Aşadar, visele sunt amintiri ale unor activităţi derulate în timpul somnului – timp în care:
– are loc odihnirea şi regenerarea corpului fizic;
– corpul astral se desprinde parţial de sistemul corporal şi se autostabilizează vibraţional (îşi recuperează vibraţia pierdută prin activităţile din timpul stării de trezie) în straturile planetare corespunzătoare acestei activităţi pentru toate vieţuitoarele planetare; la reîntoarcere el împrăştie vibraţia sa echilibrată, şi astfel echilibrează vibraţiile tuturor corpurilor din sistem;
– oferă libertate spaţială spiritului, adică libertate de mişcare în spaţiile planetei, stelei sau galaxiei, în funcţie de evoluţia proprie;
– tot în funcţie de evoluţie, orice spirit derulează învăţături, studii, cercetări legate de viaţa fizică, precum şi orice alte cunoaşteri necesare sieşi şi grupului său spiritual de evoluţie curentă;
– se derulează relaţionări la nivel vibraţional înalt pentru contactele din viaţa fizică, în grupul de întrupare, în grupul cu care se află în evoluţie pe Pământ sau blocuri mari de spirite de pe planetă, din sistemul stelar sau din întreaga galaxie.
Visele strâng sub formă de simbol cunoaşteri de o mare diversitate şi o adâncă profunzime, pe care în acest moment – deci temporar – omul nu le poate avea: şi din cauze corporale, şi din cauze sociale. Vom dezbate pe larg acest subiect, după aceste generalităţi.
Sub formă de simbol, ele cumulează cunoaşteri universale uriaşe şi profunde, care ajută spiritele să se manifeste nu numai pentru o perioadă restrânsă, şi nu numai pe o planetă cu vibraţie naturală joasă, ci formează şi fixează intuiţii profunde pentru multe alte întrupări, în diferite locuri din univers cu vibraţii încă şi mai joase decât pe Pământ; sau strânge semnificaţiile rădăcinilor manifestărilor elevate din evoluţii în spaţii cu vibraţii mult mai înalte decât pe Pământ şi le condensează în idei restrânse, dar de mare impact spiritual. Toate la un loc formează spiritului şi aici, pe Pământ, conştientizarea unor sensuri subtile, conforme cu evoluţiile sale avansate.
De aceea discutam despre faptul că ar trebui să încercăm să privim azi viaţa din altă perspectivă, mult mai profundă, să conştientizăm treptat faptul că ne-am obişnuit, mai mult sau mai puţin pentru fiecare, cu cel puţin două aspecte la care numai în urmă cu 100 de ani nu le simţeam în proporţie de masă, deşi ele existau de mult, dar palide în conştiinţa generală a lumii: eternitatea şi infinitatea. Toate trăirile noastre au întotdeauna o asemenea perspectivă, indiferent dacă în acest moment o conştientizăm sau nu.
Treptat vom ajunge să privim altfel multe alte aspecte ale vieţii noastre, să le privim în moduri treptat schimbate din multe puncte de vedere – dar toate îndreptate spre viaţa fizică privită în profunzimea ei. Nu ne vom mai întreba: „Ce-o fi însemnând asta?” şi „La ce mi-o folosi asta?” pentru că înainte de a ne pune întrebarea lămurirea va împânzi întreaga noastră conştienţă, până când nici întrebări de acest fel nu vor mai exista în sinea noastră. Sensul profunzimii nu ne va mai apărea numai cantitativ, ca analize desfăşurate în legăturile vieţii fizice, ci dincolo de fizic dar cuprinzându-l deopotrivă.
Visele aduc şi ele, alături de intuiţii, clar-intuiţii şi clar-simţuri, un crâmpei de profunzime, chiar dacă sunt „traduse” (decodificate) de creierul din corpul fizic tot sub formă de percepţii fizice obişnuite nouă: imagini, sunete, parfumuri, senzaţii gustative şi tactile. Creierul nostru procesează azi puţine informaţii primite de la celelalte corpuri din sistemul nostru corporal din cel puţin trei cauze:
1. Puţine părţi din corpul fizic au structuri din materii cu vibraţii foarte înalte: şi aici ne referim la părticele din corpul fizic din materii cu vibraţii foarte înalte (astrale şi mentale în majoritate) – nu la plexuri (chakre) şi canale energetice, care ţin de corpul dublu-eteric care vitalizează corpul fizic:
– aceste puţine structuri, pe de o parte, creează posibilitate creierului de decodificare, dar fără să le gestioneze, chiar dacă le prezintă după experienţa medie a spiritului întrupat astfel; aici se fac cele mai multe confuzii, chiar de către cei care le percep;
– pe de altă parte, şi de asemenea foarte important, ele susţin vibraţia medie personală suficient de înaltă pentru ca nimic să nu fluctueze primejdios, conducând în mediul nostru planetar cu vibraţii joase la distrugerea rapidă a corpului fizic sau la împiedicarea corpului dublu-eteric să vitalizeze corpul fizic.
2. Sistemul corporal nu funcţionează, atunci când vibraţia medie zonală este în mod natural foarte joasă, la întreaga capacitate, comparativ cu perioadele de optim planetar şi corporal. Unele straturi ale corpurilor cu vibraţie înaltă rămân în stare naturală latentă în această perioadă, pentru a nu vehicula prea mult fluxurile care au vibraţia lor din ce în ce mai joasă: pentru un timp destul de limitat, dar necesar.
3. Oamenii, în mod special, au o educaţie care iese din tiparele necesităţilor lor de evoluţie normală, tipică pentru creatorii conştienţi avansaţi în curs de universalizare. Alte vieţuitoare îşi folosesc toate forţele radiante pe care le au: acum însă nu şi oamenii – dar este drept că astfel de evoluţii atipice, de felul în care trăim azi, sunt foarte rare, pentru scurt timp, şi susţin toate evoluţiile în continuare. Nici ceea ce avem în mod natural – condiţii de mediu şi de corporalitate atât cât avem – nu folosim azi. Mai mult: cei care dispreţuiesc cunoaşterea construiesc, răspândesc şi întăresc dispreţul faţă de ea, de oamenii cunoscători, deşi ar fi singura cale de a ieşi din toate greutăţile.
În vibraţii înalte, spiritul avansat îşi foloseşte conştient toate forţele energetice pe care le are; când condiţiile devin aspre, grele, se mobilizează mult doar pe supravieţuire, folosind doar o parte din razele sale, cele corespunzătoare situaţiei; iar când condiţiile devin optime evoluţiilor sale, se mobilizează cu toate forţele pe toate aspectele vieţii.
Trebuie să ne obişnuim să învăţăm de la toate, şi de la toţi cei ce sunt în jurul nostru şi să ne reînvăţăm să căutăm în permanenţă înaintarea spirituală. Activitatea noastră astrală este cea mai pură, este cel mai bun prilej pentru a ne remodela gândirea, atitudinile pe care le avem faţă de lume.
Desigur, este foarte bună şi simbolistica populară de multe ori: dacă urc – e o greutate ce mă aşteaptă, dacă cobor – urmează ceva uşor, dar şi varianta: urcarea este ceva bun (urcare, creştere spirituală) sau coborârea – este ceva rău (cădere spirituală). Cu orice fel de simbol ne confruntăm, în primul rând este importantă simţirea cu care ne-a trezit. Pe urmă să analizăm în direcţia aplicării unui sens de creştere spirituală – care cu certitudine apare în gândul nostru, printre multe alte tendinţe, dar nu suntem obişnuiţi să îl luăm în considerare. Omul de regulă alege frica, descurajarea, ideea de a se feri de oameni şi experienţe, iar dacă nu înţelege imediat apare şi ideea că, dacă nu se va mai gândi la ceea ce a visat – nu se va îndeplini nimic. Dar evenimentele plăcute sau neplăcute – căci până la urmă aşa am învăţat să măsurăm şi oamenii, şi evenimentele – se succed oricum şi nu avansăm prea mult în timpul vieţii: nici noi, nici cei din jurul nostru; dar ne plângem că partenerii de drum nu se schimbă, fără să înţelegem că nici noi nu ne-am schimbat, şi nici mari perspective de schimbare nu avem dacă nu analizăm şi nu ne remodelăm temeinic.
Sunt perioade cu activitate onirică (vise) mai bogată – faţă de restul timpului unui an, sau ani cu activitate bogată în timp ce alţi ani pot avea o activitate mult mai redusă: dar aici nu este vorba dacă omul “visează” sau nu – ci cum merge bioritmul său general, cum variază vibraţia medie personală şi astfel cât de frecvent îşi aduce omul aminte de cele petrecute în timpul somnului fizic. Totul depinde şi de variaţiile de frecvenţă ale vibraţiei medii plantare şi de incidenţa cu radiaţiile cosmice care învăluie planeta; totul este de asemenea în funcţie de circulaţiile fluxurilor energo-materiale în galaxie, care şi ele variază în funcţie de activităţile cosmice din întreaga subzonă, precum şi de activităţile coordonatorilor de evoluţii care aprovizionează subzona cu fluxuri noi. Nu numai configuraţia mişcărilor, şi vibraţiile corespunzătoare determină asemenea variaţii, ci şi propriile dezvoltări ale corpurilor din sistemul nostru corporal întreg:
– favorizate de o corporalitate fără blocaje şi cu dezvoltări moştenite de la părinţi: ale straturilor din corpurile fluidice – mai ales astral, mental şi cauzal, ultimele două oferind în cazul dezvoltării straturilor lor latente până acum (cu activitate redusă pe toată planeta) o vibraţie din ce în ce mai înaltă, favorizând astfel puternic amintirea derulării activităţilor astrale. Meditaţiile active – cu călătorii astrale conştiente – adaugă o nuanţă în plus nu numai clarităţii în timpul meditaţiilor, ci şi amintirii viselor din perioada de somn;
– defavorizate: de blocaje datorate în principal moşteniri parentale (deteriorări ale corpurilor moştenite: de la fizic la cauzal), precum şi activităţilor agresive – şi fizice, şi emoţionale deopotrivă. Poluarea atmosferică, sonică din viaţa curentă, precum şi o slabă întreţinere a corpurilor şi a câmpurilor lor îşi aduc şi ele un aport important.
De aceea, printre altele, este bine să profităm de fiecare vis pe care ni-l amintim pentru ca el să-şi aducă aportul la înaintarea noastră spirituală.
Să ţinem seama , din cele discutate, şi despre aspectul legat de “a avea vise”, de a “visa” – în raport cu întreaga existenţă a perioadei de somn. De cele mai mult ori omul spune: nu am visat / am visat, ca şi cum visarea este o activitate pe care o avem sau nu, crezând că este doar o activitate cerebrală, ca urmare a activităţilor din timpul zilei.
Corect este mai degrabă să înţelegem că orice adormire presupune activitate astrală – adică desprinderea parţială a corpului astral de restul sistemului corporal şi o activitate astrală pe măsura necesităţilor spiritului şi a timpului afectat somnului. În linii mari, două activităţi sunt duse prin corpul astral, pe timpul adormirii; am mai discutat la începutul articolului, acum putem să restrângem la două mari tipuri de activităţi:
1. Autostabilizarea vibraţională: este recuperarea vibraţiei medii personale, diminuată ca urmare a greutăţii activităţilor diurne, prin corpul astral care se încarcă vibraţional în structurile speciale ale planetei (zonele de autostabilizare vibraţională).
2. Deplasări astrale în libertate, cu învăţături astrale, cu derularea unor sarcini astrale în galaxie, în funcţie de experienţa astrală a spiritelor în acest loc din univers.
Aşadar avem activităţi astrale curente, doar unii dintre noi îşi amintesc mai multe, alţii mai puţine – alţii de loc, sau atât de puţin încât nici nu-şi mai “bat capul” cu ele: ceea ce nu este bine de loc.
Cum ne amintim?
De regulă putem să ne stăpânim stările de nervozitate şi să ne punem dorinţa – dar fără încrâncenare, fără patimă – de a avea un rezultat, cât ar fi el de mic pentru început!... Este însă necesar de amintit faptul că orice fel de activitate energetică de tip yoga, qi gong, reiki, şamanism, etc., conduce la liniştire interioară, la mărirea răbdării, la o energizare superioară şi la creşterea vibraţiei personale: toate ajută – fiecare în felul său. De asemenea, meditaţiile spirituale obişnuite, realizate constant, induc o stare generală de linişte interioară, de modelare a răbdării, a concentrării mentale şi emoţionale.
Întrucât energizările cresc vibraţia personală, diferenţa de vibraţie între corpul fizic şi corpul astral se diminuează treptat (deşi fiecare rămâne pe treapta sa normală) şi, pentru că tocmai această diferenţă mare (astralul este la maximum - fizicul este la medie sau chiar sub medie) determină neputinţa de a ne aminti activităţile noastre astrale. Treptat practicantul va avea amintiri din ce în ce mai clare din întreaga sa activitate astrală, iar cu timpul partenerii de activităţi astrale vor avea negreşit amintiri comune din cele petrecute împreună în astral.
Aşadar, într-o primă concluzie, să ţinem cont de faptul că visul este numai un crâmpei din întreaga noastră activitate astrală curentă. Indiferent dacă avem sau nu avem vise – adică indiferent dacă ne amintim sau nu ceva din timpul somnului – activitatea astrală tot se desfăşoară la toţi parametrii reali ai vieţii în derulare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu