CERCETĂRI ŞI ÎNŢELEGERI

Început de an… într-un fel un început de activitate… Tocmai de aceea simt nevoia, înainte de a continua cu elemente noi de cunoaştere, să încep cu precizări privind aplicarea cunoaşterilor: măcar câteva… în viaţa noastră curentă.
Sunt exemple privind felul în care aplic eu însămi cunoaşterile în viaţa curentă.
Pentru că eu chiar cred că a înţelege presupune: şi a cunoaşte, şi a aplica.
Vorbim despre toleranţă la adresa exceselor celorlalţi, pentru că, prin propriile lor excese ei înşişi vor învăţa foarte curând să nu le mai facă. Eu cred că a tolera nu înseamnă numai a avea indulgenţă (cuvânt pe care nu-l mai folosim, după câte observ, dar are şi el importanţa lui, până la urmă), ci a intui că pot fi oferite circumstanţe atenuante unor manifestări umane pe care, personal, nu le mai folosim. Dacă nu acceptăm să le urmăm exemplul, dacă ne unim în demersul nostru comun, dacă doar ne spunem părerea în mod ferm – dar echilibrat, fără să jignim, fără să agresăm, fără să dispreţuim, nu consider că este ceva greşit în această epocă a exceselor.
Ar trebui doar să intuim momentul în care o facem, şi nicidecum în fiecare clipă a existenţei noastre, crezând astfel că noi înşine contribuim clipă de clipă la elevarea societăţii noastre. S-ar putea să obosim şi noi, să-i obosim şi pe cei din jurul nostru, iar demersul nostru să rămână o voce robotizată pe care să nu o mai ia în considerare nimeni…

Oriunde ne trăim filele eternităţii vieţii noastre de spirit întrupat, toate ar trebui să se sprijine pe preţuirea vieţii şi a eforturilor fiecărei fiinţe de a trăi după inţelegerile, încredinţările proprii.

Ne preocupăm de aprofundarea cunoaşterii universului în care trăim, a liniilor temporale care ne aduc permanent câte ceva din experienţa totală pe care o avem în calitate de creatori conştienţi înaintaţi, de cunoaşterea dimensiunilor structurale ale universului, de cunoaşterea altor universuri care contribuie la susţinerea noastră: prin însăşi existenţa lor şi prin ajutorul multidimensional pe care creatorii şi susţinătorii lor ne ajută să ne depăşim mereu limitele, să ne împletim trăirile, puterile cu ale lor. Cu toţii ne împletim puterile cu cele ale tuturor stelelor şi planetelor care ne înconjoară, ale tuturor celor văzute şi nevăzute pe cerurile care îşi desfăşoară câmpurile în faţa ochilor noştri deocamdată pământeni.
Dar să nu uităm niciodată că, în spatele tuturor acestor macrostructuri care sunt universurile, tuturor structurilor care umplu universurile, în spatele oricărui fenomen, eveniment mai mult sau mai puţin cunoscut de noi stă întotdeauna un spirit, un grup de spirite, un întreg popor spiritual sau o multitudine de popoare spirituale, care îşi împletesc astfel suflul de viaţă cu propria noastră respiraţie.
Peste tot sunt spirite care vin în faţa noastră purtându-şi cu sine eternitatea sufletului lor; mergem cu toţii în eternitate, cu forţele împletite în fel şi chip, învăţând individual şi în grup tot ceea ce ne este necesar pentru a ajunge creatori conştienţi - mari, profund universalizaţi, într-o creaţie din ce în ce mai subtilă, mai profundă. Dar şi din ce în ce mai buni, şi atenţi, şi iubitori învăţători pentru cei cu care trăim, necesitând şi noi, şi cei din jurul nostru pe care putem să-i ajutăm, parcurgerea aceluiaşi drum pe care l-au parcurs şi marii noştri învăţători spirituali.
Îmbogăţiţi astfel – în moduri nebănuite chiar de multe ori, dar tocmai de aceea chiar sunt moduri care îşi aşteaptă cu răbdare descifrările, viaţa noastră merge mereu mai departe. Ajungem să conlucrăm cu proprii noştri ajutători, la fel cu toate celelalte generaţii de spirite dinaintea noastră, la fel cu toate generaţiile de spirite care vor veni după noi.
Fiecare element de cunoaştere pe care învăţăm să-l folosim în mod curent ne aduce tot mai aproape de înţelegerea desfăşurării propriilor noastre trăiri, propriilor noastre evoluţii, mai aproape de înţelegerea celor din jurul nostru, privindu-i cu înţelegere şi cu toleranţă pe cei mai mici, cu înţelegere şi respect pe cei mai mari. Până la urmă ajungem să-I privim pe toţi cei din jurul nostru cu înţelegere şi respect pentru orice efort făcut de ei, în vederea susţinerii propriilor vieţi şi încredinţări, precum şi a (ale) celor din jurul lor. Să înţelegem că, cu cât cercul celor înţeleşi şi sprjiniţi de fiecare suflet în parte este mai mare, mai larg, mai subtil şi tocmai de aceea - mai profund, cu atât suntem mai departe pe calea evoluţiilor, înţelegându-ne dorinţele din ce în ce mai puternice de a merge neabătut înainte şi a ajuta cât mai mulţi semeni să poată face şi ei la fel.
Odată conştientizând astfel de lucruri, să nu ne elevăm în salvatorii lumii, căci nu suntem noi aceia… Dar putem să participăm şi noi, cu puterile noastre mici - căci chiar suntem mici încă, indiferent de ceea ce vor să creadă mulţi oameni în asemenea timpuri pe care le trăim azi. Putem să participăm la munca marilor ajutători planetari, prin care ei ne susţin pe noi, aşa cum susţin viaţa şi activitatea tuturor vieţuitoarelor din jurul nostru, din galaxia noastră, de pretutindeni în lumea care ne înconjoară.
Să ne străduim să cunoaştem şi să aplicăm cunoaşterile noastre, căci numai în acest fel putem să înţelegem de ce ni se oferă acum cunoaştere, de ce suntem sprijiniţi să gândim despre toate cele pe care le cunoaştem, direct sau indirect, înainte chiar de a percepe lucrurile personal, într-o etapă în care corpurile noastre, şi puterile lor de percepţie îşi deschid potirele energetice şi se pregătesc de lumea care va veni.
Fiecare epocă are modul său propriu de a percepe linia trecut-prezent-viitor: din unghiul său de vedere. Epoca pe care o străbatem acum, tocmai pentru că este la finalul ei, a fost - este şi va fi încă un pic - epoca gândirii şi a vorbirii, dincolo de creaţia manual-tehnologică, de deplasarea prin mers în tangenţă directă cu pământul, de cunoaştere a lumii prin senzorii corpului fizic: de orientare directă cu ajutorul lor,o orientare profund conştientă în mediul de trai, şi el în continuă schimbare.
Este epoca intuitivă: intuim adevăruri universale, cunoaşteri profunde, iar când începem să le primim din partea altora, ele rezonează cu intuiţiile noastre. De multe ori ele rezonează indirect: ceea ce aflăm pare a nu fi adevărat, dar ar trebui să ne impulsioneze către cercetare, aprofundare, folosind constructiv legea lui "Nu": echilibrat, fără dispreţ, aroganţă, agresivitate. Să nu negăm eforturile altora îndreptate către cunoaştere, către schimbarea atitudinii de viaţă, de participare la vâlvătaia fecundă a universului. Fiecare generaţie, fiecare om în parte ar nevoie de anumite deschideri, ele înseşi putând fi sprijin de noi deschideri spirituale: indiferent dacă le dezvoltă sau le lasă să fiinţeze doar, în continuare, în memoriile active ale omenirii.
Aşadar, să ne preocupăm mai mult de cercetare decât de denigrare sau de negare, acumulând totul pe baza percepţiilor care ni se dezvoltă odată cu trecerea timpului. Poate că, dacă vom înlocui madrigalul dispreţului cu simfonia preţuirii proprii şi a aproapelui nostru, vom ajunge înţelegem însăşi viaţa, preţuindu-i clipele şi darurile mai mult decât orice…

CERCETĂRI ŞI ÎNŢELEGERI
Este necesar să înţelegem că nu ne putem limita la studierea universului, a legăturilor sale cu alte structuri universice conexe, cu alte universuri, nu căutăm doar extinderea cunoaşterii, satisfacerea curiozităţii, automulţumirea cu aspectul descriptiv, cu plăcerea de a fi descifrat ceva necunoscut.
Fără a căuta aplicarea, nimic nu se va schimba în viaţa noastră. Mai mult, viaţa ni se va îngreuna, căci vom alerga după cunoaşterea în sine, fără să simplificăm cele obişnuite anterioare. Astfel, cunoaşterea structurilor spirituale ale societăţii omeneşti ne degrevează de neînţelegerea, şi astfel revolta obositoare în faţa a ceea ce am numit acuzator „superficial" - spre beneficiul înţelegerii că, de fapt, nimic nu este cu adevărat superficial, sau fără gândire, sau din prostie. Fiecare om acţionează după gândirea lui. Cunoaşterea etapelor de evoluţie spirituală şi a modului în care grupurile spirituale de evoluţii diferite se împletesc în societatea umană contemporană, în fiecare loc de pe Pământ, ne poate linişti, prin înţelegerea modului de gândire a fiecărui individ cu care ni se intersectează calea vieţii. Înţelegem că, momentan, fiecare om atâta poate să ofere vieţii din jurul său. Înţelegem că şi noi am făcut cândva ceea ce alţii ne fac nouă: în general impunerea punctului propriul de vedere. De multe ori, punctul de vedere pe care îl considerăm involuat poate fi aşa, dar este singurul lucru pe care altul îl poate avea, iar noi trebuie să găsim căi de a-i demonstra că mai există şi alte modalităţi de acţionare în această lume. Vom vedea că socialul este treptat creat şi înmulţit de nemulţumiţi care se pot uni pentru a realiza o schimbare şi se pot realiza, cu răbdare, toate schimbările necesare optimizării relaţiilor umane. Forţele se canalizează astfel către schimbare, şi nu vor bătători acuzaţii neconstructive. De cele mai multe ori constructivul îşi are punctul de plecare în alt loc decât acela pe care ne chinuim să-l schimbăm. În altă parte poate fi acţionat pentru a se iniţia o schimbare. Efectele indirecte pot fi adesea cele care acţionează din lateral, se înmulţesc şi pot elimina efectul neconstructiv din viaţa societăţii.
Studiul universurilor, evoluţiilor şi structurilor de ajutor universal ne arată că nu suntem singuri într-un singur univers, că toate cele din jurul nostru conlucrează de fapt pentru realizarea schimbărilor.
Studiind istoria străveche a omenirii, ştiind cum înţelegeam lucrurile în străvechimi TOT NOI, ca întrupaţi în acele timpuri, aflăm cum a evoluat gândirea noastră şi experienţa general-umană de-a lungul vremurilor. Totul ne poate ajuta şi încuraja să mergem mai departe, cu demnitate şi respect pentru noi înşine şi pentru tot ceea ce ne înconjoară.
Să înţelegem că evoluţia contemporană nu a fost cădere decât în mintea nostalgicilor care au croit societatea umană nu după optimul necesar, pe care l-au uitat, ci după comoditatea lor, cu agresiunea de care numai ei erau în stare. Şi conform căror agresive principii ceilalţi semeni - mase largi de oameni - preferă să moară decât să facă lucruri rele, distructive, de anvergura pe care au cunoscut-o astfel de evenimente istorice pe care le cunoaştem acum atât de bine.

Sunt doar câteva idei.
Putem să luăm orice exemplu pentru a completa acest tablou.
Dacă m-aş referi la înţelegerea degradării sănătăţii umane, crezută a fi efectul unor păcate ancestrale din care a decurs un şuvoi de păcate întăritoare a unor astfel de rădăcini, putem să ne dăm seama, la un moment dat, că aceasta este o viziune neschimbată de mii de ani, din teamă de a nu fi pedepsiţi pentru neîncrederea în exprimarea veche. Aflăm că adevărul este mult mai subtil, că păcatul general ştiut sau neştiut, cu fapta, cu vorba şi cu gândul cuprinde segmente mai mult sau mai puţin subtile, care – în loc să crească agresivitatea prin lipsa de frică de pedeapsă divină, dimpotrivă: ridică gradul de sensibilitate şi de conştiinţă generală al umanităţii. Şi acest lucru se poate petrece prin LECUIREA DE FRICĂ: frica stă la baza fondului general de agresivitate, iar toate cele care vin în plus măresc acest fond, stimulând agresivitatea.
Totul însă – până la un punct. Ni s-a spus de mult că zilele greutăţilor noastre s-au limitat. Cel care a lucrat acest plan de restrângere a greutăţilor noastre spirituale şi-a dat viaţa, cu adevărat, pentru noi, pentru a proba chiar el dacă lucrarea sa a fost completă pentru nivelul de om, pentru care s-a şi întrupat ca om. Aşa procedează orice înalt spirit conştient: sacrificându-se şi oferind învăţătură despre felul în care fiecare dintre spiritele ajutate poate folosi schimbarea care i-a adus ridicarea greutăţii…
Creşterea vibraţiei planetare, proces început acum 2000 de ani, în mod special pentru creatorii conştienţi înaintaţi – oamenii pe Pământ – a condus, în timp, la creşterea gradului de conştientizare a multor adevăruri, ceea ce conduce azi mase largi de oameni (şi nu grupuri restrânse, ca în trecut) la căutarea detaliului din ce în ce mai profund de cunoaştere. Ne dăm seama din studiile spirituale că, dacă ne plasăm în câmpul noţiunii de sănătate degradată (boală), trebuie să avem în vedere o înţelegere a însuşi felului de greşeală, în subtilitatea lui:
– pe de o parte greşeala conducătorilor care au dus omenirea în sărăcie, mizerie, foamete;
– pe de altă parte greşeala oamenilor din masa mare a poporului, care nu a acţionat cu fermitate, dar fără agresiune, aşa cum îi era felul, în sensul de a nu permite cuiva să-i dicteze asupra activităţilor pe care numai ei ştiau să le iniţieze, să le dezvolte şi să le ducă până la capăt. Căci ei erau creatorii – conducătorii lor erau numai utilizatorii. Este o învăţătură pe care o vor proba în viitor: şi le va reuşi, căci experienţa acumulată îşi va spune cuvântul.
Dar cele trăite de fiecare popor în parte a lăsat semne grele de distrugere a corpurilor omeneşti, moştenite din generaţie în generaţie.

Acesta este numai un fel de factori – factori sociali. Este bine să luăm în considerare toate aspectele celor cunoscute azi de noi, nu numai generalităţile de mai sus. Astfel, degradarea corpurilor noastre (nu numai fizic, ci şi întregul sistem al corpurilor fluidice) a fost un proces treptat, care nu a fost iniţiat de comportamentul uman, ci de un set întreg de factori planetari. Factorul uman a accentuat doar, la un moment dat, acest proces, iar acest lucru trebuie înţeles în toate subtilităţile sale. Conform cunoaşterilor noastre actuale, astfel de înţelegeri s-ar putea creiona pe scurt în felul următor:
1. Condiţiile apariţiei şi adâncirii procesului de degradare corporală: şi condiţii social-umane
– Condiţii generale cosmice:
Sistemul corporal uman a cuprins la început mult mai multe structuri, formate din ţesuturi de vibraţie foarte înaltă, a căror menţinere în funcţiune necesita energii pe măsura lor, de foarte înaltă vibraţie. Diminuarea vibraţiei medii planetare a condus la modificarea câmpului energo-material hrănitor, rămânând treptat doar secvenţele cu vibraţie foarte joasă. În asemenea condiţii, unele structuri corporale s-au atrofiat şi au sensibilizat întregul sistem corporal de la corpul cauzal în jos (cauzal, mental, astral, eteric şi fizic).
Sunetul universic general, oferit de câmpul fluxurilor cu frecvenţă scăzută şi-a diminuat, de asemenea, frecvenţa, ceea ce a contribuit la sensibilizarea permanentă, mai ales în condiţiile în care acestui sunet de joasă frecvenţă a întregii zonei universice i s-au suprapus accentele din ce în ce mai puternice ale zgomotului societăţii umane (gălăgia).
– Condiţiile atmosferice, particular planetare, asprite în cascadă, pe măsura diminuării vibraţiei planetare. Corpurile omeneşti, lipsite treptat de protecţia câmpurilor de înaltă vibraţie, foarte dense şi hrănitoare pentru corpurile fluidice, au cunoscut treptat agresiunile diferenţelor de temperatură (frig,căldură excesivă), ale umidităţii excesive sau ale secetei.
– Alte condiţii particular-umane:
Munca în exces, ca urmare a noilor necesităţi, folosind materiale care trebuiau prelucrate cu forţe trupeşti nefolosite anterior, chiar dacă nu era vorba la începuturi de sclavie, impunere, agresivitate. Însă astfel de necesităţi au contribuit la procesul de degradare a corpurilor: şi fizic, şi eteric odată cu cel fizic, care a antrenat pe cel astral. Dezvoltarea şi diversificarea emoţiilor umane a contribuit, de asemenea, la crearea unui front activ între mental şi cauzal, căci corpul mental este de aceeaşi natură cu cel astral (emoţional) şi amândouă împreună influenţează corpul cauzal, chiar dacă acesta din urmă este influenţat pozitiv, stabilizat de către sistemul corpurilor spirituale aflate deasupra lui.
În epocile mai apropiate de contemporan, munca brutală, condiţiile de trai inumane, hrana insuficientă, împiedicarea bucuriei umane, obligativitatea nefolosirii culorilor şi elementelor de artă, stimularea modalităţilor de luptă între oameni (prin inducerea sentimentelor negative) au contribuit din plin la degradarea întregii lumi. Fiecare astfel de element enumerat (mai sus sau în continuare) a avut o importanţă covârşitoare: nu se poate spune că unul a fost mai important sau mai puţin important decât altul.

2. Uitarea obiectivelor pentru care omul se află pe Pământ: nimeni nu ne şterge memoria străveche, ea se estompează datorită priorităţilor vieţii curente, învăţăturilor societăţii în mijlocul căreia ne naştem. Păstrăm intuiţii care, dacă ar fi încurajate (aşa cum azi mulţi părinţi conştienţi de trăsăturile spiritualităţii moderne, îşi încurajează copiii) s-ar dezvolta în perfectă armonie cu necesităţile sarcinilor proprii de destin. Pierderea treptată chiar a intuiţiilor proprii a fost şi este stimulată prin inducerea fricilor, grijilor, temerilor pentru supravieţuirea momentană, ceea ce a condus la conştientizarea târzie a ameliorărilor şi remediilor: lupta pentru reducerea timpului de muncă grea, creşterea timpului de relaxare şi a calităţii folosirii lui prin învăţătură şi stimularea gândirii pozitive.

Astfel de remedii vin să conlucreze cu îmbunătăţirea condiţiilor de vibraţie cosmică. Numai vibraţiile cosmice ar fi trebuit să afecteze viaţa oamenilor pe Pământ, iar ei să înveţe să le înţeleagă efectele şi să lucreze pentru estomparea lor: modificări climatice, modificarea comportamentului animalelor, modificări planetare de felul apariţiei deşerturilor, erupţiilor vulcanice, efectele scoaterii la suprafaţă a minereurilor, etc.
De fapt, trăim într-o societate a cărei compoziţie spirituală este foarte rară: în mod normal astfel de timpuri sunt întrupate spirite cu evoluţii extreme – rezidenţi cuminţi, atenţi şi foarte aplecaţi asupra creaţiei lor, asupra perfecţionării ei şi a relaţiilor echilibrate pe care trebuie să şi le dezvolte între ei, pentru a se ajuta în vremuri planetare grele pentru întreaga planetă. Alături de ei, ajutându-i în tot ceea ce au de făcut pe Pământ, ar fi numai spirite ajutătoare înaintate, cu experienţă multă în acest punct al universului, echilibrate şi deosebit de atente la desfăşurarea vieţii planetare, ajutată la toate nivelele ei de astfel de ajutători.
Însă societatea în care trăim acum este compusă din spirite foarte diferite, care abia cum, aici, învaţă să-şi echilibreze înaintările, să-şi armonizeze cunoaşterile cu neputinţele de a accepta că, din evoluţii înaintate, etapele următoare ale lor sunt cele de regresie, de a deveni modeşti, muncitori dedicaţi operei lor, şi astfel înţelegători ai ajutătorului care înaintează nu prin a fi servit, ci prin a servi altora. Că ajutor primit înseamnă a primi învăţătură cum să muncească, şi nu a obliga pe alţii să muncească pentru ei. Că nu se trăieşte în lumea cu adevărat înaintată prin cruzime, agresiuni atroce, războaie, dezvoltarea fără limite ecologice a civilizaţiei umane.
Asemenea degradări ale comportamentului uman se petrec însă numai în condiţii – foarte rare, dar şi viaţa spiritului este eternă – în care se strâng pe o planetă grupuri spirituale foarte multe, venite din toate părţile universului. Îşi creează, prin ciocnirea neputinţelor, condiţii de înţelegere şi depăşire a acestor neputinţe, înlocuirea lor prin cunoașterea propriilor, mereu noilor puteri, folosirea lor în moduri noi, nebănuit de diverse şi de profunde.
Toate ne sunt necesare, tuturor. Toţi trecem prin toate, mai devreme sau mai târziu. Toate au profunzimi deosebite şi sublimări în forme care ne transformă, treaptă cu treaptă, în spirite mereu mai înaintate, mereu mai înălţate.
Ceea ce spunem că s-a petrecut, şi se petrece pe Pământ nu este o acuză, ci o analiză făcută spre îndreptarea încredinţărilor, o analiză făcută cu toleranţă, cu înţelegere a realităţilor complexe în mijlocul cărora am trăit cu toţii şi trăim în continuare.

Trebuie să ştim clar că ceea ce numim creşterea vibraţiei cosmice, şi implicit a celei planetare, conduce la deblocări automate ale corpurilor noastre. Iar comportamentul nostru tolerant, înţelegător, atitudinea generală plină de bunătate faţă de semeni, planetă şi biosistemul său, conlucrează cu condiţiile exterioare pentru refacerea sistemului nostru corporal. Reducerea consumului de carne şi creşterea consumului de vegetale, hidratarea optimă, protecţia corectă faţă de condiţiile atmosferice agresive vin şi ele să contribuie la o astfel de refacere.

3.Dezvoltarea cunoaşterilor.
Discutăm într-un fel de ordine a ideilor, din care să rezulte cunoașterile noastre şi modul în care ţinem cont de ele în viaţa noastră.
Dar chiar cunoaşterile noastre sunt un capitol extrem de important, trăit direct de fiecare om în parte prin cunoaşterea propriilor insuficienţe în funcţionările corporale. Şi nu numai. Cunoaşterile trebuie să pornească de la lumea imediată şi subtilităţile ei de desfăşurare, mergând şi în cunoaşterea experienţei altor popoare, şi în profunzimea studiului elementelor naturale, planetare şi cosmice, treptat, pe măsura creşterii şi universalizării puterilor spirituale, şi ele pe măsura creşterii vibraţiei cosmice.
Multe cunoaşteri sunt intuitive, multe sunt directe şi se diversifică fiecare tip în parte pe măsura trecerii timpului. Vom discuta detaliat asupra acestui subiect, legându-l de intuiţiile multor elemente ale vieţilor anterioare, ale locurilor şi activităţilor din mijlocul cărora am venit pe Pământ.

Părerea mea este să nu ne plictisim niciodată să căutăm tenta spirituală a cunoașterilor noastre.
Să nu renunţăm la analiză, dar să nu dispreţuim.
Să nu uităm niciodată ce este curajul, onoarea, demnitatea: omenia.