Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

miercuri, 22 august 2012

EXPERIENŢELE NOASTRE EXTRASENZORIALE (3): FENOMENE CARE IMPLICĂ NECUVÂNTĂTOARELE (actualizat)

Cred că ar fi de folos să citiţi, când veţi avea puţin timp, şi cele scrise la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2009/07/zane-duhuri-spiridusi-si-entitati.html
Dar de data aceasta voi aborda această temă din alt unghi de vedere.

Zilele trecute stăteam pe o piatră cu gândurile peste tot şi nicăieri, lăsând să se aşeze în mine înţelegerile zilei...
...Îndrăznisem să colind vremurile de demult şi să-mi mai plec încă o dată fruntea... să mi-o umple Moşii, Călătorii şi Învăţătorii lor cu încă câteva valuri de îndrumări... Câteva gâze mă cercetau din zborul lor bâzâitor ... întotdeauna le las să mă cerceteze... de când mi-au protejat gândurile şi simţirile, la Şinca Veche, de curioşi inofensivi... Fluturi inofensivi... oamenii la fel de inofensivi, dar nu ştiau unii de alţii... Cum a fost atunci?!... sincer ştiu cum a fost, dar CE a fost nu am avut mult timp îndrăzneala să cercetez. Mi s-a părut întotdeauna ceva atât de diafan încât am impresia că voi destrăma un văl de borangic ţesut de zâne ...

Multe de povestit despre Şinca Veche şi simţirile de acolo... de-a lungul multor ani... Uneori nici nu-mi vine să analizez, atât de fine şi minunate pot fi... Chiar dacă clipele s-au dus de mult... amintirea se cerne sfioasă pe drumurile vii încă şi azi...

Vă voi povesti pe jumătate ce am trăit eu, jumătate ceea ce mi-au povestit oamenii care au fost şi dânşii implicaţi în ceve petrecute.

Ca întotdeauna mă apropiasem de locul numit de noi azi „altar”: cu sufletul împăcat şi plecat în faţa străbunilor... Ştiam că trebuie să iau o comunicare şi mi-am găsit un locşor ferit, căci erau oameni care ieşeau şi intrau din lăcaş vorbind fără grijă ... foarte bine, aşa şi trebuie, să lăsăm oamenii să se simtă dezinvolţi, este viaţa lor, o viaţă care trebuie trăită după cum este simţită... Fuseseră ceva fluturi de noapte acolo, pe care îi deranjasem intrând într-un pliu al peretelui... de obicei îmi este greu să suport fluturii de noapte, zburătăcind imprevizibili de colo-colo. Dar de data aceasta chiar nu-mi fusese de loc teamă de ei, deşi mă mângâiaseră cu aripioarele lor pe frunte, pe braţe... apoi plecaseră de parcă îmi cedaseră locul lor... Îmi aduceam aminte de dl. prof. Grigore Albu care ne spusese, prima dată când mersesem şi eu acolo cu dânsul şi câţiva prieteni, că de fluturii din templu să nu ne fie frică, căci sunt trimişii preoţilor din vechime...

Cufundată în primirea celor pe care generaţiile trecute ni le oferă nouă azi cu atâta generozitate şi bucurie... ca de la strămoşi la strănepoţi... am auzit ţipete depărtate de parcă se petrecea ceva afară; însă pentru că totul s-a cufundat în tăcere, am rămas cu nasul în peretele de piatră, cufundată în întuneric, cu atenţia încordată la descifrarea rosturilor celor pe care le primeam.
Treptat, după primire, m-am detaşat de starea mentală şi m-am depărtat de perete mergând uşor, liniştită, către lumina de afară. Câţiva oameni se uitau la mine cu ochii mari; atunci am prins curaj şi i-am întrebat ce se petrecuse. Doamna din faţa mea, la început sfioasă, apoi cu întărire, a început să-mi povestească cum chiar dânsa, mai mult ghicind în semiîntunericul lăcaşului, că acolo mai era cineva... fusese curioasă să vadă dacă mai era şi altceva acolo – un alt altar poate, decât cel cunoscut azi de toată lumea care a fost acolo. Şi atunci câţiva fluturi de noapte, mari, s-au năpustit efectiv asupra dânsei... care s-a speriat, normal, dar în acelaşi timp a intuit două lucruri: că ei mă „păzeau” pe mine – era clar pentru dânsa, căci veniseră din spaţiul dintre mine şi exterior, şi – dacă nu va insista, ei o vor lăsa în pace. Şi-a înăbuşit ţipetele, iar în momentul următor ei au dispărut complet – lucru pe care l-au atestat toţi cei prezenţi: la lumina vie a lumânărilor de peste tot nu mai era nici un fluture...
Acum era liniştită şi chiar m-a întrebat dacă nu cumva ascultasem „vocea îngerilor”... I-am spus că da... deşi eu îi numesc „ajutători” şi ne învaţă multe lucruri bune şi frumoase. Ne-am tras cu toţii într-o parte şi le-am explicat tuturor cât mă pricepeam şi eu atunci. Le-am spus cum noi spunem acum că fluturii pot fi trimişii sau – pentru unii – chiar sufletele strămoşilor: dar chiar dacă uneori asemenea lucruri sunt posibile, de cele mai multe ori – şi mai cu seamă în tangenţa cu noi, oamenii de acum, care suntem deja obişnuiţi cu locurile şi cu timpurile (cu planeta şi cu vibraţiile ei, cu ritmurile ei normale), nu mai avem nevoie de astfel de ajutoare – entităţi care să ne apară sub formă de vieţuitoare planetare – mari şi mici deopotrivă.

În paranteză fie spus azi, acum: ne vine să credem că cele spuse prin poveştile noastre vechi au rădăcini reale, dar acolo era vorba despre alte timpuri, când oamenii se străduiau să se adapteze repede şi bine timpurilor care veneau, ajutaţi din toate părţile pentru ca ei înşişi să ajute vieţuitoarele Pământului, mai departe, cât mai repede, până nu vor pierde abilitatea de a le înţelege, intuitiv şi iubitor: aşa cum toate – dar absolut toate generaţiile de lemurieni şi atlanţi au făcut-o, întotdeauna... Oamenii dintre epoci s-au adaptat repede şi şi-au dus toate sarcinile la bun sfârşit: ajutându-se reciproc, cu ajutorul entităţilor ajutătoare, a legăturilor armonioase şi profund cunoscătoare cu biosistemul planetar.
Noi nu am mai avut nevoie de ajutorul entităţilor întrupate sub formă de alte vieţuitoare pământene prin mileniul 4 Î.Ch.
Ceea ce trăim însă acum este începutul unei noi epoci, iar azi aducerile-aminte funcţionează încet, treptat, copleşite de abundenţa lumii pe care noi am creat-o până acum. De aceea uneori avem nevoie de aşa ceva, dar nevoile – ca şi ajutorul de acest fel – apar rar şi nu trebuie să sperie definitiv lumea, pentru a o îndepărta de o astfel de fenomenologie. De cele mai multe ori intuiţiile merg mână în mână cu fricile, de aceea frica sau sperietura funcţionează ca un factor declanşator pentru intuiţiile profunzimilor noastre: care se adeveresc imediat – sau aproape imediat, după cum este cazul şi nevoia personală a omului.

Însă uneori astfel de vieţuitoare mărunte pot fi ajutate să se manifeste în legea lor, în felul lor obişnuit, dar în împrejurări care pentru oameni prind anumite conotaţii, înţelesuri ajutătoare. Se poate face aşa ceva prin anumite direcţionări de fluxuri de energii sau prin vibraţiile emise de entităţile astrale care pot, de la nivelul corpului lor astral, să simtă perfect ceea ce nu le dăunează lor – dar şi ceea ce poate ajuta oamenilor, după sensibilitatea lor. Căci nu suntem încă cu toţii sensibili la acţiunile semenilor sau altor vieţuitoare. Entităţile ajutătoare astrale sau dimensionale pot sensibiliza vieţuitoare mărunte, care la rândul lor pot atenţiona pe cei care nu au încă formată sensibilitate la entităţi de orice fel, pentru a se manifesta după cum este felul obişnuit, încă, al omului, în situaţii deosebite de cele curente. Evenimente de acest fel ajută conştientizările lumii în toate aspectele sale, conştientizarea celor „văzute şi nevăzute”, mergând până la intuiţii ale mesajelor venite din această lume subtilă.

Pe de altă parte, corpurile noastre emit semnale de care nu suntem conştienţi, în plus faţă de cele ale ajutătorilor noştri astrali. Prin ele se sensibilizează cei din jurul nostru, care la rândul lor pot să le conştientizeze puterea, mergând până la intuiţia mesajului lor subtil. În cazul relatat – nu fluturii au emis semnale, ei doar au sensibilizat persoana, ci semnalele dialogului dintre mine şi ajutătorul meu au pornit intuiţia doamnei, tradusă prin bunul său simţ înăscut în semnale de liniştire şi de necesitate de a mă lăsa să-mi continui activitatea. Fluturii erau chiar reali, suflete micuţe – şi oricum ei pot dispare repede în zecile de şănţuleţe ale pereţilor lăcaşului... Astfel încât în cele câteva clipe de neatenţie – unii oameni de acolo din cauza ţipetelor doamnei, alţii de emoţii (soţul pentru dânsa, dânsa atentă la intuiţiile sale), fluturii s-au strecurat din nou în ascunzişurile lor naturale...

Am mai schimbat cu oamenii ceva idei, le-am arătat runele getice pe pereţii lăcaşului (din nefericire azi răzuite cu dalta...) şi apoi am ieşit cu toţii afară. Iar eu le-am spus urarea getică străveche, pe care tot un străbun mi-a şoptit-o acolo, cu ani în urmă, şi am luat-o cu sufletul plecat: „Mergeţi cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!!!...”
...Ceea ce dorea să spună, încă cu mii de ani în urmă: duceţi mai departe gândul de bine şi ajutaţi spre sănătate oriunde veţi merge în lume...

23.august.2012. NOTĂ:
Ceea ce am urmărit în acest articol a fost departajarea fenomenelor care implică întrupări ale entităţilor în corpuri cu aspect de vieţuitoare planetare sau transformarea propriilor lor corpuri astrale în forme de contur cunoscut oamenilor (de vieţuitoare planetare) - de influenţarea de la distanţă a vieţuitoarelor independente de entităţi, prin fluxuri energetice sau unde de vibraţie care că nu le deranjeze trăirile lor normale, în vederea creării unor evenimente pentru oameni.

Nu orice astfel de eveniment trebuie generalizat, crezut că acolo au fost entităţi care s-au "transformat" în fluturi şi mă păzeau cu adevărat pe mine... Influenţele de la distanţă sunt: şi cele care acţionează asupra necuvântătoarelor, şi emisiile entităţii astrale în ajutor oferit omului aflat în comunicare astrală, şi emisii ale corpului celui care primeşte comunicarea.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Fluturii ,cine sunt ei?
Dar porumbeii?
Ce rol are zborul unei pasari in nivelarea energetica?
In fiecare zi ma fascineaza si zborul pasarilor si fluturii....
Cand am vazut ce ai scris am ramas uimita...
Despre Medjugorje ce crezi?
Imbratisari,
Iris

Cristiana spunea...

(1) Iris, îmbrăţişări şi din partea mea, cu tot dorul şi dragul !!!
Sincer sunt fascinată şi eu - şi de fluturi şi de păsări... În jurul blocurior noastre - mierlele şi graurii sunt fascinanţi pt. mine în comunicarea lor... în timp ce ciugulesc întorc capul către semenii cu care socializează la propriu, sunt ceva teribil !!!
Un subiect deosebit este zborul păsărilor - dar şi al insectelor... nu i-aş spune chiar nivelare, ci spargerea fronturilor emoţional-mentale în câmpul universal... Ploaia şi ninsoarea fac acelaşi lucru - dar în planul fizic-eteric care influenţează compatizările câmpului emoţional, la rândul său antrenând descongestionarea unor segmente dense de câmp mental. Care şi el conduce la alte antrenări, în cascadă, mai departe.
Insectele şi păsările au însă zbor intenţional (hrană, procreere), ceea ce formează falii în câmp şi se ajunge la un fel de vălurire a câmpului chiar şi atunci când nu sunt precipitaţii, oricum diminuează mult vârfurile compatizărilor, întăririlor de câmp...
Iniţial oamenii au atras păsări în preajma lor, după ultima glaciaţiune, să le fie de folos astfel, ştiind cum se vor forma câmpuri dense, prea dense în aşezările umane. Dar nu să le ţină în colivii, sub nici o formă - ci ceva asemănător basmului AlbăCaZapăada, Cenuşăreasa - unde fete cu puritate deosebită atrăgeau păsărelele care zburau prin preajma aşezării... Ulterior conducătorii care au pierdut mare parte din cunoaştere au ţinut păsări în colivie, pentru trilurile lor care şi ele au importanţă la nivel sonic... Multe multe multe de spus !!!

O să fac o postare - mulţumesc mult pentru idee - cu desen... Pasările fac trecerea către diminuare, hai să le numesc "cărări" sau "pârtii" !! iar insectele fac un "acordaj fin"... Trebuie să găsesc un limbaj mai concret, nu m-am gândit să pun în cuvinte ceea ce am perceput şi eu, văd că şi tu !!!
În acest context simt că este de studiat acţiunea cărăbuşului, nu degeaba tocmai cărăbuşul era preţuit de anticii egipteni - nu şi alte insecte...

Cristiana spunea...

(2) Despre Medjugorje am o părere destul de clară, dacă a fost sau nu chiar apariţia entităţii Fecioarei Maria nu e foarte important, copiii au spus ce ştiau, puteau fi orice entităţi care ne apar tuturor din când în când, ceea ce nu înseamnă că diminuează rolul şi activitatea Mamei Maria, şi nici importanţa celor percepute de copii. Dar tot ce-i posibil că acolo s-au spus ceva lucruri importante pe care ei nu le-au înţeles în profunzimea lor - pe care conducerile bisericeşti le înţeleg foarte clar şi poate chiar au ceva ruşine că au dus lumea de râpă... Măcar de ar ajuta în ceasul al 12-lea.. al 12-lea pentru ei, căci lumea nu va mai fi a bisericii, îşi va aparţine sieşi... Tot ce-i posibil ca ceva în acest sens să fi fost comunicat, de ajutor real, nepervertit, să fie dat omului. Astfel au apărut recunoaşterile greşelilor Bis.Cat., modificările privind recunoaşterea moravurilor, iar extratereştrii - sub forma îngerilor, entităţilor astrale şi dimensionale, nu amărâţilor care au fost modificaţi genetic prin cavourile subterane...
Părerea mea este că s-a spus şi ceva când a venit Papa în România, căci se cam ştie acum că securităţile din întreaga lume îl căutau pe... Zalmoxis, întrucât era ultimul "Zeu-Moş" despre care existau atestări clare în Europa şi îl credeau clar un fel de călător interdimensional, dacă era nemuritor... Îl căutau pe la Cluj, pe la Buzău... ce am auzit şi eu, dar şi dl. E. Străinu a spus clar la TV, la emis. lui Oreste că guvernele ştiu bine că există Nemuritorii, dar nimeni nu poate ajunge la ei. La noi aveau ştiinţă - şi la ruşi - despre solomonari, adevăraţii solomonari - care sunt Călători trimişi de Moşi...
Tot ce-i posibil, după vâlva care s-a făcut, ca copiii să fi fost atenţionaţi de un Moş, iar Vaticanul să ştie bine ce au văzut copiii...
Dar despre asta ... nu mă mai bag, mai trăncănim şi noi din când în când doar!!!

SAF spunea...

Prima data a inceput cu un mic fluture alb. Era un fluture alb impecabil, dar nu unul normal ci unul lunguiet micut ca aceia nocturni. Doar ca statea pe piatra pusa peste locul unde mi-am ingropat puiul (un mic perus foarte atasat de mine si eu de el). Din acea zi am inceput sa vad fluturi zilnic. Imi taie calea, trec pe langa mine, de doua ori la rand in doua zile consecutive mi-am zis "nu am vazut nici un fluture azi" si chiar in acel moment mi-a aparut fluturele trecand pe langa mine. Imi face placere sa ii vad, si imi plac foarte mult pasarile mai ales cele zburatoare.

Acesta-i fluturele : http://img96.imageshack.us/img96/387/img20120711151932.jpg

Cristiana spunea...

DOAMNEEEEEE mi s-a tăiat răsuflarea de atâta frumuseţe, gingăşie, puritate...
... şi eu tocmai scriu acum ceva despre puritate... 1000 de vorbe nu fac cât o aripă de fluture alb...

Îţi mulţumesc pentru această clipă de frumuseţe !!! Meriţi fiecare fluturaş care te vizitează !!!... Nu degeaba vin ei... ştiu ei ce ştiu!!!
>:D< !!!

PS: l-am pus şi eu pe desktop, să mă bucur de el !!!