Putem să alegem între a fi reactivi şi a răspunde liniştiţi, pozitiv semenilor noştri, condiţiilor noastre de trai şi schimbărilor lor, cu care ne confruntăm tot timpul. Toate au un grad înalt de imprevizibilitate pentru noi, azi şi, pentru că suntem obişnuiţi să ştim clar cu ce ne confruntăm, ne este foarte greu să nu reacţionăm împotriva unor asemenea schimbări neaşteptate: de comportament uman şi de evenimente planetare şi sociale deopotrivă.
Este greu, ştim asta, dar nu ne este şi imposibil...
Întrucât am avut discuţii personale interesante privind tema unora dintre articolele recente - http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2014/11/nervozitate-manie-isterie.html şi http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2014/11/cateva-cuvinte-despre-infranarea.html am deschis acum o temă asemănătoare, cu detalieri şi precizări mai ample. Senzaţia mea însă este că subiectul este foarte amplu şi cred că va fi din nou necesar să mai reluăm din când în când câte ceva în discuţie. Fiind foarte multe de discutat, să împărţim tema în două:
1. Câte ceva privind reactivitatea noastră;
şi apoi:
2. Drumul către liniştire,
urmând ca în continuare să ne ocupăm puţin de un subiect legat de toate astfel de neputinţe ale noastre, temă sugerată de un prieten: Cum se înscriu "păcatele" noastre în ADN-ul celular... Nu am pretenţia să răspund deplin şi extraordinar, dar să încercăm câteva creionări ale unui astfel de subiect.
Dacă doriţi, am scris prin mai multe articole despre liniştirile noastre, schimbările noastre spre liniştire, aş recomanda ceva mai detaliat în articolul cu adresa http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2012/05/o-viziune-proprie-asupra-schimbarii.html
ÎNCĂ SUNTEM REACTIVI...
Unii oameni, destul de mulţi după cum observăm în viaţa curentă, nu simt că trăiesc „cu adevărat” decât atunci când sunt reactivi la cele – sau măcar la unele dintre condiţiile de trai, ori la efectele evenimentelor pe care le creează mai mult sau mai puţin conştienţi, ori care sunt create de semenii lor. Nu aş vrea să intru în detalii privind normalitatea acestui mod de manifestare pământeană. „Normal” azi, din acest punct de vedere, este să fim reactivi. Să ne revoltăm pentru orice nu ni se potriveşte, nu numai pentru ceva care încalcă cel puţin regulile de bun-simţ. Ne influenţează propria noastră istorie cu nenumărate etape de trăire reactivă – până la distructivă, cu rezultatele schimbării unor feluri de societăţi cu altele, crezute mai bune, dar care şi ele au fost detronate, la rândul lor, de altele considerate mai bune: printr-un şir neîntrerupt de manifestări de acelaşi fel. Revolta îşi are rădăcini puternice în trăirile agresive, de natură animalică, iar trecerea de la agresivitatea animalică la trăiri de tip creator liniştit, atent, cercetător, s-a realizat prin revoltă şi dispreţ, revolta fiind principiul „Cui pe cui se scoate”. Despre dispreţ am mai discutat, vom mai discuta, fiind sarcina de luare în considerare cu prioritate a multor grupuri spirituale aflate acum la întrupare.
În trăirile noastre la nivele foarte joase de vibraţii planetare, aşa cum le trăim actualmente pe Pământ, ne influenţăm reciproc prin tot ceea ce purtăm în noi, răspândind amprente de revoltă deosebit de puternice, chiar dacă subtile în felul lor, neconştientizate de multe, sau de cele mai multe ori. Ne influenţează mediul vegetal şi animal în mijlocul căruia trăim: este un biosistem extrem de variat, cu întrupări speciale, adică a unor spirite care au şi ele, ca şi noi, oamenii, nevoie de acest moment rar vibraţional: cea mai mică vibraţie a zonei din univers în care ne aflăm. Plantele au şi ele felul lor simplu de revoltă, manifestat prin sunete, raze de lumină şi vibraţii specifice lor (încep să fie percepute şi de oamenii cu simţuri dezvoltate deja, dar şi cu aparatură performantă). Despre animale ştim deja multe lucruri acum. Împreună, mamiferele şi oamenii, au nevoie în acest moment de influenţele celorlalte vieţuitoare de pe planetă şi de influenţele semenilor lor după sistemul corporal – adică vieţuitoarele planetare care au corpuri spirituale la purtător: mamiferele – care au corp spiritual (sau budhic) şi corp dumnezeiesc (sau atmic) în sistemul lor corporal, iar oamenii, în majoritatea lor, au acelaşi fel de corpuri (spirituale şi dumnezeieşti) şi, în plus faţă de mamifere, au în funcţie de sarcinile lor de destin, de experienţa de ajutător şi forţele monadice care stau în susţinerea unei asemenea experienţe: corp enesic şi corp supraenesic. Corpurile spirituale au puterea de a prinde şi a gestiona vibraţii care vin de la absolut toate vieţuitoarele planetare: de la viruşi la mamifere, de la viruşi la oameni, şi astfel sunt influenţaţi de întreg biosistemul planetar în mod sistematic, permanent.
Toate influenţele pe care le suportă oamenii sunt îndreptate preponderent spre acţiuni reactive la impulsurile din mediul de trai, întrucât pe astfel de impulsuri s-au bazat etapele de evoluţie anterioare, trăite de-a lungul acestei zone a universului. La moştenirea trecutului evolutiv se adaugă şi experienţele personale pământene frustrante, rezultate din diferenţele de trai neconvenabile din cel puţin două direcţii:
– dintre trăirile în medii de vibraţii mult mai înalte decât cele mai înalte vibraţii din această galaxie: adică din mediul de trai de unde au venit pe Pământ, în călătorie spirituală regresivă (de la vibraţii foarte mari la vibraţii foarte mici) – şi condiţiile de trai pământene, la nivele foarte joase de vibraţie; primul aspect trăit la sosirea lor pe Pământ a fost în felul ei şocant prin diferenţele foarte mari pe care le-au simţit, le-au trăit în mod chiar foarte dureros;
– dintre vibraţia medie pământeană foarte înaltă înainte de ultima glaciaţiune şi vibraţia medie cea mai joasă trăită în acest punct al universului. Este foarte drept că tocmai pentru acest fel de diferenţe, pentru a trăi în aceste vibraţii au făcut călătorie până pe Pământ, dar în momentul de faţă prea puţini întrupaţi îşi aduc aminte de ţelurile existenţei lor pământene, le acceptă şi trăiesc manifestându-se cât pot ei mai bine în asemenea situaţie. Dar conştientizarea generală se referă la toate momentele de agresivitate – voluntară sau nu, revolta în faţa semenilor care nu urmăresc dezvoltarea spirituală personală şi dispreţul la adresa unei umanităţi care pare a-şi fi pierdut toate, sau aproape toate reperele spirituale.
Spiritele umane: adică spiritele care pot face faţă unor întrupări cu sisteme corporale de tip uman, sunt obişnuite cu un trai optim pentru derulări din care nu le lipseşte nimic; şi vine o vreme (evolutivă, desigur) când ele singure la un moment dat îşi dau seama cât de departe sunt de fapt de a se cunoaşte pe ele înseşi, de a-şi cunoaşte forţele şi felurile folosirii acestora. Pentru că atunci când evoluăm mergând mereu de la un nivel de vibraţie la altul superior – adică în evoluţii progresive, totul merge lin şi frumos, învăţăm să folosim tot ce cunoaştem şi ajungem să înţelegem toate reperele lumilor în care trăim în deplina lor profunzime, în subtilitatea lor deosebită.
Dar evoluţiile urmăresc formarea obişnuinţei de întrupare în orice punct al universului, în calitate de ajutători de nădejde, trecând cu uşurinţă de la un punct la altul, de la o întrupare la alta în locuri cu vibraţii foarte diferite unele de altele, în condiţii corporale de asemenea foarte diferite: şi nu întrupări făcute oricum, ci cu foarte mare uşurinţă, înţelegând cu flexibilitate pe localnicii care nu pot fi la fel ca ajutătorii lor.
Dar nimic nu este uşor şi până să ajungem la performanţele dorite, avem multe străduinţe de urmărit, de trăit. Când sărim de la un nivel înalt de vibraţie la un nivel foarte jos, la început se formează neputinţe ce creează de fapt alte direcţii de evoluţie proprie conştientizată: ele au existat şi în etapele anterioare – de tip animalic – dar ele nu erau de loc conştientizate – nici în profunzime, nici măcar superficial. Le numim frustrări, dispreţuiri, ne-preţuiri, şi manifestările asociate sunt agresiuni până la cruzime intenţionată: cruzimea o atribuim în mod eronat animalelor, căci ele nu fac intenţionat sau interesat nici un fel de distrugere, pe când omul frustrat, supărat, mâniat – da... Toate impulsurile în oceanul cărora trăim pot crea frustrări, mânieri, dispreţ, cruzime. Toate evoluţiile noastre în această zonă a universului se bazează pe impulsuri şi reacţii ale noastre la impulsuri. Este foarte drept că o parte considerabilă din reacţiile noastre sunt bune de păstrat atâta vreme cât ne aflăm în imperiul vibraţiilor joase. Important este să păstrăm o moderaţie între reacţiile noastre la mediul de trai şi să ne păstrăm cele mai bune linii de comportament şi de calitate pentru tot ceea ce facem: cât mai mult şi cât mai bine putem.
De asemenea – şi numai oamenilor le este posibil, pe Pământ – este normal să conştientizăm exact cu ceea ce am început acest articol: oamenii pot SĂ ALEAGĂ între a fi reactivi şi a răspunde lucrativ, moderat şi echilibrat condiţiilor lor de trai şi condiţiilor sociale, precum şi schimbărilor lor. Pare greu – dar putem să ne folosim cele mai bune, frumoase, profunde şi subtile modalităţi pe care le ştim în oricare dintre direcţiile de manifestare pe care ni le cere viaţa. Facem alegeri proprii permanent, dincolo de cele pe care le putem face din anumite obişnuinţe: să respirăm, să mâncăm, să dormim, să mergem, să comunicăm, să întreţinem relaţii cu semenii, în normalitatea vieţii curente. Ne sunt toate necesare, şi este ceva cu totul special să observăm cât de fluid am ajuns să le facem – dar cum facem chiar şi acestea ţine tot de alegerea noastră. Mulţi le fac la început de-a valma, fără să urmărească să le facă, apoi ajung să le facă liniştit, ordonat, curat, respectând pe cei din jur şi necesităţile lor personale. În greutatea vieţii unora, aşa cum şi-o percep ei, nu pot ţine cont de rafinamente sau altruisme, dar ei nu sunt aşa în orice condiţii de trai: în vibraţii înalte manifestările noastre, ale tuturor, sunt dintre cele mai elevate pe care ni le putem închipui azi. De aceea cele care vin odată cu creşterea vibraţiei planetare arată schimbări de comportament: faţă de propria persoană şi faţă de toţi cei din jur. Şi au ca ajutători, îndrumători, pe acei semeni care o pot face la orice nivel de vibraţie, în orice situaţii, în orice condiţii de mediu. Cu toţii trebuie să ajungem acolo, şi a atrage atenţia asupra unor lucruri care se dovedesc necesar a fi schimbate sau înţelese altfel, pe măsura trecerii timpului, este ceva normal câtă vreme nu apare o atenţionare dură, în exces. Este foarte drept, ne apar tuturor asemenea excese – vârfuri ascuţite, agresive – şi pentru a ni le cunoaşte bine şi a ni le echilibra am venit cu toţii pe Pământ. Odată conştientizate, şi urmărind mai departe conştientizarea lor, asemenea excese se estompează, se depărtează treptat de comportamentele dezechilibrate, ajungând să schimbe faţa tuturor manifestărilor noastre.
În categoria celor de fel tipic reactivi intră şi cei care, dacă nu au la ce să reacţioneze contrar, îşi fac din evenimentele altora prilej de reacţii puternice: pentru că numai în acest fel ei se simt vii, puternici, întregi, chiar competitivi, amestecându-se în viaţa altora fără să li se ceară prezenţa. Polemica este dorinţa lor prin excelenţă. Pe cei care sunt inversul lor îi consideră letargici şi se aprind puternic în prezenţa lor doar pentru că se simt impulsionaţi să se liniştească ei înşişi. În linişte îi cuprinde frica, o frică de necunoscut, o frică apropiată de dictonul „Apele liniştite sunt adânci.” Le este frică de „adânc”, de profunzimi, se zbat să rămână la o suprafaţă confortabilă pentru ei sau se zbat să găsească semeni de acelaşi fel cu care să se reunească şi să găsească soluţii nelucrative, pentru a ţine piept schimbărilor neconvenabile lor. Mult timp evolutiv va exista un fel de „împotriva a ceva”, împreună cu alţii de acelaşi fel cu care să-şi împletească forţele pentru a ajunge la un rezultat acceptabil - pentru ei, cel puţin. Dar semenii lor care pot să trăiască liniştiţi, curaţi, ordonaţi, lucrativi, căutând calitatea înaltă, altruişti, iubitori doresc acelaşi lucru şi celor din jurul lor, şi chiar dacă se învaţă să nu-i împingă de la spate cu faptele lor sau cu vorbe, numai gândul radiant, de o înaltă forţă spirituală va ajuta celorlalţi la întărirea puterii de a schimba multe manifestări grosiere în manifestări înalt spirituale în viaţa lor.
Suntem diferiţi, se vede bine asta, şi începem să înţelegem şi cauzele care stau la baza tuturor diferenţelor: fiecare dintre noi avem putere energetică mai multă sau mai puţină, şi experienţa folosirii acesteia este în permanentă formare, creştere. De aceea avem destine diferite, indiferent cum se manifestă această diferenţă. Este drept că ne aflăm cu toţii în acelaşi proces evolutiv – dar nu ne-a creat nimeni în acelaşi timp şi suntem astfel în faze diferite de evoluţie: unii mai devreme, alţii mai târziu. Chiar dacă parcurgem în linii mari acelaşi drum de creştere, acelaşi fel general de etape de evoluţie; însă ele sunt personalizate după cum curg obişnuinţele de formare şi creştere ale monadei care se reprezintă în întrupări prin corporalitatea sa – aşa cum suntem acum: oameni. Suntem cu toţii la întrupare în acest moment, în acelaşi loc din univers – Pământul: multe grupuri de spirite venite din evoluţii în toate zonele universului, cu experienţă diferită, cu obişnuinţe, plăceri, dureri după puterile fiecăruia.
Ceea ce este puţin înţeles acum este faptul că nu trăim pentru prima dată în acest punct al universului, şi nici ultima dată nu va fi: prima dată parcurgem drumurile universului în mod progresiv, în evoluţii realizate pas cu pas, de la un anumit nivel de vibraţie - la alte nivele mereu mai înalte. Când ajungem să ne stabilizăm cunoaşterile şi aplicarea lor, înţelegerile privind viaţa, evoluţiile şi universul cu multe din particularităţile lui, când puterea noastră energetică este suficient de mare pentru a realiza evoluţii înaintate şi complexe, putem merge oriunde în spaţiile deja cunoscute, parcurse de noi. La perioade lungi de timp revenim constant în astfel de locuri de vibraţie mai joasă din univers, trăind pentru a ne re-manifesta în felul pămânean, specific unor vibraţii joase – şi numai astfel ne putem înţelege manifestările vechi, din etape cu conştientizare redusă privind: dispreţul asupra semenilor şi a celorlalte forme de viaţă, distrugerile pe care le facem la adresa vieţii în general, direct sau indirect, cuprinzând şi semenii noştri şi celelalte forme de viaţă de pe planetă, şi încă multe altele pe care ni le ştim deja. După conştientizarea acestor neputinţe rămase din evoluţiile anterioare, conştientizăm clar necesitatea de a le înlocui cu alte manifestări, aflate la polul opus, dar înţelegând de asemenea că totul ne este posibil doar pe măsura forţelor spirituale pe care le obţinem prin toate călătoriile noastre spirituale.
În viaţa de fiecare zi, toate acestea înseamnă că sunt oameni cu spirite care au experienţă multă de orientare în acest punct al universului şi oameni cu spirite care nu au multă experienţă în acest loc din univers. În acest fel, în această perioadă de trecere de la vibraţii joase la vibraţii înalte, unii se pot orienta şi se pot manifesta la parametrii spirituali din ce în ce mai înalţi, în timp ce alţii nu se pot orienta – în primul rând pentru ei de a combina munca fizică şi intelectuală cu puterile spirituale care li se deschid. Cei dintâi ar trebui să devină ajutători şi învăţători altruişti pentru ceilalţi, în primul rând prin exemplul pozitiv pe care îl pot oferi, radiant, aflat în permanentă consolidare şi dezvoltare numai prin astfel de exemplu de ajutător altruist – şi nu altcum.
Timpul pe care îl trăim este deosebit de complex, întrucât suntem acum, pe Pământ, o omenire foarte variată din punct de vedere evolutiv, spiritual. Majoritatea grupurilor spirituale aflate azi la întrupare vin zone ale universului cu mari aglomeraţii stelare, galactice. Aici nu avem parte de asemenea aglomeraţii cosmice, dar avem aglomeraţii de biosistem şi de semeni, oameni, pretutindeni pe Pământ. În felul ei, o astfel de aglomeraţie pe planetă are efecte privind raportul între atenţia în interiorul nostru şi cea îndreptată spre exterior. Întrupările din ultimele 4-5.000 de ani ne-au întors atenţia de la interiorul nostru, concentrându-ne pe exterior: aşa şi trebuia, ne trebuiesc de toate pentru evoluţiile noastre. Doar că s-ar fi putut să fie şi fără agresiune, crimă, perversitate şi război. Însă acesta este alt subiect, am mai discutat noi pe ici şi colo. Creşterea complexă a vibraţiei planetare ne readuce însă intuiţii puternice, chiar dacă nu conştientizăm de unde ne vin – decât deocamdată într-o mică proporţie a omenirii, proporţie care însă creşte neîncetat. Ceea ce apare însă în manifestările noastre tot mai pregnant este faptul că orice impuls exterior ne determină să fim cât mai participativi pe toate planurile posibile, indiferent dacă este sau nu este treaba noastră: şi ştim bine că aşa este, ne amestecăm de-a valma unii în viaţa altora, fără să conştientizăm deocamdată cât de mult rău ne putem face – şi nu de puţine ori. Ne trebuie însă să simţim totul, ca să ştim pe viitor cum să prevenim şi impulsivitatea proprie, şi a celor din jur, cum să ieşim cât mai repede şi bine din situaţii grele, cum să aplanăm efectele unor asemenea situaţii în viaţa noastră şi a celor din jur.
Dacă nu ne-ar obliga viaţa pământeană de azi, aşa cum este ea acum, nu ne-am duce singuri către o activitate lucrativă complexă, din care să învăţăm mereu câte ceva nou, să consolidăm ce ştim şi să oferim şi altora exemplu, învăţătură. Dar ceea ce ne îngreunează mult viaţa este faptul că, în societatea noastră, predomină starea concurenţială – şi nu conlucrativă – practic în cele mai multe cazuri cea concurenţială o anulează pe aceea conlucrativă, şi presupune în acelaşi timp şi restrângerea acelei stări frumoase pe care o numim omenie: o stare complexă, în care toate formele de bine se împletesc şi se dezvoltă reciproc. Starea de rău: nervozitate, neînţelegere, intoleranţă, egoism, conduce la un amestec al omului agresiv în orice situaţie. Nu munca proprie o vor dezvoltată astfel de oameni – fizică sau intelectuală, dar o impun altora, agresiv sau persuasiv, în scopuri egoiste – nicidecum spre atingerea unui optim al trăirilor umane. Ne ferim, inconştienţi de evoluţiile noastre, de multe ori de orice fel de muncă, şi nu facem de loc bine: munca fizică pământeană este specifică acestei perioade, pe care nu o întâlnim în acest fel în alte părţi ale universului. Ne trebuie neapărat să ştim asta. Tocmai de aceea venim aici, pentru a o re-înţelege, re-modela, pentru a ne forma modalităţi de a ne-o rafina complex, în drumul ei de la muncă brută la folosirea acţiunii complexe a materiei asupra ei însăşi, prin inteligenţa umană. Este rostul acestor vremuri de a o înfrumuseţa, accepta, de a da astfel ajutor şi altora să ajungă să facă aceleaşi lucruri.
Dacă reuşim să facem astfel de lucruri pe Pământ, la rădăcina abia perceptibilă a acelor trăiri pe care le dezvoltă un spirit întrupat în zone de vibraţie mult mai mare ale universului – vom avea reuşite pretutindeni: nu numai extrem de mari, dar şi foarte diverse, pe care aici, pe Pământ nu ni le putem imagina, reprezenta. Dar putem înţelege că rădăcinile lor, aici-pământene, pot fi mult sublimate – exact aici, şi nu în altă parte, în locul în care munca se poate transforma cu brutalitate în cale de distrugere a celui ce o prestează sau a semenilor lui.
Alte feluri de rădăcini de manifestări spirituale se pot constitui în continuare tot aici, prin înţelegerea subtilităţilor desfăşurării muncii pământene. Alte evoluţii viitoare îşi aşteaptă rândul pentru a ne oferi o spirală deosebit de frumoasă, fără de sfârşit... Este, în felul ei: şi temporală, şi spaţială, şi perceptivă, şi lucrativ-ajutătoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu