Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


duminică, 23 noiembrie 2014

VIBRAŢIA PLANETEI NOASTRE: ÎNTRE CUŢITE ŞI MĂTASE...

Discuţiile despre greutăţile înfruntate de noi, oamenii, în calitate de spirite creatoare conştiente avansate, mă determină să scriu câteva explicaţii în plus despre idei pe care le-am expus, şi le folosesc mereu în articolele mele. 
Scriu despre faptul că ne este greu să suportăm particularităţile vremurilor pe care le trăim acum: vibraţia generală a planetei este foarte joasă – chiar dacă ea este mereu în creştere, variaţiile abrupte ale vibraţiei medii planetare şi aglomeraţia planetară foarte înaintată: aici este necesar să luăm în considerare nu numai densitatea mare a populaţiilor umane, ci a tuturor vieţuitoarelor planetare de la viruşi la oameni inclusiv, şi nu numai populaţia cu corp fizic, ci întreaga populaţie a planetei care cuprinde, pe lângă întrupaţii cu corp fizic de manifestare curentă – cei cu corp astral de manifestare curentă şi cei cu corp spiritual de manifestare curentă, dar şi o populaţie puţin luată în considerare în mod curent: populaţiile ajutătoare curente din dimensiunile structurale paralele plus populaţiile interdimensionale puţin cunoscute azi de masele largi – Moşii popoarelor, îndrumătorii noştri spirituali, coordonatori ai multor aspecte ale evoluţiilor noastre şi reparatori ai vibraţiilor grele pe care le emitem noi, oamenii şi civilizaţia noastră industrială: ei sunt întrupaţi tot cu corpuri fizice, însă vibraţia corpurilor lor este mai înaltă decât a noastră, a oamenilor. 
Toate sunt echilibrate pe fiecare planetă, aşadar şi pe Pământ, chiar dacă ori nu credem realitatea atunci când o putem percepe cu propriile organe de percepţie ale corpurilor noastre, chiar dacă cele neconvenabile le credem neadevărate sau stâlcite, confuze, nedrepte, etc. Dar ne pregătim astfel pentru a cunoaşte treptat, profund, această realitate – de fapt pentru a o re-cunoaşte, pentru a ne-o aminti din vremuri străvechi)... 
Tema vibraţiei medii planetare am mai discutat-o ici şi colo: ea este aceea care dă tonul şi potriveşte mersul întrupărilor pe planetă şi în jurul ei. Este acordată cu vibraţia medie stelară locală, care cuprinde nu numai vibraţia stelei care generează şi guvernează planeta noastră, alături de alte planete-surori din sistemul ei planetar, ci şi vibraţia celorlalte stele din sistemul stelar local. 

CÂTEVA CUVINTE DESPRE VIBRAŢIA MEDIE PLANETARĂ
Se pot studia câteva păreri personale mai vechi la adresa http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/search/label/Vibra%C5%A3ii cu menţiunea că voi relua întrega etichetă pe siteul personal http://www.bucuria-cunoasterii.ro/ , dezvoltând tema cu noutăţi şi corecţii. 
Să vedem aşadar particularităţile vremurilor pe care le trăim acum sub aspectul vibraţiei planetare şi variaţiei ei curente. 
Vibraţia planetară este azi într-adevăr foarte joasă – valoare despre care din 2012 se spunea că a crescut şi în 21 decembrie 2012 ar fi atins cea mai mare valoare posibilă pentru Pământ. În fiecare clipă ea este la o valoare maximă comparativ cu valorile anterioare, dar ea se află în creştere numai de cca. 2000 ani încoace, căci înainte de această perioadă valorile erau în scădere – dar erau mult mai înalte decât cele pe care le-a simţit omenirea în acel „fund de cazan” care a fost trăit de întreaga planetă într-o perioadă de cca.100 de ani înainte şi după naşterea lui Iisus. Schimbarea sensului de înaintare a vibraţiei medii planetare – din coborâre în urcare – s-a petrecut la întruparea coordonatorului şi la nivelul câmpurilor eteric şi fizic; la celelalte nivele, superioare lor, erau deja echilibrate şi pregătite de creştere, schimbarea fiind începută cu puţin timp înainte de naşterea lui Iisus Christos. Decalarea în timp, sub formă de creştere, a cunoscut o foarte-mică diferenţă energetică, socotită să fie anulată prin forţa energetică a întrupării coordonatorului central al evoluţiilor din galaxie; forţa acestui moment a fost impulsul vibraţional oferit omenirii pentru a putea intra în urcuşul vibraţional care urma să ia avânt la momentul potrivit. Oamenii sensibili au perceput momentul ca pe o lumină puternică: unii sub formă de stea, alţii sub formă de raze puternice sub care s-a marcat schimbarea ca atare. Vom mai discuta despre acest fenomen, foarte adevărat, pe care îl relatează scrierile religioase (mărturii ale oamenilor foarte sensibili sau iniţiaţi în ceea ce atunci se numeau „mistere”). 
Oricum, vibraţia planetară a rămas joasă în aceste vremuri, şi tot joasă va rămâne un timp, comparativ cu vibraţia înaltă care va fi atinsă la un moment dat, care va favoriza tuturor oamenilor revenirea la simplificarea vieţii (reducerea necesităţilor de hrănire fizică, de somn, de mişcare fizică, de îmbrăcăminte groasă în zonele temperate şi polare, etc.) şi reluarea la scară largă a activităţilor astral-mentale specifice creatorilor conştienţi mentali avansaţi. Chiar dacă a devenit vizibilă, perceptibilă schimbarea (creşterea) vibraţiei printr-o serie de fenomene planetare (lumina puternică a soarelui, sunetele fundamentale accentuate şi la nivelul Pământului, şi la nivelul galaxiei, a centrului galaxiei mai precis, încălzirea globală şi altele mai puţin percepute în generale de mulţi oameni), vibraţia nu a crescut decât cu mai puţin de un procent din totalul creşterii necesare măcar în perioada în care se vor finaliza sarcinile de evoluţie ale oamenilor de Pământ. Ea va fi în creştere încă câteva sute de milioane de ani în continuare, cât ţine intervalul dintre un minim şi un maxim al vibraţiei planetare în această subzonă a universului. 
Dar sunt unele fenomene care s-au suprapus şi care au oferit o creştere mai mare în această perioadă de 2000 de ani, special calculată astfel încât „să se scurteze zilele suferinţelor” noastre, aşa cum se specifică foarte corect în scrierile religioase. Ar trebui să luăm aminte la relatări şi învăţături, lăsând alte considerente să fie reglate între cei care nu pot renunţa la plăceri sau la dureri încă. E soarta, destinul, sarcinile lor privind simţiri care se vor analiza, înţelege, modela sau remodela treptat. Unul dintre aceste fenomene este necesar a fi discutat pe larg – doar deocamdată sintetic, sub forma câtorva idei, dar rămâne de dezvoltat în continuare, în viitor. 

VARIAŢIA VIBRAŢIEI MEDII PLANETARE
Variaţia amplă a vibraţiei medii planetare este formată dintr-o împletire uriaşă de vibraţii provenite de la steaua care îşi creează sistemul propriu de planete, de la tot biosistemul planetar (toate vieţuitoarele pe care le-am menţionat mai sus, care reprezintă totalitatea spiritelor întrupate pe planetă şi în jurul ei). 
Cercetarea etapelor de evoluţie a spiritelor umane conduce la înţelegerea faptului că ne confruntăm cu variaţii abrupte ale vibraţiei medii planetare, comparativ cu variaţiile vibraţiei planetare din perioadele dinainte de schimbarea sensului de vibraţie. De fapt este nevoie să avem în vedere chiar ceva mai mult decât atât: până la ultima glaciaţiune, variaţiile erau lente, ca valurile de mătase unduitoare în bătaia unui zefir uşor, blând. Ultima glaciaţiune nu a constituit minimul vibraţiei planetare, vibraţia a mai crescut puţin, o vreme, în mod natural, urmând ritmurile naturale ale planetei; după care şi-a urmat diminuarea naturală: în ritmurile de scădere a vibraţiei filamentelor energo-materiale, aflate în circulaţiile lor normale în toată zona aceasta a universului, despre care discutam cândva. 
În mod obişnuit pentru evoluţiile generale în această zonă a universului, coordonatorii evoluţiilor schimbă volumele fluxurilor de filamente energo-materiale cu vibraţia diminuată ca urmare a circulaţiilor lor prin corpurile stelelor, planetelor şi tuturor vieţuitoarelor din toate galaxiile zonei. Lasă filamentele să circule prin atracţiile intergalactice, interstelare şi interplanetare până când partea superficială a tecii filamentelor se consumă hrănind cu energia lor corpurile pe care le traversează: un asemenea consum din teaca filamentelor nu este total, ci doar parţial, pentru a nu pune în pericol destructurarea filamentelor şi viaţa micilor monade din interiorul lor. Schimbarea se face în mod echilibrat – pe măsura ieşirii unor fluxuri învechite se transferă din Universul Central fluxuri noi de filamente cu vibraţie de nivelul necesităţii locale. 
Tocmai această schimbare ne interesează acum pe noi. Masele de materii acumulate în corpurile întrupaţilor în trecut, cu vibraţii joase, emit vibraţii peste care se suprapun vibraţiile noi, ale fluxurilor noi de filamente. Ritmurile vibraţionale se suprapun şi, dacă adăugăm şi restul ritmurilor vibraţionale din galaxie, ale căror unde ajung pe Pământ, apoi ale tuturor vieţuitoarelor planetare întrupate: şi cu corpuri fizice de manifestare, şi cu corpuri astrale de manifestare, desfăşurarea tuturor vibraţiilor formează un tablou nicidecum haotic, aşa cum am putea avea tendinţa de a spune, ci doar prezentând ritmuri ca nişte cuţite unul lângă altul, cu vârfurile în sus sau în jos, mai mari sau mai mici, mai dese sau mai rare (dar acest tip de „rar” fiind extrem se strâns totuşi, comparativ cu ritmurile lente ale vibraţiilor dinainte). 
Iată cu ce ne confruntăm de fapt. Multe sunt stabile în timpurile noastre, căci vin din matricea fixă, stabilă a planetei şi a stelei noastre în perioade largi de timp, vin din matricea galaxiei, alături de cele care vin din depărtări, în „fuga” galaxiilor, adică în mişcarea lor, în schimbarea poziţiei lor relative faţă de galaxia noastră şi odată cu galaxia noastră. 
La toată această împletire de vibraţii naturale se adaugă vibraţiile artificiale ale creaţiilor noastre materiale (le ştim bine, obositoare, stresante...) şi astfel avem dimensiunea reală a fenomenologiei cu care ne confruntăm mereu...

Simţirile noastre intime, rafinate şi înălţate, şi percepţiile noastre, şi încredinţările noastre privind dualităţile pământene (solare de fapt) – chiar unicitatea cu înţelesul ei superior – toate se desfăşoară împletit, mai mult sau mai puţin strâns cu trăiri pline cu lacrimi, cu mânii, cu necuprinderi, cu neînţelegeri, nedoriri de a urma o cale plină de neprevăzut, primejdii generatoare de temeri, îndoieli, frici, nedumeriri, nelămuriri... Sub puterea unor astfel de vibraţii cărora nu le putem rezista ne descoperim toate ascunzişurile manifestărilor noastre, pierdute în eternitatea timpurilor din care venim, a tuturor evoluţiilor noastre până în acest moment. Pentru asta suntem acum, aici, în asemenea conjuncturi mai curând neplăcute, sau să zicem mai curând obositoare: să ne descoperim limitele maxime şi minime, puterile pe care nu ni le cunoaştem şi neputinţele pe care nu am vrea, nu am dori să ni le cunoaştem. Dar tot ceea ce ni se oferă este pentru a ne încredinţa pe noi înşine de realitatea propriei noastre individualităţi şi de a ne preocupa în continuare de remodelarea ei spre noi ţinte spirituale, care şi ele, pe aceeaşi cale, cândva în viitor, ne vor duce încă şi mai departe... 
...Mereu mai departe, în eternitatea vieţii noastre...

Niciun comentariu: