Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Să nu ne imaginăm că misiunea sfinţilor se termină odată cu trecerea lor dincolo de fiinţă. Munca lor merge mai departe, într-o deschidere uriaşă în volum, calitate şi profunzime...
LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ÎNDRUMĂRILE DE NUME ALE SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL !!!

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


duminică, 12 februarie 2012

PERCEPŢII CU SENZORII ALTOR CORPURI

Unii oameni povestesc că au percepţii modificate datorită faptului că sunt deja în altă dimensiune - 5 6 ...12... Personal am trecut prin astfel de experienţe încă din anii '80, s-au amplificat începând cu anii '90 şi s-au consolidat până ce azi nici nu mai iau în seamă aşa ceva, deşi percep bine astfel de fenomene, în plus încă multe altele. Voi discuta treptat despre ele.
Mie personal nu-mi vine de loc să mă numesc "ajunsă", "trecută", înălţată, etc. Dacă altul doreşte să o facă - aşa cum se consideră şi cei care au percepţii de felul celei despre care scriu acum - este dreptul lor să o facă... Viaţa le va spune - sau trecerea dincolo de corpul fizic - că modestia, echilibrul, demnitatea sunt cele care sunt de învăţat aici, pe Pământ..

Percepţia se derulează în acest fel (apoi voi pune explicaţia): omul percepe cele înconjurătoare ca şi cum ochii săi s-ar situa undeva cu cca. jumătate de metru de-asupra poziţiei normale a ochilor. Cum suntem obişnuiţi să ne simţim ochii, să percepem fix din locul unde se află ei, o astfel de percepţie devine stranie, ciudată: omul se vede deodată mult mai mare, ca şi cum s-ar deplasa pe picioroange. Vederea este clară, concretă, doar că totul se vede de la o înălţime mai mare. Omul se crede „înălţat”, „supradimensionat”. Nimic nu se derulează tip „flash”, rapid, preţ de o secundă sau două: imaginea persistă, mai ales dacă este în deplasare, senzaţia de real este foarte clară. Chiar dacă, după 1-2 minute sau chiar mai mult, omul revine treptat sau de la o clipă la alta la imaginea obişnuită, el poate rămâne cu ideea că este bun faptul că „a revenit”, că a fost alegerea proprie să mai stea aşa înălţat printre mititeii care pot să ia exemplu de la el...
Cel cu care am discutat nu a acceptat faptul că cei „înălţaţi” trebuie să ajute efectiv – credea sincer că este datoria mea, şi a tuturor celor din jurul său, să ne ridicăm la înălţimea sa.
Când i-am explicat despre ce este vorba, nu a mai dorit să stea de vorbă cu mine...
Sigur că ceea ce am de făcut – la fel ca şi în cazul recent, legat de faptul cu nu încurajez încredinţarea că extratereştri ar veni (ar fi trebuit să vină până acum) şi ne-ar rezolva toate problemele vieţii cotidiene – este să respect încredinţările oricui, să am răbdare şi să primesc totul cu demnitate.

Dacă ajungem să percepem lumea în acest fel, ar fi bine să luăm în considerare faptul că nimeni nu este mai „înălţat” decât altul, nimeni nu ar trebui să se aşeze pe piedestalul orgolios al „înălţarii”. Ideal ar fi să înţelegem că dacă singurul înălţat cu adevărat a spălat picioarele altora, putem să o facem şi noi, fără nici o problemă...

Explicaţia celor petrecute în felul celor de mai sus este de fapt următoarea:
Avem un sistem corporal format din mai multe corpuri: fizic, dublu-eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic). Este bine să ne mărim permanent cunoştinţele, ori de câte ori este cazul, şi avem posibilitatea – a ne limita doar pentru că suntem împinşi către limitare ar trebui să ne fie doar un impuls de a scăpa de limitele pe care alţi semeni ni le impun...
Corpurile noastre sunt doar instrumente ale manifestării spiritului, prin radiaţia lui spirituală. Corpurile nu sunt elemente ale conştiinţei – dar ele sunt constituite proporţional cu forţele radiante manifeste ale spiritului. Aceasta înseamnă că sistemul nostru corporal este canalul de scurgere şi de manifestare a forţelor spirituale, care preia influenţele din mediu şi influenţează radiaţia spirituală, spiritul care trebuie să se adapteze la mediul său, modelându-şi atitudinea după cum are experienţa sa: mai multă sau mai puţină, în domeniul remodelării atitudinilor, acţiunilor către calitatea cea mai înaltă de care este capabil în momentul derulărilor.
Cel care se manifestă este spiritul, aflat în profunzimea acestui univers, a cărui radiaţie este canalizată, prin pături (sau cămăşi) spirituale, în universul de materie, unde, prin puterea sa, forţele radiante atrag filamente de materii şi energii, formând corpuri. Foarte frumos cineva spunea pe un blog: corpurile noastre sunt „teci” pe radiaţia spiritului.
„Teci” care sunt învăluite, la rândul lor în câmpuri de energie atrasă de puterea reunită a radiaţiei şi a corpurilor, pe care – câmpuri şi corpuri la un loc – radiaţia spirituală le învăluie, le întreţine, le foloseşte şi astfel se manifestă în lumea pe care o cunoaşte. O cunoaşte prin intermediul senzorilor corpurilor, o înţelege treptat, prin creşterea experienţei de manifestare: de hrănire, de deplasare, de comunicare cu mediul, cu semenii, de creaţie – toate fiind deosebit de importante pentru acumularea de experienţă a spiritului, pentru formarea abilităţilor de folosire în acţiune a razelor spirituale de diferite feluri: folosiri cu intensităţi diferite, cu flexibilitate din ce în ce mai mare şi mai bine consolidată.
Fiecare corp are sistemul său de senzori: percepţiile prin intermediul fiecărui set de senzori sunt diferite de la un corp la altul, dar asemănătoare pe segmentul unui filon central. Adică toate au ceva comun, asociat: vederii imagistice, percepţiei sunetelor de diverse feluri (sunet fundamental şi sunet provenit din mişcarea structurilor, corpurilor în mediul de trai), percepţiei emanaţiilor energo-parfumate ale corpurilor, percepţiilor structurilor materiale prin intermediul tangenţei corpului cu alte structuri – spunem: tuşeu, simţul tactil când este vorba de interior şi gust – când este vorba despre interiorul corpurilor. În plus, ceea ce ajunge la conştientul nostru actual – şi se va dezvolta foarte mult în perioada următaore – este percepţia vibraţiei generale a locului: nu este vorba despre vibraţiile mecanice, ci despre vibraţia ca stare pulsatilă a structurilor materiale şi ale câmpurilor lor: de la obiecte la orice fel de fiinţe, la planetă şi la stelele pe care le percepem azi pe cer.
Percepţia de felul celei detaliate mai sus se referă la conştientizarea imagistică a mediului prin intermediul corpului mental, ajutat în formarea sa de senzorii corpului astral. Cele două corpuri, formate din materii de vibraţii din ce în ce mai înalte, se află unul în continuarea celuilalt, suprapuse, înconjurând total corpul fizic şi eteric. Senzorii corpurilor de vibraţie mai înaltă se află răspândiţi pe toată suprafaţa corpurilor, dar întrucât suntem obişnuiţi să folosim vederea prin structurile oculare, aflate la partea superioară a capului, vederea astral-mentală conştientizată astfel se răsfrânge de la partea superioară în jos. De aceea percepem mediul înconjurător ca şi cum ochii noştri s-ar află de-asupra capului nostru.
Cei obişnuiţi cu folosirea vederii mental-astrale (direct sau din perspectiva călătoriei astrale) ştiu bine că percepţia de acest fel a mediului are loc de jur împrejurul corpului – am numit-o percepţie sau vedere sferică. Cu timpul se extinde vederea mental-astrală de la o zonă (de-asupra capului) către toate părţile: spontan sau prin exerciţii realizate în mod special pentru obţinerea percepţiei sferice în timp accelerat.

8 comentarii:

OM spunea...

Ma bucur ca mai are cineva curajul sa prezinte genul asta de perceptii fara a le "imbraca" in misticism si "credinta" sau mai stiu eu ce cale si tehnici ... elitiste sau secrete.

Cristiana spunea...

Încerc să fiu echilibrată între toate confuziile pe care le citesc pe net, în cărţi, reviste din domeniul abordat de mine. Am scris - şi voi mai scrie - despre adevărurile religiilor - ştiinţe exacte, reale, concrete la origine, în rădăcinile lor, dar furate, mistificate, cu nuanţe perverse, după interesul puternicilor momentului. Nici preoţii nu ştiu ce fac şi ce spun, ştiu că "e lege" şi gata... Eeei.... nu e nimic "gata" de fapt... E doar începutul !!!...
O să mai scriu despre aceste aspecte...
În loc de credinţă eu folosesc cuvântul "încredinţare", iar cunoaşterile, tehnicile - atâtea câte accept că este bine să fie, dincolo de învăţături normale, cred că trebuiesc oferite pe cât posibil, şi nu vândute. Iar dacă nu există altă cale pentru învăţător, măcar să fie decent vândute...
Am fost ameninţată pe blog să nu mai dau cunoaştere gratis, să nu mai dau de loc... Unii s-or fi speriat - eu nu!! Este copilăresc, trebuie să depăşim copilăria cu toate gesturile ei egoiste - în timp ce fluturăm steagurile iubirii universale...
Dar să fim toleranţi, trecerea de la o lume la alta este dificilă şi tocmai de aceea suntem aici, să ne cunoaştem propriile dificultăţi de înaintare într-un loc cum este Pământul...
Toate cele bune !!
Tuturor!!

Cristiana spunea...

Voi continua să mai descriu stări generale pe care le-am avut şi eu, pe care le-am mai discutat cu prietenii şi cititorii mei, pentru ca nimănui să nu-i fie frică de astfel de percepţii. Vibraţia planetară creşte, multe se vor deschide în percepţiile noastre, să fim pregătiţi, să nu ne fie teamă, să ne primim propriile schimbări cu curaj, să discutăm despre ele cu curaj şi mai ales cu dorinţa de a ajuta - nicidecum de a cere respect altora.
Căci este bine de ştiut o vorbă veche românească: "Cine cerşeşte respect - este demn de dispreţ..."
(...bine, acum nu îndemn la dispreţ, Doamne fereşte! dar este o lecţie de atenţionare...)

De vorba cu mine... spunea...

Am citit, nu sunt in masura sa scot un cuvant macar, nu am avut niciodata vreo apropiere macar de asa ceva, cu doua exceptii: va spuneam de un coleg care a mers pe acest drum si s-a oprit, speriat ca nu isi mai apartinea. Poate nu "speriat", dar nu gasesc alt cuvant.
A doua exceptie este acest blog.

De un lucru sunt sigur: cunoastem foarte putin! Toate filmele SF, toate documentarele intalnite si acest gen de discutii imi spun ca mai avem multe de aflat.

Dar nici aceasta idee nu imi apartine. Toate cartile SF citite in tinerete (mentionez doar "De ce tac civilizatiile extraterestre", Dan Pavel) spuneau acelasi lucru.

Eu pot doar sa astept. Si sa va urez noapte buna si o saptamana rodnica!

Cristiana spunea...

Te rog, rămâi.. "De vorbă cu mine" !!!
Nu te speria de noi... suntem oameni buni !! Ştim să glumim, să râdem, mai facem şi versuri câteodată !!! Şi tocmai scriam pe facebook de ce tac civilizaţiile ET... pentru că aşa sunt făcute aceste locuri din univers, să nu poată susţine circulaţii eterogene şi din punctul de vedere al evoluţiilor spirituale, şi din punctul de vedere al corpurilor de manifestare a spiritelor întrupate. Este o formă de protecţie a biosistemului planetar şi chiar a multor grupuri spirituale umane, a căror manifestări ar fi influenţate prea mult, socotind la un loc: grupurile spirituale din societatea sa, cele ale biosistemului vegetal şi animal (ştii bine cât de bogat reprezentat este el), în plus şi biosistmul astral pe care nu-l punem niciodată la socoteală (iată şi eu am uitat să-l pomenesc în alte explicaţii); alte vieţuitoare cosmice în plus nu ar face decât să destabilizeze şi mai mult viaţa planetară - şi aşa greu încercată în această etapă planetară de foarte joasă vibraţie...
Mai multe în viitoarele articole !!! Dar cred că ai înţeles ceea ce am vrut să spun...
O săptămână frumoasă şi ţie îţi doresc cu drag şi cu respect!!

De vorba cu mine... spunea...

Sunt “tanar” blogger (asa se scrie?), sunt si mai tanar “facebook”. Acolo macar nu stiu sa postez nimic, dar nu mor de grija asta. Pentru ca mai multe persoane mi-au zis “mergi si te cauta”, am fost. Rezultatul este scris, adica nimic straniu, cu tendinte de insingurare. Recomandarea ? Dialog! Asa a aparut blogul! De ce incep asa de departe, de la “big bang”? Nu stiu. Dar mi-a placut acest inceput, “ ramai de vorba cu mine”. Pentru ca asa am si « vazut » titlul, atat « eu » de vorba cu mine (avem aceleasi gusturi, ne stim de mult, asadar avem ce vorbi « eu si cu « mine ») dar si « tu » de vorba cu mine !
Raman, citesc, incerc sa inteleg dar ma simt ca si in fata teoriei extinse a relativitatii ! Mut !
Iti aduci aminte cand m-am dat cocos cu filmele SF, terminand cu « restul e tacere » ? Repet, nu am zis “habar un aveti voi, ascultati la mandea”, nu, departe de mine gandul ca as fi in masura sa dau sfaturi, sunt la nivelul « apa, foc, pamant, aer » ca entitati, nu concepte filozofice.
Dar… eee, cum ziceam, carcotasul din mine nu moare nici in cosciug ! Textul tau ma trimite direct la marele roman SF “Odiseea spatiala 2001”, in care este prezentata evolutia de la primate la “copilul stea” sub ochiul atent al “dirijorului”... Copilul stea este constiinta galactica, o treapta spre o alta constiinta superioara… Vad aceste idei si in textul tau!
Apoi ziceam de “Matrix”, filmul ce m-a zguduit conceptual, daca odiseea este o… odisee, matrix este o zguduire, un cutremur, o zgaltaire, o scuturare zdravana de umar, sa cascam ochii, sa intelegem ca TOTUL este interconectat, interdependent, cauzal… Cascadoriile si impuscaturile sunt pentru a vinde cat mai multe bilete, ideile sunt insa ca o disectie fara anestezie!
Sunshine… ce film! Ne zbatem sa supravietuim IN FELUL NOSTRU, suntem cea mai incapatanata specie, am invatat una si o tinem langa, parca am fi orbi! Am vazut la o emisiune pe TVR 2 (“baga la cap”, cu Mironov!) ca creierul isi apara cu indarjire iluziile (doamne, ce frumusete si cat adevar, desi e trist!)! Asta facem noi, oamenii, ne aparam iluziile! Sunshine ne arata ca in ciuda lantului triplu de masuri de siguranta, de logica, de stiinta suprema, evolutia poate fi surprinzatoare! Cine decide care e calea? Stiinta noastra (iluzia!) sau NESTIUTUL?

Un sunt speriat. Stiu ca un stiu si promit sa un deranjez. Dar ma simt ca intr-un insectar, vad prin sticla cum sunt privit…

Cristiana spunea...

Să mă cauţi şi pe mine pe facebook, ţi-am scris şi pe blog, am ameţit de câţi tizi ai !!!! :)))
Daaa... şi pe mine m-a făcut să râd asocierea dintre Rămâi şi De vorbă cu mine !!! Trebuia s-o scriu, altfel muream !!!
Oricum, nu-ţi face probleme de înţelegere: a mea faţă de tine, a ta faţă de ceea ce scriu... am mulţi prieteni care nu au nici înclinaţii de acest fel, nici încredere în capacităţi pe care cu siguranţă le au dar nu le înţeleg, aşa că se poate duce orice fel de discuţie, oricum !! Karina ştie, sunt o mare iubitoare de arte, de cultură - tocmai pentru că nu am putut să citesc, să pictez, să cânt, să scriu cum mi-aş fi dorit... Îmi doresc să ies la pensie ca să le fac pe toate şi călătoriile mele dragi în plus !!
Da, am trăit câţiva ani buni cu SFul, până când am început să scriu propriul meu "SF" - cele ce se văd aici, plus uluitoarea Odisee lemuriano-atlantă pe care mă pregătesc să o pun pe site... Lumea fără limite este lumea în care mă scald (poate ficţiune pentru mulţi) şi pentru libertatea din mine am suferit ca un câine, dar nu m-am lăsat !! M-am agăţat de poalele "Neştiutului" şi m-am ridicat în vânt, indiferent dacă a fost zefir sau crivăţ. Acum îmi caut solitudinea ca să înţeleg evoluţiile... Dar am învăţat că ea se poate transforma uşor în însingurare dacă nu avem grijă să lăsăm poarta sau o fereastră deschisă către lume... Pentru siguranţă, am lăsat toate uşile şi toate ferestrele deschise !! Nu mai pun nici o măsură de siguranţă - sunt foarte iluzorii, mai ales pe domeniul cunoaşterii !! Libertatea e singura siguranţă... Căutăm Unicul, Totul, Absolutul = chingi, cătuşe... folosim cuvinte mari şi gesturi măreţe... când avem libertatea de a ne plimba desculţi prin iarbă şi aripile să umblăm prin nori...

Nu te speria... nu ai de ce... Crezi că deranjezi - te înşeli !!
Apoi: Cine te priveşte?? Nici măcar Dumnezeu - care în felul său doar ŞTIE, nu trebuie să privească !! Râdeam cu colegii mei la începuturi , când am aflat de entităţile astrale - nici la baie nu-mi venea să mă duc !! M-am lipit de un perete şi am rămas acolo ruşinată şi amărâtă... Până când am înţeles că nimeni nu se uită în baia mea nu a trebuit mult timp!! Colegii - radiestezişti cu vechime pe vremea aia, mi-au spus că ei au măsurat dacă entităţilor le trece aşa ceva prin "cap" !!! şi am râs destinşi cu toţii!!! În lumea asta, totul este mult mai pur, mai curat şi mai plin de bunătate, decenţă, calitate, demnitate (şi lista continuă..) decât ne comportăm noi între noi... Oamenii pot sta cu ochii pe tine, dar nimeni de dincolo - nu...

PS: Nu am văzut Sunshine (am văzut parcă un film vechi, prin anii '70 sau '80, cu o poveste de dragoste în care ea moare, dar cred că nu e vorba de acelaşi film) dacă poţi să dai un link ar fi bine.
Andrei Bacalu şi Alex. Mironov au fost marii mei iubiţi de la TV (hm... Mironov a scăzut în perioada de tristă amintire politică)...

De vorba cu mine... spunea...

Buna dimineata! Si eu am cautat "karina" dar nu am vazut nimic asemanator, idem "cristiana".

Uite link spre contul meu.
http://www.facebook.com/profile.php?id=100003576660473&sk=wall

Sunshine:
http://www.imdb.com/title/tt0448134/

Fiul meu ma tine la curent cu filmele, eu sunt "de moda veche", ador comediile si desenele animate!