UN ANUMIT FEL DE MANDALA

Acestea sunt elemente sumare de energetică planetară. Schema o prezint acum ca pe un alt fel de mandală, şi îmi cer scuze că deocamdată ea este prezentată ca o creionare sumară, pe care am făcut studiile mele în perioada anterioară.
Întregul desen reprezintă Pământul, la nivelul structurii generale a matricei sale eterice. Detaliile vor fi prezentate în curând: cum se formează şi dezvoltă, cum formează în continuare partea pământoasă a planetei (planeta aşa cum o ştim azi), cum o vitalizează, cum dezvoltă viaţa, o întreţine şi întreţine circulaţiile energo-materiale ale celorlalte planete, în circuitul general al stelei care îşi guvernează planetele pe care le are în subordine.
Nivelul 1: Centru Pământului este un nucleu extrem de dens, format (în linii mari) din materie eteric astrală: aspectul este alb-bleu-argintiu foarte puternic, ceea ce a determinat ca primii cercetători prin clarviziune să îl considere un Soare interior.
S-a perpetuat această imagine şi s-a alimentat cu tot felul de coincidenţe selectate din obişnuinţa omului de a-şi alimenta cunoaşterile cu toate cele care se armonizează strict cu părerile sale. Cercetările personale, care există (doar curajul de a expune este mai mic), ar trebui să fie îndreptate către înţelegerea structurilor interioare prin puterile noi pe care le avem în acest moment, şi care se vor dezvolta vertiginos în viitor.
Comparativ cu acest nucleu eteric deosebit de puternic vitalizant al planetei, mediul interior apare ceva mai întunecat, cu aspect de gol interior, care ar putea adăposti civilizaţii interioare. Impresia generală de civilizaţie interioară este dată de intuiţia puternică că acolo se petrece multă mişcare. Însă mişcarea – reală, de altfel – provine de la corzile, legăturile eterice (cu straturi interioare de materie cu vibraţie din ce în ce mai mare, la fel cum sunt şi corpurile noastre, din sectorul: eteric, astral, mental, cauzal, spiritual, dumnezeiesc, enesic şi supraenesic). Prin aceste corzi circulă rapid fluxuri deosebit de bogate de energii şi materii care întreţin structurile – de le cele mai fine la cele grosiere – care difuzează în masa planetară pe care tot ele au constituit-o la începuturi. Fluxurile produc pulsaţii puternice, rapide, uniforme, care menţin permanent impresia generală de mişcare interioară.
Planeta este cuplată, prin nucleul său, la sistemul stelar şi galactic printr-o singură coardă, care trece prin nucleu, şi prin el aprovizionează planeta cu cele de trebuinţă provenite, prin intermediul stelei, din nucleul galaxiei din care fac toate parte.
Din acest nucleu pornesc „corzi” eterice care însă nu depăşesc nivelul al doilea: de fapt, ele au doar aspect interior de corzi – însă sunt canale interioare de circulaţie a fluxurilor care vin de la nucleul aprovizionat din centrul stelei (la rândul său aprovizionată din centrul galaxiei), străbat această parte a planetei, hrănindu-i structurile prin difuzare în interior, prin pereţii canalelor. Restul energiilor care străbat canalele cu viteză sunt expulzate în spaţiul dintre nivelul 2 şi nivelul 3.
Nivelul 2: este nivelul matriceal care susţine formarea, întreţinerea planetei, precum şi a întregii viaţi planetare. Este o masă relativ compactă, densă şi uniformă înafara porţiunilor sale de altă structură, cum vom vedea. Cam până pe la jumătatea acestui nivel matriceal se întinde partea pământoasă a planetei (aşa cum o simţim noi, oamenii, celelalte vieţuitoare planetare).
În imagine este linia care taie portalurile de stabilizare vibraţională, cam la o treime de la baza lor.
Matricea se întinde mult mai sus decât suprafaţa pământoasă, în continuare, densă, indestructibilă, vitalizantă.
În interiorul nivelului matriceal 2 se află celulele de stabilizare vibraţională: în imagine – cavităţile de forma unor ouă, care se modifică în prezent vizibil în planul eteric-astral, luând forme sferice. Sunt portalurile din care clarvăzătorii le văd doar o coajă mai întărită, care protejează materia astrală interioară (puţin perceptibilă, de culoare albastră): partea care stabilizează vibraţional propriu zis corpurile vieţuitoarelor care le străbat.
Toată această parte a planetei are o mişcare de rotaţie interioară, perceptibilă în planul conştienţei umane sub forma zilelor şi nopţilor, fiecare fiind necesară prin aportul specific de energii pe care trebuie să-l primească fiecare vieţuitoare în parte.
Nivelul 3: este ceea ce numim coaja nucii, inelul exterior, faţă de care unii cercetători au crezut că noi, de fapt, trăim pe faţa interioară a unei structuri, aflate în interiorul alteia, care îi închide de fapt, adevăratul Cer. Aveau dreptate în felul lor, dar numai în esenţa eterică a planetei, foarte importantă pentru menţinerea noastră în vibraţie înaltă, astfel încât „căderea” nicicărei vieţuitoare să nu fie mai mare decât ar putea s-o suporte propria sa evoluţie.
Nivelul 3 îşi trage, prin plexurile-canale proprii, energiile şi materiile provenite de la nucleu, care au străbătut nivelul 2 şi au fost expulzate între cele două interfeţe, ale primelor două nivele.
De la acest nivel se conectează planeta la celelalte planete din sistemul stelei locale, cu steaua însăşi şi cu corzile matriceale ale galaxiei. Este conectată astfel la acel caroiaj ceresc care apare deosebit de luminos, despre care ştim acum, care marchează întregul cer al galaxiei noastre. Al oricărei alte galaxii, de altfel.