CÂTEVA FILE DIN CUNOAŞTEREA APROFUNDATĂ A VAMPIRISMULUI ENERGETIC (2)

M-am gândit mult dacă să merg mai departe cu acest subiect după cum mi-am planificat sau să răspund avalanşei de teme şi întrebări pe care le primesc (cu bucurie! pentru că lumea vrea să cunoască!) referitoare la acest subiect.

Mi se pare mai corect să explic în continuare ceea ce doream, pentru a avea o bază, un fundament pentru răspunsurile la temele propuse.

Voi face legătura cu articolul anterior prin prezentarea unei schiţe care detaliază circulaţia energo-materială între elementele principale participante la acest circuit: care se formează între univers (cosmosul apropiat, apoi aerul planetar) şi fiecare întrupat în orice fel de corp: astral sau fizic.

Fig. nr. 1: Aprovizionarea fiecărui corp fluidic cu fluxuri de filamente energo-materiale se efectuează prin câmpul său propriu:

(1) Atragerea fluxurilor de filamentele către corp prin puterea de atracţie a corpului+câmpului propriu format anterior;

(2) Aprovizionarea corpului cu fluxuri preluate din câmpul propriu, care se va reface concomitent prin atragerea de noi fluxuri de filamente din mediul existenţial.

De asemenea, este necesar să amintesc faptul că, în articolul anterior, am discutat despre două structuri ale sistemului nostru corporal care ne ajută să ne gestionăm corpurile şi să derulăm diverse activităţi prin intermediul lor. Chiar dacă nu putem, prin propria noastră voinţă, să acţionăm direct asupra lor, prin acţiunile noastre putem să iniţiem şi să susţinem activităţile lor de-a lungul întregii noastre vieţi.

Şi pentru că a venit vorba despre gestionare, să mai reţinem un aspect, pe care l-am discutat de multe ori cu bioterapeuţi avansaţi: mulţi dintre cei ce practică bioterapia sunt încredinţaţi că, prin puterea lor, au schimbat definitiv starea de sănătate a pacientului lor. Acest lucru poate fi adevărat pentru o anumită perioadă de timp sau poate fi definitiv, dar totul este acţiunea coroborată a mai multor factori:

– vibraţia medie planetară aflată în creştere, iar un clarvăzător care a acceeptat să privească dincolo de lumina emisă de structurile corporale – adică: chiar în interiorul structurilor care emit lumina – observă că, deşi omul nu este un credincios sau un om cu adevărat “cuminte”, ci mai calcă prin străchini, canalele sale sunt spre eliberare şi corpurile sale – spre recăpătarea sănătăţii şi vigorii normale. Radiaţia de fond a universului creşte, vibraţia medie personală a sistemului nostru corporal creşte, structurile corpurilor îşi măresc activităţile de vehiculare a fluxurilor cu vibraţie mare, înaltă, cu care ne aprovizionează din belşug azi planeta şi steaua care o guvernează. Numim acest lucru Iubirea Divină, care ne însănătoşeşte pe toţi – şi nu este de loc neadevărat, chiar dacă unii spun că exagerăm… Cei care simt deja într-un mod mai înaintat, atenţi la tot ceea ce se petrece cu ei şi în jurul lor, ştiu bine toate acestea…

– alt factor de îmbunătăţire a situaţiei noastre energetice fundamentale este format din eforturile personale – indiferent în ce direcţie se îndreaptă acţiunile omului: căci orice acţiune umană necesită, şi formează o concentrare mare chiar pentru a face faţă celor cu care se confruntă fiecare om în fiecare zi a vieţii sale. Este eronat să credem că numai activităţile înalt-spirituale conduc la cucerirea şi păstrarea sănătăţii noastre. Activitatea înalt-spirituală conduce la ridicarea mai rapidă şi de mai mare înaintare pentru cel CARE POATE FACE ACEST LUCRU, CARE ARE MAI MULTĂ EXPERIENŢĂ. O experienţă din care trebuie să ofere la rândul său AJUTOR – nicidecum să blameze pe cel care nu se poate ridică – ÎNCĂ, deocamdată – la înălţimea recunoscută a sa… Numai orientativ ne putem compara, fiecare om în parte, cu fiecare seamăn al nostru. În societatea umană contemporană, fiecare om este bun pentru el însuşi, chiar şi numai pentru că trăieşte şi se implică într-un anume fel de acţiune: acel fel care îi pune în valoare lui, personal, un „ceva” din care poate învăţa multe lucruri în viitor: în primul rând să se cunoască pe el însuşi, apoi să se manifeste cu aceeaşi aplecare, ardoare, în continuare – însă fără să distrugă, fără să creeze durere, frică semenilor săi. Să nu creeze dorinţa de a fi distrus de către semenii săi, pentru ca nici ei să nu fie distruşi de el…

Dacă nu am şti despre noi înşine că putem face şi rău semenilor noştri – nu am putea învăţa să le face şi bine… Este bine să ştim asta atunci când ne întrebăm de ce Dumnezeu lasă omul să facă atâta rău…

Este un efort să trăim în această lume, în condiţiile actuale, deşi un efort de supravieţuire a fost în orice situaţie planetară: fie în vibraţie planetară înaltă – fie joasă. Deosebirea constă în conştiinţa cu care, în vibraţie înaltă, fiecare om avea o grijă infinită de fiecare fiinţă pământeană, indiferent dacă era om, plantă sau animal. De toată planeta şi de întreg acest „colţ” de rai ceresc care este galaxia noastră!!

– de asemenea, factorilor anteriori de îmbunătăţire a situaţiei noastre energetice li se adaugă şi eforturile de ajutor pe care fiecare om le primeşte din partea celor care îl iubesc, chiar dacă ştim, conştientizăm sau nu acest lucru. Eforturile necunoscute ale entităţilor care au fost cândva rudele noastre, sau nu – dar toate entităţile ajută cu drag toată omenirea – dincolo de răutatea pe care poate că au manifestat-o în timpul vieţii lor pământene. Mai sunt în plus: eforturile entităţilor astrale ajutătoare personale + ajutătoare ale întregului biosistem planetar + ajutătoare ale planetei şi ale sistemului stelar local – al întregii galaxii, de altfel.

Şi, deasupra tuturor, ajutând astfel pe toţi ajutătorii locali, galactici zonali şi universici: verticala coordonatoare spirituală inter-universică, care lucrează cu iubire infinită pentru fiecare clipă a vieţii noastre! Noi simţim, dorim ceva… sau altceva… în fiecare moment al vieţii, dar faptul că ni se împlinesc. sau nu multe aşteptări… ne face să credem sau să nu credem în existenţa ajutătorilor noştri… Dar această verticală coordonatoare spirituală există… ea este acolo unde trebuie şi este perfect centrată cu iubirea prin care ne oferă permanent putere să rezistăm pentru a putea face faţă greutăţilor pentru care am intrat la întrupare: să ne obişnuim cu ele – tocmai pentru a nu le mai considera greutăţi. Ci doar normalităţi ale fiecărui loc din univers…

Să intrăm, aşadar, la tematica plexurilor corpurilor noastre fluidice.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE PLEXURILE ENERGETICE

Să începem prin a prezenta o schemă simplificată a unui plex energetic: care este o structură materială, a unui corp material, creat pentru vehicularea fluxurilor energo-materiale hrănitoare pentru corpul fluidic propriu.

Fig. nr. 2: Schema simplificată a unui plex energetic obişnuit.

Plexurile corpurilor fluidice sunt structuri de vehiculare a fluxurilor de filamente energetice şi materiale, care străbat corpurile fluidice:

– de cele mai multe ori: toată structura corpului, cu direcţionarea fluxurilor de la partea superioară a corpului (adică: de vibraţia cea mai înaltă) către partea inferioară: de vibraţia cea mai mică a corpului. Rostul unei asemenea distribuţii este acela de a primi fluxuri de vibraţie mare, de a le oferi condiţii de circulaţie prin corp şi de a le evacua când vibraţia lor devine mai mică. Pierderea de vibraţie a fiecărui filament în parte se datorează faptului că filamentele lasă în masa corpului pe care îl străbat o cantitate infimă din energia lor superficială: infimă – dar considerabilă comparativ cu volumul uriaş de filamente care străbat corpurile noastre zilnic;

– unele plexuri pornesc de la partea superioară, de vibraţia cea mai mare, dar se opresc la cca. o treime din corp, având astfel forma unui con (şi nu trunchi de con, aşa cum este forma unui plex care străbate întregul corp), orientat cu vârful către partea inferioară, pe care, astfel, nu o atinge. Aceste plexuri au o sarcină specială, pe care o vom detalia în continuare şi se numesc plexuri-malaxor.

Fig. nr. 3: Schema simplificată a unui plex-malaxor.

Sunt şi sub-plexuri, şi canale care se formează şi funcţionează în acest fel. Energia este difuzată prin pereţii plexului, permeabili la fluxurile care sunt atrase de plex în masa corpului, ajutând la energizarea permanentă a acestuia: la creşterea şi întreţinerea permanentă a corpului. În această categorie intră şi plexurile-malaxor, pe care doresc să le discutăm: plexuri care au o viteză de atragere a fluxurilor foarte mare şi o structură interioară care nu permite decât unei cantităţi mici de filamente să penetreze pereţii şi să intre în masa corpului. Volumul cel mai mare al fluxurilor vor „spăla” interiorul plexului şi vor lua vibraţia mare a structurii interioare a plexului, vor fi dezamprentate de vibraţia lor joasă şi vor ieşi „curate”, chiar cu vibraţia uşor crescută: nu mult, dar suficient pentru a reîmprospăta mediul înconjurător. Vom dezvolta detaliile acestor plexuri, în continuare.

– plexuri care pornesc din interiorul corpului şi se deschid în partea inferioară a corpului. Astfel de structuri sunt destul de rare, ajutând spiritul să se manifeste în cadrul unor sarcini extrem de complexe. Au rolul de a concentra activitatea corpului pe acţiuni cu vibraţie mare, în timp ce partea sa de vibraţie mai mică, partea inferioară a corpului, se ocupă exclusiv de evacuarea rapidă, permanentă, a fluxurilor de vibraţie mică care ar putea să influenţeze lucrarea de vibraţie înaltă. Asemenea oameni sunt supuşi unor presiuni mari în aglomeraţii planetare: în regiuni planetare unde însă vibraţia medie este mare, dar şi sarcinile populaţiei sunt pe măsură, indiferent dacă astfel de sarcini sunt subtile sau la vedere. Întreaga populaţie este supusă unor presiuni mari în totalul populaţiei globale – dar astfel de oameni pot face faţă, cu ajutor pe măsura sarcinilor lor, ajutând alături de alte grupuri specializate în alte sarcini, la menţinerea populaţiilor globale în trăiri care altfel pot ajunge obositoare.

Structura interioară a unui plex nu face deocamdată obiectul unui studiu detaliat: dar în linii mari cunoaștem şi structura, şi funcţionalitatea sa. Un plex atrage fluxuri de aceeaşi vibraţie medie cu vibraţia corpului din ale cărei structuri face parte. Fluxurile străbat plexul în toată lungimea sa, şi parte din volumul de filamente sunt difuzate în masa corpului, prin pereţii permeabili ai plexului: atât cât viteza de deplasare a fluxurilor permite transferul osmotic din plex către corp. Astfel, nu întreg volumul de filamente va pătrunde în corp, majoritatea lor vor străbate plexul în toată lungimea sa, revărsându-se către exterior, în câmpul de vibraţie mai joasă a corpului. Din punctul de revărsare al plexului, fluxurile sunt împrăştiate în câmpul universal, dar cea mai mare parte a volumului lor va fi imediat atrasă de către plexurile corpului următor din sistemul corporal propriu, acela care are vibraţia asemănătoare cu materia corpului anterior, de unde curg fluxurile.

Rezultă astfel că nici un corp nu este lipit de altul, ci plutesc atrăgându-se reciproc prin forţele câmpurilor lor şi materiei lor puternic compactizate, prin forţele de aceeaşi natură ca şi cele electromagnetice: dar nu sunt chiar electromagnetice – pentru că materiile sunt de vibraţii diferite. Iar astfel de forţe sunt proporţionale – mereu la altă scară însă – cu cele ale materiei fizice, pe care o cunoaştem azi cât de cât. Puterea pe care o dezvoltă însă astfel de forţe, raportate la nivele vibraţionale mult mai mari decât cele fizice, este şi ea mult mai mare, dar şi mult mai maleabilă la nivelele de vibraţie proprie, ceea ce face loc coordonatorilor de evoluţie pentru a crea condiţii specifice, personale, fiecărui grup spiritual în parte, în funcţie de greutăţile personale cu care se confruntă în trăirile lor curente.

Acesta este şi fondul intuitiv pe care omul – orice întrupat conştient de ajutorul oferit de coordonatorii de evoluţii – se roagă divinităţii pentru modelarea condiţiilor existenţiale curente, atunci când simte că nu mai poate face faţă – el sau semenii săi – greutăţilor planetare. Este mult mai greu de modificat întreg mediul planetar şi nici nu ar fi propice dezvoltării tuturor spiritelor mici care formează acest biosistem – variat şi inconştient încă de căile spiritualităţii înaintate. Este mult mai uşor de modificat mediul local al unui grup, modul de funcţionare al plexurilor spiritelor din grup – nu mult, ci folosind elasticitatea şi puterea lor de funcţionare, de loc mecanică. Este o acţiune care poate fi realizată de către entităţile ajutătoare de grup, cu permisiunea şi cu asistenţa verticalei spirituale coordonatoare locale.

În acest fel se modifică momentan numai legăturile sistemului corporal cu mediul în care evoluează grupul, urmând ca, în mod arhetipal, structurile să revină la funcţionarea obişnuită, normală, atunci când:

– greutatea se sfârşeşte;

– omul se obişnuieşte cu mediul său şi nu simte nevoia să facă un efort deosebit pentru îndurarea traiului său cotidian.

 DETALII PRIVIND FUNCŢIONAREA PLEXURILOR-MALAXOR

Am pornit această discuţie de la tema vampirismului energetic, mai ales privind situaţia legată de furt energetic de la copii. Şi discutam la acel început de plexurile-malaxor, care sunt foarte multe în corpurile copiilor, la toate corpurile lor din sistemul corporal. Însă ele nu sunt specifice doar copiilor: volumul lor se diminuează pe timpul adolescenţei, rămânând la nivelul de sub-plexuri şi canale înguste, cu activitatea normală a tuturor corpurilor de la nivelul oamenilor maturi.

Totuşi, cei care au sarcini de anvergură spirituală mare sau foarte subtilă în cadrul societăţii şi mediului planetar local (ajutători secundari), au o structură a corpurilor lor spirituale mult mai puternică şi, la ultimul lor corp spiritual (enesic sau supraenesic) au plexuri malaxor foarte dezvoltate. Ele rămân în funcţiune pe tot parcursul vieţii, în timp ce majoritatea plexurilor de acest fel ale celorlalte corpuri din sistemul propriu îşi reduc mult activitatea la anii maturităţii.

Rolul plexurilor-malaxor este aşadar complex:

– pe timpul copilăriei până la maturitate ele ajută la creşterea treptată a corpurilor fluidice din sistem. Corpurile cresc în toată această perioadă, la o vibraţie maximă corespunzătoare treptei de evoluţie şi destinului în curs, formând şi un mediu de vibraţie înaltă care ajută copilul în mediul social pământean – creând dorinţa adulţilor de a-l ajuta. El ajută mediul planetar prin vehicularea unor energii cu viteză foarte mare: o viteză de vehiculare foarte mare, căci sunt plexuri scurte şi foarte elastice, având puterea de a ajuta rapid la împrospătarea energiilor locale, cu o capacitate maximă de deschidere, specifică corpului pe care îl reprezintă: eteric (vital), astral (emoţional), mental şi cauzal;

– pe timpul maturităţii, numai corpurile enesic şi supraenesic rămân cu plexurile-malaxor în funcţie totală. În timp ce plexurile-malaxor ale celorlalte corpuri îşi diminuează treptat activitatea. Rămân în funcţie de destin la nivelul de: sub-plex (cu deschidere maximă la jumătate din capacitatea originară, aşa fiind ele croite din structura lor arhetipală) sau sub formă de canal îngust: cu deschidere îngustă şi constantă de-a lungul întregii vieţi.

Lucrarea de maturitate a tuturor plexurilor-malaxor (plus canalele şi sub-plexurile care rămân cu activitate diminuată – să nu le uităm) este ceea ce echilibrează vibraţia tuturor fluxurilor circulante în mediul de trai al oamenilor-creatori-conştienţi. Astfel de structuri fac din toţi oamenii ajutători planetari: care ajută, după propriile lor puteri omeneşti mici – dar reale – la menţinerea unei vibraţii planetare la un nivel care să nu afecteze prea mult biosistemul planetar, şi aşa afectat de vibraţiile cosmice de joasă frecvenţă + activităţile trupeşti umane, generatoare de vibraţii joase.

Iată de ce cercetătorii care privesc rapid – să nu spun chiar superficial – cele care se petrec în mediul nostru de trai, pot ajunge cu uşurinţă la o concluzie eronată privind preluarea de energii, cu viteză mare: nicidecum pentru consum propriu – ci pentru împlinirea sarcinii naturale a acestor plexuri, sub-plexuri şi canale. Totul este creat pentru uşurarea traiului nostru, având totodată şi latura, aspectul de învăţătură referitor la a nu privi viaţa superficial, grăbit, ci a derula activităţi în mod moderat şi echilibrat în spaţiile planetare.

Nu am încheiat aceste discuţii. Concluziile le-aţi tras însă şi voi, eu voi veni doar cu câteva completări în plus.