Pe grupul Ars Moriendi de pe facebook, dna Grig Oprea ne cere părerea cu privire la o replică dintr-un film:
”"Omul se naste pentru a muri. Dar oare moare pentru a renaste?"
THANATOS - film”
Părerea mea a fost următoarea:
”Dacă am spune așa, am pune caii în fața căruței, dar confuziile nu sunt vina noastră, ci repercusiuni ale obligațiilor și limitărilor la care ne supun conducătorii societății noastre, începând cu aprox. mileniul al II-lea î.H. : limitări cu mecanisme bine organizate și credibil legate de viața curentă lipsită de cunoașteri la care a trebuit să ne supunem generații la rând...
Nu este însă total neadevărat, dar am în vedere o singură direcție: înainte de ultima glaciațiune, în societăți echilibrate, înalt spiritualizate și extrem de avansat-creatoare (prin forțe mentale, nu fizice), omul trăia, în funcție de puterea de susținere de manifestări și de sarcinile de creație, între 10-15.000 și 40-50.000 de ani.
După ultima glaciațiune, vibrația medie planetară a devenit atât de joasă, încât am fi distrus planeta și întregul ei biosistem dacă am fi continuat să creăm mental (prin materializare, modelare și dematerializare mentală). Astfel încât ne-am întors la modalități de trăire și creație ale începuturilor creativității noastre conștiente, faze extrem de lungi, cu mii de cicluri de întrupări înainte, parcurgând acum în cca 3-4.000 de ani drumul învățăturilor creatoare din trecut: de la creația manuală, la cea manufacturieră de serie (restrânsă) - la cea industrială, așa cum este ea azi. Suntem grupuri mari de spirite întrupate în corporalitatea unei singure specii - specia umană - cu evoluții diferite, cu înclinații și tendințe diferite, oferindu-ne reciproc exemple de manifestări și moduri de creație diferite, care ne cresc potențialul de trăire, întrupare după întrupare: cu forme foarte diferite de relaționare, creație, de adaptare la diverse evenimente, condiții naturale și sociale.
Avem nevoie de absolut toate. Dar este greu, obositor, de aceea coordonatorii de evoluții (Fii de Dumnezeu cum îi numesc unii, zei pentru alții, etc.) creează condiții de fragmentare (prin modificările telomerilor, dar nu numai) a acelei lungi perioade timp de întrupare, în perioade mult mai scurte de timp: la început de cca 500-250 ani, apoi 200, acum în perioade de încadrare naturală (fără boli, stres extrem sau accidente) de cca sub 100 de ani. Vibrația planetară însă crește din nou, vitalitatea noastră va crește și ne vom îndrepta din nou către limitele de vârstă mult mai mari, în condițiile în care întreaga viață naturală și socială se va schimba radical.
De aceea ne naștem pentru a ne completa experiența, în vieți temporar limitate - dar din alte motive, după cum vedem. Murim și după o serie de trăiri ca entități astrale, completând cunoașteri pe care nu le-am putut obține în timpul vieții fizice, plus alte sarcini desfășurate în galaxie, avem o perioadă de odihnă în alte spații - echilibrante, odihnitoare, după care întoarcem la întrupare, ne continuăm sarcinile pe care ni le-am propus în acest ciclu de vieți pământene: până la completarea golurilor sau/și estomparea unor manifestări vechi care nu au avut condiții de acest fel în alte cicluri anterioare de întrupări.
Toate cele bune !!!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu