Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

luni, 27 aprilie 2009

PROTECŢII (4): DE CE?! IATĂ DE CE...

Cutremur: 5,1 grd... să fi fost 1-2 secunde... Vorbeam la telefon, bâţâindu-mă pe scaunul rotativ, trăgând cu coada ochiului (prietena să mă ierte) când la TV, când la messenger, când la mail...
În prima secundă dau să continui discuţia, trecând peste „incidentul” pământesc... dar în acelaşi timp mă loveşte în ceafă un fel de vânt rece şi ţip în telefon: „Iartă-mă! A fost cutremur şi tre s-o liniştesc pe mami!!” Zbor de pe scaun cu aerul acela rece în ceafă, şi mai zbor şi toate uşile în drumul meu... Mama, îngrozită, urla o rugăciune, dar dă să se oprească... se opreşte şi strigă: „Cristina, să ne rugăm la Dumnezeu... ACESTA A FOST DOAR PREAMBULUL!”
Plină de compasiune o iau în braţe, dar ea se scutură, continuând rugăciunea-i disperată. Însă se opreşte din nou şi se uită la mine uluită... eu aşteptam cuminte, respectuasă, să termine rugăciunea, dar ea uitase cumva s-o continue şi clipele treceau, uitându-se la mine... Respectând durerea şi groaza ei, aşteptam, dar văzându-i privirea insistentă, mi-am adus aminte că nu trecuseră 20 minute de când terminasem Omul Frumos de D. Puric şi acolo era scris ceva dumnezeiesc de-a dreptul: „La Dumnezeu nu trebuie să insişti. O cruce ajunge.” (citez din memorie)
Asta i-am spus. Generaţiei insistente. Cu respect, cu vocea moale, dar concentrată. Şi am adăugat: Dacă îţi face ţie bine, fă ceea ce simţi tu, nu ceea ce simt eu...
Dar curând a venit la mine în cameră, pendulând între frică şi mirare... Eu oare nu ştiam că acest cutremur a fost numai... preambulul la cutremurul uriaş care va omorâ milioane de oameni??!!
Serioasă, i-am răspuns: Nu, nu ştiu.
Şi dialogul a continuat:
– Ai „văzut” ceva?!
– Nu am „văzut” nimic, nu ţi-am mai spus de mii de ori că nu mă „uit”: nici în oameni, nici în pământ. Dacă „îmi vine” – spun; iar acum, în seara asta, mi-a „venit” să mă întorc acasă, deşi puteam să rămân la studiu (cu prietena cu care fusesem la mân. Ghighiu şi mă întorsesem doar de o oră şi ceva). Dar altceva nu „simt”, decât că o să fie bine.
*******
De ce nu mă „uit”?! Mă protejez şi explicaţia este simplă: când speli o rufă într-un lighean şi o scoţi din apă după spălare, o scoţi cu tot cu apa murdară. O spun cu tot respectul pentru apă, indiferent cum ar fi ea. Trebuie să clăteşti rufa, pentru ca ea să rămână curată. S-o clăteşti, s-o storci, iar s-o clăteşti, iar s-o storci. Abia atunci rămâne curată şi, trecând peste uscare, poţi s-o porţi cu încredere, cu plăcere.
Aşa este şi cu omul sau pământul. Cu orice, dar, fără să mă feresc nici de unul, nici de altul, nu dau curs curiozităţii decât în studiu, iar atunci îmi asum o muncă de protecţie, de studiu, de „clătire” (limpezire...) şi de uscare. De multe ori e greu şi nu de puţine ori rămân în suflet cu durerile omului sau ale pământului. Numim asta „amprentare”. Este cu totul altceva decât tangenţa în treacăt, chiar dacă stăm în aceeaşi casă, în acelaşi birou: activitatea curentă, lucrativă sparge frontul amprentărilor, chiar dacă ceva mai rămâne. Muncitorii care se spală după o zi de muncă, înainte de a pleca acasă, sunt cei mai avantajaţi.
La fel şi cu activitatea de studiu. Studiind omul sau pământul din mai multe puncte de vedere, amprentările se mai estompează prin registrul larg de segmente de vibraţie accesate, de la o linie de lucru la alta. De aceea este necesar, când este făcut un profil spiritual, să se studieze mai multe puncte de vedere, nu numai acela care face obiectul curiozităţii omului. Dacă omul nu este interesat decât de un singur element, cercetătorul se încarcă numai cu partea respectivă, chiar dacă este o parte bună. Dar omul nu întreabă când este fericit, ci la un necaz, la o insatisfacţie. Încărcarea este reală atunci; dacă i se spun mai multe lucruri, privind mai multe elemente, direcţii de viaţă, chiar dacă este neatent sau nerăbdător, cercetătorul trebuie să-şi urmeze cunoaşterea sa, căci numai în acest fel nu se întăreşte nici latura negativă a omului, şi totodată de protejează şi cercetătorul. Nu am înţeles mult timp acest fel de protecţie, precum şi multe alte lucruri care se petrec cu cei care nu au grijă de aceste aspecte.
Cercetătorul care se concentrează pe evenimente negative legate de populaţii are mult de pierdut, şi au mult de pierdut şi cei care îl ascultă, întărindu-i latura informativă negativă. De multe ori se speculează – intenţionat sau nu – curiozitatea sau frica oamenilor, sperand la atragerea atenţiei asupra propriei persoane a cercetătorului. Vom discuta altă dată atenţia acordată emisiunilor de ştiri negative. Deocamdată vorbim despre cei care oferă informaţii negative oamenilor, privind fenomene naturale planetare, aşa cum sunt cutremurele.
Sunt oameni bine pregătiţi, „specializaţi” în catastrofe. Prima atestare mitologică rămâne binecunoscuta poveste sfâşietoare a Casandrei. Sunt oameni care au clar-simţuri foarte bine dezvoltate pe vibraţii joase şi întăresc cu ele necazurile lumii. Destinul nu le este să le dezvolte, ci pornind de la abilitatea de a simţi – sau presimţi – evenimente dureroase, să urce treptat scara valorilor vibraţionale proprii, făcând ei înşişi eforturi, de care cu siguranţă sunt capabili, să echilibreze oamenii care nu au clar-simţuri dezvoltate, ci doar frici, temeri puternice, care au nevoie să fie încurajaţi, întăriţi să privească viaţa cu curaj, cu demnitate, ca un adevărat om. Un om – la modul general: o omenire întreagă care este puternică, dar încă nu ştie, care îşi ascunde fricile în spatele porţilor, zidurilor, armelor, sistemelor de securitate, animalelor sau semenilor cărora le speculează astfel agresivitatea. Omul care nu ştie prea mult să ofere, ci să strângă, care nu iubeşte mult munca şi îi este frică să nu trebuiască s-o ia de la capăt pentru a agonisi din nou muţimea de lucruri cu care se înconjoară.
*********
Mi-am liniştit mama, mi-am încurajat prietenii şi ne-am culcat fără ca ceva cutremurător să ne mai tulbure sfârşitul de săptămână.
Nu sunt nici eu nemaipomenit de tare (chiar mărturiseam unui prieten că... mi-e frică de şefa mea!!!) dar atâta cât pot, chiar dacă îmi tremură genunchii, chiar dacă inima se zbate în piept, mintea mi-e clară şi merg cu curaj să încurajez la rândul meu şi pe alţii. Ies în lume, vorbesc cu lumea, întăresc omul oriunde pot. Explic că simptomele de fapt sunt pur fizico-chimice, căci infrasunetele emise de activitatea puternică cu mult înainte, şi cu mult după cutremure, precum şi magnetismul puternic chiar din timpul cutremurelor determină tulburări în funcţionarea organismului nostru; de aceea de speriem când, de fapt, ar trebui să respirăm adânc şi să ne liniştim, pentru ca, cu mintea clară, să luăm măsuri de supravieţuire pentru noi şi pentru cei apropiaţi.
*********
Multumesc din tot sufletul lui Adrian, prietenul nostru de la blogul Iluzia Realităţii, pentru multe momente de încurajare pe care mi le-a oferit chiar din ziua în care a privit pentru prima oară blogul meu. Aşa cum împreună am simţit, înainte de sărbători, înălţarea sufletelor noastre către dimensiuni nepieritoare ale universului care ne propulsează spre căile lor cu fiecare clipă care trece, să nu uităm niciodată că
Linistea Launtrica Luminata, Pacea si Claritatea ne vor conduce mereu catre Puterea Interioara: ea insasi fiind singura putere care aduce
Serenitatea si Iubirea Eterna!!

15 comentarii:

Adrian Campean spunea...

Eh,ne convine sau nu,pamintul,respectiv continentele,placile tectonice plutesc,si din cind in cind mai au tangaj.Ne am dezobisnuit sa vedem Geea ca o fiinta vie,cu necesitati si tendinte asemanatoare noua,pentru ca cea ce este sus este si jos,cea ce este in stinga este si in dreapta,iar aceasta fiinta minunata care ne rabda si ne intelege,in speranta ca ne vom trezi si vom face cea ce trebuie,se mai si.....misca.Cu atit mai mult se misca cind simte ignoranta si indiferenta,lacomia si trufia,haosul si lipsa de responsabilitate.Si oare de ce se simte tare in Bucuresti?pentru ca acolo merg cam toate si acolo e focarul.Pentru a te adapta vibratiei generale a Bucurestiului,cu toata gama de vibratii existente,trebuie sa fii foarte,foarte holistic si foarte orientat in intelegere,respectiv Iubire.Protectia cea mai cea,este cea care te pune in pozitia permanenta in mai degraba a darui,decit a cere.Astfel,nu ca respingi cea ce se intimpla,dar iti pui amprenta vibrationala prin prezenta,si Intelegi manifestarea,cea ce duce direct la Iubire,pentru ca iubirea nu este emotie sau sentiment,este in primul rind acceptare si intelegere cu vibratie inalta,chiar nelimitata se poate spune.Impletirea intre mental si emotional,inseamna in cel mai subtil mod legatura intre sunet si imagine,cu tot cea ce reprezinta asta,iar al treilea element,prezent intotdeauna,este verical si neutru,impartial si holistic,si le inglobeaza pe amindoua si inca mult pe deasupra prin devenire,acest Eu Sunt.Formele si vibratia lor,imagine si sunet,sunt rezultanta cauzalului,care nu se afla niciodata in exterior,in lumea manifestarilor,insa chiar si prezenta noastra fizica este tot manifestare,si de aici confuzia,atunci cind ne identificam cu cea ce apartine acestei lumi,forma si atributele noastre fizice.Dincolo de asta exista eternitatea,linistea,adevarul,continuitatea,adevarata noastra realitate,de acea trecem de la forme si cuvinte,ginduri,imagini si sentimente,la Stari,adevarata prezenta a spiritului.In rest,caile sunt particulare,necesitatile sunt particulare,si sa zimbim,nimic nu este pierdut sau nerezolvabil in eternitate,si cea ce acum ni se pare dramatic si neavenit,este doar un flash care ne va imbogatii in vibratie atunci cind prezenta noastra este Eu Sunt.

Anonim spunea...

Cred ca vremurile pe care le traim au ascutit tendintele noastre umane ,care pana la un punct erau firesti:frica,grija pentru integritatea noastra fizica si a celorlalti.Tendinta generala este de disperare acuta,spaima in fata oricarui fenomen fizic ,normal chiar.Frica de moarte este acuta si la oamenii in varsta ,care ar trebui sa fie mai impacati cu viata.Si toata aceasta disperare este sustinuta din greu de media.Poate ca nu s-a atins acel prag critic al debusolarii,si oamenii chiar trebuie sa se teama din ce in ce mai tare,pana sa traiasca sentimentul de siguranta si de impacare cu sine.Cine stie ce fenomen va determina schimbarea in constiinta globala,si ce lectii de viata sa ne insusim pentru a trece de aceste timpuri ale fricii cumplite !Eu sunt optimista si am toata increderea ca oamenii isi vor vedea fricile in adevarata lor lumina:ca fiind iluzii.Dar pana atunci trebuie sa fim foarte atenti pt. ca frica este contagioasa la modul propriu,si nu prea mai stim daca e frica noastra sau a altora.Gabriela.

Cristiana spunea...

Adrian... eu cred ca problematica legata de complexul emotional-mental-cauzal este vast si putin studiat. Exista in lume multe idei-sablon rezultate din cunoasteri limitate, preluate si duse in lume fara ca multi cercetatori sa se mai preocupe de amanuntele care nu se mai potrivesc cu multe simtiri umane.
Ceva-ceva am studiat si eu, si am ajuns la concluzia ca daca se cunoaste inceputul si sfarsitul, miezul este luat drept implicit cunoscut. Si nu este asa, cu tot respectul fata de inaintasi, caci daca ei nu deschidea drumul, noi nu am fi avut azi ce pava...
Vom mai discuta!!!

Cristiana spunea...

Da, Gabriela, si eu cred ca aceasta este amprenta vremurilor asupra noastra... Si ca in fata noastra vremea fricii este scurta si va veni vremea increderii omului in propriile lui forte. Si nu pentru a face rau, ci pentru a se pierde in imensitatea sufletului sau, de care sa nu-i mai fie frica, pe care imensitate luminoasa astfel sa si-o descopere si sa-si descopere si puterile adevarate, vesnice, nepieritoare, pe care le are, pe cararile acestei imesitati...
Oamenii nu stiu ca spiritul are puterea sa se deplaseze, asemenea unui electron (nu degeaba aflam asta..) de la un punct la altul, fara sa se deplaseze efectiv prin spatiul care desparte cele doua puncte. Nu acest lucru inseamna sarirea peste treptele care sunt acolo, ele exista si pentru ca stim de ele (chiar si subconstient), si pentru ca altii au batatorit drumul dupa ce l-au creat, si doar avem de ales pe care treapta sa fim, in functie de vibratia care ne impulsioneaza. Unele trepte sunt "pe alese", noi trebuie sa le alegem, la acelasi nivel de vibratie; pe altele suntem deodata, pentru ca sufletul nostru vibreaza cu ele. Nu se sare peste nimic, eternitatea ne duce cand intr-un loc.. cand intr-altul, acoperind toate punctele, si inca multe altele care se creaza in timp. Expansiunea universului le creaza, chiar daca si galaxiile se deplaseaza ca pe un val... Uneori este nevoie sa se umple ceva pentru saltul undeva... alteori ceva este deja la masa critica, si chiar mai mult, dar nu stim sau nu dam curs celor din noi, pentru ca nu avem incredere in noi...
Si cand vom avea... ATUNCI VA FI UN CER NOU SI UN PAMANT NOU...
Pentru unii ele sunt deja, pentru altii... doar un bob zabava.. Si nu pentru ca i-ar impiedica cineva, ci pentru ca nu au incredere ca pot.

Adrian Campean spunea...

Tocmai de aceea am punctat trecerea de la forme,de la cuvinte si imagini la stari mentale,care sunt mai aproape de cauzalitate.Si intradevar,la nivel general se stie prea putin despre legaturi,stiinta care ar trebui sa se ocupe de asta creeaza sabloane peste sabloane,tot.....in planul manifestarilor.Baza,asa cum bine zici,este creata de inaintasi,care in parte tot noi suntem,si chiar mai mult,facind abstractie de acest concept,timpul,adevarul este acelasi dintotdeauna,nu a fost sau va fii.Si asta nu ingradeste experienta si intelegerea particulara, sunt convins ca daca noi avem un limbaj si o Stare de intelegere,mai sunt milioane de entitati pe aceasi lungime de unda.cu mici diferente particulare.Iar cind gasesti oameni minunati ca Tolle,Haramein,Braden,Walsch,care confirma si exprima cea ce stiam dintotdeauna,ne punctam sensul,imbogatiti de experienta,si sa i lasam sa se limiteze pe cei obisnuiti cu limitele,cei care confunda inteligenta cu intelepciunea.Si aici nu incerc sa fac nici o separare,sunt entitati care au nevoie de intelect,de simturi si simtire,insa dincolo de senzorii asa zisi fizici,sunt aceste fiinte minunate care isi permit experimentarea unidirectionala,si folosind cea ce au si isi permit,sunt creatori la propriu.Si aici ma gindeam la Fresco.Pe blogul care imi permit sa scriu,nu mai comenteaza cineva,deci mie greu sa mi punctez elementele,de accea mai plasez cite ceva aici,ca sa aflu starea, fondul,si de ce nu?chiar si consecintele

Cristiana spunea...

Adrian, nici eu nu am mai avut timp sa comentez, nici chiar sa intru pe blogurile care mi-au tinut un echilibru la greu, doar ce am putut sa va trimit ganduri bune de sarbatori... Am avut mult de stat la consiliere spirituala si de aceea nici nu am prea scris, iertata mi-as dori sa fiu. Am pus doar cateva randuri pe ici, pe colo... Dar o sa intru in curandin normal si o sa mai discutam...Este bine sa comentezi aici, eu mai profit de ocazie sa mai punctez cate ceva, sa mai explic cate ceva.
Nu te retine si nici nu te supara de adaugirile mele. Totul este bine.

IULIUS spunea...

Buna Cristiana :)
Si noi ar cam trebui sa ne mai cutremuram din cand in cand, mai ales avand si in fata a ce, cele multele manifestari ale realitatii si in fata cui cu respectul cuvenit.

Sa simti iubire!

Anonim spunea...

"Aşa cum împreună am simţit, înainte de sărbători, înălţarea sufletelor noastre către dimensiuni nepieritoare ale universului care ne propulsează spre căile lor cu fiecare clipă care trece...."
Cum a fost sentimentul trait inainte de sarbatori?
In ce sens a fost diferit acest moment "inainte de sarbatori" fata de periaoada de dinainte sau de dupa?
Cred ca am perceput si eu o oarecare diferenta in simtire, dar nu reusesc nici macar sa-i dau contur.
Ajutati-ma...

Cristiana spunea...

Depinde de fiecare om in parte.... cred eu...............
Eu am simtit prima data cum anumite neputinte pe care nu mi le puteam schimba prin vointa proprie s-au estompat peste noapte - pot spune fara sa exagerez. Spre exemplu, intotdeauna mi-a fost destul de greu sa ma ocup de corectii de texte... cand scriu ma simt in zbor.. intr-o spirala deschisa din care care nu as mai vrea parca sa ma mai opresc!! Dar cand reiau textul ca sa il aduc in forma literara si mai ales nu atat de concentrata cum il scriu pentru mine personal, care zbor printre structurile universurilor, intelegerile care se aseaza imediat pe cele anterioare lor (poate de aceea si ma fac mai greu inteleasa uneori) imi venea inainte destul de greu (pentru numele lui Dumnezeu, spuneti cand nu intelegeti ceva!! sau credeti ca textul mai trebuie "periat")... Cu vreo 3 saptamani inainte de Sarbatorile anului acestuia (eu le-am legat de astfel de sarbatori) m-am trezit intr-o dimineata ca ma asez la masa de lucru si fac astfel de sarcina cu mare placere!! Si crede-ma ca am numai acum cam 3 4000 de pagini deja computerizate care asteapta la rand sa le corectez, dezvolt, sa realizez diagrame si sinteze, etc.
In al doiea rand, am observat o comuniune fantastica intre oameni, nu numai intre mine si altii - apropiati sau nu!! - oameni care continuau cele scrise de altii, chiar eu am scris versuri intr-o poezie inceputa de Cosmin, acum altcineva merge mai departe... Nu am mai facut versuri de vreo 25 de ani... a fost ceva care se face normal cand intri in armoniile universale... Multi fac acum versuri... speciale, deosebite, extraordinare...
Adrian pe forumul sau ne-a transmis din gandurile sale si am preluat, si dezvoltat ideile care au dat nastere mesajului meu de Sarbatori, pe care el l-a oferit, intr-o spirala uluitor de frumoasa, prietenilor nostri de pe forumul blogului sau (Iluzia Realitatii) iar prietenele noastre au intrat si ele in aceasta armonie extraordinara!!!
Momente de vis... de basm... eu cred ca suntem deja cu un pas intr-o dimensiune noua, una dintre cele pe care Adrian le descrie cu atata suflet si candoare!!!
Pe de alta parte exista in continuare un fel de durere... poate nu i-as spune chiar asa... tresarire ori de cate ori cineva ma scoate din astfel de stare, cerandu-mi sa ma integrez unor lucruri pe care nu mai simt nevoie sa le fac... Parca deja ceva s-a invechit, desi mi-s dragi si nu le pot arunca chiar dintr-un foc... Se accentueaza dorinta de liberatte, de spatii largi... de zbor si de cantare... de incantare.. cum spunea Mikka la un frumos moment dat... Ne dorim sa fim in acelasi suflet, se nasc prietenii din vechi neintelegeri care parca se spala si se curatesc... si curatesc sufletele noastre... Apar puncte comune acolo unde nici nu mai vedeai vreo tangenta, candva... Candva-ul este acum si il vrei mai sus, mai frumos, mai uluitor...
.........Cristiana... intoarce te pe Pamant, maimutico!!!

Anonim spunea...

Cam asta a fost sentimentul, intradevar:
- multe din cele ce-mi placeau inainte nu-mi mai plac, brusc, acum;
- multe din cele ce-mi plac acum nici macar nu erau in gandul meu inainte;
- multe din cele ce inainte mi se pareau normale acum le vad frustant de anapoda;
- simt nevoia sa ma "eliberez";
Toate acestea au inceput sa se manifeste incepand cu 01 aprilie... deci, da, cu vreo 3 saptamani inainte de Sarbatorile de Pasti.
In timpul celor 3 zile am simtit o pace si detasare totala de orice grija, o urcare in lumina, iar dupa cele trei zile am simtit un blocaj puternic si o prabusire in intuneric.
Dupa cutremur mai ales...

Cristiana spunea...

Da, au fost emisii foarte puternice de infrasunete, care crează frică fără motiv aparent, ceea ce tulbura si mai mult lumea. Au fost si inainte de cutremur. Am scris si sus, pe messenger, sa nu se sperie lumea. Copiii mici ai unor prieteni umblau cu degetele in urechiuse!!
Eu am simtit cum imi creste nerabdarea (ieri mi-am dat seama, dar am vazut ca eram asa de mai mult timp), desi eu cam sunt rabdatoare din fire. Zic eu.. In momentul in care am constientizat acest lucru, parca mi-a fost mai usor, dar nu suficient de mult, inca. Greutatile sunt mai mari acum, pentru ca diferentele intre urcarea sufletului (mult mai usoara acum) si "dusurile reci" este mai mare. Una e sa cad de la 2 trepte si alta de la 20... Dar suntem mult ajutati, daca constientizam asta este mai bine. O prietena si-a vazut patru ingeri mari, ca patru stalpi in jurul ei.. Asa sunt ajutatorii nostri, ca stalpi de lumina si ne vegheaza mereu!! Asta sa ne intareasca tot timpul!!
Dupa cutremur, daca ne gandim cu iubire multa la Pamantul acesta care ne-a devenit atat de drag, nu mai simtim durerile si fricile evenimentului... Senzatia aceea de frig interior si de intuneric se estompează pana ce poate dispare... Este drept ca nu intotdeauna... dar merita incercat.. in timp se vede bine efectul.
Va doresc din tot sufletul pace, lumina si iubire!!! Cu drag, Cristiana

Anonim spunea...

Oh, prin ce incercari trecem...
Este prima descriere amanuntita pe care o primesc si in care ma regasesc.
Multumesc. Imi este de mare folos sa depasesc momentele in care am sentimentul ca am luat-o razna.
Ma confrunt si cu reactiile exacerbate ale celor din jur. Reactii nefiresti de exagerate pentru motive insignifiante!
Si asta trezeste frica.
Iar ei nu inteleg ce li se intampla si, mai mult, nu inteleg cat de disproportionate le sunt manifestarile fata de situatiile respective.
Si nici nu le pot spune pentru ca ei nu cunosc nimic din... aceasta zona...
M-ar cataloga... mai bine nu spun.

Cristiana spunea...

Da, tulburarile sunt mari, exacerbate, din nimic. Si am observat ca multi dintre cei care nu se suparau chiar de loc in trecut - acum se supara de tot pentru fleacuri sau pentru ca indraznesc sa spun ca am alta parere... Altii, dimpotriva, care erau suparaciosi, devin mult mai toleranti acum. Si multi se supara, iau foc, dar le piere cum le-a venit!!
In toata tevatura asta, eu ma gandesc, asa cum incerc sa scriu cu detalii ca sa se gandeasca lumea la toate aspectele, toti am venit ca sa ne cunoastem comportamentele in situatii de variatii puternice, exact ceea ce traim acum. Toata lumea are dreptul sa faca ce poate, cum poate, caci numai asa poate incepe invatatura , aplicatiile si consolidarea celor mai bune si mai frumoase comportamente... Daca putem crede asta, am castigat enorm. Tocmai de aceea ni se spune sa fim intelegatori, toleranti, sa dam noi exemplul pentru rabdare, toleranta, iubire. Macar un pic, si in mod cert (chiar am verificat) cel de langa noi se schimba in timp. Unii mai repede , altii mai incet... Altii se vor schimba dupa terminarea vietii... dar fiecare clipa petrecuta pe Pamant este un pas catre bine, frumos si inalt.
Ma bucur daca pot fi un pic de folos, daca am fost un pic pe aceeasi unda!! Nu o luati razna, va asigur! este omeneste sa simtim tot ceea ce simtim, doar ca e bine ca aspiratiile noastre nu raman doar pur intelectuale, si dorim sa ne depasim greutatile prin intelegere, prin prietenie, apropiere intre noi...
Pentru mine a fost o seara frumoasa, alaturi de dvs., ca si alaturi de prietenii apropiati cu care am schimbat cateva vorbe!!
Sa va mearga viata frumos, lin si curat!!
Tuturor, din tot sufletul!!

Anonim spunea...

Ceea ce ma atrage aici este comunicarea deschisa, libera, sincera, fara conveniente si fara "floricele" de fatada.
Este de admirat.
Cei mai multi azi isi croiesc "o imagine" pe care ulterior au mare grija cum o intretin. Nu-si pot permite sa fie prea deschisi, sa-si scoata la lumina toate temerile, nestiinta, neputinta, curiozitatea dincolo de "normal". Nu da bine. Si eu fac la fel. De aceea scriu in anonimat.
Ducem aceasta povara a "imaginii" sociale dupa noi.
Cat de greu este sa renuntam la ea!
Cat de greu este sa iesim din tipar.
Insa vin aici si invat ce-i de facut.
Multumesc.
Ati spus ca anumite mesaje (avertismente, comunicari)le-ati transmis prin messenger. Ar exista o posibilitate de a le posta pe undeva si aici, pe blog?
Cu caldura...

Cristiana spunea...

In primul rand, va multumesc pentru incurajare!! Sincer, asa cum va place si dvs., sunt obosita, racita si totusi doritoare sa fac tot ce pot ca sa fie ceva si frumos, si folositor. Si atunci, un gand bun, incurajator este o floare oferita din ceea ce poetii numesc buchetul sufletului nostru!! Pentru care va multumesc inca o data!!
Ideea este deosebit de utila!! O pun imediat in practica!! Fac un text in care scriu si aici ceea ce pun pe messenger, atunci cand este cazul, in rest chiar am promis ca mai pun ceva frumos, o poezie facuta de noi, cei mici fara veleitati de oameni mari!! Sau citate mai deosebite, vedem.. DAR ESTE BUNA IDEEA CU CELE PRIN CARE, DE OBICEI MAI LINISTESC PE CEI APROPIATI MIE... ACUM VOI, CEI CARE MA VIZITATI AICI, IMI DEVENITI, CU TOT RESPECTUL, PRINTRE CEI APROPIATI MIE!!
Urmand propunerile celor care imi scriu, am extins si sfera cunoasterilor, dar pentru ca detaliile unor astfel de cunoasteri iau mult din textul articolelor, am creat deja un blog special de cunoastere, spre care sa creez linkuri cand este nevoie de detalii suplimentare. De aceea nu am prea scris in ultima vreme, trebuie sa depun mai multa munca decat pentru articole de felul celor mai usurele cu care am inceput, prin august anul trecut!!
Pentru bioterapeuti... dar buninteles ca nu numai pentru ei (dar discutand cu ei am hotarat acest lucru) am in pregatire un blog special pentru profil spiritual-sisteme corporale care, alaturi de blogul de recenzii carte-film, va iesi pana la sfarsitul anului.
Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care ma ajuta, ma sprijina, chiar si celor care s-au oferit sa ma ajute cu introducere in PC... dar este o treaba anevoioasa de corectare in acelasi timp, si de completare pe alocuri. Gandul vostru bun este insa deosebit de pretios si ma insoteste mereu in munca mea!! Sa nu va indoiti niciodata de acest lucru!!
Cu drag, Cristiana