Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Să nu ne imaginăm că misiunea sfinţilor se termină odată cu trecerea lor dincolo de fiinţă. Munca lor merge mai departe, într-o deschidere uriaşă în volum, calitate şi profunzime...
LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ÎNDRUMĂRILE DE NUME ALE SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL !!!

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 7 septembrie 2012

EXPERIENŢELE NOASTRE EXTRASENZORIALE (4): DE LA INEXPLICABIL CĂTRE MIRACOL: BILOCAŢIA

Nu vreau să fac altceva prin aceste scurte articole, decât să atrag atenţia asupra unor confuzii şi neînţelegeri, urmând ca în viitor asemenea subiecte să fie reluate ori de câte ori este necesar, la cererea dvs. Este important să cunoaştem măcar în linii mari anumite aspecte, pentru ca înţelegerile personale să se aşeze pe o bază, pe un fundament scuturat măcar în parte de confuziile generale şi neînţelegerile evenimentelor cu care ne putem confrunta oricare dintre noi, la un moment dat al vieţilor noastre.
În domeniul experienţelor extrasenzoriale (sau, cum le numesc eu: experienţe multisenzoriale, căci ele se datorează percepţiilor cu senzorii celorlalte corpuri din sistemele noastre corporale) azi lumea baletează între inexplicabil sau miracol - dacă starea este plăcută şi oarecum înţeleasă - şi boală, dacă starea este asociată cu fenomene dureroase sau necunoscute pe care omul nu le poate încadra altfel. Personal obişnuiesc să îndrum oamenii şocaţi care mi se confesează să meargă mai întâi la medic pentru un examen general (de cele mai multe ori este cazul unui oculist sau ORL-ist, în funcţie de fenomenul perceput) pentru ca omul să se lămurească şi să facă tot posibilul pentru a-şi pune la punct funcţionarea organică. Dacă fenomenul persistă în stare declarată de sănătate (pe care eu îl ştiu deja, dar se încredinţează astfel şi omul), atunci începem discuţia mai profundă.
Sigur că două fenomene generale ies din lista medicilor: călătoria astrală (sau visul conştient) şi fenomenologia complexă care presupune elemente corporale ieşite din comun: fenomene corporale inexplicabile şi cele de tip miracol. De multe ori omul ajuns la "doctor" poate fi tratat cu o serie de tranchilizante puternice, care pot să ascundă un timp cele percepute anterior, după care totul poate reveni cu putere mărită chiar - datorită liniştirii puternice pe care o acceptă cu încredere.
Din nou fac precizarea că nu pun aici în discuţie fenomenele de tip percepţie spontană mistică, fie ele şi în grup - căci oamenii pot fi influenţaţi de la distanţă, ori pe cale naturală, mentală, ori pe căi tehnologice avansate.
De asemenea nu se pun în discuţie fenomenele care apar în practică urmărită prin cursuri de specialitate.
Nu aş dori să pun în discuţie aici faptul că omul apelează în cazul fenomenelor inexplicabile la preotul local, căci este dreptul său să creadă orice despre propriile sale percepţii: este experienţa sa, din care are foarte multe de învăţat.
Orice fenomen trebuie cercetat personal, nu cu îndoiala de a nu fi adevărat, care poate influenţa mult rezultatul cercetării, ci cu curajul de a descoperi cât mai multe aspecte ale fenomenului cercetat. Dacă dăm peste ceva care ne trezeşte îndoiala, este bine să nu generalizăm îndoiala noastră, generalizând şi decretând că nimic nu este adevărat ; ci să cercetăm până unde este adevărul simţit de noi - şi să fim în acelaşi fel deschişi şi la alte explicaţii care ar putea să prelungească cunoaşterea dincolo de propria cercetare. Să încercăm să vedem de unde porneşte devierea, confuzia, cum şi unde se împletesc adevărul cu confuziile, unde se despart şi cum se reflectă fiecare în parte în cele ce au ajuns la noi ca informaţie, cum ne influenţează în viaţa de fiecare zi. S-a creat obişnunţa de a folosi expresia de "iluzie" - dar de cele mai multe ori adevărata iluzie este de fapt confuzie, lipsă de cunoaştere, de informare pe o plajă mult mai largă (şi în permanentă creştere, de altfel). Iluzia însă nu cred că se referă decât la :
- iluzii optice - legate strict de structurile oculare - "iluzii" care nu cuprind percepţiile de tip astral: entităţi şi structuri planetare, stelare şi universice, elemente de câmp eteric şi astral aflate azi în cunoaştere din ce în ce mai extinsă în interiorul unor grupuri de cunoscători care ar proceda mai corect să informeze şi în exteriorul grupului lor, pentru că se poate… Fără teamă că îşi "strică" imaginea de om "serios"; o astfel de imagine, de om serios, rezultă din întreaga activitate, chiar dacă în jurul nostru sunt mulţi care dispreţuiesc încă activitatea de tip ezoteric-spiritual;
- iluzii emoţionale sau ambiţionale: iluzia că un alt om mă iubeşte (la mijloc fiind de fapt proiecţia propriului sentiment asupra celeilalte persoane), iluzia că precis voi câştiga sau voi ajunge fără nici un fel de efort şi fără asumarea unor responsabilităţi drept în vârful unei piramide sociale. Sau, la polul opus - iluzia că, dacă muncesc mult şi corect precis voi ajunge în vârful aceluiaşi fel de piramidă socială sau politică, etc.

Ideea unei proiecţii emoţional-vizuale sau auditive din satelit (adică pe cale tehnologică şi adresându-se unui grup larg de oameni), precum şi aceea a unei induceri mentale naturale (hipnoză, transfer de imagine sau sunet de la un emiţător la un receptor mai mult sau mai puţin pasiv) nu intră în categoria iluziilor, optice sau sonice deopotrivă, căci acolo avem de-a face cu o activitate umană conştientă, o proiecţie reală, realizată în mod natural (prin intermediul corpului mental uman, care devine emiţător) sau tehnologic (prin intermediul unei aparaturi care funcţionează prin intermediul propagării unor unde, puţin simţită în mediul înconjurător). Chiar este vorba despre ceva real - altfel am discuta despre iluzie, în felul său, când deschidem un TV sau PC: dar le numim transmisii, şi nu iluzii… Fenomenologia de la care am pornit este de fapt exact de aceeaşi natură, doar că se bazează pe unde electromagnetice care au ca receptor direct nu un aparat (TV, PC, radio, celule fotolectrice, etc. - deci aparate de intermediere) ci direct creierul uman.
Putem discuta şi despre alte fenomene, categorisite în general tot ca „iluzii" , şi care de fapt nu sunt de loc iluzii, ci amprentări mai mult sau mai puţin intenţionate ale spaţiului înconjurător, un spaţiu universic format din multe straturi existente simultan - dar fiecare în parte fiind de vibraţii diferite, ceea ce le permite să folosească acelaşi spaţiu universic. Pot fi şi succesive, pot fi şi împletite, întrepătrunse - sau periodic, sau numai în stare de necesitate, sau permanent. Asemenea amprentări explică un anume fel de "bilocaţie" - aceea pe care noi o cunoaştem (de exemplu, din filmele de tip „Matrix", „Kung Fu", etc.), unde acelaşi om pare că se află în două sau mai multe locuri diferite, simultan ; nu este vorba despre aşa numita mecanică cuantică - despre care un fizician de bine pregătit ştie clar că este aplicabilă doar într-un spaţiu bidimensional - în care o particulă poate fi simultan în două locuri diferite, cu efecte posibile în spaţiul tridimensional care îl cuprinde pe cel bidimensional. Cu toate acestea este simplu de făcut confuzii privind separarea sau extinderea efectelor în toate părţile, cu explicaţii de care nici fizicienii, dacă le cunosc cât de cât, nu sunt hotărâţi dacă să spună sau nu publicului că astfel de lucruri sunt foarte probabile şi neaplicabile constant, permanent, în viaţa concretă. Sau nu au încă permisiunea sponsorilor lor.
Bilocaţia se confundă aşadar cu amprentarea conştientă sau inconştientă a spaţiului înconjurător, iar aici ar trebui făcută o descriere mai amănunţită a acestui fenomen - căruia îi voi rezerva un spaţiu mai amplu. Fiecare vieţuitoate lasă o amprentă în spaţiul pe care îl ocupă, amprentă care poate persista în funcţie de specificul vibraţiei sale comparativ cu vibraţia generală a spaţiului respectiv: o remanenţă a vibraţiei personale care poate fi foarte joasă sau foarte înaltă, şi atunci ea rămâne un timp suficient de lung pentru a fi sesizată (de regulă cu privirea laterală, mărginaşă) sau, dacă se depărtează puţin de vibraţia medie a locului - poate fi sesizată puţin timp, după care o altă trecere, a altei vieţuitoare, îi va lua locul. Viaţa urbană se spaţializează şi se bazează pe astfel de amprentări, deoarece astfel fiecare dintre noi păstrăm în memoriile spirituale active prezenţa altor spirite întrupate în acelaşi timp cu noi. Se poate discuta despre teama - justificată astfel - a unor spirite de a intra în contact direct cu alţi întrupaţi (agorafobie) mai mult sau mai puţin înţeleasă chiar de cel ce simte astfel. Experienţa de acest fel va fi înţeleasă cândva şi rezolvată prin aplicaţii de natură a schimba o astfel de neputinţă.
Personal am perceput de ani de zile asemenea amprente, pe care le-am studiat în amănunt: nu vreau să sperii multă lume… dar este ceva deosebit cu adevărat să vedem cum se amprentează şi cum se preiau elemente de amprentare pe un scaun din mijloacele de transport în comun: adevărata socializare porneşte de la mlădierea subconştientă, prin împletirea energiilor şi vibraţiilor din spaţiile folosite în comun… La fel, sălile de spectacol, şcolile, spitalele, etc.

Adevărata bilocaţie - despre care voi scrie pe îndelete în curând - se confundă cu dedublarea astrală sau cu activitatea mentală înaintată. Adevărata bilocaţie se consideră, în mod eronat, posibil a fi realizată de orice om, întrucât orice om - doar fiind conştient de universul în care trăieşte - ar putea ajunge la practicarea „minunilor dumnezeieşti". Lucru care, cu respect pentru toată lumea, nu este posibil pentru orice spirit: nu este pentru noi, în calitate de spirite care nu sunt nici pe departe în starea de a fi terminat evoluţiile personale.
Nu este posibil a fi desfăşurate de noi nici pentru faptul că un asemenea loc din univers, cum este Pământul, nu poate suporta oricum şi oricând asemenea practici. Căci la nivelul de populaţie activă, şi umană, şi de întreg biosistem planetar, astfel de practici curente ar deplasa mase uriaşe de aer planetar, cu energii planetare, din cauza neputinţei menţinerii la un loc, în puterile radiante ale spiritului: şi evenimentul, şi mediul înconjurător, ceea ce ar deveni asemănător cu detonarea unui bombe. Vom discuta pe larg despre asemenea lucruri, în studiile istorice, ample, studii despre trecutul conştient şi cuminte-lucrativ al omenirii străvechi...
Pe scurt - ca să nu rămânem fără explicaţii, măcar restrânse - bilocaţia adevărată înseamnă ca o singură entitate, aflată într-un univers de staţionare, să-şi poată trimite un set de raze monadice într-un alt univers, un alt set de raze monadice în alt univers - de regulă câte un set în toate trei universurile materiale: Universul Fizic, Universul Astral şi Universul Cauzal , dar în acelaşi timp şi în straturile sau dimensiunile structurale paralele ale Universului Fizic, precum şi în Universul Secundar: aşadar practic aceeaşi entitate se poate manifesta în toate universurile simultan, chiar efectuând lucrări diferite, de amploare diferită şi cu semnificaţii diferite pentru fiecare univers în parte.
Iar aceasta este o realitate curentă şi clară a marilor creatori-coordonatori ai evoluţiilor noastre...
Adevărata bilocaţie apare extrem de rar în realitatea noastră planetară, numai pentru desfăşurarea unor sarcini extrem de complexe: aşa cum a fost venirea şi desfăşurarea lucrării lui Iisus Christos, dar şi a altora ştiuţi şi neştiuţi, care au avut permisiunea de a folosi rar, dar real, în anumite momente planetare bine definite, asemenea puteri, spre binele întregii planete şi nu numai: al planetei, al celorlalte planete din sistemul stelei noastre, a stelei însăşi şi a multor altor elemente constitutive ale galaxiei: nu numai stelele, ci şi întreg sistemul matriceal al galaxiei. Impulsurile energetice ale unei asemenea lucrări conduce la susţinerea, şi menţinerea în funcţiune, periodică, a sistemului de corzi galatice, mai ales cele de la periferia galaxiei către nucleul ei, şi mai ales în perioadele de vibraţie joasă sau de modificare de la vibraţii joase către vibraţii înalte. Dar mai ales atunci când o stea cum este Soarele nostru bun şi drag susţine o complexitate rar permisă, pentru evoluţii cu totul speciale, aşa cum se desfăşoară azi, pe Pământ, datorită necesităţilor grupurilor de spirite umane aflate în evoluţii deosebit de complexe.

Aşa cum spuneam mai sus, bilocaţia este un fenomen confundat deseori cu activitatea mentală înaintată, care încep cu fleşuri de percepţie, de vedere mentală: de aici vine şi exprimarea de bilocaţie - expunerile arată cum cineva vede pe altcineva din locul trăirii sale curente, în timp ce persoana percepută astfel este percepută la locul său şi de alte persoane, în locul unde se află de fapt. De altfel vederea mentală se bazează pe dispariţia totală a peisajului de trăire curentă: cameră, spaţiu deschis, orice vedere a locului real de trăire - şi înlocuirea lui cu o persoană aflată în alt loc, cu alt spaţiu din acelaşi timp sau din timpuri diferite: trecut sau viitor. Omul percepe totul ca fiind perfect real, în timp ce el poate crede că o parte din el s-a deplasat în altă parte, sau altcineva a fost în timp real în camera sa, în timp ce altă persoană poate spune că cel ce are viziunea a fost pe loc. Iar descrierea viziunii - căci este vorba de o viziune, ar spune că a fost în locul descris… Fără o cunoaştere reală a puterii mentale umane şi fenomenologiei de desfăşurare, orice om fără o astfel de experienţă poate spune că a fost în mijlocul unui fenomen de bilocaţie - ceea ce nu est de loc real.
De asemenea, în acelaşi fel se poate discuta despre confuzia cu dedublarea astrală: mulţi cred că au fost în mijlocul unui fenomen de bilocaţie - ei aşa îl numesc - dar tot ceea ce ei descriu este o călătorie astrală. Necunoscând toată fenomenologia legată de călătoriile astrale (sau visele conştiente), omul povesteşte despre experienţa sa numind-o bilocaţie (caz real, pe care îl spun acum) după cum a auzit cândva, undeva… Este bine să cunoaştem diferenţele şi să explicăm şi altora cu ce se confruntă de fapt.

Să ne oprim deocamdată aici, urmând să aruncăm o privire asupra experienţelor de tip miracol, neînţelese sau prea puţin înţelese, de cele mai multe ori, de cei care le trăiesc: dar şi aceasta fiind o experienţă personală şi de grup, din care avem cu toţii enorm de multe lucruri de învăţat…

2 comentarii:

Anonim spunea...

In primul rind te felicit pentru subiectul deschis!
Si as vrea sa adaug, ca eu fiind o persoana cu perceptii extrasenzoriale...pot zice ca de multe ori ceea ce vezi, simti, percepi...desigur ca e pus sub scepticism, in marea majoritate a cazurilor de restul din jur! Si nu uita sa iei in consideratie, ca ,,flash,,-urile sunt create de un eveniment sau o stare putin confuza, de ceata psihologica, ba chiar adeseori si sub influenta a niste declansatoare de aceste stari (pastile, ierburi, alcool ..de ce nu?!, sau un stres enorm, meditatie etc, etc.) Deci vrei nu vrei pentru o palpatie a subtilului e nevoie de creare a unui cimp magnetic propriu asemanator cu cel cu care luam contact!

Adeseori in relatari e un adevar comun! ---recunosc faza cu tunelul si lumina, eu niciodata nu am sustinut-o. Poate pentru ca nu am am perceput asta pe pielea mea. Dar nu poate nimeni sa vie sa-mi spuna, ca ceea ce am vazut si care a fost atit de clar si bulversant pentru mine ...e o iluzie! Asta chiar nu! Si cu sufletul curat pot afirma ca ,,sunt sigura de feeling-uri 100/100% !,,. Asta chiar nimeni nu mi-o poate lua!

p.s. Fara foc nu iese fum!-ori afirmatiile de acest gen au ,,saminta de adevar,,. O zi buna!

Cristiana spunea...

Bună dimineaţa, îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat! Şi mulţumesc pentru apreciere! Aş vrea să pot încuraja direct pe toţi cei care au astfel de simţiri, trăiri, în primul rând să nu dăm înapoi cu teamă de oamenii agresivi, ci să ne susţinem activitatea cu înţelgere pentru ei şi dezvoltare pentru noi. Pentru că chiar într-o întrebare dispreţuitoare poate apare o sămânţă de cercetare din partea noastră şi un răspuns pentru noi înşine, pentru dispreţuitor şi pentru alţii care nu au curaj încă să pună întrebări, să caute răspunsuri...
Sincer, eu nu am avut niciodată fleşuri sub presiune ci numai în liniştea sufletului meu, în relaxare. Dar unii oameni mi-au spus asta. Ştiu că sub imperiul drogurilor (unde şi eu includ medicamentele betablocante, băutura), pot apare astfel de stări, căci se întrerupe obişnuinţa de a primi impulsuri fizice şi atunci apar părţi de activitate ale corpurilor de vibraţie superioară: astral şi mental. Dar trebuie să înţelegem că este vorba despre activitatea corpurilor acestora - şi nu a unei adaptări a câmpului magnetic propriu la câmpul cu care luăm contact.
Viziunile sunt bune, adevărate - chiar aseară am avut o astfel de discuţie, deosebit de interesantă - mulţi însă le interpretează fără cunoaştere personală avansată, bazându-se pe literatura cunoscută. Nu sunt mulţi oameni cu percepţii multisenzoriale care îşi pun întrebări. Ar trebui să avem puterea de a nu ne îndoi asupra percepţiilor noastre, ci să cercetăm cu ele în plus faţă de cunoaşterile anterioare. Ceea ce nu este neapărat îndoială asupra celor anterior cunoscute, dar dacă se relevă confuzii, să căutăm să înţelegem că permanent pot apare şi confuzii, şi corecţii: căci suntem în condiţii foarte delicate de activitate, de trăire, care ne relevă ce putem şi ce nu putem face în astfel de condiţii.
De la fleşuri se poate face cercetare: fleşul este de fapt aproape ca o fotografie, deşi cu răbdare se poate prelungi la o activitate ca un filmuleţ. Adusă imaginea din nou din memorie, ea poate să descopere cercetătorului amănunte deosebite, şi fiecare amănunt în parte poate releva ceva în plus faţă de cele cunoscute anterior sau o corecţie a celor cunoscute anterior: căci de cele mai multe ori oamenii fac generalizări şi de fapt toate cele care ne înconjoară sunt mult mai complexe şi mai subtile decât poate spune o generalizare, mult mai individualizate, mai personalizate.
Aşadar... încredere, draga mea, cu luciditate pentru cercetările proprii şi atitudine înţelegătoare faţă de cei care nu cunosc încă acum astfel de stări...
Multă încredere !!!