Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Să nu ne imaginăm că misiunea sfinţilor se termină odată cu trecerea lor dincolo de fiinţă. Munca lor merge mai departe, într-o deschidere uriaşă în volum, calitate şi profunzime...
LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ÎNDRUMĂRILE DE NUME ALE SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL !!!

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


luni, 21 mai 2012

ECLIPSA INELARĂ DE SOARE...

Circulă pe mail non-stop materiale pro şi contra celor comunicate unui român privind inele de energie aduse de eclipsa inelară. Am discutat despre acestea în diferite medii şi cred că este necesar să o discut şi aici.
Iată acest text:

„... odata cu eclipsa inelara de soare (cu un maxim la noi in data de 21 mai ora 1:32AM RM. Valcea si 1:39AM Sarmisegetuza conform unor sitelui
http://3.bp.blogspot.com/-rpu_iaAzYKU/T49Hqhy_QXI/AAAAAAAAAPk/Qahy_0Uzwbs/s1600/May+2012-3.png),  se vor forma 3 inele de foc care vor emite, pe rand, 3 valuri de energie si informatie ce provin de la Soarele Alcyone (avem si aliniament pleiadian) :
- 1 cerc = 1 val va emite o energie de culoare alb-argintiu, cu aspect cetos-laptos, ce va actiona ca o purificare, indepartand si smulgand efectiv tot ce nu este bun, ce este vechi, tot ce nu mai este conform cu aceste "timpuri",
-2 cerc= 2 val va avea culoare aurie si va reface matricea prin reumplerea si repararea golurilor ramase in urma primului val.
- 3 cerc de foc = al 3 lea val, si cel mai important, culoare galben-violet-turquaz(sau aquamarin) va contine codurile de activare, incepere a transformarii. Practic acest al 3 lea val va fi inceputul transformarii.
Aceste valuri vor actiona asupra tuturor, Mama Pamant cu tot ce se afla in, pe si deasupra, inclusiv oameni, cu singura conditie ca acestia sa fi ales si sa accepte transformarea.
Dupa acest moment, timpul se va contracta si mai mult, si va fi timpul in care alegerile vor veni in manifestare. ..."

Să ne înţelegem bine, de la bun început: sunt de acord cu faptul că primim valuri după valuri de energie - şi mai ales că este vorba despre aceste energii noi, despre care discutăm de ceva timp. Este foarte important să ştim, să cunoaştem, să conştientizăm acest lucru - dar nu este o condiţie absolută pentru ca fiecare vieţuitoare planetară, aşadar şi fiecare om în parte, indiferent de cunoaşterea, de cultura sa, să primească astfel de energii.
O cunoaştere de acest fel este însă bună pentru conştientizarea şi dezvoltarea unor anumite percepţii, pe care le intuim în funcţie de sarcinile noastre de destin. Dar fiecare grup spiritual întrupat pe planetă are de conştientizat ceva - sau altceva din cele ce se petrec pe Pământ şi în peticul de cer în care ne aflăm. Şi fiecare foloseşte aceleaşi energii şi materii pentru derularea sarcinilor sale de destin.
Iar despre acest aspect am discutat de multe ori în articolele despre "treziţi" şi "netreziţi, numiri pe care eu personal nu le mai folosesc.
Şi cei care au de conştientizat asemenea profunzimi ale cunoaşterilor au de înţeles şi acest fapt, mai devreme sau mai târziu. Însă nu ne grăbeşte nimeni: fiecare om, fiecare vieţuitoare planetară trebuie să trăiască în ritmul său propriu.

DETALIERI PENTRU CEI CARE DORESC SĂ CUNOASCĂ LUCRURI ÎN PLUS:
Fiecare aspect al unei informaţii trebuie gândi în exprimarea sa şi mai ales discutat cu cei care ne transmit. Să avem curajul să cerem detalii, explicaţii, să ne spunem părerea privind informaţiile pe care le primim, coroborând totul cu cunoaşterile noastre anterioare. Colaborez în acest fel de cca. 20 ani cu ajutătorii mei astrali, astfel încât pot să dau unele sfaturi. Să nu ne fie teamă să discutăm cu respect, cu demnitate, fără suspiciuni, fără frustrări, fără frici, fără temeri. Dacă le avem, să lucrăm asupra noastră, cu ajutorul lor, pentru a ni le înfrânge. Căci ei fac EDUCAŢIE spirituală cu noi, nu numai o simplă informare - aşa cum suntem înclinaţi să credem de cele mai multe ori.

DIN NOU DESPRE COMUNICĂRILE ASTRALE…
Comunicarea - ca idee - are un grad înaintat de corectitudine, dar nu întotdeauna complet, mai ales la începutul relaţiei între emitent şi primitor. Se îndrumă primitorul pe un anume drum, privind un anume fel de atitudine personală, care se doreşte ori corectat, ori consolidat, ori dezvoltat. Se aduce în atenţia noastră, folosind căi de dezvoltare a intuiţiei noastre, idei pentru căutare şi dezvoltare a propriei cunoaşteri, pentru care societatea nu ne-a impulsionat suficient - dar pe care societate putem să o impulsionăm noi să se echilibreze din multe puncte de vedere. Să ne îmbogăţim o cultură pe care azi mulţi oameni o dispreţuiesc, din nefericire. Ei ne învaţă să fim activi - nu pasivi, să fim mereu căutători. Să cercetăm şi să propunem corecţii fără să acuzăm şi fără suspiciuni, păstrându-ne acea inocenţă plină de candoare, de dorinţă sinceră de cunoaştere, de aprofundare. Ne-am obişnuit să nu acceptăm să corectăm şi să nu acceptăm să fim corectaţi, dar pentru paşii viitori avem nevoie de căutarea corectitudinii. Şi, pe cât putem să conştientizăm, să lăsăm toate căile deschise pentru alte corecţii şi dezvoltări ulterioare. Să înţelegem că nimic nu este sistem închis, precum şi faptul că cercetarea pentru aprofundare ne poate aduce în pragul percepţiei unor limite: dar ele nu sunt limite ale celor cercetate - ci limite ale percepţiilor noastre proprii. Limitele pe care le vedem azi sunt „universuri" întregi de cercetat - mâine...

Comunicările astrale poartă sâmburii necesităţilor proprii cercetării pe care ar trebui să le efectuăm, fiecare în parte, aducându-ne astfel aportul la studiul propriei lumi în care trăim. Noi nu negăm, nu căutăm - de frică ca nu cumva să nu supărăm entitatea care a făcut comunicarea, să nu ne mai ajute, să nu ne mai spună, să nu cumva... să nu... şi nu... După 20 de ani de comunicări astrale pot să afirm în deplină siguranţă, cu curaj, că entităţile astrale ajutătoare nu se supără nicidecum. Ele ne cunosc bine, doresc să ne determine să avem curaj să discutăm cu ele deschis, prieteneşte, doresc ca noi să ne formăm ca şi căutători, cercetători ai tuturor celor care se desfăşoară în viaţa noastră. Să nu ne lăsăm manipulaţi nici de către cei agresivi, dar nici de către cei care sunt neştiutori bânzi, dar fermi în necunoaşterea lor sau în aparenţa dreptăţii lor. Ele doresc să gândim, să îmbinăm intuiţiiile cu logica şi cunoaşterea din lumea în care trăim, din societatea în care trăim, în măsura în care intuim că o astfel de cunoaştere este şi corectă, şi de dezvoltat în viitor.

Aşadar: eclipsa nu creează inele de foc. Eclipsa este un fenomen aparent, este o umbră atunci când Luna se află între Pământ şi Soare. Ea nu are astfel influenţă asupra stelei, pentru a-i produce ceva anume. Nu poate impulsiona (sau diminua) activitatea solară, iar steaua nu poate astfel să răspândească în cosmos ceva favorizat de vreo legătură între ea şi obiectul cosmic care a produs fenomenul. Fenomenul este perceput de pe Pământ: poate fi privit ca o obturare parţială sau totală, timp de câteva minute, a luminii soarelui doar într-o mică regiune a Pământului. Cine doreşte alte detalii tehnice, le poate căuta pe internet.
De fapt, se poate diminua pentru foarte scurt timp emisia completă a radiaţiilor solare în regiunea umbrită. O astfel de ocultare momentană poate avea influenţe asupra organismului uman, atunci când acesta este foarte deteriorat - aşa cum sunt actualmente corpurile noastre, după milenii de viaţă aspră şi de muncă sub limita decenţei umane. O părticică din radiaţiile totale, cele care se referă la partea fizică a acestora (pentru ca Luna nu este o întrupare a vreunui grup de spirite) pot fi mai mult sau mai puţin dimnuate, în funcţie de poziţia pe planetă, de puterea de dispersie obişnuită a radiaţiilor cosmice din locul respectiv. Cu urmări asupra sănătăţii umane.

Ceea ce trebuie să ştim însă este faptul că energiile noi ajută la repararea unor astfel de efecte într-un timp relativ scurt, mai ales dacă omul se ajută printr-un program de viaţă moderat, echilibrat.

Practic efectele negative există - dar ele sunt acoperite rapid de efectele benefice ale valurilor de vibraţii şi fluxuri de înaltă vibraţie care merg fără oprire. Efectele se resimt mai ales dacă condiţiile de trai sunt favorizante şi celor negative: aglomeraţii urbane poluate şi atmosferic, şi sonic, desfăşurare de muncă grea, pe termen lung, la ore nepotrivite cu perioadele naturale de odihnă, somnul de noapte fiind factorul relaxant şi reparator cel mai bun în această direcţie; dar şi condiţii benefice de reparaţie: desfăşurarea vieţii în condiţii de calm, liniştire emoţională, în ritmurile proprii de manifestare, în aer curat şi de linişte a peisajului (pentru ca sunetele naturale ale planetei să acţioneze constructiv asupra organismelor noastre, nemodificate de vibraţiile civilizaţiei noastre orăşăneşti gălăgioase).

CE ESTE CORECT...
Informaţia o cunoaştem bine azi în general; punctarea unor fenomene care ţin de amănunt ne este însă necesară mereu, ne dezvoltă intuiţia, simţirea, conştientizarea celor care se petrec cu noi. Ajutătorii noştrii profită de orice moment pentru a ne readuce mereu aminte de acest lucru. Totul însă se petrece fără ca ceva să iasă din sfera trecerilor line de la o schimbare majoră la alta.
Astfel, ştim deja despre două tipuri de fenomene, despre care mediile de informaţie serioase punctează permanent:
1. Periodic - adică la cca. 11-12 ani - au loc maximuri ale unor valuri de radiaţii ale Soarelui: ele merg apoi în descreştere până la un minim, după care cresc din nou până la un maxim.
Ceea ce este aici de comentat, în lumina energiilor noi care ne scaldă cu putere din ce în ce mai mare, este faptul că în asemenea cercetări şi constatări destul de vechi (eu am aflat despre aceste cunoaşteri ale oamenilor de ştiinţă în anul 1972, în cartea "O stea numită Soare" - de George Gamow) totul este proporţional: adică, cresc emisiile stelare şi planetare în acelaşi ritm, astfel încât nu din măsurători îşi pot da seama oamenii de ştiinţă de modificările reale, folosind acelaşi tip de aparatură şi desfăşurând cercetările în aceleaşi condiţii, ci din dezvoltarea aparaturii şi căutarea unor condiţii noi de lucru (aşa cum se fac cercetările acum din spaţiul cosmic, prin intermediul sateliţior geostaţionari). În acest fel se descoperă - folosind aparatură de precizie înaintată - ceea ce omul poate intui direct, poate percepe direct prin simţurile altor corpuri decât cel fizic, corp fizic pe baza cărui percepţii se realizează aparatura de cercetare. Dezvoltarea cercetării a avut loc treptat însă prin studiul structural cu radiaţii de joasă sau de mare frecvenţă decât cele percepute de oameni - dar percepute de alte vieţuitoare planetare: infra-, ultra-, radiaţii "X", gamma, etc. A avut loc apoi avansarea către cercetare cuantică care nu dezvoltă percepţia în sine - deşi o întăresc pe aceea a clar-simţurilor umane, ci dezvoltă înţelegerea mecanismelor de la nivele mai adânci ale micro-cosmosului, asemănător întrutotul cu cele ce se petrec la nivelul macro-cosmosului. Şi astfel s-a dezvoltat cercetarea macro-cosmosului cu aparataj de precizie, prin care s-a putut înţelege încă şi mai profund direcţionarea cercetării de la nivelele micro-cosmosului. Este o dublă spirală cognitivă, în care intuiţia umană joacă un rol majoritar, şi apoi cercetarea tehnologică dovedeşte adevărul intuiţiei de la care s-a pornit căutarea.
Şi ajungem azi să căutăm explicaţii privind emisiile care vin din centrul galaxiei !! Pe care le înţelegem puţin - la început - dar din ce în ce mai explicit pe măsura căpătării de experienţă în diferite domenii.
Ajutătorii noştri abia aşteaptă să comentăm cu dânşii asemenea lucruri!!! Îmi amintesc cum, pe baza unui articol citit prin 1999 în Revista "Ştiinţă şi Tehnică" am aflat nişte lucruri deosebite de la dânşii, pe care le-am studiat şi eu sub îndrumarea lor: cum steaua efectuează nu numai o mişcare de rotaţie în galaxie, ci are în plus o mişcare de pivotare pe un ax, în sus şi în jos faţă de o poziţie medie, cu întreaga reţea de planete pe care le guvernează. Este un fel de ritm de respiraţie a galaxiei şi ar fi bine să cercetăm şi acest lucru. Această mişcare contribuie la schimbarea poziţiei stelei faţă de alte stele din sistemul stelar propriu, unde fiecare stea are ritmul respiraţiei sale proprii - dar armonizat cu ritmurile celorlalte stele din sistem. De aici decurg o serie întreagă de influenţe de la nucleul stelar, cu implicaţii şi asupra celor întrupaţi pe planete, dar şi asupra tuturor popoarelor spirituale ale căror întrupări sunt ceea ce vedem şi simţim noi: planetele şi stelele. A cunoaşte ce simte planeta, a şti că este un ORGANISM VIU, la propriu, indubitabil, este foarte important pentru atitudinea noastră, pentru comportamentul nostru faţă de ea şi faţă de întregul său biosistem.

2. Energiile noi vin ŞI în valuri, în "inele", iar acesta este un lucru deosebit de important pentru noi. Sunt valuri de fluxuri energo-materiale care vin de fapt pe două căi:
- Din centrul, nucleul galactic, atrase din cosmos de nucleul galaxiei: care conferă un impuls energetic particular galaxiei, pentru evoluţiile tuturor celor întrupaţi în interiorul ei. Fluxurile astfel atrase circulă de la nucleul galactic şi stelele care sprijină nucleul galactic, către toate formaţiunile stelare şi planetare în subordine: participând la formarea şi consolidarea liniei principale de atracţie specială de fluxuri, direct de către corpurile întrupaţilor individuali din spaţiul galactic - despre care vom discuta la a doua cale, puţin mai jos. În acest fel galaxia oferă întrupaţilor linia proprie vibraţională a fluxurilor care le vin direct din mediul cosmic: care fluxuri mai atrag în calea lor şi alte feluri de filamente din spaţiile inter-galactice aceste filamente fac astfel legătura întrupaţilor cu vibraţii de mai joasă şi mai înaltă vibraţie decât cele majoritare atrase de nucleul galactic.
- Din mediul INTRA-galactic: fluxuri atrase din mediul cosmic, aşa cum am văzut mai sus, dar care mediu cosmic nu este direct mediul INTER-galactic, ci mediul liber din interiorul galaxiei, a cărui vibraţie este însă formată în linii mari de către participarea nucleului galactic la formarea stelelor şi planetelor, care hrănesc la rândul lor întrupaţii de pe planete. Aceasta nu este o limitare, ci o protecţie a spiritelor, care şi aşa se confruntă cu o multitudine de condiţii de trai, care variază permanent de la un nivel de vibraţie la altul, chiar pe aceeaşi planetă, în cadrul sistemului planetar şi stelar de care aparţin. Fiecare sistem corporal se foloseşte de energiile care îi vin din mediul de trai pe mai multe căi: prin osmoză (prin respiraţia corpurilor prin porii pielii=interfaţa corpului cu mediul său exterior), prin plexurile corpurilor fluidice ajutătoare pentru corpul de manifestare şi prin hrana şi aerul respirat din mediul de trai. Fluxurile care vin direct din mediul intra-galactic sunt atrase de stele şi planete - dar, aşa cum spuneam mai sus, în limitele mediului vibraţional format de: reţeaua matriceală galactică (corzile galactice), prin care circulă fluxurile venite de la centrul galactic şi de corpurile stelelor şi planetelor din galaxie. Totuşi, marile fluxuri nefiltrate de nucleul galactic, dar având anumite vibraţii particulare galaxiei, poartă cu sine şi filamente străine, atrase de fluxurile mari: filamente de energii şi materii care circulă astfel prin corpurile noastre, ale vieţuitoarelor planetare, dar nu sunt reţinute de corpuri, ci doar impulsionează corpurile noastre în moduri diferite, pe măsura experienţei pe care o avem sau care ne este în formare viitoare. Astfel, filamentele de vibraţie ceva mai mică - dar nu foarte mică (altfel nu ar fi fost atrase de fluxurile mari, groase, specifice acestui punct al universului) ne aduc amintiri din evoluţiile trecute, iar cele de vibraţie puţin mai înaltă (dar nu cu mult) pregătesc subconştientul nostru pentru vibraţiile locurilor viitoare de evoluţie.
Astfel spiritele întrupate au subconştientul mereu impulsionat pe linia amintirilor, experienţei mai vechi - dar care nu rămâne majoritară, ci doar se constituie în puncte de echilibru pentru conştient, iar pe de altă parte formează obişnuirea spiritelor cu premizele condiţiilor viitoare de trai, din galaxiile următoare.
În acest fel, avem parte de fluxuri alese cu infinită grijă de către ajutătorii noştri, coordonatorii evoluţiilor noastre, după necesităţile de moment ale evoluţiilor noastre.

ALTE GÂNDURI…
Faptul că ni se spune despre trei inele de foc, trei valuri, ne trimite cu gândul la maximul momentan pe care ni se arată să-l conştientizăm, cu acest prilej - căci ajutătorii noştri caută să profite de orice prilej pentru a ne impulsiona la diverse conştientizări legate de evenimentele energo-materiale ale fiecărui moment al trăirilor noastre. De reflectat mai este însă şi asupra faptului că specificarea culorilor se referă la partea perceptibilă în cunoaşterea noastră obişnuită, legată de imagine, culoare oferită de vibraţia particulară a momentului. La vibraţii mai mici sau mai mari avem alte percepţii, care sunt numite în diverse feluri, atunci când se generalizează. Numai o parte a fluxurilor por fi decodificate în cunoaşterea noastră obişnuită, tradusă astfel în culori şi sunete. Cunoaştem astfel de decodificări de la expunerile aurice şi astfel înţelegem partea de vibraţie a valului care corespunde cunoaşterii noastre, percepţiei obişnuite chiar a clarvăzătorilor. Dar să reţinem că acestea sunt doar părţi ale fluxurilor, alte părţi fiind de vibraţii mai joase şi altele de vibraţii mai înalte. Toate scaldă şi hrănesc corpurile de vibraţie superioară, în egală măsură ca şi corpurile noastre de vibraţie mai mică. Fluxurile decodificate astfel, după culori, se referă la hrănirea corpului dublu-eteric (vital), care îl susţine pe cel fizic. Restul fiecărui flux - care de fapt creează o bogăţie mult mai mare - se referă la părţi din domeniile de vibraţie ale corpurilor astral, mental, cauzal, spiritual (budhic) şi dumnezeiesc (atmic), cu structurile superioare enesic şi supraenesic.

Acţiunea valurilor energo-materiale se răsfrânge asupra întregului mediu stelar, la nivelul tuturor planetelor Soarelui, căci fiecare stea are şi ea, la rândul său, o particularitate din întregul registru galactic local. Aş mai adăuga aici faptul că personal nu mai folosesc expresia Mama Pământ şi Tata Cosmos (Soare), căci în urmă cu mai mulţi ani, tot prin comunicare astrală (la Boziorul Buzăului), mi s-a atras atenţia asupra faptului că nu mai suntem părinţi şi copii - suntem oameni împreună într-o lucrare, şi este necesar să ne obişnuim să ne privim cu acelaşi respect reciproc cu care ne-am privit numai părinţii în trecut. Suntem parteneri cu drepturi şi obligaţii egale, avem căutarea să ne protejăm reciproc, indiferent dacă este vorba despre om, animal, gâză sau planetă.

Personal eu nu cred că există vrea condiţie pentru primirea efectelor benefice ale acestor valuri enrgo-materiale şi vibraţionale care ne scaldă mereu, unul după altul. Doar dacă cel care primeşte comunicarea înţelege el însuşi evoluţia ca fiind condiţionată de un anumit fel de conştientizare: şi împărţind lumea, mai mult sau mai puţin conştient, în "treziţi" şi "netreziţi", în funcţie de aderarea celorlalţi la propriul sistem de valori şi la propriul sistem de conştientizări. Ne este necesar să înţelegem faptul că nu conştientizăm multe elemente dintre cele pe care alţii le conştientizează şi, din punctul lor de vedere, am putea să fim împărţiţi şi noi, pe bună dreptate, în tot astfel de categorii. Dar cei cu experienţă mai puţină nici nu se gândesc s-o facă încă, iar cei cu experienţă mai multă nu o fac conştient, căci îşi dau seama de necesităţile evoluţiilor altora, la fel ca şi de necesităţile propriilor evoluţii: care sunt cu adevărat căi de evoluţie - nicidecum de involuţie: aşa cum cred mulţi oameni în zilele noastre, influenţaţi de texte mai vechi, ai căror realizatori nu au avut condiţii să înţeleagă la vremea lor că toate cele trăite duc direct sau indirect la creşterea experienţei totale a fiecărui spirit în parte, la aprofundări din ce în ce mai conştiente, iar aceasta pentru fiecare vieţuitoare planetară în parte.

Despre temele temporalităţii am mai discutat: timpul nu se contractă decât ca percepţie personală - iar azi grupuri largi de oameni îl percep ca fiind aflat în permanentă contracţie: sunt oamenii care simt că au multe de făcut, care intuiesc schimbări mari şi se proiectează în viitor sub o formă sau alta cu nerăbdare: ori se proiectează într-un viitor apropiat în care îşi proiectează în mod asemănător dorinţele materiale, profesionale, matrimoniale, etc., ori îşi proiectează întreaga viaţă către alte locuri din univers, nerăbdători în subconştientul, apoi şi conştientul lor să părăsească cât mai repede planeta aceasta pe care o văd agresivă, corozivă, şi nu de puţine ori: inutilă… Lucru care nu este de loc adevărat…
Cel care primeşte în linişte schimbările, văzându-şi de treburile curente, a trecut în felul său de faza de nerăbdare. Aceasta este de fapt o DORINŢĂ LEGITIMĂ, NORMALĂ a evoluantului, constructivă în totalitate, o fază normală de evoluţie, care apare de altfel în fiecare etapă şi sub-etapă de evoluţie. Cel care şi-a temperat aşteptările descoperă prelungirea timpului, dilatarea timpului, care se lărgeşte pe măsură ce evoluantul simplifică viaţa materială, viaţa fizică şi se dedică celei mentale şi cauzale = viaţa viitorului. Dar fără să se proiecteze direct în speranţă fără acţiune (stă şi se gândeşte cum ar fi acolo, fără acţiune umană normală pentru această perioadă a vieţii omeneşti). Omul contemporan ar fi bine să se dedice cunoaşterii, intuiţiilor în planul pământean, aplicării cunoaşterilor sale totale la acest plan al trăirilor umane.
Va trebui într-adevăr, să facem alegeri şi să rămânem astfel cu moderaţia (ca fiind adevăratul sens al austerităţii, şi nu dezordinea, mizeria, foametea - sărăcia), având în plus o imagine echilibrată asupra întregii lumi în mijlocul căreia trăim.

21 de comentarii:

Anonim spunea...

Buna Cristiana,
F interesant articol(ca de obicei)
Chiar ma gandeam ca eu nu mai percep timpul ca o dimensiune cunoscuta....a disparut pur si simplu.Doar aspecte practice ale vietii il mai includ.
Imbratisari,
Myryam

Cristiana spunea...

Asta am vrut să accentuez aici: nu este o modificare de facto, ci este o percepţie a unor grupuri largi de oameni, unele după altele, unele simultan cu altele, care simt nevoia să facă multe lucruri, să participe la tot felul de noutăţi, să se informeze, să lucreze, să creeze... şi câte şi mai câte, căci ultimele 2-3 milenii au limitat drastic participarea oamenilor la socializare, în primul rând, la folosirea bunurilor materiale create de ei înşişi, la deplasare liberă... chiar la mâncare pe săturate!!! De aceea apar astfel de percepţii. Creşterea vibraţiei planetare nu opreşte timpul, dar creează un alt fenomen, despre care am mai discutat pe aici, îl voi relua în studiile istorice ample de pe site: conştientizarea timpilor simultani şi secvenţiali, consecutivi simultan cu cei simultani la rândul lor - sunt secvenţe pe care cu timpul le vom înţelege pentru că le vom percepe cu toţii mai bine, pe măsura trecerii ...timpului măsurat cu ceasul!!! Nu ne pricepem prea bine să exprimăm ceea ce simţim, dar nici nu trebuie să ne fie ruşine de asta, totuşi suntem datori să căutăm alte noi expresii şi să spunem ce găsim...
Este ceva absolut normal să simţim ceva şi apoi să ne familiarizăm şi să simţim altceva - ceea ce nu înseamnă că acel fost punct de simţire nu a fost real, chiar dacă a trecut... Nu a fost o iluzie, a fost ceva trecător, din care am înţeles o mulţime de lucruri, pentru care să fim recunoscători !!!
Îmbrăţişări, Myryam !!
Tuturor !!!

Anonim spunea...

Simt un acut sentiment de inutilitate a ceea ce traiesc.
Nu-mi mai gasesc bucuria in nimic din ceea ce se intampla in jurul meu si mi se intampla implicit si mie. Devine din ce in ce mai fragil si echilibrul intre siguranta si nesiguranta, intre implinire si dezamagire, intre reusita si pierdere, intre curaj si resemnare, intre teama de singuratate si nevoia de ea, intre abundenta si suficienta. In mediul religios exista un termen care exprima exact ceea ce simt acum in jurul meu "desertaciune". Putinele momente in care reusesc sa ma ridic din aceasta stare au doar rolul de a ma impinge cu forta inca un pas inainte. Cu forta, dar cu constienta faptului ca trebuie facut pasul ala inainte. Nu vad insa inspre ce ma indrept.
Trec prin asta cam de vreo 6 luni. Pana cand?

Anonim spunea...

Buna seara Anonim,
Ceea ce simti tu ni se intampla multora dintre noi....uneori intr-un mod acut ....Este poate pretul pentru clipele de "vis"pe care le traim alteori.
Cristiana ofera o cheie spre echilibru si descoperirea bucuriei adevarate si simple...
Poate muncesti prea mult....Ia-ti un timp pentru tine si fa lucruri care iti plac....daca ai framantari sa stii ca toate au solutii.
Imi cer iertare ca dau sfaturi,eu cea care traiesc destul de des aceeasi "desartaciune"

Myryam

Cristiana spunea...

Dragă Anonim... M-ai făcut să mă gândesc la o sumedenie de lucruri... amintiri din viaţa mea au venit în valuri... cunosc bine senzaţia asta... Toţi trecem prin ea, mai devreme sau mai târziu, bogaţi sau săraci, salariaţi sau nu, adolescenţi sau pensionari... Culţi sau superficiali, ori doar fără a fi avut condiţii să ne facem o cultură... Este ceva asemănător cu timpul acesta despre care vorbeam...
Nu ştiu dacă ţine - şi chiar nu cred acum - de 2012 sau nu.. Dar ni se acutizează senzaţiile atunci când aflăm că şi alţii simt tot felul de lucruri... cumva se cristalizează deodată ceva în noi şi începem prin a înţelege că avem o simţire, un anumit fel de simţire... Apoi treptat înţelegem că trebuie singuri să ne descurcăm, eventual orientându-ne după ceea ce a făcut sau nu a făcut altul: cu acel "Asta nu-mi trebuie!" sau "Asta nici atât..." Dar oricum dăm câte ceva la o parte şi începem să ne facem lumină ... Până la siguranţă mai e ceva drum...
Pe de altă parte e frustrant faptul că sunt unii oameni care au încredinţarea că ştiu către ce se îndreaptă. Am întâlnit oameni care erau aşa şi au căzut cel mai tare căci nu li s-a potrivit realitatea cu ceea ce credeau ei ... Eu sunt unul dintre aceştia... eram acum 30 ani... M-am izbit crunt şi de atunci nu mă mai gândesc să ajung undeva... L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate ceva, să-mi dea ce voiam, ce credeam că e normal... Dumnezeu avea alt plan cu mine, dar eu nu am înţeles. Totuşi am hotărât să trăiesc ce am în faţă, zi de zi, să fac alegeri din ce am, să mă încânt de lucruri simple şi să nu mă enervez de eşecuri, ca şi cum eu nu aş fi fost vinovată de ele. Nici altul - dar nici eu...
Şi aşa am acumulat multă experienţă. Am crezut că asta voia Dumnezeu de la mine. Să ştiu - orice, câte puţin din orice. Meserie, cultură, informare (din Magazin Istoric, din Ştiinţă şi Tehnică, din Lumea), apoi a venit dec.1989 şi am continuat să citesc - aveam ce... să ascult oamenii a fost o plăcere pentru mine întotdeauna... să vorbesc cu ei...
Asta m-a atras pe mine, pentru că am refuzat să văd inutilul, deşertăciunile... am refuzat să aud în sinea mea propriul meu gând... "Bâlciul Deşertăciunilor"!! (citisem cartea şi îmi rămăsese în cap...). Am refuzat la un moment dat să cred că trăiesc un asemenea bâlci. Am refuzat să cred şi după amărăciunea din 1989... Aşa m-a dus intuiţia, pentru că voiam să mă las dusă de ea, nu de "bâlciul" din jur... Pe urmă nu am mai numit-o "Bâlci" pentru că şi ea, şi orice bâlci este o trăire umană... Îmi spuneam că are şi ea vreun rost - conform filmului cu Oblio şi Săgeată.. În lumea noastră totul devine învăţătură..
Azi mă bucur sincer că m-am ascultat... Am înţeles că nimic nu e altceva decât trăire. Multe mă mai deranjează încă, dar de fiecare dată mă trezesc cu un brânci care mă obligă să fac şi eu, ca şi tine, un pas mai departe. Parcă nu-mi pare rău, până la urmă...

Cristiana spunea...

Să ştii că încă mai las gândurile să zboare!! Mulţumesc pentru această seara... să nu te superi pe mine dacă spun că a fost o plăcere... Îţi înţeleg strigătul din suflet, dorinţa de claritate... Eu nu o mai caut neapărat, fac ce simt că pot face şi merg mai departe... Până la urmă cu toţii facem la fel, ştiu că totul duce către bine şi frumos... dar până acolo noi trăim acum în această lume... Măcar să o trăim decent, curat şi oferind ce putem noi mai bun... Şi uneori un surâs... o bucurie...
Toate cele bune şi frumoase !!!
Tuturor !!!

Anonim spunea...

Multumesc mult pentru toate cuvintele si gandurile frumoase. Ma agat de ele "ca innecatul de-un pai" ca sa mai fac un pas inainte.
In lumea mea cine ma vede ma crede ca sunt un om increzator, optimist, pozitiv. Si poate ca asa sunt in esenta mea, dar ceea ce simt in mine este doar lupta mea de a fi asa. Un singur lucru ma motiveaza: faptul ca cineva de aproape are nevoie sa ma vada si sa ma simta asa pentru a-si putea vedea oarecum in pace si liniste de propriul drum inainte. Stiu ca trebuie sa inspir credinta ca sunt un om puternic, increzator, pentru ca cineva anume sa nu-si piarda propria forta si incredere.
Dar as vrea sa traiesc efectiv ceea ce inspir altora. Este ipocrizie ceea ce manifest? Mi-as raspunde ca NU tot din tendinta de a nu descuraja pe nimeni si nici pe mine. Daca as putea avea certitudinea sau macar intuitia ca merg pe drumul cel bun!!! Dar n-o am. Merg inainte dupa mici impulsuri si apoi un timp in virtutea inertiei. Iar timpul trece... ca pentru toata lumea, stiu. Mi-a facut bine sa scriu aici. Multumesc.

Anonim spunea...

Este drumul cel bun!

Este atat de frumos sa daruiesti atata iubire si credinta..
Este si epuizant sa disimulezi ...

Dar aceasta e calea pentru a oferi putina fericire celor dragi noua.

Maine va fi altfel,vei regasi energia de a continua,o sa vezi.

Este acum doar un moment de oboseala.

Curaj!Cat de frumos suflet ai!

Cristiana spunea...

Mă bucur din tot sufletul că participăm mai mulţi la susţinerea celor din jur !!
Mă bucur de încrederea pe care o avem unii în alţii să discutăm deschis, să ne sprijinim, să mergem împreună mai departe !!

Amândoi Anonimii mei sunteţi oameni în faţa cărora mă plec cu deosebit respect, cu deosebită consideraţie, cu drag, din tot sufletul, cu toată inima ...

A2 a spus în câteva cuvinte totul !! Eu fiind mai vorbăreaţă din fire, aş fi spus mai multe, dar simţirea mea va ajunge la voi, cu siguranţă... Orice căutător simte, cred, ceea ce simţi tu, A1, aceasta e părerea mea, orice drum este bun, căci el ne duce la o concluzie bună: ne-am îmbogăţit spiritual, am căpătat experienţă, curaj, demnitate, toate s-au întărit, şi nouă, şi celor din jur... Şi ceea ce este mai important - după crezul meu - AM AJUTAT, AM SPRIJINIT pe cei ce aveau nevoie de cineva, de ceva...
Mai vorbim, cu siguranţă!!

Un mic cadou din partea mea, care sper să vă încălzească sufletele...
http://www.youtube.com/watch?v=aPqxwKy2PN8
Noapte frumoasă tuturor !!!

Anonim spunea...

Am primit pe mail urmatorul mesaj din ciclul celor emise de Neale Donald Walsch:

"Cred...ca esti pe calea cea buna; marsaluiesti direct spre propria ta bucurie si spre fericirea celorlalti.
Ai nevoie de un "semnal" de la Univers legat de aceasta?
Considera ca acest semnal a fost deja trimis...
Din acest moment este doar o chestiune de incredere.
Ai incredere ca Dumnezeu stie ce face? :)
Nu va trebui sa te gindesti nici macar o secunda pentru a sti exact de ce ai primit acest mesaj astazi!"

Se pare ca Universul m-a auzit... :)
Va multumesc!!!!!

Anonim spunea...

TIMPUL

ACUM cuprinde si ce a fost si ce va fi.....

AICI cuprinde "peste tot"...

TOTUL este la nivel de perceptie si de extensie a nivelului de constiinta...

Cristiana spunea...

Anonim, aşa simt şi eu........

PS: pregătesc un articol despre "Adevăr..."

Anonim spunea...

Abia astept!

PS:Mai incolo poti sa postezi si niste maci in multa iarba? Sunt atat de frumosi!
Multumesc

Cristiana spunea...

... hm... sunt tristă acum, când scriu acest articol...
Dar o să mă înveselesc, punând acum poza cu maci şi margarete... parcă aşa era... Da, ca să fie o pată de culoare în peisajul ploilor noastre !!!Pe urmă găsim alţi maci !!!

Anonim spunea...

MULTUMESC DIN SUFLET!

M-ai bucurat pana la lacrimi!

In fiecare zi, cand merg la serviciu,langa o linie ferata dintr-un sat sunt o multime de maci....Par a-mi spune ca sunt fericiti si a-mi transmite bucuria lor....

Si eu am simtit tristete....ieri am avut un pacient care a descoperit ca are metastaze(dupa 10 ani de la o interventie chirurgicala) ...am vrut sa-l incurajez dar nu am gasit cuvinte...era de piatra.
Tristetea mea mi s-a parut fara noima....
Tristetile vin si pleaca..

Multumesc mult Cristiana,
Nu ziceai tu ca saruti ploaia?
Las-o sa fie!
A 2
Insemni f mult pentru mine.

Cristiana spunea...

Da!!! cu plăcere deosebită!!
Ieri scriam pe facebook ce frumoasă e ploaia... am avut timp s-o miros... s-o ascult... s-o SIMT... dimineaţa ploua, când am plecat la serv., dar ocupată cu de toate nu am simţit-o, ştii la ce mă refer, s-o simţi... s-o trăieşti cu toate simţurile... Ploaia la munte e splendidă... Eram la Padina acum doi ani, toată lumea mă asalta pe mobile să plec de acolo, căci se anunţa că ploile vor fi şi mai dese... eu trăiam frumuseţea aceea de miros teluric, puternic ozonat, de cetină udă, de lemn ud... (...e drept că era cald în cabană, făcusem o cafea bună-bunuţă!! scriam despre strămoşi... ce putea fi mai frumos decât atât...) Nu-mi venea să mai plec de acolo... ieşise şi soarele într-un apus splendid... chiar, pe unde or fi pozele alea...
...da... ploaia mă face la fel de fericită ca şi soarele... pupa-o-ar mama pe ea de scumpă şi dragă !!!

Dureros ceea ce povesteşti... Am trăit de câteva ori în viaţă aşa ceva... pe unii i-am putut ajuta, pe alţii nu...

Anonim spunea...

Eu tot vin si ma bucur de macul tau...ai mei erau ascunsi sub ploaie...dar maine cred ca vor straluci in soare...
Tot binele ti-l doresc.
A 2

Cristiana spunea...

Bună seara A2 !! Mă bucur să ne mai reîntâlnim!! Să ştii că şi mie îmi place macuşorul acesta şi chiar l-am oferit zilele trecute nepoatei mele de ziua ei, pe facebook !! Face parte dintre pozele de la TitluBlog care mi-au plăcut şi mie mult de tot de/a lungul timpului - una cu o văcuţă fotografiată la 1 noiembrie la Rucăr şi una cu două gărgăriţe care stau de vorbă de la o floare la alta !!!
Acum că a venit vara o să pun fotografii făcute la munte... Doamne ce frumuseţe în munţii noştri...

Toate cele bune şi frumoase să-ţi fie prietene, surori bune, A2 (A2... :)!! ce-mi place !!) !!!

Anonim spunea...

Cat de frumos e cerul acum ,la noi!
Si macul nostru!

Si eu sunt indragostita de muntii si de frumusetea de la noi!

Doar media vede in continuare o alta realitate.

Mai astept poze,dar mai lasa-mi macul un timp...
Multumesc.
A 2

PS Tu m-ai numit asa...

Anonim spunea...

Cat de frumos e cerul acum ,la noi!
Si macul nostru!

Si eu sunt indragostita de muntii si de frumusetea de la noi!

Doar media vede in continuare o alta realitate.

Mai astept poze,dar mai lasa-mi macul un timp...
Multumesc.
A 2

PS Tu m-ai numit asa...

Cristiana spunea...

Aaaa...da!!! acum mi-am adus aminte... !!
Chiar îmi spuneam că o să-l las, şi mie îmi place mult, l-am mai făcut cadou şi bucură mult lumea !!

Ştii... azi am venit cu nasul în pământ... agale, tristă... colegii mei sunt trişti şi lipsiţi de speranţe bune... Nici nu ştiu dacă era senin sau înnorat... ştiu că la un moment dat se făcuse senin...

Zile senine îţi doresc, A2 !!