Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


miercuri, 6 mai 2009

LUMINĂ DIN LUMINĂ

În fiecare an sărbătorim un eveniment drag tuturor creştinilor, indiferent dacă o asemenea sărbătoare este celebrată la o dată sau alta. Există raţiuni pentru care acest lucru are loc, şi le vom discuta cu alt prilej. Ceea ce este important însă, din punctul de vedere al acestui drum urmărit aici, pe acest blog, este insă - sau ar trebui să fie - o sărbătoare a tuturor oamenilor, care să nu fie legată de durere, ci de o bucurie nesfârşită, infinită.
Sărbătorim Lumina pe care Iisus a adus-o în lume - o lume care nu se limitează numai la omenirea conştientă de drumul său pe Pământ, ci Lumina pe care Iisus a adus-o unui plai universic întins - înainte ca valurile toate de Lumină să cuprindă întreaga zonă a universului (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/731/4.-zonele-universului-fizic.htmlîn care ne aflăm acum, aici.
Datorăm multe lui Iisus. Această datorie este una dintre cele mai profunde elemente spirituale de care nu suntem pe deplin conştienţi. Ne bucurăm fără să ştim complet - sau măcar în linii mari - de ce îl celebrăm, şi de ce îl celebrăm ca Domn al Luminii. Domnul, împăratul Luminii, pe care din străvechimi oamenii îl aşteptau, aşteptau ca El să vină şi să schimbe vremurile. Putem însă acum să cunoaştem multe aspecte ale lucrării sale, precum şi conjunctura spirituală în care s-au desfăşurat: venirea lui, lucrarea lui şi efectele acestei lucrări în planul spiritual profund al evoluţiei noastre pe Pământ.
Astfel, omenirea a avut de mult conştienţa întunecării lumii ei, a unui anumit fel de întunecare a acestui „colţ" al universului în care uriaşe grupuri spirituale au venit din alte părţi ale universului, rând pe rând, să trăiască tocmai evenimente legate de aceste fenomene. Cu astfel de fenomene ele nu se pot întâlni acasă la ele, de unde au venit pe Pământ: pierderea treptată a celor mai înalte frecvenţe de vibraţie, într-un loc al universului în care spiritele mult mai tinere, aflate pe trepte de evoluţie ale începuturilor, nu le suportă foarte mult timp pe cele mai înalte, dar cu care trebuie însă să se obişnuiască, treptat. Sunt spirite care numesc Pământul „acasă", pe care le numim rezidente - adică cele care, în evoluţia lor progresivă, ajung să-şi realizeze cele dintâi evoluţii, în calitate de creator conştient, în această zonă - mai precis în această subzonă - a Universului Fizic. Rezidenţii sunt evoluanţi pentru care, cei veniţi din alte zone ale universului sunt ajutători în lumea pe care rezidenţii încep să o descifreze. Pentru rezidenţi însă, nici frecvenţele foarte înalte, şi nici frecvenţele foarte joase nu sunt comode pentru evoluţii în care trebuie să trăiască tot ceea ce poate oferi o asemenea subzonă (aflată cam la jumătatea parcursului zonei I a universului). De aceea evoluţiile rezidente în această subzonă nu cuprind trăiri în manifestare cu corpul fizic, chiar pe planeta lor de rezidenţă, la frecvenţe foarte înalte sau la frecvenţe foarte joase. Asemenea frecvenţe însă sunt bine tolerate de către grupurile spirituale care vin din alte zone ale Universului Fizic sau din alte universuri, ajutătorii lor, deşi sunt obositoare chiar şi pentru ele - dar pentru că frecvenţe de vibraţie sunt foarte joase, oricât de înalte ar fi pentru rezidenţi. De aceea, evoluţiile lor de aici sunt de scurtă durată, evoluanţii veniţi aici ca ajutători pentru rezidenţi pot să trăiască pentru scurt timp în astfel de conjuncturi vibraţionale, căci şi pentru ei greutatea vine repede: coordonatorii evoluţiilor urmăresc doar momentele în care asemenea spirite îşi cunosc singure neputinţele pe care altfel - la nivele înalte de vibraţie în care ajung să evolueze progresiv, acasă la ele - nu şi le mai pot conştientiza.
Urmărirea grupurilor de evoluanţi este un subiect vast, care trebuie privit şi studiat din multe puncte de vedere, interesându-ne direct, căci este istoria propriilor noastre evoluţii; dar este şi istoria propriilor noastre neînţelegeri privind problemele sociale şi politice de azi, în profunzimea lor. O profunzime pe care abia acum începem s-o descifrăm, privind legăturile spirituale speciale dintre diferite grupuri de evoluanţi care trăiesc împreună pe aceeaşi planetă.
Pentru a înţelege astfel de probleme, să privim evoluţiile ca pe şcolile cu care azi suntem obişnuiţi: o serie de copii se află acum în clasa I: abia acum fac primii lor paşi în viaţa socială şi sunt stângaci, chiar dacă înţeleg multe lucruri, au abilităţi deja formate ca oameni, ca inele de formare şi de legătură în grupuri după preferinţe şi înclinaţii naturale. După absolvirea acestei trepte şcolare, ei trec în clasele următoare - fiecare dintre ele superioară celeilate. În urma lor intră la învăţătură alte generaţii de elevi, care vor urma aceleaşi trepte şcolare ca şi cei dinaintea lor. Treptat, cei care au fost elevi în clasa I - apoi şi în celelalte clase - se vor întoarce, în învăţătura lor, să se pregătească pentru a merge mai departe: elevii ştiu că au de dat doar un examen (de "treaptă"), dar profesorii, învăţătorii lor spirituali de fapt, ştiu că este nevoie de o reîmprospătare, şi de o aprofundare în acelaşi timp, a cunoaşterilor, cu maturitatea câştigată până în momentul trecerii în treapta superioară. Astfel se derulează cunoaşterea, şi cei care au parcurs un anumit număr de trepte vor ajunge la un moment dat suficient de maturi pentru a-i învăţa cum să-i ajute, la rândul lor, pe cei care sunt elevi în clasele, treptele pe care ei le-au absolvit cândva: având alţi învăţători, profesori, cărora alţii le vor lua locul în mod firesc, pentru a fi la rândul lor învăţători, profesori, pentru alte noi generaţii. Sau doar - şi nu este de loc puţin!! - părinţi ajutători ai copiilor lor, sau meseriaşi de la care alte generaţii vor învăţa cum să realizeze o creaţie de înaltă calitate, utilă, frumoasă în acelaşi timp.
Astfel se succed, generaţie după generaţie, cei care învaţă - uneori chiar în aceleaşi scoli (ca infrastructură) sau altele, după cum le este mai uşor în locul în care trăiesc în mod obişnuit. Apoi ajută la dezvoltarea societăţii, şi fiecare punct de dezvoltare ajunge să fie învăţătură pentru noile generaţii de elevi. Şi generaţiile vechi îşi împrospătează mereu memoria, crescând pe cele noi, dar în acelaşi timp învăţând şi aplicând părţi din cunoaştere cu fiecare nou set de aplicaţii care apar în lume: cum să folosească obiecte noi de uz casnic, de deplasare, de cunoaştere efectivă (cărţi, ziare, radio, TV, net - mai nou!!).
La fel se petrec lucrurile şi cu evoluţiile. Să ne imaginăm universul ca fiind un conglomerat format dintr-o serie de structuri care se înfăşoară pe o sferă centrală - miezului său. Aspectul general este o sferă uriaşă, care le cuprinde pe toate. În funcţie de înclinaţiile lor naturale, spiritele învaţă treptat să cunoască locul în care trăiesc, să se adapteze şi să adapteze locurile de trai conform necesităţilor proprii, ale altora din jur, chiar ale locului în care deschid ochii cunoaşterilor lor. Pentru că au puterile mici la început, cunoaşteri puţine şi insuficient consolidate, ei parcurg evoluţiile în mod progresiv, treaptă după treaptă, până când înţeleg suficient toate desfăşurările obişnuite pentru a conştientiza că au nevoie de aprofundări pentru a merge mai departe. Este o evoluţie prin cea dintâi zonă a Universului Fizic şi doar după intrarea în cea de-a II-a zonă (şi obişnuirea cu particularităţile ei) vor putea să se întoarcă pentru prima dată din nou în zona I, spre rădăcinile evoluţiilor, unde alţi evoluanţi, mai mici decât ei - dar urmând în linii mari acelaşi fel de evoluţii - trăiesc în felul pe care ei l-au trăit cândva, când erau la fel de mici. Dar experienţa lor acum este mult mai mare - chiar dacă nu mai mare în felurile locale de comportament. Abia acum îşi vor da seama de acest lucru, comparativ cu alte spirite care nu sunt la prima lor călătorie, însoţitorii lor şi îndrumătorii lor, atât cât se pricep şi ei - dar doritori să cunoască şi să se înalţe din cât mai multe puncte de vedere. Cu toţii îşi vor cizela, rafina comportamentele, vor învăţa să iubească creaţia mai rudimentară - dar necesară începuturilor, şi necesară şi lor, în viitor, când vor evolua numai ca învăţători spirituali pentru generaţiile noi de evoluanţi. Chiar de acum ei sunt cu toţii ajutători prin uşurinţa de a se desfăşura în spaţii, de a comunica, de a relaţiona în condiţii relativ grele, cu dezinvoltură şi curaj - chiar dacă curajul este folosit în scopuri de supravieţuire pe orice căi: constructive sau distructive.
Grupurile de ajutători de acest felcare cuprind spirite de mai multe feluri de evoluţii, pentru a se ajuta între ele, sunt foarte numeroase, fiecare grup este foarte numeros; conjuncturile social-spirituale pe care le crează întruparea lor simultană conduc la percepţii înaintate ale comportamentelor lor, în tumultul unor astfel de aglomeraţii planetare. Asemenea conjuncturi le sunt tuturor necesare, pentru că evoluţiile lor progresive, de acasă, se derulează în locuri extrem de aglomerate ale universului, în care la un moment dat spiritele prind frică de căderi spirituale şi încep să fugă de aglomeraţii. Abia atunci conştientizează câtă nevoie au să-şi piardă această teamă, şi cât de mult le este necesară obişnuirea cu lucrurile de care le este cel mai mult frică în viaţa lor: pierderea vibraţiei pe care au obţinut-o cu atâta trudă, „pierdere" de care le este frică din cauza tangenţelor repetate cu populaţii necunoscute, cu vibraţii mai joase decât acelea la care au ajuns ele. Recunosc astfel, până la urmă, necesitatea drumurilor în zonele de vibraţie mult mai joasă decât cea mai joasă vibraţie locală în care pot călători acolo, în locurile lor obişnuite de trai. Iar acestă conjunctură nu este găsită în alte locuri decât la începuturile evoluţiilor lor: în spaţiile în care au mai evoluat o dată, în primele forme ale evoluţiilor lor de creatori conştienţi, de care credeau că au scăpat, dar a căror necesitate de reluare în manifestare abia acum conştientizează că le este de foarte mare utilitate.
Evoluţiile acestea, doar momentan regresive - regresive prin corpurile de manifestare din materii de joasă vibraţie, pe care le au în întrupările din călătorii regresive - sunt însă de scurtă durată şi foarte rare. Mult mai lungi sunt evoluţiile lor progresive, în zone depărtate de acest loc, de Pământ: evoluţii odihnitoare, de o creativitate maximă, în condiţii optime momentului lor evolutiv - treptei lor de evoluţie. Asemenea grupuri vin în perioadele de vibraţie mijlocie (adică între un maxim şi un minim local) a subzonei Pământului - oriunde în banda circulară a subzonei, pe „latitudinea" vibraţională a universului, în ritmuri zonale în care vibraţia medie oscilează într-un segment bine cunoscut de către coordonatorii evoluţiilor. La nivele mult mai înalte, spiritele venite în acest fel pe Pământ sunt obişnuite cu întreaga cunoaştere a potenţialului lor creativ şi comportamental; ceea ce le interesează pe ele este momentul de mica vibraţie pe care întreaga zonă îl trece, cu specificul fiecărei subzone în parte. Sosirea grupurilor are loc aşadar la nivele mijlocii de vibraţie, însă pe coborâre de vibraţie, întotdeauna, pentru ca spiritele să se obişnuiască suficient cu condiţiile locale încă din timpul unor vibraţii relativ înalte (comparativ cu ceea ce se va trăi la nivelele cele mai joase). De asemenea, în aceste condiţii destul de odihnitoare, vor avea puterea să reziste la variaţii mari de vibraţii, pe care le vor resimţi în perioadele în care vibraţia generală se va diminua drastic. Asemenea variaţii vor avea un regim complex în totalul desfăşurărilor ritmurilor vibraţionale locale; toate le sunt necesare spiritelor venite pe Pământ, să le cunoască treptat, de la cele mai simple - la cele mai complexe percepţii ale acestor ritmuri. Spiritele le studiază intens în perioada de vibraţie mijlocie şi le observă în continuare, pe măsura diminuării vibraţiei planetare. La nivele de vibraţii joase diferenţele dintre fenomene, şi dintre modurile de percepţie ale lor sunt mult mai vizibile, chiar dacă foarte greu de îndurat.
Dar spiritele se obişnuiesc treptat cu asemenea fenomene, de la frecvenţe mai înalte către cele mai joase, şi ajung în perioadele cele mai grele, de vibraţia cea mai joasă, bine pregătite pentru a suporta asemenea desfăşurări, a-şi suporta propriile comportamente şi pe cele ale altora - mai bune sau mai rele decât ale lor. Pentru cei care participă pentru prima oară la asemenea călătorii regresive, totul pare mai greu de îndurat; dar îşi descoperă rând pe rând agresivităţile de care dau dovadă în asemenea conjuncturi, ceea ce le ajută:
- pe de o parte să suporte orice alte populaţii de acasă, de unde au venit, aşa cum nu le puteau suporta înainte de prima lor călătorie;
- pe de altă parte, să se sensibilizeze enorm de mult la necesităţile de ajutor ale altora, dar şi ale lor, personale. Adică să înveţe să ofere ajutor şi să înveţe să primească ajutor.
Căci numai în asemenea conjuncturi îşi pot da seama de astfel de necesităţi şi, în viitoarele lor reveniri pe aceste meleaguri universice, vor urmări cu mult mai multă atenţie, în întrupări, asemenea manifestări: proprii şi pe ale altora.
Aşadar, să înţelegem bine acest lucru: pe o planetă care crează condiţii de evoluţie pentru creatori conştienţi, pot să evolueze simultan:
- grupuri de spirite rezidente: spirite care efectuează evoluţie progresivă în plan local, adică evoluţie conform forţelor şi experienţei la care au ajuns treptat, progresiv, în evoluţiile lor pas cu pas;
- spirite ajutătoare venite din toate părţile universului şi din alte universuri. Cele care vin din acest univers sunt cele mai numeroase şi au cea mai puţină experienţă în manifestări la frecvenţe joase de vibraţie planetară. De aceea ele se află pe primul plan, după rezidenţi, în oferire de sprijin, de ajutor în manifestărilor lor.
Cele mai numeroase grupuri de ajutători sunt exact cele care vin pentru prima oară într-o călătorie regresivă. Nu este un regres real, ci o revenire spre aprofundare în învăţătură, conform corpurilor cu specific local. De aceea vedem în jurul nostru mai mult manifestări agresive, deşi ele sunt foarte mult estompate de concentrarea fiecărui om în parte pe lucrurl pe care îl are de făcut. Doar în momentul în care este „deranjat" de la lucrurl său, de la obişnuinţele sale, agresivitatea cu care răspund, mai des sau mai rar, poate conduce un observator la înţelegerea treptei de evoluţiea spiritelor observate în comportamentul lor.
Aşa cum menţionează şi Noul Testament, greutatea de suportare a unor vremuri îndurate de toate aceste grupuri spirituale este limitată, mai cu seamă pe planete care găzduiesc grupuri foarte diverse de spirite, venite din toate locurile reprezentative ale zonelor universului. Toate grupurile de călătorie regresivă se constituie în sistem piramidal adică, de la primul grup - grupul iniţializator al marelui grup de călătorie, până la ultimul din marele sistem piramidal (bazal), se află în strânsă legătură spirituală: şi de la o formă de evoluţie la alta (de la o treaptă evolutivă la alta), şi de la un grup la altul, pe aceeaşi treaptă a piramidei.
Sunt multe asemenea sisteme piramidale acum, pe Pământ, fiecare dintre ele având în componenţă un grup iniţializator - adică grupul după a cărui linie de comportament se formează toată formaţiunea piramidală; grupurile iniţializatoare ale tuturor sistemelor piramidale se află într-o relaţie de cunoaştere profundă între ele - dar a căror cunoaştere între ele necesită mai departe o aprofundare permanentă. Fiecare individ al grupurilor iniţializatoare este conştient de întreaga desfăşurarea activităţilor lui şi de efectele lor în întrega economie a planetei, a biosistemului ei, înclusiv al omenirii din care face parte.
Grupurile iniţializatoare fac parte din popoarele spirituale ale terminalului zonei a II-a a universului (acele popoare care finalizează evoluţiile în zona a II-a) şi, atunci când simt necesitatea unei călătorii regresive, ele îşi formează structurile piramidale de călătorie, îndrumate de ajutătorii lor astrali şi dimensionali deopotrivă. Pe măsură ce stabilirea grupurilor înaintează, de la o subtreaptă de evoluţie - cea mai înaltă, din terminalul zonei a II-a - către cea mai joasă, de la începutul zonei (de la tangenţa ei cu zona I) - în componenţa grupului piramidal de călătorie intră tot mai multe prupuri de pe fiecare treaptă de vibraţie a zonei: bazalii sistemului piramidal vor fi reprezentanţii celor mai multe popoare spirituale din prima parcurs, din prima subzonă a zonei a II-a. Aceşti bazali ai sistemului piramidal de călătorie nu au experienţă de manifestare directă în perioade de joasă vibraţie planetară. În timpul evoluţiilor lor progresive în zona I, pe care le-au terminat de puţin timp, ei nu participă niciodată la viaţa socială complexă, desfăşurată în perioade de joasă frecvenţă, în compania acestor sisteme piramidale de ajutători, care circulă peste tot. Iată aşadar că ei, când au evoluat ca rezidenţi în zona I, au fost protejaţi în evoluţiile lor: în general spiritele rezidente pe orice planetă din zona I (spiritele care sunt în evoluţie progresivă locală) ies din evoluţiile în corp solid, când vibraţia planetară scade prea mult, asistând din corp astral la evoluţiile autătorilor lor. Astfel încât rămân în evoluţii în corp fizic pe planetă numai grupurile din sistemele piramidale. Iar acest lucru se petrece în orice punct al zonei I, nu numai pe Pământ.
Fiecare grup din sistemele piramidale este format, aşadar, din spirite care au fost şi ele rezidente, în diferite momente, în fiecare punct al universului, al zonei I, unde revin pentru a-şi cunoaşte mai bine originile. Bazalii nu au decât foarte puţină experienţă de trăire propriu zisă în mjlocul grupurilor piramidale, atât cât au văzut că se comportă între ei alte grupuri, pe care le-au asistat cândva, ca rezidenţi întrupaţi în corp astral. Au însă experienţa pe care au căpătat-o atâta timp cât vibraţia planetară a fost destul de ridicată pentru ca creaţia materială să se poată desfăşura uşor, fluid, cu desfăşurări care să se realizeze pe calea pe care am denumit-o pe Pământ mentală: de fapt o cale de creaţie folosind cele mai uşoare şi mai simple elemente ale planului local, chiar dacă creaţia în sine este deosebit de complexă şi presupune o calitate deosebită a execuţiei.
Lucrurile se derulează în acest fel, pentru ca spiritele creatoare conştiente să se poată obişnui de la bun început cu o calitate deosebită a execuţiei, acolo unde complexitatea creşte treptat, pe baza căutării calităţii execuţiei de o acurateţe treptat crescută. În acest fel, pentru perioadele de creaţie manuală, folosind structurile deja existente pe planetă, spiritele au deja formată o perspectivă de calitate, pe care se vor strădui permanent să o atingă, purtând în subconştient reperele armoniilor şi frumuseţilor universale.
Atâta timp cât vibraţia planetară are valori ridicate şi creaţia mentală se poate desfăşura fluid, uşor, relaţiile dintre oameni sunt foarte degajate: de altfel, relaţiile dintre orice fel de întrupaţi creatori conştienţi - însă ne referim acum chiar la oameni. Oamenii se ajută reciproc, îşi cunosc imediat originile, puterile, obişnuinţele: le recunosc, căci nu se întâlnesc pentru prima oară - ca spirite întrupate. Ele continuă de fapt alte relaţii anterioare, care au fost şi ele relaţii de ajutor reciproc. Oriunde ar fi, rezidenţii, chiar dacă au evoluţie proprie mai puţină decât ajutătorii lor, îşi fac reciproc legături de memorie. Astfel, când evoluţiile ajung departe şi revin la nivele joase de vibraţie ale universului, pot avea uşor reveniri din memorii ale vechilor - şi, de multe ori: uitatelor - lor evoluţii. Evoluţii din vremurile când au evoluat şi ei în acestă zonă a universului, din vremurile când şi-au format primele obişnuinţe de acest fel, pe care au venit din nou aici, să le retrăiască acum, în condiţii mult mai extinse de conştientizare. Să le retrăiască şi, pe măsura diminuării vibraţiei medii planetare să-şi amintească treptat şi ceea ce au făcut ajutătorii piramidali cunoscuţi de ei în vremurile vechilor lor evoluţii.
Căci permanent, în această zonă a universului există, şi vor exista în continuare astfel de situaţii, vor exista rezidenţi, şi vor exista ajutători veniţi din diverse părţi ale universului, din alte universuri: vor exista grupuri în sisteme piramidale care vor avea, de regulă, acelaşi fel de comportamente, de manifestări generale: doar particularităţile speciale vor diferi de la grup la grup, şi de la o generaţie la alta de ajutători, de călători care vor veni în acelaşi fel, cu aceleaşi feluri generale de necesităţi în acest punct - şi în alte puncte ale universului.
Să reţinem în mod cu totul deosebit greutatea foarte mare de evoluţie a acestor bazali ai sistemelor piramidale, datorată lipsei lor de experienţă în trăiri în vremuri de joasă vibraţie planetară, mai ales în condiţii de mare aglomeraţie planetară spirituală.
Sistemele piramidale sunt foarte complexe: şi ca structură, şi ca manifestare: între indivizii aceluiaşi grup, între indivizii din grupuri diferite, între grupurile dintr-un sistem şi grupurile din alte sisteme. Sistemele piramidale sunt şi ele de mai multe feluri şi, aşa cum vom vedea, nu sunt numai sisteme care se formează de la un grup iniţializator, din terminalul zonei a II-a. Majoritatea grupurilor piramidale care evoluează acum pe Pământ sunt create mai puţin prin iniţializare de la un grup spiritual aflat în evoluţie progresivă în terminalul zonei a II-a a universului. Sunt mult mai multe sisteme care se urmăresc formarea piramidală pornind de la grupurile bazale ale sistemelor de mai sus. Fiecare grup bazal al celor dintâi sisteme (care, de altfel, sunt şi cele dintâi sosite pe planetă) se constituie, la rândul său, vârf spiritual pentru alte sisteme piramidale, care vor veni pe planetă (tot din zona a II-a) ulterior acomodării celor dintâi, de care sunt astfel strâns legaţi. Sistemele formate urmând caracteristicile spirituale ale bazalilor urmăresc abateri de obişnuinţe comportamentale de la linia de echilibru pe care o prezintă ca reper evolutiv comportamentul grupurilor bazale ale celor dintâi sisteme piramidale: adică exacerbări comportamentale - abateri pozitive sau negative cu unghiuri mai depărtate sau mai apropiate de linia de echilibru a bazalilor. Esenţa unor asemenea relaţii şi cunoaşteri constă în formarea obişnuinţelor de acceptare a oricăror forme de comportament spiritual, cu care în special bazalii nu sunt obişnuiţi dar, în acelaşi timp, nici treptele de evoluţie superioare ale bazalilor, din acelaşi sistem piramidal cu ei nu sunt perfect cunoscătoare şi, deci, obişnuite cu asemenea noutăţi spirituale. Învaţă şi astfel de grupuri să accepte, să tolereze şi să se acomodeze şi ei, la rândul lor, ajutând direct astfel şi acomodarea grupurilor din treptele inferioare ale sistemului şi, prin influenţă reciprocă - celelate grupuri de aceleaşi feluri din sistemele piramidale asemănătoare care vin împreună cu ele pe planetă.
Cum grupurile superioare bazalilor au mai multă experienţă, căci au în spatele lor multe astfel de reveniri în zona I, ele sunt mai repede în măsură să-şi creeze obişnuinţe, după ce înţeleg rapid cum evoluează celelalte grupuri. Astfel pot să ajute grupurile propriului sistem, dar şi prin influenţă de la un sistem la altul, chiar grupurile celorlalte sisteme, ajutându-se reciproc şi îmbogăţindu-şi astfel repede experienţa. Tot aşa au fost şi ele ajutate, cândva în evoluţiile lor, să înveţe aceleaşi lucruri şi să-şi formeze obişnuinţe de expandare a celor aflate la orice fel de noutăţi cu care se întâlnesc în cale. Îşi formează astfel toleranţe, înţelegeri, comportamente similare celor văzute la alţii şi comportamente complementare, după cum le sunt necesităţile. Este destul de greu pentru toţi, dar fiecare grup din sistemele piramidale au ajutători extrem de evoluaţi pe lângă ei: ajutători evoluaţi (secundari mai ales) ai fiecărui grup spiritual din sistemele piramidale, dar şi ajutătorii rezidenţilor. Rezidenţii se retrag în întrupări în corp astral, însă ajutătorii grupurilor lor rămân în societăţile planetare, după ce au evoluat împreună cu rezidenţii atâta timp cât vibraţia medie planetară îi poate ajuta să-şi folosescă corpurile fluidice pentru creaţie mentală, comunicare mentală şi relaţionare. Ulterior aşadar, ajutătorii secundari ai rezidenţilor rămân în continuare în evoluţii prin corp fizic, arătând rezidenţilor (care sunt în corp astral) modul elevat, tolerant şi chiar sacrificial prin care ei se comportă exemplar cu toţi evoluanţii de pe planetă, indiferent de provenienţa lor spirituală sau de comportamentul lor.
Pe planetă însă se află şi alte grupuri de ajutători: mai evoluaţi faţă de sistemele piramidale, au o structură mult mai complexă, dar datorită faptului că sunt mult mai obişnuiţi cu comportamnete elevate şi nu provoacă greutăţi evoluanţilor, nici măcar în perioadele de cea mai joasă vibraţie planetară, nu vom detalia acum asemenea structuri. Este necesar să cunoaştem toate acestea, în cadrul acestui subiect pe care îl dezbatem acum, privit prin prisma greutăţilor de trai pe care în primul rând piramidalii le au în perioadele în care numai munca manuală şi comunicarea verbală - cu regim foarte sărac de exprimare, conduc la relaţii pline de confuzie şi, de aici, reticente, creatoare de frică, agresivitate, intoleranţă. Diminuarea vibraţiei medii planetare, datorată în primul rând pierderii capacităţii înalt-vibraţionale a tuturor fluxurilor de materii şi energii din circulaţiile fluidice locale (adică din zona I a universului), conduce la diminuarea treptată a vibraţiilor corpurilor de manifestare a spiritelor. Fluxurile de filamente materiale formează corpurile de manifestare, prin alipire strânsă în fluxurile hrănitoare de energie radiantă ale spiritelor care care formează corpurile, energie radiantă care le hrăneşte în continuare, le întreţine funcţionarea şi prin care, astfel, spiritele întrupate se manifestă confirm experienţei lor de întrupare. Corpurile îşi diminuează treptat vibraţia, după cum se diminuează vibraţia fluxurilor. Spiritele trebuie să facă faţă unor astfel de corpuri, cu comportamentele lor cele mai bune pe care le pot avea. Lucru care este foarte greu, iar noi ştim bine acest lucru, acum.
Cu timpul însă, filamentele pierd din ce în ce mai mult din stratul lor superior de energie compactizată, fără însă să se destrame. Dar acest fapt - datorat trecerilor repetate a fluxurilor de filamente prin corpurile de manifestare a spiritelor - conduce la diminuarea treptată a vibraţiei înalte pe care ele au avut-o iniţial, în circulaţia lor de la o zonă la alta a universului. Ceea ce conduce, în continuare, la diminuarea generală a vibraţiei zonale şi subzonale: în subzonele cu vibraţie generală mai mică, diferenţa între cea mai înaltă şi cea mai joasă vibraţie medie subzonală este destul de puternică pentru ca creatorii conştienţi - acolo unde ei există - să o conştientizeze şi să-şi dea seama de consecinţele puternice asupra creaţiei lor, asupra comunicării lor şi relaţionării dintre ei.
Grupurile piramidale chiar asta urmăresc, căci vibraţia mediului ambiant conduce la scoaterea din memoriile latente ale corpurilor lor de manifestare, ca urmare a impulsurilor lor asupra spiritului însuşi, a comportamentelor pe care le-au avut sau le-au văzut la alţii, în alte perioade de evoluţie proprie. Este momentul în care însă rezidenţii se retrag, căci dacă ar sta în asemenea perioade în preajma bazalilor piramidali şi a grupurilor asociate lor (cele despre care discutam că au comportamente exacerbate) ori le-ar dăuna grav prin neputinţa suportării comportamentelor lor exacerbate, ori ar excerba şi mai mult comportamentele celor echilibraţi, provocând o reacţie în lanţ a tuturor grupurilor superioare lor. Evoluţiile regresive nu urmăresc scoaterea din subconştient a tuturor celor cunoscute de spiritele care au multă cunoaştere la nivelul lor de evoluţie activ-uman azi, pe Pământ. Doar pe măsura evoluţiei lor progresive, pe măsura înălţării lor în calitatea comportamentelor, în manifestările lor generale de înaltă vibraţie, ele vor reveni în călătorii regresive la nivele vibraţionale mai joase decât punctul în care se află acum Pământul, căci numai în acest fel îşi pot suporta propriile neputinţe, în acest prim plan al evoluţiilor lor. Doar evoluţiile secundare şi centrale focalizează spiritele pe un comportament echilibrat în orice punct al universului.
Revenind la diminuarea vibraţională a zonei în care ne aflăm, la impactul puternic al ei asupra simţirilor şi comportamentelor umane, să remarcăm faptul că ultima glaciaţiune a creat o cădere vibraţională a planetei, pe care totalitatea spiritelor umane - în calitate, aşadar, de creatori conştienţi aflaţi la întrupare pe Pământ - nu au mai avut putere suficientă să o susţină, ridicând-o prin lucrare specială: aşa cum au putut realiza o astfel de lucrare la punctele, momentele vibraţionale asemănătoare, pe care umanitatea le-a trăit anterior. În acel moment, vibraţia planetară fiind foarte joasă, corpurile umane nu au mai putut suporta viaţa, vibraţia şi lucrarea de tip mental. Civilizaţiile pământene, reunite în acel moment în acelaşi cuget, în aceeaşi simţire înalt-conştientă, au fost de acord, pentru a nu distruge viaţa de pe Pământ, să renunţe la corpurile specifice creaţiei materiale; corpurile au fost în mod conştient abandonate şi numai ajutătorii secundari şi centrali au rămas să ducă rasa umană dincolo de glaciaţiune. Generaţiile de urmaşi care s-au succedat au creat o subrasă generală, cu corpuri specifice creaţiei manuale: având structuri care şi-au mărit substanţial densitatea, fără să creeze o implozie a ţesuturilor, ci doar prin compactizare puternică. Astfel ele au putut fi în stare să folosească, pentru creaţia necesară susţinerii vieţii lor, structuri materiale dense, planetare: piatră, pământuri, metale, lemn, os. După crearea acestor noi populaţii, cea mai mare parte a trăitorilor de dinainte de glaciaţiune (potop, după alte versiuni de percepţie planetară) s-au retras, la rândul lor, din întrupare.
Subrasa avea două tipuri generale de corpuri fluidice, care au menţinut două rase principale, la fel ca şi înainte de ultima glaciaţiune: lemuriană (asiatică) şi ariană (euro-tibetan-africană): cu corpuri fluidice în formă de aripi (sau pagodă) pentru asiatici şi cu corpuri fluidice în formă de ciupercă pentru rasa ariană.
Corpurile ariene oferă masivitate oamenilor, în timp ce rasa lemuriană oferă fragilitate. Funcţia de acest fel a corpurilor echilibrează înclinaţiile speciale ale grupurilor piramidale întrupate: corpurile ariene - pentru spirite care nu au înclinaţii de folosire a corpurilor lor fizice - oferă impuls de obişnuire a folosirii lor; este unul dintre lucrurile pentru care ele au venit aici de fapt, cu tot alaiul consecinţelor lui.
Corpurile lemuriene, fragile, constituie impuls de echilibrare pentru spirite impulsive şi agresive, care sunt astfel impulsionate la creaţie fină mult mai mult decât la activităţi puternice. Şi ştim bine azi că în acest fel s-au creat civilizaţiile europene şi cele asiatice, chiar dacă toate la un loc au trecut prin etape de folosire intensă în construcţii a corpurilor lor fizice. Vom studia felul în care fiecare tip de astfel de construcţii s-a desfăşurat în teritorii, cu specificităţi după înclinaţiile naturale şi cele oferite de particularităţile corpurilor spiritelor întrupate şi manifestările lor, prin ele.
Aşa cum am mai spus, fugitiv, în alte studii, mai există o a III-a rasă, după particularităţile corpurilor fluidice: rasa toltecă (după sunetul original din perioada formării acestei rase: toltlecă) specifică populaţiilor nord- şi sud-americane. Este o rasă metisă, care îşi trage originea din celelalte două rase principale, în perioadele de vibraţii planetare de frecvenţă înaltă, a cărei creare a fost necesară întrupării grupurilor de ajutători puternici centrali şi secundari. Fiecare rasă a avut totuşi întrupările ei de ajutători, dar în grupuri relativ mici, pe continentele cu extinse populaţii umane; astfel de ajutători nu trebuiau să influenţeze populaţiile, ci doar să le ajute, atunci şi acolo unde era cazul. Pe teritoriile Americii de Sud, în rândul populaţiilor toltlece, s-au întrupat întotdeauna, înainte de ultima glaciaţiune, numai ajutători secundari şi centrali: marii ajutători şi echilibratori ai tuturor populaţiilor pământene - fie ei oameni sau alte populaţii spirituale din biosistemul planetar.
Toate aceste explicaţii trebuie să conducă la înţelegerea varietăţii spiritelor care sunt întrupate acum pe Pământ şi în preajma lui, o bogăţie uriaşă de forme de profil spiritual, de profil de evoluţie spirituală. Avem mai puţine repere de desluşire spirituală după corpurile de întrupare ale unei asemenea varietăţi de spirite care evoluează actualmente pe Pământ. De multe ori astfel de corpuri pot induce mult în eroare o cercetare profund-spirituală, căci prin corpuri asemănătoare se manifestă spirite foarte diferite din punctul de vedere al evoluţiei lor.
Corpurile oamenilor echilibrează însă mult înclinaţiile particulare ale spiritelor, astfel încât, chiar dacă azi vedem diferenţe mari între modul de manifestare al populaţiilor umane, subconştientul nostru surprinde amănunte care deosebesc profund grupurile de evoluţie diferită, chiar dacă corpurile sunt obişnuite, comune unor populaţii standard: europene, orientale, africane, nord- sau sud-americane, etc. Înţelegerile sunt, de asemenea, îmbinarea celor pe care popoarele cunoscute manifestă în mod particular în viaţa curentă: agresive, leneşe, echilibrate, cu înclinaţii către corectitudine (dar unele agresive, altele mai tolerante) sau nu (şmechere, inflitrante), concurenţiale sau spirituale. Comportamentele ar fi însă mult mai radicale dacă nu ar exista echilibrările corporale, iar istoria s-ar fi scris de la început cu totul altfel - şi nu mai echilibrat, în orice caz.
Ceea ce este important din acest punct de vedere ţine de impactul vibraţiei compoziţiei filamentare energo-materiale a universului asupra complexului spirit+corp-de-manifestare. Fluxurile de materiile şi energii sunt cele care formează, prin compactizare în radiaţia spirituală, corpurile de manifestare, iar mai departe complexul sistem-corporal+fluxurile care îl traversează permanent determină manifestarea spiritului şi îi influenţează creşterile de putere energetică interioară. Este foarte important, în acest context, aspectul: particularităţile de vibraţie a fluxurilor, în primul rând, care se prezintă în faţa marilor structuri universice, care le atrag şi le folosesc în continuare. Astfel de particularităţi pot fi percepute, diferenţiate de la o perioadă de timp la alta şi, prin prisma experienţei generale pe care spiritele umane o au deja bine consolidată (chiar dacă, la un moment dat, activă doar subconştient) îi pot fi bine înţelese devenirile mai departe, în viitor. Una dintre aceste particularităţi este acea radiaţie luminiscentă a fluxurilor energo-materiale, care oferă un anumit tip de luminozitate cosmică şi radiaţia luminiscentă a structurilor (mari şi mici) ale universului. Toate la un loc influenţează manifestările spiritelor, în fluctuaţiile lor de vibraţie specifică mişcărilor proprii şi circulaţiilor universice.
Fenomenul de diminuare a vibraţiei medii a universului este un fenomen natural până la măsura în care coordonatorii de evoluţii îl lasă să se desfăşoare: până la o limită oricum superioară celei care nu afectează definitiv nici monadele din interiorul filamentelor - care îşi pierd doar puţin din vibraţia exterioară, nici spiritele care se folosesc de corpuri formate şi hrănite de ele. Este totuşi o valoare mult diminuată comparativ cu cele anterioare chiar de la ultima glaciaţiune încoace, fără să mai discutăm despre valorile foarte înalte, cunoscute de oameni înainte de acestă ultimă glaciaţiune. O asemena valoare, chiar dacă nu este de loc confortabilă, este însă acceptată de toate spiritele pentru conştientizarea manifestările lor, determinate de astfel de conjuncturi. Iar astfel de conjuncturi au la bază în primul rând vibraţia joasă şi aglomeraţia planetară - cu acest segment, aşa cum am văzut mai sus, cuprinzând multe forme de evoluţii în volumul total al populaţiei umane, în astfel de vremuri aşezate pe vibraţia joasă. Vibraţia foarte joasă nu deranjează foarte mult spiritele, cât le deranjează variaţia ritmurilor planetare, stelare şi galactice, schimbările care oferă trăiri diferite de la o perioadă scurtă de timp la alta. Spiritele nu au foarte mult timp la dispoziţie pentru a se acomoda de la un tip de vibraţie la altul, de la o întrupare la alta, în condiţii sociale şi lucrative deosebite de la o societate la alta. Dar acest lucru, chiar dacă este, şi devine din ce în ce mai incomod şi mai greu de făcut faţă, totuşi are partea bună de a oferi o imagine complexă a spiritului, conform manifestărilor sale în condiţii grele, pentru care a venit în acest moment evolutiv pe Pământ. La nivele înalte de vibraţie şi la nivelul unor vieţi cunoscătoare şi relativ odihnitoare, toate lucrurile merg bine, căci spiritele umane au multă experienţă în evoluţii la nivele înalte de creaţie sau în condiţii de aglomeraţie planetară - dar cu populaţii cunoscute de ele. Sau când evoluează în condiţii de aglomeraţie locală mare, dar în locuri în care variaţiile ritmurilor planetare şi stelare sunt lente, conducând la acomodări solide şi stabile de la o perioadă lungă de timp la alta.
Greutatea resimţită insă nu este urmărită de către coordonatorii de evoluţii decât atât cât spiritele pot să-şi dea seama de greutăţile pe care le pot induce altora, în principal, prin propriile lor greutăţi de trăire. Este vorba despre neacceptarea unor situaţii neobişnuite prin care trec şi, în loc să caute soluţii pentru a înţelege cursul evenimentelor şi să participe la trecerea lor, încearcă să se eschiveze şi să profite de pe urma celor care reuşesc să se orienteze şi ei, să ofere astfel şi exemplu celor din jurul lor, cu înţelegere faţă de cosocietarii lor.
Cu cât evoluţiile sunt mai avansate, cu atât uşurinţa de urmărire a propriilor forme de comportament se manifestă mai extins, mai cuprinzător, cu mai mare profunzime. Dar cum majoritatea evoluanţilor fac parte din grupurile spirituale cu cele mai puţine forme de experienţă consolidată pentru astfel de situaţii, manifestările cele mai largi sunt cele agresive, şi auto-corectarea lor foarte greoaie, târzie sau programată chiar după terminarea ciclului de vieţi, în acel Univers Astral despre care discutam că oferă condiţii mult mai lejere de învăţătură: mai ales spiritelor aflate la începutul oricăror trepte primare de evoluţie. Adică exact acestor evoluanţi care formează azi cea mai mare parte a populaţiilor umane întrupate pe Pământ.
Există întotdeauna forme de susţinere a unor astfel de evoluţii grele, dar având în vedere în acelaşi timp şi necesităţile de evoluţie ale tuturor celorlalte spirite planetare evoluante simultan pe planetă: şi cele creatoare conştiente, şi celelalte segmente spirituale care formează în întrupările lor biosistemul complex, pământean. În cazul populaţiilor care fac evoluţie în prezent pe Pământ, soluţia cea mai bună în asemenea conjuncturi planetar-stelare este aceea de scurtare a perioadei grele, în vibraţii relativ joase, prin infuzii puternice de fluxuri energo-materiale, chiar înainte ca asemenea fluxuri să ajungă în mod natural la planetă, conform circulaţiei, împânzirii în mod echilibrat între galaxiile zonei, ale tuturor subzonelor din zonă.
Să reţinem, aşadar, că nu au loc oricum, în orice situaţii, asemenea infuzii, bazate pe atrageri de fluxuri noi de energii şi materii, de vibraţie înaltă, cu care este aprovizionată zona I, începând chiar cu barierele interzonale (barierele dintre zona I şi zona a II-a a universului). Cercetătorii care au putut studia trecutul planetei au putut să-şi dea seama, atât cât o poate face spiritul întrupat în corpuri de tip uman, că o astfel de situaţie nu a mai avut loc pe Pământ. Şi într-adevăr, între diferite întrupări generale pe planetă, rareori au loc astfel de întrupări de spirite creatoare conştiente care să parcurgă evoluţii, în perioadele de joasă vibraţie, cu ajutători în grupuri piramidale. O asemenea acţiune nu o pot realiza decât cordonatorii de evoluţii. Şi nu orice fel de coordonatori de evoluţii, ci aceia care coordonează o întreagă verticală universală: un segment local care cuprinde populaţii spirituale evoluante la toate nivelele de vibraţie, participante la toate nivelele uriaşului complex pe care îl constituie evoluţiile simultane: sisteme formate din baza lor de evoluţie (cei mai mici evoluanţi locali) până la marii coordonatori ai verticalei pe care o discutăm. Astfel de evoluţii cuprind:
- marile structuri universice: galactice cu stelele şi planetele lor, plus planetoizii şi alte formaţiuni de întrupare în corpuri comune, pe lângă stele, planete şi planetoizi;
- populaţiile spirituale intra-planetare: spirite care nu-şi pot realiza singure corpurile, dar învaţă să şi le gestioneze: planeta lor de reşedinţă le crează corpurile, iar ele le iau în primire. Pe Pământ, asemenea populaţii sunt reprezentate de toate vieţuitoarele - plante şi animale până la mamifere (exclusiv);
- populaţiile spirituale care evoluează individual, care au suficientă putere să-şi formeze singure corpuri (chiar dacă sunt ajutate, dar nu de planetă, ci de spirite ajutătoare independente: părinţi şi entităţi ajutătoare personale, astrale şi dimensionale). Pe Pământ, ele sunt reprezentate de mamifere şi oameni;
- populaţii aflate în structurile dimensionale paralele de ajutor oferit dimensiunii în care evoluează spiritele primare şi ajutătorii lor direcţi: astfel de populaţii sunt formate din spirite foarte evoluate: coordonatori de evoluţii şi spirite care învaţă să-şi formeze aici capacităţi extinse de ajutători, în toate situaţiile oferite de evoluţii, în toate zonele universului. Structurile şi populaţiile ajutătoare care activează aici sunt găzduite de spaţii universice concentrice dimensiunii în care evoluăm în prezent - dimensiunea primarilor, în care spiritele primare efectuează cele dintâi evoluţii ale lor, primele lor cunoaşteri: ale structurilor şi ale modurilor de manifestare a spiritelor în mijlocul unor astfel de structuri. Populaţiile din dimensiunile paralele (indivizi pe care i-am denumit "dimensionali" sau "entităţi dimensionale") oferă ajutor spiritelor primare şi ajutătorilor mai experimentaţi care se întrupează chiar în mijlocul lor, folosind corpurile lor). Este dimensiunea în care evoluăm şi noi în prezent, iar dimensiunile paralele cu dimensiunea noastră sunt dimensiuni exclusiv de ajutor, având vibraţii consecutiv mărite, până la o valoare care nu influenţează vizibil desfăşurarea vieţii din dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare;
- există alte universuri şi alte structuri universice care formează în continuare ceea ce putem numi verticala existenţială de evoluţie şi ajutor, până la Universul Secundar. Toate cuprind structuri de organizare Astrală (care formează Universul Astral) şi structuri de organizare Cauzală (care formează Universul Cauzal). Chiar dacă spiritele nu trăiesc simultan în toate aceste universuri în mod conştient, ele au ramificaţii de existenţă simultană - dar latentă - în toate universurile de manifestare a spiritelor primare. Iar coordonatorii de evoluţii le au pe toate în vedere, în orice moment al întrupărilor spiritelor, pretutindeni în universurile de manifestare.
Toate acestea intră în grija coordonatorilor de evoluţii şi nu de puţine ori ei intră în evoluţiile pe care le coordonează pentru a simţi direct efectele măsurilor pe care le iau, ale condiţiilor pe care le crează, pe care numai ei le pot simţi cu deosebită precizie, numai ei le pot simţi la nivelele cele mai profunde, pe care spiritele primare, şi chiar ajutătorii lor direcţi doar subconştient le pot prelua. Astfel de preluări subconştiente rămân în memoriile latente ale structurilor monadelor în forme care nu trebuie să conducă la deviaţii de la comportamentele care li se vor dezvolta în viitor: adică nici să nu se îndepărteze de la înclinaţiile lor personale, ale fiecărui spirit în parte, nici să nu dezvolte în mod exacerbat astfel de înclinaţii personale. Căci oricum înclinaţiile formate în evoluţiile primare sunt mult îndepărtate de la linia de echilibru pe care o vor învăţa ulterior, în evoluţii pe care le-am numit secundare şi centrale. Toate acestea vor avea un impact diferit asupra unor grupuri diferite aflate la evoluţii corelate pe o planetă (aşa cum este Pământul); de aceea este necesar chiar coordonatorilor să simtă, să perceapă direct astfel de forme de impact ale evenimentelor asupra spiritelor. Mai ales atunci când este vorba despre cele ce se petrec în conjuncturi planetare complexe, formate prin întruparea majorităţii grupurilor aflate în punctul (locul) zonal de evoluţie. Numai trăind în mijlocul multor segmente spirituale, ei îşi pot desfăşura simţirile, pot trage concluziile şi pot oferi exact învăţătura pe care o necesită toate segmentele deodată, şi fiecare în parte dintre cele aflate într-un asemenea loc.
Asemenea încredinţări asupra celor în curs de desfăşurare pe o planetă a creatorilor conştienţi presupune întruparea unui coordonator principal de evoluţii - nu un coordonator din interiorul verticalei spirituale planetare. Un astfel de eveniment fusese de mult timp făcut cunoscut pe multe căi. Babilonienii îl cunoşteau bine, de pe două căi; din propriile cercetări astrale, din timpul când toată lumea, pe întreg întinsul planetei, cunoştea tot ceea ce trebuia pentru a trăi confortabil, în societăţi care urmăreau binele comun tuturor oamenilor. Ei ştiau astfel bine că lumina se întuneca, şi se va întuneca în continuare până când întunecarea va cuprinde toată suflarea vieţii pe Pământ, în ape, până în străfundurile mereu luminate ale Pământului aflat între apele cerurilor... Şi încă va mai dăinui o vreme, nu foarte îndelungată, până când viaţa se va obişnui cu lumina întunecată, dar va uita de întunecimea ce i-a cuprins stările. Şi mai ştiau ei că lumea nu avea atunci să devină atât de rea, cât avea să devină după ce omul se va descoperi pe sine, mergând pe calea despărţirii de tot de semenii lui. Căci - ştiau ei bine, şi fuseseră întăriţi de zeii cerurilor şi pământurilor, ai apelor cerurilor şi apelor pământurilor, de apă şi de foc interior cu care pământurile trăiau pulsând mereu de viaţă: oamenii trebuiau să înveţe să se ajute la greu, să-şi împărtăşească mereu învăţătura, să nu-şi uite fraţii, chiar dacă mai degrabă se uită pe ei înşişi. Dar mai departe trebuiau să înveţe mereu să se despartă, să nu se lase în voia semenilor, să nu ceară semenilor lor niciodată să facă ceea ce orice om putea face: să înveţe tot ceea ce se poate face, să caute să înveţe de la orice om ceea ce nu cunoaşte, pentru ca toţi oamenii să contribuie, după puterile şi după cunoaşterile lor, la ţinerea drumului drept al întregii omeniri, atât cât va fi ea aici, pe aceste pământuri. Căci oricum vor fi cu toţii împreună în eternitate, dar eternitatea se construieşte din clipele în care toate sufletele învaţă cum să trăiască cât mai frumos şi complex împreună.
Şi pentru toată cunoaşterea Babilonului, urmaşii aveau să-i înfiereze, numindu-i de rău în fel şi chip:
- unii: nemulţumiţi că nu au cercetat, atunci când încă se mai putea în lumina înălţată, aspectele pe care viitorimea le vor crede bune, dar pe care babilonienii le ocoleau cu mare îngrijorare pentru vremurile care aveau să vină: cum să omori, cum să slăbeşti forţele unor rivali, cum să ţii în lanţurile minţii mase largi de oameni, cum să-i determini să facă ceea ce altfel nu ar fi făcut în ruptul capului...
- alţii: îi vor înfiera pe babilonieni că de la ei pornea răul în lume, fără să ştie mult timp ei înşişi, judecătorii lor târzii din vremurile viitorului, că orice bine poate să fie impurificat, poate să fie transformat într-un rău...
Dar nu într-un rău etern... Şi ei ştiau, şi sperau din tot sufletul, că atunci când cel din urmă om va şti cât rău poate face în astfel de vremuri întunecate, Domnul Luminii va veni şi va deschide vieţile, luminile, dar mai ales inimile şi minţile tuturor. Va aduce marea schimbare şi omului i se vor clătina toate încredinţările pe care şi le-a făcut în asemenea vremuri din urmă: popoarele - despre conducătorii lor, conducătorii - despre popoarele lor.
Şi vremurile au curs sub stele, pe pământurile pline şi de cele bune, şi de cele rele...
Lumea a primit un om pe care doar câţiva l-au privit la început ca pe un învăţător. Învăţătorul a adus în lume multă învăţătură şi oamenii au ales să pună învăţătura lui în fruntea lumii. Pentru că, în sinea lor, oamenii ştiu, chiar fără să o spună cu glas tare, că ea este învăţătura cea mai bună pentru sufletul şi timpul lor. Pentru viaţa, pentru adevărul şi pentru calea pe care o au de urmat. Dacă nu au puterea să o urmeze ei înşişi - o cer insistent celor din jurul lor şi se mânie dacă nu o primesc... Privesc viaţa şi o cer aşa cum a descris-o El.
Pentru ca El nu a adus o simplă utopie, aşa cum o numesc unii azi, ci a adus un ideal pe aripile vântului de lumină astrală. Marile noime vin pe aripile luminii, şi mulţi mai au de învăţat şi de înţeles corect acest lucru. Aflăm că multora li s-a croit aceeaşi legendă a naşterii, a minunilor (şi încă şi mai mari poate, pe alocuri), acelaşi parcurs sacrificial al vieţii, dar ei s-au pierdut pe plan local, şi nu pentru că cineva a hotărât asta... Iisus a fost ales conciliu după conciliu, chiar dacă puternic periat şi rărit prin prisma intereselor mărunte, dar cu „bătaie lungă", adică prin profunzimi nebănuite chiar şi de către cei care l-au ales... Prin care s-a croit, de fapt, faţa lumii...
Dar lumea a beneficiat din acel moment de marea lui Lucrare. De Lucrarea atragerii Luminii Celei Noi, Luminii Luminate, care avea să cuprindă şi să alunge treptat Lumina cea Întunecată. Diferenţa dintre un bec de 10W şi unul de 200W. Cel puţin. Dar important este să înţelegem fenomenul şi să facem distincţia. Lumea nu a devenit mai bună, dar a putut deveni astfel mai multă pe Pământ şi mai conştientă de fiinţa şi de libertatea sa. Fiecare s-a folosit de puterea conştientizată, atâta cât putea, pentru a-şi ţine liberatea. Oamenii s-au luptat din greu pentru o libertate pe care nu şi-au înţeles-o reciproc. Lumina a fost - şi este - sabia pe care Iisus ne-a adus-o, ne-a dat-o. Cu această Lumină, ca şi cu o sabie, ne-am luptat din răsputeri, viaţă după viaţă, până în ziua de azi. Şi mai avem încă un pic de luptat.
Obişnuiesc să spun că, dacă nu ar fi fost Iisus să vină, să-şi facă această lucrare, unică în toate vremurile pe care le-a trăit omenirea pe Pământ, azi noi nu am fi fost în faţa unui computer, beneficiind de toate cele pe care le avem azi. Dar şi de cele pe care nu le avem...
Lumina cea Nouă, Lumina Albă, Lumina Christică a adus un ajutor uriaş în primul rând oamenilor simpli din orice generaţie pământeană. Căci ei, în profilul lor spiritual, au cea mai grea sarcină de destin: să efectueze sarcini de lucru, de muncă cu corpul fizic, în condiţii grele de trai, pe care însă, din nefericire, semenii lor le-au făcut şi mai grele. Trebuiau să trăiască în austeritate cu toţii - aşa s-au aşteptat - şi au trăit în mizerie. Trebuiau să ştie că există şi aşa ceva în lume, şi pentru această diferenţă: dintre austeritate şi mizerie, oamenii au luptat şi au muncit în vremurile grele din trecut. Azi trebuiau să fi terminat de mult cu acest anumit fel de austeritate şi să ajungă la echilibru. Pentru asta au venit pe Pământ, pentru asta au fost ajutaţi: în majoritate, oameni care nu au puterea să se întrupeze deocamdată decât ca creatori conştienţi, care să consolideze munca lor la toate nivelele de vibraţie - de lumină, în fond: de sunet şi lumină - pe care le poate asigura un loc din univers, aşa cum este Pământul.
Pentru ei - chiar dacă, de fapt, pentru toţi, pentru toate vieţuitoarele, pentru pământuri, pentru cerurile nevăzute, sprijinitoare şi nepieritoare - Iisus a venit, a muncit, a luptat în felul său şi a murit. Şi a înviat. Şi s-a înălţat la ceruri, acolo de unde a venit şi acolo unde îi este locul.
Întrega sa lucrare a urmărit readucerea rapidă a omenirii la nivelul de conştientizare a omului străvechi, a omenirii de tip străvechi (Adam - omul cel vechi): după corpurile sale şi după experienţa cu care îşi folosise în trecut corpurile pentru cunoaşterea planetei, în scopul dezvoltării creaţiei lui materiale mentale, în acest loc din univers, omul cunoscător, omul dornic de cunoaştere, dar şi dornic să ajute, să conserve legile naturii, chiar dacă îi trec multe prin cap şi de multe ori ajunge să nu se poată concentra la toate. Dar Adam-omul cel vechi trăia în vibraţia aceea foarte mare, care însă se putea reîntoarce repede, dacă era ajutată. Şi acea vibraţie fusese cândva nemulţumitoare pentru mulţi oameni, căci oricât de înaltă ar fi fost vibraţia medie planetară comparativ cu ceea ce cunoaştem azi, ea tot era mică pentru mentalii înaintaţi, veniţi pe Pământ din toate părţile universului. De aceea evoluţia pământeană a omenirii fost o experienţă bună, complexă, îmbogăţind cunoaşterea şi aplicarea ei în acest punct al universului. Mai departe, oamenii au învăţat (şi vor învăţa în continuare) să nu mai dea înapoi din faţa muncii de orice fel, mai ales pentru cei care au ajuns la nivele înalte de evoluţie în zonele II şi III ale universului. Pentru oameni, greutatea cea mai mare a fost acceptarea muncii brute, chiar dacă au experienţă multă, ca spirit întrupat, în multe laturi ale creaţiei materiale. Este experienţa de a nu se mai feri, îndepărta, de austeritate, de mizerie chiar, ci a căuta să o înlăture şi să curăţească locul de trai, să aducă înţelegere celor care nu ştiu - nu neapărat că nu vor - să găsească modalităţi de curăţire şi de menţinere a curăţeniei, în ciuda greutăţilor vieţii. Acesta a fost subiectul cel mai greu al multor evoluanţi care au trăit pe Pământ în vremurile trecute. Mereu vine rândul la viaţă pentru alţii de acelaşi fel, care trebuie să-şi descopere puterile de a ajunge să facă multe lucruri deosebite, în ciuda faptului că se nasc în sărăcie, în neputinţe de tot felul. Ei pot să facă azi orice, tocmai pentru că vibraţia planetară îi ajută. Energiile care au fost atrase de Iisus în timpul vieţii sale şi a efortului de a-şi trăi ultimele clipe, a fost continuat de eforturile comune ale multor alţi puternici ajutători întrupaţi în acelaşi timp cu el, şi apoi mult timp după el, până ce fronturile energo-materiale s-au apropiat în mod natural, urmând şuvoaielor care erau atrase mereu de ajutătorii întrupaţi: cei pe care îi numim moşii (străvechii) popoarelor lumii, şi cei pe care îi numim sfinţii, martirii tuturor popoarelor - nu numai cei ştiuţi, recunoscuţi azi în scrierile creştine.
Fiecare lucrare făcută de Iisus în timpul vieţii, de la ceea ce numim rugăciune - făcută de el până în clipa morţii - şi până la marile minuni - dar şi altele, mult mai mici, neînscrise în textele vehiculate azi - a constituit atragere de uriaşe fluxuri de energii de foarte înaltă vibraţie - singurele pe care el le putea vehicula, prin corpuri create în aşa fel, încât ele să poată vehicula numai astfel de fluxuri de foarte înaltă vibraţie, pentru o asemenea lucrare.
Întreaga trăire umană actuală, în care se conturează din ce în ce mai mult, mai repede, mai bine, identitatea umană, întăreşte, particularizează şi adânceşte conştienţa noastră către dimensiuni superioare ale conştiinţei înălţate, către căutările sublimului pe calea Luminii.
Este adevărata Cale a diversităţii în unitate, după Calea Adevărului adusă cu bucurie de însuşi Făuritorul suprem al acestui plai, a acestei guri de rai - aşa cum frumos spune românul !! suntem crescuţi cu nesfârşită dragoste, într-o Casă făurită cu drag, strălucitoare prin tot ceea ce ni se oferă de către toţi Făuritorii: Lumina, Sunetul, Parfumul, Spiralele infinite ale vibraţiilor înalte, Mlădierea spaţiilor vaste ale Creaţiei Supreme, şi nu în ultimul rând Sacrificiul, Altruismul, Compasiunea... într-un cuvânt: Iubirea universală şi eternă!!

De două mii de ani Iisus ne spune, cu bucuria pe care mulţi nu au înţeles-o în vremea lui, dar ale cărei timpuri sublime începem să le simţim noi, acum:
BUCURAŢI-VĂ !! ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR ESTE APROAPE !!

16 comentarii:

Anonim spunea...

Desi Isus a venit sa ne arate Lumina si Puterea cu care Creatorul ne-a inzestrat,la plecarea noastra de Acasa,religia crestina promoveaza ideea de nimicnicie si pacatosenie a omului.Orice ai face,te-ai nascut pacatos,si pentru asta trebuie sa suferi si sa ceri indurare,toata viata. Isus a venit sa ne imputerniceasca si ne arate directia de dezvoltare a fiintei umane.Pacatul,greseala sunt aspecte ale experientei umane,din care omul invata.Isus nu a venit sa ne ierte pe noi pentru pacatele noastre,ci sa ne invete sa ne iertam pe noi insine pentru ceea ce consideram ca am gresit.Ar trebui sa ne indreptam atentia catre mesajul lui despre toleranta,nonjudecata,egalitate in fata lui D-zeu,si nu pe suferinta lui fizica.Vinovatia pe care biserica a pus-o in carca omului nu il va scoate la Lumina ,din contra,il va inabusi.Isus a vrut ca oamenii sa devina din ce in ce mai constienti de Divinitatea lor.Cand urci pe scara constientizarii ,te luminezi din ce in ce mai mult.La asta ajuta un Invatator,la Lumina-re,nu? Gabriela.

Cristiana spunea...

Draga Gabriela, mi-au încălzit sufletul cele scrise de tine mai sus!! "Lumina-re"... ce frumos!!!
Asa cred si eu, privind cele petrecute, mai ales ca "împăcătoşirea" lumii nu are fundamentul de cădere, si mulţi cred cu tărie astfel că atlanţii sunt de vină de căderea "din rai" a omenirii, lucru care nu este câtuşi de puţin adevărat, şi pot să descriu (şi voi descrie!!) într-un milion de detalii cum s-a străduit lumea atlantă să protejeze prin sacrificiu personal întreaga fiinţă a planetei noastre, pentru vremurile grele ce aveau să vină, din perspectiva lor.
Daca aspectul căderii poate avea şi o parte pozitivă - ponderarea agresivităţii umane în vremurile de după glaciaţiune - exacerbarea folosirii lui pentru a supune mintea şi inima omului este ceea ce constituie marea durere pe care o parte a lumii a trebuit s-o suporte, şi o suportă în continuare, din nefericire. Noroc că numai o parte; dar cealaltă mare parte crede în karma - altă noţiune care, generalizată fără un fond sănătos, conduce şi ea la excerbări cu care începem să ne confruntăm şi noi, creştinii. Următorul articol pe care îl pregătesc se va ocupa despre metempsihoză - altă generalizare care poartă elemente de adevăr, dar trebuiesc folosite cu echilibru. Chiar dacă cunoaşterea are lacune şi confuzii, tocmai de aceea trebuie să fim rezervaţi în generalizări. La fel ca şi căderea în păcat... este intr-adevăr o staţionare de multă vreme în agresivitate şi distrugere, este foarte adevărat, dar de aici până la ceea ce s-a ajuns... greu de suportat..
Cu toate acestea, chiar asta vreau să punctez, şi sper să se înţeleagă mai bine în timp: mare parte din cei care formează acum populaţiile umane fac parte din grupurile spirituale cu cea mai mică experienţă de viaţă în astfel de perioade grele planetare. Nu poţi cere unui copil să facă ecuaţii diferenţiale, nu??!! Dar copilaşul creşte, va face şi asta până la urmă!! Lipsa de plăcere de muncă, de creaţie, furtul de multe feluri (!!) şi inducerea fricii sunt tare spirituale foarte grele ale omenirii, din care se trag multe alte greutăţi. Avem insă dreptul să ni le cunoaştem pe toate - de la cele mai grosiere, la cele mai fine. Pentru asta suntem aici, să ni le cunoaştem, să ne ajutăm să ne dezvoltăm tot ceea ce poate fi creativ, moral, corect. Dacă nu în timpul vieţii, atunci după terminarea ei, şi acesta nu este puţin lucru. Vom mai discuta despre astfel de aspecte, căci Lumina aceasta ne va deschide mult tuturor sufletele şi minţile deopotrivă!!!

Adrian spunea...

E o imagine minunata,cea ce am ajuns sa numesc holistica si verticalitate,insa dincolo de constientizare,de construirea unei imagini structurate,exista cea ce numim Stare,adevarata realitate a spiritului.Cuvintele genereaza imagini,imaginile se transforma in stari,cu care spritul se hraneste.si in sens invers,din Stare,din Lumina,din Spirit,plasmuim forme si imagini,care condensate devin cuvinte, si tot asa.La nivel de evolutie, si aici ma refer la acei bazali cu putina experienta in anumite nivele de vibratii,au o calitatae pe care o folosesc din plin,si anume mimetismul.Daca seful,preotul ,medicul,politicianul sau orice altceva ales ca model exterior le ofera o imagine acceptabila si demna de urmat,prin mimetism si acceptare aceste entitati evolueaza,dar cum puterea exemplului personal la acest nivel este discutabila.si consecintele sunt pe masura.In noua paradigma sunt tot mai multi invatatori care ofera o alta imagine,iar atunci cind sistemul nu mai ofera un sens viabil,nu vine cu solutii,cu bucurie aceste entitati accepta un nou exemplu,un nou mod de viata,si mai ales solutii simple la cea ce ei considerau situatii de nerezolvat,asa zisul cerc vicios.Lucrurile,chiar daca sunt complexe prin infinitatea de posibilitati pe care o are fiecare situatie,fiecare cimp vibrator,se rezolva prin simplificare,nu prin noi si noi concepte si constructii mentale,care focalizeaza perceptia si duce tocmai la pierderea amplitudinii,a holismului.De accea, cei care vor schimba paradigma,se vor prezenta ca niste neica nimeni,fara atribute sau statut,insa cu solutii simple la tot cea ce omenirea considera de nerezolvat in contextul vechii paradigme.Si acum,ce este de facut?nimic deosebit,nimic spectaculos,acceptare si intelegere,respectiv Iubire,si aceste comunicari care ne aduc in rezonanta si in aceasta situatie de a impartasii.

Anonim spunea...

E prima data cand comentez ceva la blogul tau cu toate ca il citesc de mult.Ce vreau sa zic e ca articolele tale au un iz de talk show politic, adica lung, foarte lung din care la final datorita imensitatii lor si stilului in care e prezentat cu greu ramai cu ceva in minte. Nu zic asta pentru a te ataca, Doamne fereste, doar ca un mic sfat, daca mi se permite. In rest tot ce pot spune este ca ceea ce scri aici si impartasesti cu noi e un lucru frumos si minunat, datorita oamenilor ca tine noi, restul avem ce invata. Cu bine si imi cer scuze daca am zis ceva deplasat.

Cristiana spunea...

Buna!! Nu este nici o suparare. Inteleg bine ceea ce simti, si cred sincer ca sunt multi care simt acelasi lucru. Stiu ce va cer si multumesc lui Dumnezeu ca totusi nu renuntati, ca faceti efortul despre care spuneam in alt comentariu ca putem sa-l facem cu totii. Ca a venit vremea sa stim ca putem.
Chiar daca prin asta nu castigam nici un ban...
Ceea ce castigam ramane in simtirea fiecaruia dintre noi. Este o experienta. Poate ca este mai mult decat atat.. Nu sunt eu in masura sa spun mai multe.
Si mai este ceva. Stiu ca este greu ceea ce scriu... nu pentru ca ar fi greu, ci pentru ca am pierdut de mult mare parte din cunoasterile pe care, cu siguranta, cu totii le-am avut candva... Recuperarea este grea, stiu...
Incerc sa fac o baza de date pentru ca sa ma intelegeti de ce am si eu, asa cum am fost invatata si sunt permanent, o astfel de intelegere asupra lumii, atunci cand si eu as putea sa raman o revoltata de lumea in care traiesc. Sa nu fiu inteleasa gresit, si eu ma revolt - tot timpul inca!! - dar ma linistesc repede, intelegand de ce se petrec lucrurile asa, intelegand dreptul legitim pe care il primim aici, pe Pamant, sa ne comportam asa cum cum o facem...
Stiu, si eu incerc sa remodelez la infinit (ei! nu chiar!!) toate cele pe care le scriu pentru voi (si pt. mine, caci scriind mi se adancesc perceptiile, descopar mereu noi si noi lucruri pe care le impartasesc cu voi cand mai vine timpul, dupa ce studiez cu atentie astfel de noi aspecte). Acum remodelez la blogul Bucuria Cunoasterii, pentru ca acele sinteze despre evolutiile monadelor sa fie mai explicite, caci totusi am crezut ca fac bine punand deocamdata sintezele care reprezinta lucrari de mare amploare. Dar trebuiesc putin periate!! Va veni si timpul sa fie totul mai usor. Dar nu si mai putin. Sa scrii cam 50 de carti pe care le am deja - doar sa le introduc in PC... nu e putin... Ele raman, voi le cititi daca vreti, cand puteti. Pentru unii este material de studiu, de aceea trebuie sa fiu precisa si atat de corecta cat pot in fiecare moment. Cand descopar ca am facut o confuzie, cand stiu bine ca nu am studiat ceva indeajuns - va spun fara intarziere. Se va putea vedea ca am scris in studii foarte ample toate confuziile pe care le-am facut eu insami si felul in care am descoperit ca ceea ce aveam era confuzie. Am studiat felul in care apar confuziile, cum sunt alimentate si ce consecinte au in cunoasterea noastra. Iar cand scriu pentru cineva - scriu de fapt pentru toata lumea, printre care sunt oameni care au propriile lor viziuni pe care nu si le inteleg deocamdata. Scriu ca sa ne intelegem evolutiile, sa intelegem cat de elevati suntem, chiar daca este greu de crezut. Chiar despre acest lucru va scriu acum. Scriu si eu, la fel cum o fac si altii, pentru vremurile foarte apropiate care vor veni, si toata omenirea va vedea trecut, prezent si viitor sub o alta forma: si nu ii va parea de loc rau ca a trait intr-o astfel de lume....
Sa auzim de bine!!

Adrian spunea...

Da,asta este inca o problema de autoducatie.Pe moment, primul impuls este de a reactiona la diferiti stimul ,apoi,prin constientizare,prin liniste, prin vibratii inalte,intelegem de ce si pentru ce,si anumite actiuni pur si simplu isi pierd rostul.Niciodata nu putem realiza o problema plasindu ne la un acelasi nivel cu ea,lucrurile sunt mai simple de sus in jos.

Cristiana spunea...

Adrian, sunt de aceeasi parere cu tine in ceea ce priveste autoeducatia.
Cu problema plasarii la alt nivel, pentru a simti si intelege problemele - da, am citit si eu, am simtit ca este asa, in linii mari, lucrurile par a se simplifica si par a fi mai simplu de rezolvat. Pana cand am constientizat ca, daca te plasezi mai jos - intervine ori necuprinderea (de aici ori adularea, ori lipsa de interes) ori - pentru ca nu avem suficienta cunoastere - castigam ansamblul, dar pierdem amanuntul. Entitatile mari se pot plasa la nivel superior PENTRU CA ELE CUNOSC TOATE AMANUNTELE SI SUNT DESCHISE CATRE ORICE FEL DE CUNOASTERE SI SIMTIRE, ceea ce omul... mai rar...
Un om batran si intelept mi-a spus ca punctul se pune pe "i" si nu in alta parte... Mi-am dat seama ca e mai multa dreptate in ce spunea el, dar pentru asta trebuia sa ma apropii de fiecare om care era in viata mea. Ceea ce nu facea parte din educatia mea. Educatia aceea spunea sa stau cat mai departe de probleme ca sa nu am si eu, la randul meu, probleme... Nici in ziua de azi, generatia parintilor mei nu ma prea intelege, cel putin cei din jurul meu. Cred ca ideea cu plasarea in alta parte face parte din setul de paradigme ale generatiei trecute pentru mine personal.
Din momentul in care m-am plasat exact in interiorul problemei, langa fiecare om si langa problema fiecarui om, totul s-a schimbat. Si asta in bine, si apoi in foarte bine. Dar trebuie sa ne asumam niste riscuri - ceea ce nu e de loc comod... Noi cand spunem "simplu" intelegem de fapt, de foarte multe ori, "comod"...
Am invatat ca, daca vreau sa ajung sus, nu pot s-o fac decat simtind bine ce este jos. Numai atunci cred ca l-am inteles, chiar si partial, pe Iisus. De ce a venit, cand, ca sa se rezolve ceva, putea foarte bine s-o faca si de sus. Cand am simtit asta (la mine a fost chestie de simtire, nu de minte - si intelegerea a venit imediat apoi), am simtit ca se formeaza o baza de la care nu stiam ce anume sa pornesc. Cand am invatat despre ajutatori, mi-am dat seama ca acea baza imi fusese de cel mai mare ajutor pentru intelegerea intregului complex de ajutor prin care se opereaza la nivelul nostru. Unii spun ca structurile de ajutor sunt prea complicate. Eu spun ca nu am ajuns nici 1% sa cuprind din tot ceea ce este DOAR la nivelul Pamantului !!!
Lucrurile nu sunt de loc mai simple, privite de sus in jos, sunt coplesitor de complexe desi, prin abstractizare, avem sansa sa le intelegem. Avem impresia ca totul e simplu pentru ca nu stim ce exista - oriunde. Si pentru Pilat a fost simplu. Si pentru preoti a fost simplu sa scape in cateva zile de Iisus. Nu stiau si nu acceptau nimic... sau, ma rog, doar ceva, legat de interesele lor. Ei si-au rezolvat problema, plasandu-se inafara ei. Dar cred ca tocmai pentru a nu face aceeasi tumba ni se spune sa nu fim superficiali si orgoliosi.
Mai vorbim!!!

Cristiana spunea...

Imi cer scuze, Gabriela, pentru intarziere cu raspunsul, trec printr-o perioada mai plina. De scris - scriu pe apucate, pic cu pic, dar o sa intru in normal in cateva zile.
Si eu sunt de acord cu tine, chiar voi pune in discutie din nou acest subiect, dupa ce voi prezenta elemente de profil spiritual si modul in care intuitiile omenesti extrem de puternice formeaza si corecteaza mereu drumul momentan pe care fiecare dintre noi isi perfectioneaza aspectele cerute de evolutia sa.
Am cautat sa pun accent in acest articol pe aspectul mai putin inteles al radacinilor incapacitatii de concentrare in contextul pamantean actual. Cred ca cerintele otova ale scolii de azi arata incapacitatea organizatorilor de a se apleca asupra cerintelor reale ale societatii. Si astfel copiii sunt adusi cu forta la nivelul adultilor, intr-un fel de sclavie in care "biciul" este propozitia "Fa asa, ca asa e bine!!" Care bine... al cui bine... In fine, sa intelegem neputintele si sa credem ca totusi aceasta perioada foarte grea pamanteana nu este o cadere, ci o revelatie. Cred ca Revelatia, Apocalipsa o traim permanent... Doar ca la sfarsit vom avea intregul tablou in fata. Deocamdata invatam ca nu trebuie sa aducem omul la nivelul nostru, ci ca ar trebui sa ne aplecam catre cerintele lui, sa ne ridicam sau sa ne coboram la cerintele lui profunde. Daca omul primeste cu adevarat ceea ce necesita, atunci avem de-a face cu un ajutor real. Scoala pamanteana de acum este o scoala de ajutator, iar invataturile sunt foarte speciale... Intelegem ca invatam sa ajutam, primim si oferim ajutor echilibrat, dupa necesitatile reale ale omului, dupa ceea ce simte el in fiecare moment al vietii lui. Toate sunt lasate sa curga in acest fel pentru a invata sa ne raportam si la cel care ne invatat, si la cel care primeste de la noi invatatura. Si toate se impletesc in noi, se aseaza si in final ne ofera rezultatul: ce trebuie sa facem ca sa mergem mai departe.
"Scoala" straveche si cea a viitorului sunt doua notiuni care au doar vagi aduceri cu ceea ce traim azi. Cred ca o sa-ti placa ceea ce voi scrie despre "scoala" lemuriana si, mai tarziu, programele atlante de invatatura... Care dovedeau o profunda cunoastere spirituala a populatiilor, a necesitatilor reale in fiecare moment al vietii omului. Rezultatul pe care il vom constientiza va fi felul in care am avut puterea de a ne ridica la nivelul acela, avand toata invatatura in noi, intuind-o mai mult sau mai putin, trebuind sa tinem cont de corectiile care ne vin mereu. Ne e greu numai pt. ca miscarea inertiala ne smulge din obisnuintele noastre, din rutina. Cred ca nu ne plac corectiile decat in masura in care le aplicam noi!!
Gata, acum zbor la munca!! O zi minunata iti doresc!!
Tuturor voua, la fel!!

Adrian spunea...

Cu scoala avem parte de o criza personala,in clasa in care se afla Andrei exista focar de scarlatina intretinut cu sadism si incostienta atit de scoala cit si de o familie,parinti ale unui copil care intimplator?sunt pocaiti,si au acea doza de fanatism si incostienta tipica.Nu e vorba de boala in sine,pe noi ne atinge mai greu,cit starea mentala de boala intretinuta constient sau nu,ceva de genul,lasa sa suferim cu totii,si acea chestie in care se pun fleacurile si mofturile deasupra ideii de sanatate.Pe de alta parte,plasarea mai sus din punctul meu de vedere nu inseamna plasarea in alt plan,cit accea liniste interioara de dupa intelegerea furtunii,care intotdeauna rezolva probleme.Daca ma infurii sau reactionez,este acel ego,bazat pe orgolii si pe cea ce a devenit obisnuinta in acest plan,daca las linistea sa vorbeasca,se deschid noi perspective,acea stare naturala de intelegere in care nu ca te detasezi de tot,dar pui punctul pe i aflat chiar pe i,la acelasi nivel cu punctul,nu uitindu te de jos in sus la i,dar stii foarte bine aceste lucruri,aparent dialogam,in realitate scriem impreuna Cartea Vietii si sper ca in cronica sa gasim cea ce este,nu cea ce credem ca este.Sunt milioane de entitati care au deschis cartea vietii,si nu putemn decit sa ne bucuram si sa le uram succes,in calea spre Eu Sunt.

Anonim spunea...

Am citit comentariul despre scoala si despre ajutorul dat celor ce au nevoie si, intradevar, acest ajutor si indrumarile trebuie date fiecaruia in parte pe masura nevoilor sale specifice. Doar intelegand nevoile, durerile, bucuriile si aspiratiie personale poate fi aplicata o anumita tehnica de ajutorare. Omul trebuie sa-l simta aproape si cu adevarat dedicat lui pe ajutator. Asa va avea incredere in el si-l va urma. Omul trebuie sa se simta inteles si acceptat inainte a de a-si dori sa fie ajutat.
Ati observat oare ca, deseori, cautam ajutor intr-un mediu pe care-l credem potrivit pentru rezolvarea problemelor noastre, pentru gasirea raspunsurilor la intrebarile noastre, dar descoperim acolo indiferenta, superioaritate in abordare, in comunicare si chiar o atitudine care te face sa te simti un intrus?
De ce? Poate pentru ca nu exista acea aplecare catre prezenta fiecarui suflet in parte. Nu exista interesul si dorinta de ajutare ci doare de etalare a unor cunostinte, a unor exeriente. Nu exista dorinta de a impartasi si altora, de a-i ajuta sa inteleaga si ei, sa traiasca si ei asemenea experiente. Nestiuntorii sunt "neinteresanti", sunt ignorati, sunt chiar pusi pe fuga.
Aici descoperim intampinare prietenoasa, dorinta de comunicare, de ajutare, dorinta de a impartasi niste invataminte, de a imparti aceste "bunatati".
De aceea multi citesc acest blog chiar daca nu scriu aici toti.
Aici se simte caldura, prietenie, rabdare, bunavointa, toleranta.
Acestea sunt atributele unui "ajutator" si de acestea ne agatam noi, cei care cautam ajutor.
Aici am descoperit o "gazda" care ne intampina ori de cate ori deschidem usa, care ofera de fiecare data un cuvant bun si intelept si care insufla fiecarui vizitator/invitat sentimentul ca este binevenit, asteptat, dorit aici.
O gazda buna are mereu musafiri fericiti care-i vor trece pragul deseori. Pentru ca raman cu amintirea unei vizite placute si plina de foloase.

Cristiana spunea...

Doamne.. nu va imaginati ce am simtit si eu la aceste cuvinte.. Mi s-a muiat sufletul şi mi-au venit lacrimile..
Ma bucur mult ca abordarea unor complexitati de anvergura destul de mare nu ucide relatia umana dintre noi. Incerc sa scriu ca, chiar daca marii nostri ajutatori au o cunoastere uluitoare (nu sunt ingerasi mititei si dolofani care se joaca cu norisori si balonase-inimioare), relatia de iubire nu se strica. Dimpotriva, se consolideaza din ce in ce mai mult, cu cat cunoastem si noi mai multe din tot ceea ce ne inconjoara, din munca lor uriasa, dusa numai pentru binele nostru: atat de profund, incat de cele mai multe ori nu ne dam seama de acest fel de bine. Cand aflam astfel de lucruri... cum sa nu incercam si noi sa fim la fel?! Cum sa nu luptam sa fim demni de un astfel de ajutor?!
Fac si eu tot ce pot.. si tot parcă nu fac tot ce pot.. tot nu sunt multumita de ceea ce iese, tot incerc să fac mai mult şi uneori nu mai am putere sa fac nimic.. Si o iau de la capăt, incercand sa nu ma pierd cu firea.
Ma gandesc ca poate si altii ar face la fel, dar nu stiu cum s-o faca. Eu mi-am dorit intotdeauna o relatie de suflet cu cei din jurul meu, uneori (destul de des) este rastalmacita ca fiind interesata (de catre unele femei) sau sexuala (de catre barbati). Daca am pus lucrurile la punct si oamenii au inteles ca nu vreau decat sa ma port frumos, omeneste, au capatat o incredere deosebita intr-o astfel de relatie, ceea ce m-a determinat sa merg cu incredere mai departe. Increderea mi-a dat putere, chiar daca am primit si multe palme. Cred ca palmele m-au tinut modesta, si ma stradui sa raman asa. Cred ca puterea capatata netezeste drumul mai departe. As vrea ca oamenii sa inteleaga acest lucru, si iata ca da, inteleg tot mai multi oameni. Si ma bucur atat de mult!!
Inca o data, multumesc frumos pentru fiecare cuvant in parte!

Cristiana spunea...

Aoleu!! Adrian, acum imi dau seama ca nu ti-am raspuns la comentariu si as dori sa ma ierti. Ma gandeam cum sa-ti spun apropos de egou... este dupa parerea mea destul de dezechilibrata aruncarea asta impotriva oricarei exprimari a personalitatii umane. Chiar sunt multe voci care ar dori sa determine oamenii sa renunte total la personalitate. Mi se pare o atitudine de Ev Mediu, sincer, si cu tot respectul pentru alte pareri. Ca avem nevoie sa fim echilibrati in tot ceea ce facem, sa ne exprimam echilibrat personalitatea - cred ca este altceva. Daca cineva isi exprima o parere si o dorinta care nu este compatibila cu modul meu de a privi acelasi lucru, mie mi se pare foarte normal sa spun. Spun de ce mi se pare normal - dar respect parerea si dorinta omului. Daca ma obliga sa fac si eu la fel - intoarcem foaia!! Eu am respectat - sa-mi fie si mie dorinta respectata. Cred ca aici nu functioneaza ideea ca.. cine cerseste respectul este demn de dispreţ!!! Mai sunt si "vorbe" cu dus-intors!!
Ei, nu am tot ales cuvintele acum.. le-am pus si gata!! Tot alegandu-le am uitat sa postez raspunsul!! Mi-as dori sa te fi abonat la raspuns la aceasta postare si sa vezi ca pana la urma ti-am raspuns!
Toate bune tuturor!!

Anonim spunea...

Noi multumim!
Iata, cat de mare putere au cuvintele!
Si cat de putini sunt constienti de aceasta putere!
Este o putere care poate fi folosita atat in sens pozitiv, constructiv, inaltator, cat si in sens negativ, distructiv si spre ingenunchiere.
Cat de bine fac sufletului cuvintele curate, frumoase, spuse simplu, sincer, din inima!
Iar efectul este reciproc: se bucura si cel ce ofera si cel ce primeste!
Ma intrebam si eu, uneori: de ce sensul cuvintelor (sau, mai degraba, intentia rostirii acestora) este deseori interpretat? Ca sa nu cad in ispita judecatii am tras concluzia ca in spatele interpretarii stau niste mari nevoie, sta sentimentul unor lipsuri (spirituale sau materiale).
Insinuarea unor anumite intentii in spatele unor cuvinte descopera anumite nevoi si dorinte care ar fi rezolvate prin concretizarea intentiilor insinuate (si eu am zambit formuland asa, dar asa mi-a venit gandul).
In felul acesta le putem gasi "circumstante atenuante" acestor interprtari si... le putem ierta. Macar partial... Sau, chiar daca nu le iertam (ni se mai intampla, nu?) ne lasam mai putin afectati de ele.
Insa cat de bine este sa ne lasam direct si puternic afectati de cele mai frumoase, si sincere, si incantatoare cuvinte care construiesc prietenie, comunicare deschisa, impartasire de experiente, invatare reciproca sau sprijinire/ajutare la nevoie!

Cristiana spunea...

Nu m-am putut retrage sa mananc si eu de pranz acum pana nu va raspund!! Este o dupa amiaza frumoasa tare, cu discutiile acestea frumoase. Si eu incerc sa ma feresc sa spun cuvinte care nu arata intelegerea; fiecare dintre noi avem nevoi si dureri inabusite.. De aici tot felul de greutati, de neintelegeri.. Una este sa exprimam in cuvinte lumesti ceva.. alta sa simtim ca nu putem iesi din amaraciune. Si asa este, nu putem uneori, chiar daca o dorim.. Am simtit acest acest, ca nu pot sa ma rup de durere sau din amaraciune, dorind sincer acest lucru, caci tare e bine sa fie pace in suflet!! Cu toate acestea ma framantam cu durere si nu gaseam cale de iesire de acolo, din fundatura. Mi-am dat seama ca eu, care sunt cat de cat constienta de multe lucruri, nu pot.. ce sa mai cer altuia?? Cum sa nu inteleg asa ceva.. Poate de aceea, ma gandeam chiar cand am scris cele de mai sus, nu ma descurajeaza greutatile, "palmele" altora, chiar daca sufar si eu.. na!! om sunt, oricat as intelege..
Dar cum spuneam, bune sunt si ele!
Mai obisnuiesc sa spun ca.. un pumn in spate si unul in faţă ma ţine bine in echilibru!!
Mai radem si noi.. bun este râsul acesta al nostru...
Am un prieten bun care ori de cate ori povesteste cate o grozăvie ce i s-a petrecut o spune râzând (nu e râsul acela nervos, ci chiar râde!), se opreşte, iar râde.. iar mai povesteşte!!..
Am fugit, mor de foame!!
Multumesc frumos pentru toate!!

Anonim spunea...

Din ce am reusit sa inteleg, e nevoie ca uneori in o anumita zona din univers, sa zicem si unde este pamantul sa scada aceste vibratii care deranjeaza oarecum evolutia si manifestarea spiritelor, de ce aceasta nevoie de micsorare a vibratiei? A doua intrebare este de ce e nevoie sa se stranga in acelasi loc spirite mai putin evoluate, si nu plasarea lor intre spirite mult evoluate si astfel educarea lor intr-o forma mai usoara. Adica de ce e nevoie sa dau de rau cand pot sa invat ce e bine si sa nu ajung la manifestarea raului sau tocmai asta e ideea de a constientiza pe propria "piele" ca vibratiile joase nu sunt bune si a le imbratisa pe cele inalte???

Cristiana spunea...

Pana cand voi reusi sa remodelez acest articol va indrum sa cititi si ultimea postare, despre capacitatea de concentrare (2). Nu am avut timp sa remodelez articolul Lumina de Lumina (cu comngresul, cu rezolvarile profesionale si de acasa), dar facea parte din temele mele din acesta vara.
Deoarece cred ca multi cititori sunt destul de nelamuriti privind complexitatea felurilor de evolutii pe care le desfasuram (si eu, la randul meu, am fost asa, la inceputul cercetarilor mele indrumate fara incetare de ajutatorii nostri astrali), voi face o scurta nota chiar azi direct pe blog, voi face mai multe astfel de note, in functie de intrebarile dvs.
Asadar, puneti intrebari, indrumati-ma chiar dvs. prin intrebari peste intrebari, caci e destul de dificil sa pun in forme detaliate o asemenea complexitate.
Nu vreau ca oamenii sa abandoneze doar pentru ca e greu. Da, e greu, de aceea mai fac si articole usurele, dar voi da prezentare generala si prezentare detaliata cu puncte de vedere evolutioniste, pentru toata lumea, pentru momentele noastre de inceput si pentru momentele noastre ulterioare de crestere a intelegerilor.
Revin in cateva ore.