Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

luni, 18 aprilie 2011

SPIRITUALITATE PENTRU TOŢI: PLANTE, ANIMALE, OAMENI, ÎNGERI, DUMNEZEU....

Pentru început am o rugăminte mare la voi, cititorii acestor rânduri: dacă cineva este deranjat pentru faptul că răspund mai detaliat la comentariile ataşate postărilor, explicaţia mea este următoarea: înseamnă că nu este prima dată când ajunge în faţa mea o asemenea temă de discuţie şi mi-am mai dorit să dezbat tema. Dacă persoana respectivă nu agreează acest lucru, rog frumos să mă ierte. De obicei las să treacă un timp tocmai pentru a estompa eventualele deranjări. În acest caz chiar am fost rugată să continui. Astfel încât să ştie comentatorul că a făcut un mare bine prin comentariul care a generat această dezvoltare a subiectului.
Mulţumesc frumos !!

Ceea ce scriu acum, doar câteva rânduri în plus la postarea :
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2010/02/liberul-arbitru-privit-ca-necesitate.html

şi, mai recent, în
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/03/cateva-file-din-cunoasterea-aprofundata_27.html
cu privire la liberul arbitru:
„Liberul arbitru înseamnă folosirea, gestionarea liberă a acestor condiţii de trai local şi momentan, conform experienţei personale a spiritelor care sunt întrupate astfel: după priceperea care se acumulează permanent în mediul de trai.”

Întrebarea este: au plantele un liber arbitru? Şi, mai departe, sunt plantele fericite?
La drept vorbind, nici noi, oamenii nu avem avem repere foarte clare ale fericirii, şi voi scrie în curând despre ceea ce cred eu a fi fericire şi căutarea fericirii.
Se cere, din când în când, să facem analize spirituale ale celor cu care ne confrumtăm în mod curent, căci poate de multe ori, unii dintre dvs. (dacă nu toţi..) s-au întrebat la ce ne trebuie atâta cunoaştere când sunt atâţia care spun că mintea este rea, este un fals în acte spirituale, spiritul nu are minte, gândirea duce pe căi greşite... Părerea mea este că nu ar trebui să ne luăm după cei comozi cu intenţii de conducere, la fel ca şi până acum, a unor mase lipsite de cultură sau îndoctrinate după chipul şi asemănărea popoarelor pe care ei şi le conduc: o societate care nu are nici pe departe reperele culturii şi civilizaţiei noastre, pe care nu o doresc nici în lume, îndepărtându-ne încet şi pe noi de ele, de adevăratele noastre repere universale: cunoaşterea profundă a lumii în care trăim, muncă echilibrată în pământurile noastre, cu puterile noastre, pentru a ne bucura noi înşine de roadele ei, conlucrare pentru astfel de realizări cu suflete pline de bucuria relaţiilor frumos întreţesute într-o lume calmă, curată...
Voi veţi mai adăuga şi altele.
Dacă am şti clar ce înseamnă liberul arbitru, cum se manifestă el pe diferite trepte de evoluţie – a căror reprezentare chiar o avem pe Pământ, în jurul nostru, pentru a gândi şi a putea face astfel diferenţele cele bune, cred că lucrurile ar fi cu totul speciale în viaţa noastră...
Dar să nu mă îndepărtez prea mult de micul nostru subiect de discuţie! Şi aş spune aşa:
1. Orice plantă ar creşte liberă în iarba pădurilor, chiar dacă nu suferă conştient – aşa cum am simţi noi, oamenii, dacă ele sunt crescute în apartamentele noastre. De fapt nu cred că putem să facem comparaţie între noi şi alte vieţuitoare, căci nu suntem spirite de aceeaşi evoluţie. Voi dezvolta la punctul următor acest subiect.
Plantele, la fel ca şi orice altă vieţuitoare planetară, au gradul lor de conştiinţă, departe de gradul de conştiinţă al omului. Sunt multe lucruri pe care le confundăm făcând comparaţie între simţirile noastre, ale oamenilor şi simţămintele lor. Spre exemplu, ele percep muzica, însă nu la fel cum percepe omul sunete pe care, în mod obişnuit, le numeşte muzică. Ele percep sunetele, dar nu conştientizează înşiruirea lor, nu ...apreciază CREAŢIA muzicală ca atare. Ele recunosc dintr-o memorie ancestrală sunetele emise de planetă, de biositemul din jurul lor, incidenţa sunetului fundamental al universului la tangenţa lui cu planeta noastră, şi astfel se liniştesc în prezenţa sunetelor de un anumit fel (pe care o recunosc în felul lor) sau prezintă reacţii inverse în prezenţa sunetelor (muzicii) puternic ritmate, cu sunete care nu prezintă caracteristica planetară obişnuită. Ceea ce percepem noi, prin cercetările prezentate de institutele specializate, ca fiind o stare de ...bucurie a plantelor în prezenţa unor anumite feluri de muzică, şi stare de tulburare în prezenţa altor feluri de muzică, este de fapt starea plantelor rupte de mediul lor pur natural (crescute în laborator, în case) comparativ cu ceea ce percep ele atunci când regăsesc o parte din memoriile spiritului întrupat în planta din laborator. Adică o recunoaştere a mediului spiritual de bază, acela care determină astfel de spirite să se simtă „bine” în prezenţa unor anumite condiţii de trai. Este o amprentă spirituală recunoscută de ele, care ajută spiritul să se dezvolte în toată complexitatea lui proprie.
Dar ele nu pot aprecia altceva decât ceea ce cunosc în momentul lor evolutiv. Spiritul uman poate aprecia creaţia şi poate aprecia un anumit fel de linişte, comparativ cu starea de zbucium cotidian. Dar un spirit poate aprecia ritmuri trepidante simţind (chiar dacă nu conştientizează până la gândul format prin înşiruire de cuvinte) că astfel de ritmuri îi formează puterea de a face faţă la ritmurile trepidante ale întregii vieţi care îl aşteaptă pe Pământ, în continuare. Tocmai de aceea ne mirăm că cercetătorii spun cum că numai muzica lină este propice vieţii şi creşterii noastre corporale, atunci când noi simţim că avem momente în care şi muzică trepidantă este bună, o cautăm, o iubim, o lăsăm să ne construiască – ne abandonăm ei! – şi alte momente în care celălalt fel de muzică ne cere abandonul momentan...
Spiritul uman apreciază de toate, pe grupuri populaţional-spirituale, în perioade diferite, în locuri diferite, căci vine cu un bagaj vibraţional din multe locuri ale universului, încercând să le redea aici, ca să se simtă ...ca la el acasă!!.. Să adapteze habitatul local aducându-l cât mai aproape de cel pe care intuiţia sa activă, din ce în ce mai puternic activă în aceste vremuri, îi comunică intens, chiar dacă nu ştie clar de unde îi vine.
Fiecare spirit se simte cumva anume, prin stări comparative pe care le poartă cu sine oriunde s-ar întrupa, în orice condiţii planetare. Fericirea, printre multe alte repere, poate fi privită ca fiind modul în care spiritul poate să trăiască echilibrat între condiţiile sale planetare de viaţă şi cele pe care le consideră normale pentru dezvoltarea sa pe toate planurile, la nivelul tuturor forţelor pe care le are la un moment dat; şi mai cu seamă modul în care poate să perpetueze acest mod de trai de-a lungul destinului, vieţii, întrupării sale.
Pentru plante, trăirea echilibrată poate să fie oriunde, adică să-şi perpetueze viaţa atâta timp cât îi poate fi dată în condiţiile planetare. Ele au nevoie de socializare la fel ca şi noi; nu duc „dorul” dar, dacă se află în spaţii vegetale complexe pot trăi în moduri pe care azi nu le putem înţelege în complexitatea lor.
Multă lume crede că, dacă plantele de pădure sunt mai mici decât fraţii lor de cultură, înseamă că ele nu se simt bine decât acolo sau în condiţiile în care cresc mai mari. Dar acest lucru nu este adevărat. În mijlocul semenilor lor, ele cresc normal, având la îndemână tot mediul, toate vibraţiile care le pot oferi ceva substanţial pentru gradul evoluţiei lor spirituale. În condiţii normale de lumină, bogăţie echilibrată a solului, umiditate specifică cerinţelor corpului său, o floare foarte mare arată printre altele (dacă creşterea nu este forţată prin îngrăşăminte chimice) un grad de adaptare la sărăcia de informaţii specifice treptei sale de evoluţie: captează un anumit segment pentru evoluţia spiritului reprezentat prin corpul cunoscut de noi: şi îi trebuie mult mai mult efort pentru a culege din mediul său altceva decât ceea ce are deja (oferit de noi: sol, apă, lumină): are nevoie de sunete de un anumit fel, de un anumit fel de energii vehiculate doar de semenii lor, de vibraţii mai puternice sau mai estompate şi alte elemente asemănătoare.
Floarea nu conştientizează că este frumoasă, mare sau frumos colorată, ea strânge energii pentru creşterea seminţei pe care o ascunde în interiorul său. Asta o ajută pe ea să-şi perpetueze specia. Ea este frumoasă în ochii noştri pentru că omul apreciază frumosul şi învaţă astfel să nu-l caute cu orice preţ – aşa cum face acum, pe Pământ, ci să caute să protejeze viaţa în dezvoltarea ei universală.
Mă opresc aici, căci dacă discutăm despre evoluţia lor spirituală, trebuie să ne întoarcem în timp, în trecutul omenirii – acel trecut lemurian şi atlant de care pomeneam la începutul articolelor de faţă – pentru a înţelege chiar modul în care omenirea înţelegerea dezvoltarea liberă a vegetaţiei în timpul civilizaţiilor trecute. Vom dezvolta pe larg aceste aspecte, când vom dezbate viaţa lemuriană şi cea atlantă.
2. Un alt subiect este acela al liberului arbitru al spiritelor pe diferite trepte de evoluţie. Să pornim de la ideea că da, plantele nu au liber arbitru, însă liberul arbitru al planetelor este în formare, la fel ca şi cel al animalelor... Am să prezint un studiu amplu privind acest aspect, după dezvoltarea subiectelor legate de evoluţia omenirii în diferite etape pământene.
Discutăm aici despre viaţă din punct de vedere spiritual, adică privind evolutiile spiritelor trecand prin diferite trepte de evolutie: şi vegetalele, la fel ca şi animalele, la fel ca şi oamenii – la fel ca şi multe, extrem de multe alte forme de viaţă din univers. Suntem spirite întrupate care învaţă să se manifeste din ce în ce mai complex, pe măsura creşterii forţelor noastre spirituale şi a abilităţii de ale folosi în diverse, foarte diverse conjuncturi spaţio-temporale.
Omul reprezintă şi el una dintre aceste trepte: un spirit care a ajuns să-şi conştientizeze liberul arbitru şi să-l folosească conştient !! La început îl foloseşte cu o conştienţă îndreptată către orice i-ar putea satisface pornirile: fie ele înălţate moral, ca urmare a învăţăturilor deja însuşite, fie rămăşiţele moştenite din evoluţiile vegetale şi animale. Se află în prezent pe Pământ pentru a şi le cunoaşte pe cât de profund este în stare în aecst moment al evoluţiilor proprii, şi astfel va avea conştiinţa de a lucra, de a lupta pentru estomparea acestor rămăşiţe. Pentru ca înclinaţiile sale creative – şi nu cele distrugătoare – să se dezvolte armonios, în viitorul tuturor evoluţiilor sale viitoare.
Toate trăirile spiritelor sunt coordonate cu iubire infinită de către coordonatorii evoluţiilor de pretutuindeni, către dezvoltarea liberului arbitru, în trepte de dezvoltare:
– a voinţei proprii, prin măsura căreia se manifestă orice spirit;
– apoi a libertăţii de acţiune liberă, acţiune care se dezvoltă mereu, se îmbogăţeşte clipă de clipă, chiar dacă la început nu este direcţionată către conservarea vieţii şi creaţiei semenilor; în această etapă este o libertate de acţiune oarbă (spunem: animalică) în diverse scopuri, situaţii, condiţii de toate felurile posibile;
– apoi, odată cu dezvoltarea conştiinţei de creator conştient şi înaintarea spiritului pe această cale, are loc dezvoltarea conştiinţei de creator şi, concomitent, a conştiinţei de ajutător, pe drumul consolidării menţinerii sale în sfera progresului evoluţionist. Se formatează treptat conştiinţa activă de îndreptare a libertăţii de alegere: între creaţie şi distrugere, între viaţa şi moarte. Sintetic, pe Pământ numim: între bine şi rău. Conştientizarea complementarităţilor fomează atitudinea de echilibru.
Cu o astfel de atitudine evoluţiile merg în spirală creativă şi ajutătoare fără oprelişti, în etern şi infinit !!!
Spun de multe ori acest lucru: spiritele cele mai înalte dovedesc cel mai înalt nivel al liberului arbitru. Ele ştiu să facă în egală măsură şi bine şi rău, dar ALEG ÎNTOTDEAUNA SĂ FACĂ UN BINE !! Puritatea convingerilor lor constă în faptul că ele niciodată nu ar sta pe gânduri pentru a face un bine, dar complexitatea modurilor lor de manifestare se bazează întotdeauna pe cunoaşterea profundă a binelui şi a răului deopotrivă. Numai în acest fel binele lor are o profunzime pe care cunoaşterea noastră relativă, restrânsă, nu o poate înţelege în complexitatea ei.
Să ne oprim deocamdată aici.
În condiţiile în care societatea noastră creşte plante în felul pe care îl cunoaştem acum, sigur că ele sunt, devin dependente de noi şi ar fi aberant să cumpărăm răsaduri pentru a le duce în pădure, doar pentru că acum ştim că le e mai bine acolo !!.. Dependenţa noastră de ele... ar trebui să ne cernem dependenţele, căci ele nasc multe suferinţe la un moment dat sau altul al existenţei noastre... Florile crescute în grădină, în spaţii relativ extinse, sunt – normal! – mai „fericite” decât cele care cresc într-un ghiveci pe un balcon! Am şi spus, la începutul primului articol că şi eu cresc cu mult drag florile din ghivecele de la serviciu. Primesc flori, ofer flori, dar cunosc nişte lucruri despre ele şi nu primesc flori rupte în pădure ca să nu încurajez acest gen de demonstraţii de afecţiune. Şi cei din jurul meu ştiu bine asta. Calc pe iarbă în pădure fără probleme, deşi mi s-a servit ideea că spiritualitatea mea acceptă prea uşor să strivească piciorul meu vietăţi nevinovate... Am zâmbit de loc dulce şi am tăcut, căci cu astfel de oameni numai atunci când ajung să se ruşineze de dispreţul lor poţi ajunge să vorbeşti relaxat, destins. Să se aşeze o discuţie pe temelii solide...
Despre plante vom mai discuta la descrierile lemuriene, pe site. Despre liberul arbitru... cred că discuţiile vor continua chiar aici !! ar mai fi câte ceva de spus, dar să lăsăm deocamdată acest subiect să mai „dospească” !!

17 comentarii:

Sorin spunea...

Doamna Cristiana, am mare incredere in
postarile pe care le citesc zilnic ,
dar nu vreau sa mi-o luati in nume
de rau vreau sa-mi dati o idee la ceea ce
ma intreb mereu, pe Dumnezeu
cine l-a creat sau din ce s-a creat daca
el a creat totul?

Va multumesc pentru intelegere.

Cristiana spunea...

(1) Sorin... nu sunt doamna sunt doar Cristiana! Asadar foloseste pers. a II-a singular, caci suntem egali in lumea creata de Dumnezeu! Iti voi raspunde pe scurt (!!) in continuare, iar tu, daca vei dori, ve citi pe site capitolul EVOLUTII, in detaliu.
Si nu are rost sa-ti ceri scuze cu ceva pentru o intrebare foarte normala, fireasca... Asa cred eu, ca este fireasca. Cand am citit prima data despre acest proces: un proces de autocreare , de auto-evolutie pana la un moment dat, dupa care a fost un proces de conlucrare, de intr-ajutorare - am dorit sa aflu cat mai multe lucruri. Am studiat sub indrumarea entitatilor noastre astrale si dimensionale intreg procesul, de la formarea conjuncturală a monadelor, in spaţiile neorganizate, apoi supravieţuirea unora dintre ele, organizarea lor treptata, ajutorul pe care şi l-au dat reciproc pentru supravieţuire în continuare, ajutorul pe care l-au dat altor monade nou create, in timp ce Primele, Cele Dintâi, deja se organizau. Mai departe: conlucrarea lor pe măsura formării, creşterii şi diversificării forţelor interioare şi conştiinţei de înaintare pe un drum foarte greu, sinuos, CEL MAI GREU SI MAI COMPLEX DRUM CARE A FOST PARCURS, COMPARATIV CU CEEA CE PARCURGEM NOI AZI. Si noi suntem monade care am intrat candva in evoluţii, dar beneficiind de aceste spaţii organizate, modelate, mereu REmodelate tot de catre Cei Dintâi, care au descoperit că numai prin ajutor oferit altora pot să evolueze încă mult mai mult decât au putut s-o facă pe cont propriu. Au creat mereu, au creat Universurile - locuri speciale pentru evolutii speciale - au creat structuri interioare, le-au diversificat şi le-au remodelat mereu, dupa cum au cerut particularităţile de formare a monadelor: adică nici una nefiind identică cu alta. Însă unele fiind asemănătoare cu altele, pot fi grupate şi pot să se creeze particularităţi ale spaţiilor şi ale modurilor de evoluţie, astfel încat fiecare grup - popor spiritual - să ajungă să-şi valorifice PROPRIUL potenţial energetic interior.

Cristiana spunea...

(2) Acesta este, in linii foarte mari, procesul de autocreare permanenta a Grupului Primordial, căruia i s-au alăturat de-a lungul timpului o masă uriasa de cunoscători ai tuturor celor create între timp - uriaş în construcţia lor. Aici insă nu discutam numai de timpuri secventiale, ci si de timpuri (perioade) simultane, adică creaţii şi remodelari care au loc simultan în universuri, pentru că anumite manifestări sunt simultane în mai multe universuri, chiar dacă nu sunt conştiente de la bun inceput. Dar noi le studiem mai întâi din perspectiva celor secvenţiale consecutive (o secvenţă în continuarea altei secvenţe: unde fiecare secvenţă cuprinde şi elemente consecutive, şi elemente simultane) ceea ce face ca timpii de creaţie să fie mult mai mari, dacă avem o desfasurare în vedere. Aici, pe Pamant, nu degeaba desfasurăm secvenţe de ambele feluri (respirăm, scriem, ascultăm, simţim, etc) dar acţiunile desfăşurate se derulează secvenţial, ca să înţelegem de fapt importanţa fiecărei secvenţe în parte. De asemenea secvenţele noastre sunt simultane sau/şi consecutive cu altele, derulate de către semenii noştri, iar aceasta ne formează o percepţie sferică: sfera tuturor derulărilor - unde nu... rotunjimea e importantă, ci cuprinderea ei...
Creaţia cuprinde însă definitivarea unor acţiuni, în viitor, pentru care însuşi Dumnezeu - care este, aşadar, reprezentarea sintetica a multitudinii monadelor Creatoare - le pregăteşte azi.
Detalii ale acestui proces de lungă durată, ale cărui repere le mai descifrez încă şi azi, după 17 ani de studiu intens, le poti avea, in masura in care vei dori, la capitolul EVOLUTII de pe site:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-generale/capitolul1-evolutii/page/2/
Vor urma, in anii care vor veni, studiile aprofundate ale universurilor si ale procesului de remodelare permanentă ale lor, pe masura desfasurarii necesitatilor evolutiilor.

Cristiana spunea...

Ceea ce este de spus in concluzie se refera faptul ca dintre Cei Dintâi, din grupul Coordonatoritor-Fauritori ai tuturor universurilor, nici unul nu se ridica de-asupra altora, nimeni nu-si disputa intaietatea. Dumnezeu este o expresie a unitatii de simtire si gandire a tuturor - nu numai Cei Dintâi, ci toţi cei care au ajuns, in valurile de eternitati scurse din inceputuri, sa cunoasca profund toata dispunerea universica si sa patrunda toate sensurile lumilor coordonate de ei. Desigur ca oricat de multe se cunosc la nivelele inimaginabile pentru noi, acum, nimeni nu poate ajunge la profunzimea Celui Dintai, care ramane nestiut, modest si pur in Divinitatea Lui, in mijlocul Celorlalti, ajutand in mod gigant toate lucrarile necesitate de evolutiile noastre, ale celor mititei...

De asemenea, referitor la religii, concret la faptul ca nu erau chiar asa de barbari si prosti cei care credeau in zei - pluralitatea conducatorilor spidituali ai lumii - doar ca se denaturase mult intre timp practica, prin cumulul de interese ale fiecarui popor in parte. De aceea era necesara introducerea unui singur reprezentant al verticalei coordonatoare spirituale a lumii, mai ales in conditiile universalizarii popoarelor prin deplasarile mari de grupuri umane in lume. Deja exista aceasta tendinta, nu numai la iudei - dacii aveau de mult aceasta intelegere, caci Zalmoxis nu este ceva de data recenta, iar restul zeilor daci erau doar elemente ajutatoare pentru adaptarea la lumea inconjuratoare, chiar daca erau priviti cu foarte mare respect, asa cum era si normal. Reprezentantii zeilor pe Pamant erau Moşii Stravechi de Zile, iar Zalmoxis era sinteza care ii reprezenta pe Moşii poporului. Multe de spus, dar ideea este ca dacii au simtit aceasta necesitate de sinteza si au pus in practica, la fel ca si iudeii. Si ar trebui respectati SI pe aceasta linie, la fel ca si pe multe altele.
Fug la serv., va doresc tuturor toate cele bune si frumoase! Doamne ajuta!

PTRUPTRUCEA spunea...

(\__/)
(='.'=)
(.......)
(")__(")

Un Paste fericit iti doresc!

Sorin spunea...

Persoanele multe la care am apelat nu au stiut sa imi explice teoria monadelor.
Va multumesc pentru efortul depus in informatiile
concludente pe care le-am primit.
Doresc din toata inima sa aveti un Paste fericit
si linistit!

oli spunea...

de fiecare data cand revin ma apuca o stare de regret ca nu o fac mai des , sunt atea lucruri pe cale le pot invata de aic! Multumim

Cristiana spunea...

Sorin, multumesc frumos pentru urari !! Sarbatori fericite iti doresc si tie, alaturi de toti cei dragi !!

Ma bucur daca am fost de folos. Stiu bine ca de mare folos vor fi si sintezele pe care am de gand sa le fac pana la finele anului, cu ajutorul lui Dumnezeu!
Suntem la inceputul cunoasterilor de acest fel, de aceea sunt putine scrieri care aprofundeaza aceste aspecte. Parerea mea este ca totul va fi si mai bine inteles, dupa ce voi publica si studiile despre sistemele spirituale (blocul spiritual format din monade cu corpurile lor de manifestare, constituite in raza radiatiei lor energetice), precum si elemente de aprofundare a profilului ganeral si particular de manifestare a monadelor. Studiile istorice vor detalia fortele noastre spirituale de/a lungul epocilor de evolutie pe Pamant, prilej cu care vor fi intelese evolutiile impletite ale evoluantilor si ale ajutatorilor lor de pretutindeni.
Sanatate si pace sa avem, restul cu râvnă le facem pe toate !! Doamne ajuta !!

Cristiana spunea...

Ptruptrucea neică!.. chiar daca sunt severa cu tine, de iubirea mea sa nu te indoiesti niciodata! Intotdeauna usa, bratele si sufletul meu sunt deschise tuturor! Dar asta nu scuteste pe nimeni de severitate!!
Multumesc din tot sufletul pentru urare si iti doresc Sarbatori fericite si tie, alaturi de toti cei dragi! Lumina Cerurilor larg deschise sa ne lumineze pe toţi si sa ne aduca iubirea înălţătoare de toate si de toti !!

Cristiana spunea...

"Oli" !! Vino, draga mea cand poti... sunt atatea de citit, de vizionat, de ascultat in lumea asta mare si frumoasa !! Lasa-ţi sufletul sa calatoreasca peste tot!! Cand isi aduce aminte si de coclaurile acestea... vine el singur aici !!!
Si eu multumesc tuturor cititorilor mei, caci de la voi prind aripi noi, mereu, pentru a explica pe cat stiu si eu, pe cat invat si eu permanent, cu orice prilej !! Invatam, consolidam, inaintam !! Este foarte frumos, asa e... Asadar, MULTUMESC SI EU, cu respect si cu mult drag !!
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi, scumpa mea !!

Anonim spunea...

Iti multumesc mult, Cristiana, pentru raspunsul plin de detalii in legatura cu liberul arbitru al florilor, al plantelor. Stiam si simteam ca sunt fiinte intrupate de un anumit nivel evolutiv, dar nu constientizasem existenta unui minim liber arbitru la plante, manifestat mai mult sau mai putin din cauza formei lor fizice relativ imobile in care traiesc in lumea noastra.
Privesc altfel spre muscata mea din balcon de acum inainte. Iti sunt recunoscatoare. Multumesc din suflet! Iti doresc sarbatori pascale fericite! Te imbratisez cu drag!

Cristiana spunea...

Draga mea, a fost si dorinta altora sa merg mai departe cu acest subiect, asa incat NOI iti multumim din tot sufletul pentru acest prilej !! Muscatele mi-au luminat toata copilaria si adolescenta, si acum am mirosul lor deosebit in nari!! Cele rosii imi plac mai cu seama !! Dar toate sunt in sufletul meu!! Asa ca te rog, saruta o muscata cu gandul la mine!!
Imbratisari si din partea mea!! Iti doresc si eu, la randul meu, SARBATORI FERICITE, PLINE DE BUCURIE SI LUMINA!! Doamne ajuta !!

andreiraduM spunea...

:)))
Nu mai pot de ras...

Cristiana, sarut'mana.
Am trecut sa-ti urez:
SARBATORI FERICITE!
Imbratisare maaare, rotunda, de gashca!

Cristiana spunea...

Pai AndreiRadu... cine râde de semenii lui, la sfârşit îşi pleacă capul cu ruşine... şi revine semenilor prilejul de a arăta înţelegere, căldură sufletească, sensibilitate, compasiune - iubire într-un cuvânt...
Şi oricum mergem cu toţii mai departe, dar râzând altfel...
Orice om, până să verse miere... varsă fiere... Si eu am varsat fiere când am spus cândva că nu am făcut niciodată parte din "gaşca" ta, ci doar am levitat în preajma lui Dan, prilej cu care am ramas cu multa bucurie alături de NiMa si Luminiţa... Azi doar duritatea sarcastică a lui Dan"PtruptruceaDumnezeu" o privesc cu foarte mare severitate. Ne prinde bine amândorura...
Sarcasmul tău nu mai e dureros, iar frumusetea aspectului tau solar le cam sterge atunci pe celelalte. Calalat aspect este parte din faţa cu care tu, nu altul, se prezintă în lume. Şi toate feţele noastre prezintă sau nu încredere şi respect... De reflectat...

Sărbători fericite şi ţie îţi doresc AndreiRadu, alături de cei dragi!!!
Dumnezeu să ne învieze pe toţi !!

andreiraduM spunea...

:)
Nu de semeni rad, Cristiana, ci de ceea ce fac si spun semenii!
Este o diferenta uriasa, pentru cel ce o sesizeaza, desigur.
:)
Semenii (adica sapiensii) arata toate acele lucruri evocate de catre tine doar de fatada, doar pentru a-si satisface dorinta de a "fi altfel".
Privind la modul global (macro), vom vedea ca sapinesii sunt darnici in toate acele manifestari (gen compasiune, intelegere etc.), doar cand au ceva de castigat (spre exemplu, respect de sine, respectul celor din jur, multumire, recunostinta etc.)
Cu alte cuvinte, putini sapiensi manifesta UMANITATE din convingere si nu din interes.
:)
Si fierea si mierea au fost facute tot de catre Cel de Sus!
E bine ca omul sa alterneze cele doua "licori", tocmai pentru a pastra echilibrul... sa ia aminte la natura!
:)
Cristiana, ai facut (si faci) parte din gashca mea, chiar daca tu te-ai delimitat de ea.
Conta (eaza) ce erai (esti) tu pentru mine, nu ceea ce ai fi vrut (ai vrea) tu sa fii pentru mine!
De reflectat...
:)
Severitatea aduce doar prejudicii, pe cand sarcasmul atinge partile "moi" ale egoului si poate sa le tonifieze in cazul in care egoul nu este siliconat cu obstinatie de catre posesorul egoului.
:)
Te-am pupat pe scafarlie!
Sa ne revedem cu bine si sa ne dea Dumnezeu minte, nu sa ne invieze, ci sa ne UMANIZEZE, ca noi, de la sine putere, nu prea reusim. Doar mimam, din nefericire.
SARBATORI FERICITE!

Nima spunea...

Paste fericit !
>:D<
Cu dragoste si admiratie .

Cristiana spunea...

Multumesc frumos , NiMa !! Îţi doresc şi eu, din tot sufletul, Sărbători fericite, cu sanatate si bucurie alături de cei dragi !!
Cu aceeaşi admiraţie, cu multă dragoste si respect profund!!! >:D< !!!(...o îmbrăţişare delicată, blândă, ca o alintare de zefir!! dar din tot sufletul!!)
Voua tuturor, la fel !!