3. MOŞII ŞI ÎNVĂŢĂTURILE OFERITE POPORULUI

Se vor avea în vedere studiile:
- Răspunsuri la întrebările dvs: Despre Moşi 

- Studiu detaliat despre Moşii popoarelor: scurt istoric al relaţiei dintre ajutătorii-Moşi şi populaţiile ajutate 

În plus, să vedem care erau bazele spirituale ale îndrumărilor pe care Moşii le ofereau popoarelor lor, prin intermediul:

- Călătorilor Moşilor: cei care duceau în aşezări îndrumările primite de la Moşi, de două ori pe an: în zilele Mijlocului de Vară şi în zilele Mijlocului de Iarnă (azi le numim solstiţii);

- Învăţătorilor Moşilor: cei care îşi primeau direct de la Moşi, într-un mediu depărtat de aşezare, dar propice orientărilor rapide şi precise de care aveau nevoie, la începutul vieţii lor cu sarcină de Învăţător: de îndrumător cu privire la aplicaţiile de activitate umană, în funcţie de variaţiile de mediu din fiecare aşezare. Apoi reveneau în mijlocul aşezării în care fiecare avea să-şi desfăşoare viaţa, având un rol unic în aşezare. În continuare, primeau îndrumările de la Moşi, prin intermediul Călătorilor, în cele două perioade cu vibraţiile cele mai puternice ale fiecărui an: zilele Mijlocului de Vară şi Mijlocului de Iarnă; dezbăteau apoi toate cele primite cu Măiaştrii aşezării, şi împreună lucrau pentru aplicaţiile necesare următoarei perioade din an, împreună cu toţi oamenii din aşezare;

- Măiaştri aşezării: spre deosebire de Învăţătorul aşezării, Măiaştri, care îşi primeau şi ei învăţăturile de destin direct de la Moşi, la începutul vieţii lor cu sarcină de Măiastru, erau în număr egal cu meseriile, tipurile de activităţi care se derulau în aşezare: agricultor, pomicultor, creator de îmbrăcăminte, creator de obiecte de uz gospodăresc, fierar, etc. Ei reveneau în aşezare şi primeau de două ori pe an îndrumările de la Moşi, prin intermediul Călătorilor şi Învăţătorului din aşezare, cu care adaptau îndrumările cu caracter general la necesităţile evoluţiilor întrupaţilor din aşezare. Cunoaşterea care stătea la baza activităţilor umane de pretutindeni era proprie tuturor oamenilor, străveche de milioane de ani şi folosită în evoluţii cu mult înainte de venirea spiritelor pe Pământ. Oamenii îşi aminteau clar tot ceea ce aveau nevoie pentru o viaţă optimă: şi pentru ei înşişi, şi pentru întreg biosistemul planetar, şi pentru planeta însăşi. Moşii, Călătorii, Învăţătorii şi Măiaştrii realizau un acord fin, optim, între cunoaşterea ancestrală şi necesităţile trăirilor umane în funcţie de variaţia vibraţiei planetare în fiecare an: fizic, emoţional, mental şi spiritual avansat. Oamenii erau orientaţi astfel spre o activitate pregătitoare scurtă şi apoi realizarea celor mai adecvate linii de acţiune pentru un consens general între om şi natură. 

Să vedem pe scurt liniile generale de cunoaştere care stăteau la baza trăirilor umane în acele timpuri: ştiute milenii de-a rândul drept "Timpul Moşilor". 

Omenirea nu se trage din biosistemul planetar, ca urmaş din corpurile transformate, conjunctural (adică în funcţie de condiţiile mediului de trai al vieţuitoarelor), din aproape în aproape, până să ajungă omul – oamenii care suntem noi, azi. Omenirea este coborâtoare, la fel cum este orice altă vieţuitoare de pretutindeni, din două mari linii, ramuri evolutive: ca spirit întrupat, având o evoluţie îndelungată pentru fiecare fel de vieţuitoare pe care o cunoaştem azi – şi încă multe alte feluri din întregul univers – iar pe de altă parte, ca urmare a unor forme de creaţie a corpurilor de către entităţile coordonatoare ale evoluţiilor lor, din materia fiecărei planete în parte: adică pe planeta unde spiritele au nevoie să se întrupeze, pentru a-şi forma o experienţă de manifestare mereu mai bogată, de la un ciclu de întrupări la altul. Pe măsura creşterii puterii energetice a spiritelor, are loc şi creşterea, şi consolidarea experienţei individuale de folosire a acestei puteri energetice radiante. Este o creştere care se realizează pe trei mari căi:

- creaţie materială;

- comunicare individuală;

- relaţionare între spirite şi grupuri de spirite întrupate. 

Pe măsura creşterii unei asemenea experienţe, creşte treptat şi gradul de conştientizare individuală asupra propriei fiinţe, precum şi conştientizarea diferitelor grupuri de întrupaţi cu care intră în contact sub diferite forme. 

Privind evoluţiile din perspectiva creatorilor conştienţi care suntem noi, oamenii de pe Pământ, putem spune că, chiar dacă este greu de simţit – şi astfel de cercetat – fiecare vieţuitoare dintre cele cunoscute de noi are gradul ei de conştienţă în mediul în care îşi desfăşoară trăirile. Treptat, pe măsura avansării în evoluţii, fiecare spirit îşi formează şi o conştiinţă a alegerilor pe care trebuie să le facă, alături de o conştiinţă a perfecţionării manifestărilor sale: cu alte cuvinte – să aleagă între bine şi rău, dar să aleagă şi între o stare, o manifestare, şi alta superioară celei dintâi. La început, orice activitate se reduce la hrănire, la autoprotecţie şi la perpetuarea propriei specii, învăţând de la semenii ce arată a şti mai multe, arată a face lucrurile mai bine, se adăpostesc mai eficient şi se adaptează mai bine, prin ceea ce ştiu ei să facă cu aceleaşi forme de corpuri pe care le au toate la un loc. Treptat apare în conştienţa fiecărui spirit faptul că cei din jurul său se pot împărţi în două grupuri de vieţuitoare cu acelaşi fel de corpuri: ajutători şi ajutaţi. Conştienţa se formează chiar din felurile de desfăşurare a întrupărilor, în mijlocul unor feluri de indivizi pe care mai târziu îi vor numi părinţii lor, şi pe ei înşişi se vor numi urmaşi. Se vor forma şi vor păstra conştienţa faptului că părinţii sunt cei mai apropiaţi ajutători ai urmaşilor lor, şi că acest lucru se petrece oriunde în lumea pe care o cunosc din ce în ce mai bine.

Tot treptat se formează, şi apoi se consolidează, ideea că astfel de ajutători sunt oriunde în jurul lor şi învaţă multe lucruri bune pentru toţi, învăţând în acelaşi timp să ajute şi ei pe alţii, la rândul lor. Chiar în cuplurile pe care le vor forma vor ajunge să se ajute reciproc, pe măsură ce vor înţelege riscurile în lupta pentru supravieţuire. Cu cât semenii lor vor fi mai mulţi, cu atât şansa de a forma un grup cu indivizi de acelaşi fel va fi mai mare. Vor avea şanse egale de supravieţuire în faţa altor grupuri cu care vor împărţi locul de trai şi vor supravieţui în perioadele cele mai grele ale vieţii lor. Vor avea, treptat, şanse mari la crearea unor adaptări ale mediului pentru perioadele în care devin mai grele, mai dure, dezorientându-i, dar şi mobilizându-i astfel să se zbată împreună pentru găsirea de soluţii pentru adaptarea sau schimbarea mediului în care trăiesc: pentru adăpostire, pentru fugă din calea primejdiilor, pentru găsirea de alte, mereu alte soluţii pentru supravieţuire. Ajutătorii însă se găsesc pretutindeni: oriunde s-ar desfăşura asemenea greutăţi, există şi ajutători la care pot oricând apela, formând împreună grupuri de neabătut din calea trăirilor lor.

Desfăşurări de astfel de evoluţii se petrec peste tot în universuri, peste tot în lumile în care spiritele se întrupează astfel. Treptat, dar repede, spiritele învaţă să creeze conştient, şi conştientizează astfel în acest fel de moment că au creat – dar inconştient – şi până atunci, cu mult timp înainte, urmând acea linie de mimetism conform căreia învaţă de fapt tot timpul de la ajutători. Creaţia conştientă lucrează asupra îndemânării spiritelor pe două căi:

– o percepţie prin simţuri a realităţii înconjurătoare, care stă la baza cunoaşterii mediului de trai şi adaptării în mijlocul unui volum din ce în ce mai mult conştientizat de vieţuitoare mari şi mici. Toate împreună formează viaţa planetară pe care orice creator conştient însă învaţă treptat să o şi ajute, chiar în mijlocul acelor perioade de greutate a vremurilor proprii de trai. Învaţă să aibă grijă şi de sine, şi de ajutătorii săi, şi de celelalte fiinţe din preajma sa. Un spirit aflat în asemenea situaţii de trai este pus în situaţii grele, în care învaţă conştient nu să aleagă între a se salva pe sine sau pe alţii, ci să salveze cât mai multe vieţuitoare în condiţii cât mai puţin distrugătoare pentru toate la un loc. Să caute căile în care să ia cu sine, să poarte cu sine cele care trăiesc în preajma sa şi să caute condiţii comode de supravieţuire pentru toate vieţuitoarele la un loc.

– se va forma treptat o conştienţă extinsă asupra bunurilor şi vieţuitoarelor care trăiesc alături de creatorul conştient, a fiecărui asemenea întrupat conştient de viaţa sa şi de a celor din jurul său. O asemenea conştienţă va crea treptat, mai departe, o conştienţă a îngrijirii întregului grup, conştientizând mărimea – şi mărirea lui permanentă – la fel ca şi complexitatea acţiunilor pe care le au de realizat împreună.

Întotdeauna se vor găsi, oricât de mare ar fi complexitatea şi frumuseţea lucrărilor lor – tot mereu noi şi noi altele asemănătoare, după cum se schimbă locurile în care trăiesc. Învăţă în acelaşi timp să călătorească de la un loc la altul, prin spaţiile dintre pământurile stabile pe care învaţă să trăiască. Învaţă astfel să călătorească pe pământuri cu corpuri asemănătoare felurilor de materii ale pământurilor, şi prin locurile libere dintre pământurile cunoscute astfel cu alt fel de corpuri, mai uşoare şi astfel străbătând spaţiile cu mai multă uşurinţă. Încep să înţeleagă că în aerul dintre pământuri nu pot sta locului, dar pe pământuri pot s-o facă, în timp ce ajutătorii pot să stea astfel şi în aer, şi pe pământ. Ceea ce însemnă că o pot face şi ei, cu efort, prin obişnuire. Învaţă aşadar treptat să facă şi ei acelaşi lucru, înţelegând că au nevoie treptat:

– de exerciţiu de trai cu corpurile lor cele grele şi tari, cu care învaţă să trăiască în continuare, aşa cum au conştientizat deja;

– de exerciţiu de zbor conştient, chiar dacă acesta din urmă pare mai greu şi mai nesigur. Cu toate acestea, exemplul ajutătorilor este mereu la îndemână şi ei îi ajută să se preocupe şi de cele ale corpului lor greu dar şi, din vreme în vreme, şi de cele ale corpului cel uşor.

În acest fel, fiecare spirit învaţă ceea ce numim azi: traiul planetar, cu corpul fizic, precum şi călătoria astrală, cu corpul astral. Învaţă că, cu fiecare fel de corp – fizic sau astral – pot percepe o multitudine de lucruri care vin unele în completarea altora. Toate la un loc, atunci când încep să stăpânească asemenea cunoaşteri, se completează şi mai profund cu călătorii încă şi mai lungi, de la o planetă la alta (nu numai în jurul planetelor, ca în călătoriile astrale), timp în care încep să cunoască alte noi lucruri din mediul înconjurător. Sunt călătoriile care se fac cu alte feluri de corpuri, încă şi mai uşoare, dintre care corpul de manifestare este corpul spiritual (sau budhic): sunt călătorii foarte rare, este drept, desfăşurate numai atunci când schimbă o planetă de reşedinţă, de evoluţie – cu alta.

Iată câteva dintre cele pe care Moşii le aveau în vedere, şi le ţineau mereu în vederea oamenilor. Ei ajutau pe toţi – chiar dacă în feluri diferite: ajutau direct şi oamenii, ajutau şi toate celelalte vieţuitoare de pe planetă. Ajutau – şi îndrumau spre ajutor – toate spiritele care treceau, în călătoriile lor, prin dreptul Pământului, prin galaxia noastră, îndreptându-se spre alte locuri, care le vor ajuta să-şi deruleze mai departe evoluţia. Ajutau pe toţi ajutătorii-entităţi-astrale, ajutători pentru oameni, dar şi pentru grupuri de vieţuitoare de pe planetă. 

Ajutau în acele timpuri, în mod direct, toţi oamenii, dar chiar dacă au ieşit la un moment dat din lumea oamenilor, ei ajută în continuare: oameni, vieţuitoare, planetă, planetele-surori ale Pământului şi Soarele - steau care le guvernează pe toate la un loc. 

Şi o vor face până la sfârşitul întrupării tuturor stelelor şi planetelor din această galaxie. 

Mai mult: Moşii sunt oameni, dar în acelaşi timp pot să treacă singuri, prin forţele lor spirituale şi experienţa îndelungată pe care o au, în alte straturi (dimensiuni structurale) paralele cu stratul în care evoluăm noi, acum: straturi de ajutor pentru toate galaxiile universului. 

Toate erau învăţături pentru toată lumea, consolidări pentru astfel de învăţături, oamenii ştiind bine că vor veni vremuri grele, lipsite de cunoaştere, şi au nevoie de astfel de consolidări pentru a putea să le ţină piept.