KARMA

1. SĂ DESCOPERIM CÂTEVA LUCRURI NOI DESPRE KARMA
Cele scrise în articolul anterior au constituit deschiderea discuţiilor referitoare la ceea ce numim azi karma, adică destinul, soarta construită din totalitatea efectelor comportamentelor noastre în lumea în care trăim. Legea cauzei şi efectului este, pe de o parte, mult mai extinsă în pătrunderile sale decât suntem obişnuiţi să considerăm azi, chiar dacă subtilităţile ei sunt percepute ca atare, dar neluate în discuţie când se dezbate un astfel de subiect. De altfel – iar acesta constituie un alt unghi din care poat fi privit destinul unui om – subtilităţile unui asemenea element al evoluţiilor noastre conduc la înţelegerea faptului că adevărata karma, profundă şi subtilă, nu există la nivel pământean, iar privind lucrurile în acest fel, unor oameni nu le este teamă de ea, de acest concept, manifestându-se sub imperiul impulsurilor proprii obişnuite, chiar şi atunci când îşi moderează impulsurile.
Părerea mea este că legea cauzelor şi efectelor există, aşa cum este normal să o percepem ca pământeni, dar ea nu se manifestă pe perioade foarte scurte de timp, ci numai în ansamblul unor trepte mari de evoluţie, şi nu cu caracter extremist. În linii mari, multe scrieri stipulează că un efect apare acum, în acest moment şi se anihilează sau nu într-o viaţă întreagă. Ca urmare logică a legii manifestată astfel, momentan suntem iertaţi de o divinitate supraveghetoare sau rămânem neiertaţi pe veci. Iar dacă apare în încredinţari şi reîntruparea, efectele se perpetuează şi revenim în întrupările carnale considerate grele, rele, pedepsitoare doar până când rezolvăm acel unic elemente de comportament.
Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Şi noi am deschis puţin ochii, până acum, asupra unor aspecte de anvergură universică. De fapt acesta este şi motivul pentru care urmărim astfel de studii: să ne înţelegem profunzimile destinelor, chiar şi aşa, puţin, cât se poate acum – de la nivelul de vibraţie pe care îl trăim azi, pe Pământ.
Pe de altă parte, cauzalităţile de care devenim conştienţi de-a lungul vieţii se referă de cele mai multe ori la variaţiile unui element de evoluţie în condiţii diametral opuse. Ceea ce se doreşte a se crede a fi o rectificare a unui comportament manifestat negativ, poate fi de fapt o manifestare a elementului respectiv în condiţii bune, calme, optime de trai, după care revenirea condiţiilor existenţiale grele determină revenirea în forţă a acelor negativităţi conştientizate anterior. Pe care le credeam de mult apuse. Care ne dovedesc astfel că lucrurile nu stau chiar aşa cum ne-am închipuit.
Pentru că, de fapt, nimic nu se anihilează din patrimoniul spiritual, ci doar se estompează în funcţie de condiţiile existenţiale. Ele se manifestă atunci când este cazul, şi doar extremele se estompează în condiţii de trai chiar de vibraţii foarte scăzute. În astfel de condiţii, la nivele foarte joase de vibraţie, chiar mai joase decât cele de pe Pământ, este necesar ca spiritele să fie învăţate să se ridice din animalitate şi să înveţe ce înseamnă să devină, şi să rămână în eternitate spirite creatoare conştiente. Şi să se înalţe treptat pe nivele superioare, pe măsură ce puterile lor interioare se măresc mereu. Iar ajutătorii lor putem să fim chiar noi, în orice punct din univers, după ce ne-am stabilizat comportamentul pe manifestare echilibrată de lungă durată. Acolo vom omorî din nou, dar nu vom fi cruzi, ci vom folosi un astfel de procedeu pentru apărare, într-o societate care nu are încă altceva la îndemână. Rezidenţii din acele locuri, din alte timpuri universale, vor avea şi acest aspect de învăţat, pe care îl vor manifesta în fiecare generaţie de evoluanţi care va ajunge într-o astfel de învăţătură. Ajutătorii îi vor învăţa că aceasta este o manifestare extremă, distrugătoare şi în planul material-corporal, şi în planul emoţional, determinând aspecte dure de evoluţie, pe care le vor depăşi cu foarte mare greutate, cu preţul unor oboseli existenţiale pe care spiritele le cunosc deja: chiar din evoluţiile de tip animal, dorindu-şi cu ardoare să nu mai treacă prin astfel de etape.
Şi toate se învaţă de la ajutătorii care intră în propriile lor societăţi şi, din mijlocul lor, încep învăţăturile de înaintare spirituală. De aceea trebuie să înţelegem că destinele noastre sunt mult mai complexe decât par la o primă vedere.
Trebuie să fim curajoşi să înţelegem aceste lucruri.
Vom discuta pe larg astfel de linii de evoluţie, direcţii, înclinaţii, obişnuinţe, în totalul vieţilor umane, chiar dacă de multe ori ne simţim limitaţi de spaţiul şi timpul pe care îl percepem în fel şi chip.
Efectele tuturor direcţiilor de manifestare sunt întotdeauna, aşadar, specifice treptei de evoluţie aflate în desfăşurare. Elementele de evoluţie nu se reiau numai la postul de ajutător pentru alţii, dar se iau, se reiau, se dezvoltă condiţiile de trăire pentru fiecare element de evoluţie în parte pentru aprofundarea lui, pentru remodelări pe trepte superioare, al căror drum nu se sfârşeşte practic niciodată.
Pentru toate spiritele aflate în evoluţii pe Pământ, planeta – de fapt sistemul stelar din care planeta noastră face parte – este doar un punct de pe treapta de evoluţie a fiecărui grup spiritual în parte, a fiecărui spirit din fiecare astfel de grup. Condiţiile de trăire se modifică nu numai de la o zi la alta, modificările pas cu pas se transformă la un moment dat în salt la o etapă întotdeauna superioară. Condiţiile de trai, chiar dacă dure, relevă comportamente chiar decadente şi acest lucru este necesar a fi cunoscut de spiritul care anterior s-a întărit, putând să suporte propria sa realitate şi pe aceea a semenilor săi. Trecerea la o etapă superioară nu înseamnă definitivarea anihilării oricăror comportamente disgraţioase, ci doar schimbarea condiţiilor, în vederea analizării etapei anterioare şi modelării conştiinţei de evoluţie în perioada următoare. Ceea ce este realizare la finalul unei trepte de evoluţie devine pe treapta următoare baza de dezvoltare pentru toate cele ce vor fi trăite de-a lungul treptei în curs.
Putem să analizăm multe aspecte ale acestui element. Dacă pe Pământ un spirit reuşeşte la un moment dat să stăpânească majoritatea faţetelor unui element pe care evoluţia i-l relevă, şi îl conştientizează clar la nivelul conştiinţei umane, în perioada următoare evenimentele îl ajută să ajungă la concluzia că lucrurile sunt mult mai complexe decât a perceput el aici, pe Pământ. Ceea ce numim conştiinţă umană aici, pe Pământ, este doar rădăcina, deschiderea unui con de trăire superioară în alte zone ale universului. În alte spaţii pe care le va vizita în continuarea Pământului, va ajunge la concluzia că profunzimile sunt din ce în ce mai ample, rămase ne-modelate după mulţimea ultimelor învăţături proprii. Dar nici spiritul nu era pregătit înainte să cunoască acele profunzimi. Trăirile de acum, de aici, ne întăresc mult, ne ascut percepţiile, înţelegerile, puterile de acceptare, de pătrundere.
Legea se manifestă astfel mereu cu trimitere în alte părţi ale universului, chiar şi în alte universuri. Nu degeaba ni se tot oferă comunicări astrale, menite să ne canalizeze atenţia şi către alte dimensiuni ale trăirilor noastre, către alte dimensiuni structurale ale universului, către alte universuri. Se manifestă în alte segmente de timp, uneori segmente temporale care se petrec simultan, uneori create chiar artificial – în spaţii de încercări de realizare a unor elemente de manifestare sau de exerciţiu pentru diverse învăţături de comportament. Sunt lucruri care se petrec în alte părţi ale universului, în zone care permit o astfel de modelare a spaţiului care să creeze derulări simultane, în mijlocul cărora spiritele conştientizează multe aspecte nesesizate la nivele foarte joase de vibraţie. De care nu şi-ar da seama decât mult mai târziu, dacă nu ar exista asemenea posibilităţi de exerciţiu, trăit simultan cu desfăşurarea vieţii proprii curente. Este ceva asemănător acum imaginaţiei noastre, derulate în timp ce facem operaţiuni de rutină, cu deosebirea că astfel de lucruri devin trăiri simultane, reale, în ambele spaţii. Alte universuri au posibilităţi de a facilita trăiri simultane ale spiritelor în mai multe dimensiuni simultane, iar aceste lucruri le putem discuta în viitor: după înţelegerea unor fenomene generale ale spaţio-temporalităţii noastre.
Sunt evenimente cărora nu le putem face faţă în acest moment pământean, dar le conştientizăm; pe altele le trecem cu vederea, altele nu sunt sesizate de loc, timp în care alţii le trăiesc, le conştientizează şi îşi trag concluziile necesare. Pe loc nu sunt create tuturor condiţii de trăire efectivă a fiecărui eveniment în parte, dar se pot trăi efectele evenimentelor petrecute. Şi noi cunoaştem, mai departe, tot felul de alte exemple.
Viitoarea călătorie regresivă va crea un fel de situaţie care să reliefeze, uneori chiar în mod forţat, acele manifestări conştientizate în alte părţi ale universului. Puterea de conştientizare aduce simultan în faţă şi rădăcinile, şi dezvoltările trăite în alte lumi, şi modul de manifestare concret, al momentului, indiferent în ce locuri din univers se desfăşoară trăirea. În mic, cunoaştem de pe Pământ acel simţământ al amintirii, trăit simultan cu trăirea evenimentului care a dezvoltat amintirea. Chiar pe Pământ, puterea de pătrundere în astfel de ramificaţii este mare în etapele planetare de vibraţie foarte ridicată, în epoca pe care o numim mentală. O parte destul de însemnată a acestui fel de trăire este menţinută şi în etapa intuitivă, cu specificul lucrurilor doar intuite şi nu cunoscute la toate nivelele: sentimentul unei astfel de trăiri, chiar în nesiguranţă, trezeşte însă alte emoţii, de care avem nevoie, chiar dacă suntem obişnuiţi de societate să ni le reprimăm. Dacă astfel de desfăşurări sunt bune sau nu – depinde de fiecare destin în parte: unii dintre noi avem nevoie de moderaţie, alţii de dezvoltare. Învăţăm însă în acest fel să nu ne acuzăm semenii, să le acceptăm destinele, să-i ajutăm să depăşească greutăţile, să conlucrăm. Să trăim împreună – până la urmă.
În urma unor analize deosebit de profunde – comparativ cu ceea ce cunoaştem azi – spiritele îşi planifică trăirea în societăţi. Îşi planifică intrarea în evenimente care sunt de aşteptat să se petreacă în anumite conjuncturi spirituale: vibraţie scăzută, existenţa unor grupuri cu puţină experienţă, în prezenţa unor alte grupuri cu multă experienţă: grupuri care se impulsionează reciproc la diferite manifestări, se agresează, se potolesc reciproc, distrug şi creează la nivele sociale diametral opuse (creează frumuseţi şi utilităţi deosebite – distrug fără să conştientizeze altceva decât interesele lor personale). Condiţiile extreme impulsionează manifestări extreme. Unii le expun impulsiv şi consecvent, alţii au impulsuri de apărare pe măsura celor pe care le primesc. Alţii se manifestă doar ajunşi la limitele răbdării lor şi disciplinează pe care impulsivi. Sau nu. Trebuie să accepte că nu se poate schimba ceva pe loc, chiar dacă ei înşişi se pot schimba. Să ofere exemplu şi ajutor în continuare, ferindu-se pe căi liniştite să-şi întrerupă manifestările echilibrate, ştiind bine că fiecare întrupat este radiant în mediul său de trai.
Linia destinului unei vieţi nu cuprinde nici pe departe tot ceea ce este necesar pentru toate sarcinile unei călătorii regresive. Puncte ale diferitelor forme de remodelat apar în fiecare destin, iar remodelarea nu cuprinde elemente diametral opuse: mai ales când poate apare încercarea de anulare unui element de comportament negativ, dar şi în cazul impunerii unui comportament elevat, cu forţa. Elasticitatea folosirii unor segmente de mijloc dintr-o linie de comportament are mult mai mare relevanţă pentru obţinerea unor relaţii de bună calitate umană. Iar din mijlocul celor manifestate, spiritele învaţă să nu accepte orice şi să nu respingă orice, ci învaţă în ce situaţii să folosească cele învăţate anterior, în moderaţie, gândind fiecare lucru în parte pe care îl au de făcut.
Într-un asemenea context, cea mai importantă învăţătură este să se accepte să nu se folosească extremele liniei comportamentale, ci numai segmentele de manifestare ponderată, echilibrând cele aşa-zis negative cu altele aşa zis pozitive, în funcţie de necesitatea momentului. Echilibrul optim nu înseamnă folosire de intensitate moderată – nici prea puternic, nici de loc – ci folosirea unui element în stare moderată, echilibrand cu folosirea altuia, complementar celui dintâi, dar tot în stare de manifestare moderată.
Starea de moderaţie a unui element şi starea de echilibru între două elemente complementare sunt de intensităţi diferite în funcţie de societatea în care trăieşte, se manifestă fiecare spirit în parte: societatea general-planetară pe specie şi societatea apropiată. În cazul nostru: societatea umană şi societatea familială. În cazul societăţilor mentale – aşa cum a fost cazul societăţilor vechi – toată lumea ştia tot ceea ce se putea cunoaşte, chiar dacă mulţi oameni nu puteau aplica toată cunoaşterea, ci numai părţi din cele cunoscute, în timpuri şi spaţii diferite. Toată lumea lucra în echilibru, chiar formele de creaţie şi de comportamnet aveau în vedere folosirea de energii, materii, vibraţii, de tipuri complementare, simultan: folosind astfel energiile interioare, spirituale, după un asemenea fel existenţial, echilibrant. Nu existau necunoscători şi nu existau iluminaţi. Existau doar ajutători foarte puternici care efectuau lucrări de mare putere şi profunzime: la început retraşi din cunoaşterea rezidenţilor, până când aceştia şi-au terminat toate învăţăturile şi aplicaţiile lor. Abia ulterior au intrat şi restul lucrărilor planetare în percepţiile rezidenţilor, lucrând împreună cu ajutătorii lor – dar fiecare după puterile lui.
Lucrurile stau altfel în etapa intuitivă, şi ştim bine cum s-a derulat istoria. Ştim bine cum se derulează vieţile noastre azi, evenimentele planetei. Nu suntem moderaţi, nu ştim să acceptăm elementele în echilibru… Mai avem multe de învăţat şi treptat vom accepta acest lucru.
Şi noi mai avem multe de discutat aici, referitor la diferite aspecte ale spiritualităţii umane. Discuţiile abia se deschid acum.

2. KARMA ŞI VIITORUL OMENIRII
Tematica legată de acest subiect este vastă şi ar trebui analizată fiecare formă de expunere care circulă în literatura de specialitate. Pe parcursul multor lucrări viitoare voi expune părerea mea cu privire la toate laturile acestui mod de a privi viaţa, evoluţiile. Numai cunoscând tematica cuprinzătoare a rădăcinilor evoluţiilor noastre vom înţelege problemele legate de fenomenologia evoluţiei umane terestre: trecută, prezentă şi viitoare. Modul în care a evoluat, şi evoluează în prezent marea grupare a spiritelor umane poate să releve cel mai bine felul în care ar trebui privită karma umană: modul în care diferite aspecte ale trecutului nostru au format ceea ce suntem, ceea ce facem azi, şi care formează anumite aspecte ale drumurilor noastre viitoare:
– Întrupări pentru unii oameni, în continuare, pe Pământ, ceea ce nu înseamnă că astfel de spirite au restanţe, ci pentru că mare parte dintre ajutătorii cei mai puternici: fie primari, fie secundari (în mod curent centralii vin doar în cazuri de mare necesitate planetară) au venit pentru a ajuta până la finalul evoluţiilor totale ale omenirii. Adică a spiritelor creatoare conştiente înaintate pe Pământ.
Ei vor avea sarcini complexe, începând cu aceea a coordonării rezidenţilor în evoluţiile pe care ei le vor relua, în grupuri masive, în perioadele următoare. Munca lor va fi de o importanţă covârşitoare pe Pământ, căci ei nu vor coordona numai evoluţiile deosebit de complexe ale rezidenţilor – iar secundarii: evoluţiile îcă şi mai complexe ale primarilor galactici care vor sta pe Pământ şi ei, până la încheierea evoluţiilor tuturor rezidenţilor. Abia după plecarea rezidenţilor, către sistemul stelar pe care parcurgerea drumului lor îl va cere, cu toţii – primarii galactici (cei mai evoluaţi primari) şi secundarii cu sarcini planetare, vor ordona şi renova planeta. Căci planeta trebuie să ajungă din nou exact în acelaşi fel – în toate câmpurile sale – aşa cum a fost preluată din timpul saurienilor.
Şi încă nu va fi totul, căci lucrările mentale ale evoluanţilor umani lasă întotdeauna amprente puternice în câmpurile superioare ale Pământului: de la câmpul astral (sau emoţional) la câmpul supraenesic, fapt care ar putea influenţa nefavorabil următoarele popoare spirituale care vin la evoluţii pe Pământ, în continuare.
Este de remarcat faptul că, deşi nu vin la evoluţie unul după altul, pe aceeaşi planetă, două popoare spirituale conştient şi universal creatoare (adică cel puţin de nivelul creativ al oamenilor), mediul planetar trebuie curăţat de orice fel de urme – materiale sau amprentări în câmpurile corpurilor fluidice. Căci orice vieţuitoare simte tocmai cele mai fine astfel de urme, creindu-le frica de necunoscut, ceea ce oboseşte şi limitează capacităţile de răspuns la impulsurile (stimulii) din mediul normal de trai.
De aceea secundarii sunt cei care rămân ultimii pe planetă, după plecarea primarilor galactici. Treptat rămân pe planetă doar secundarii arhetipali (adică de generaţia a IV-a – arhetipurile galactice) care au puterea de a trece, după încheierea sarcinilor lor, în dimensiunea structurală următoare a planetei (a zonei, de fapt, aşa cum ştim acum). Îşi vor şterge propriile urme din câmpurile întregului sistem galactic, căci vor fi ultimii oameni – adică ultimii purtători ai tipului de corpuri de tip uman.
(Se vor studia Formele de evoluţie ale monadelor spirituale în structurile Centrului de evoluţie
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/formele-generale-de-evolutie-monadelor.html)
– Rezidenţii nu s-au întrupat în toată perioada etapei intuitive, adică în ultimii 10.000 ani, căci ei nu pot suporta încă agresivitatea şi dispreţul bazalilor din blocurile spirituale piramidale. Aşadar nu s-au întrupat pentru că ar fi fost cei mai buni şi din această cauză să nu mai fi avut nevoie să se întrupeze în evoluţiile etapei. Dintre evoluanţi, rezidenţii sunt spiritele cu cea mai puţină experienţă, dar acest lucru nu determină coordonatorii de evoluţii să-i introducă în focul evenimentelor create de bazalii blocurilor piramidale şi blocurile asimilate lor, pentru a le forma experienţă în mod forţat. Experienţa creativă a rezidenţilor se va forma corect pe viitoarea planetă unde vor merge, unde vor lucra manual-tehnologic până la ridicarea vibraţiilor din acel loc, mai precis până la un nivel superior din multe puncte de vedere comparativ cu Pământul: adică aici, unde au realizat şi consolidat întreaga lor experienţă de creaţie mentală la acest nivel de vibraţie a zonei universului.
Aici, pe Pământ, în perioada următoare, sub îndrumarea ajutătorilor lor, rezidenţii vor studia toate cele petrecute în etapa intuitivă a Pământului, pe care au asistat-o din astralul planetei: având întrupări puţine şi protejate, retrase din lumea agresată de bazali şi fraţii lor spirituali. Experienţa urmăririi din corp astral a vieţii omenirii din toată această perioadă pe care noi am trăit-o, le vor da impulsuri corecte către înţelegerea tuturor celor petrecute: fie ele din punct de vedere creativ, fie din punct de vedere comportamental.
Tot sub îndrumarea ajutătorilor lor, rezidenţii vor aprofunda dematerializarea mentală a tuturor construcţiilor realizate de noi de-a lungul etapei anterioare (intuitive, aceea pe care o finalizăm acum). Dematerializarea ca activitate mentală este o învăţătură pe care o au toate spiritele umane, ajunse pe Pământ, este o activitate complementară pentru creaţia materială de tip mental. O astfel de dematerializare este întotdeauna însoţită de împământarea materialului rezultat: adică trimiterea elementelor materiale şi energetice în flux, în interiorul planetei, de unde ea însăşi va recircula fluxurile, mai departe.

Iată aşadar că ciclurile reîntrupărilor sunt mult mai complexe decât felul simplist cu care am putea privi acum ceea ce numim “viaţa de apoi”: viaţa concretă de pe Pământ, care va veni după aceea care este acum.