentru atata incredere..
Nu stiu ce cuvinte sa mai adun ca sa fac ceva plin de lumina, si iubire, si caldura sufleteasca, care sa invaluie tot ceea ce este in inima ta, acum...
Dar stiu ca ai si simtit!!..
Acum.. sa recunosc un lucru, mi+a explicat si mie cineva azi: au inflorit un soi de tei salbatici, care acum au parfum, dar care parfum trece si cand se usuca nu mai au parfum. Chiar nu am stiut, doar tin minte ca cineva, candva, a injurat la propriu faptul ca a cumparat flori de tei care nu au nici un parfum!!
Se pare ca un astfel de tei se afla vis a vis de blocul meu si acela a inflorit acum, dar sunt destul de rari!! Eu, in euforia mea, am scris imediat.. wawawaw!!! au inflorit teii in Bucuresti!!
Dar.. ma bucur din tot sufletul ca marii tei, teii nostri consacrati.. inca nu au inflorit!! Asa ca AI TIMP SA TI STERGI LACRIMILE SI SA SIMTI din plin TEII CAND VOR INFLORI PE TOATE DRUMURILE!!!
Dar eu raman prietena si cu teiul din fata blocului meu, caci el te-a imprietenit cu mine, cu noi!!
Dar iasomia chiar a inflorit! Si mierlele, nebunaticele, sunt mai zburdalnice anul acesta ca niciodata, la fel si nebunaticii de pescarusi!! Bucurestiul acesta a devenit raiul pasarilor! Poate vom vedea si pelicani.. cine stie??!! Eu iubesc tare mult pelicanii!!
Eeei! trebuie sa ma pun pe munca, sa fac niţică curatenie pe aici, sa va fie mai usor pătrunderea in lumea aceasta mirifica!!

Ai din partea mea imbratisari... si flori... si stele... si pe noi, cei de aici, printre ele!!!

Caci, vorba frumoasa a Elenei... SUNTEM PULBERE DE STELE!!

Dan Ioanitescu spunea...

Am citit. Mi se-ncurcara mintile la zone si subzone dar probabil ca-mi lipsesc niste "caramizi" informationale. Oricum o sa reiau articolul dupa ce voi citi si linkurile. Asta nu inseamna ca nu sunt expuse clar. Eu nu sunt clar.

Cristiana spunea...

Dan, am lamurit ca EU TREBUIE SA FIU MAI CLARA!!
TREBUIE SA REIAU SI SA STRUCTUREZ TOTUL.
Stiu ca radiestezistii stiu multe despre venirea si plecarea grupurilor spirituale.. de fapt acum am aflat si eu ca nu s-a scris mai de loc despre acestea. O sa fac si o schita, poate mai multe... ghinion am eu cu schitele, nici pe site nu merg fotografiile si pace buna!!!
Deja am inceput reluarile, maine poimaine termin prima postare de pe Buc. Cun., si o sa fac asa cum am hotarat, mai departe. O sa imi ia mai mult timp, dar macar o sa fie mai clar. Greutate o sa fie pana ne obisnuim doar cu cateva scheme logice, pe urma nu mai este nici un bai, cred eu. Revenirile din tona I II si III sunt foarte complexe, dar am considerat ca trebuiesc expuse, ca sa intelegem de ce unii oamenii sunt diferiti de altii, de ce ni se spune totusi sa ii acceptam si sa nu i judecam chiar si asa, cu atrocitatile lor... sunt MARI NEPUTINTE, de fapt... Daca stim in ce constau neputintele acestea, putem sa intelegem multe alte lucruri, putem sa i acceptam chiar inainte de a sti cat s+au chinuit sa ne ajute in ultimele lor intrupari bune, inainte de ultima glaciatiune... DURERILE CELOR CRUNTI DE ACUM NU LE CREDE NIMENI... Anatemizam... anatemizam... Da, si eu, de multe ori, chiar daca stiu si simt circuitele astea cu o durere sufleteasca enorma... nu ma mir ca altii anatemizeaza... Dar ne straduim. Din atentionarile noastre, mai in gluma, mai in serios, ei invata. Ca o vor face acum sau dupa aceasta viata... nu mai e treaba noastra. Dar vremurile se schimba si vom vedea ce va mai fi.

Anonim spunea...

In afara celui ce experimenteaza in direct, toate comentariile nu sunt decat dorinte sau fantasme derivate din dorinta de inaltare spirituala, uneori este vorba chiar de mecanisme de aparare in fata greutati de a supravietui pe aceasta planeta minunata. Aceste frumoase si alambicate comentarii insa, nu semnifica la modul pragmatic o certitudine nici pentru cei ce le scriu si nici pentru altii, ci doar un deziderat de atins. Este adevarat ca sentimentul de afiliere la un grup cu aceleasi interese sau motivatii potenteaza dorinta de a te mentine pe cale. Greu le este sufletelor "obisnuite" sa se inalte, dar celor bolnave sufleteste pana la patologic si imbolnavite aici pe aceasta planeta "minunata", cu toate bunele intentii, atat din partea celor de sus ce le-au trimis cat si de proprii parinti cum dovedeste cazuisitica psihoterapeutica, la care trebie adaugate conditionarile culturale, sociale si religioase. In "Calatoria sufletelor" scrisa pe baza declaratiilor luate in stare de hipnoza pacientilor sai de catre un psihiatru, se arata ca cei de sus sunt foarte constienti de imposibilitatea depasiriii conditionarilor ce li se dau sufletelor prin locul nasterii lor. In aceste conditii, nici nu poate fi vorba de liberul arbitru personal la care atata se face referire in scrierile spirituale actuale, decat, tot in limitele stabilite de cei de sus. Acolo sufletele sunt practic obligate sa se incadreze in anumite grupuri ca produsele sortate pe benzile rulante in industrie. Evident sunt convinse sa accepte “banda” de catre cei care le pastoresc, iar daca in viata anterioara au dat-o in bara rau de tot, nu mai au dreptul de a se alatura familiei de suflete din care fac parte in scurtul lor “sejur” ci sunt prelucrate separat pana la incadrarea lor din nou pe “banda” ce le va duce la conditionarile unei noi reancarnari. Cei care au facut crime, sunt nevoiti sa traiasca o viata de victim, sinucigasii sa reia incercarea din momentul sinuciderii etc. Inca o dovada a recunoasterii acvestor conditionari de catre cei de sus este faptul ca tot mai mult se vehiculeaza idea ca vibratia Pamantului este ridicata din afara, adica tot vrei nu vrei, poti sau nu poti sa-ti depasesti conditionarile la care ai fost suspus sau liberal tau arbitru isi doreste sau nu. Ba mai mult, se desprinde idea ca de fapt trebuie sa fii un nonconformist, pentru ca sa poti iesi din aceste conditionari si deci, paradoxal acestea sunt sufletele cele mai apreciate tocmai de catre cei ce se straduiesc si aici si acolo sa te conditioneze la greu. EVIDENT in aceste conditii ca nu orice fel de nonconformism este apreciat …. Adica un fel de: “daca nu stii iti aratam, daca nu poti te ajutam, daca nu vrei te obligam” - Lenin . Evident insa ca totul este spre binele nostru cel mai inalt, chiar daca exista si pierderi colaterale ca in orice razboi si chiar daca nu-ti convine ca faci parte din ele etc.

Un alt anonim

Anonim spunea...

in sfarsit gasesc si eu cate ceva despre # Title , perfect! [url=http://seo-market.eu/]optimizare seo[/url]