Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 4 decembrie 2021

39. DACII: POPOR HIPERBOREAN (2): RETRAGERILE TEMPORARE ALE MAJORITĂȚII MOȘILOR

I. IDEI PRINCIPALE

1. În mileniul primelor migrații (mileniul III î.H.) a avut loc o retragere parțială a Moșilor în insulele Oceanului Pacific, departe de societățile în dezvoltare; nu a fost o migrație, căci a avut loc treptat, persoană cu persoană, și periodic au mai revenit pentru a echilibra vibrațional locurile pe care le avuseseră cândva în grijă permanentă.

2. O mică parte din grupurile locale de Moși s-au întors, pentru o perioadă ceva mai lungă de timp decât perioadele de echilibrări vibraționale, pentru a intra în structurile politice (de conducere) ale popoarelor pe care le îndrumaseră anterior: de regulă pentru a ajuta la conservarea moștenirilor lor, pe care azi le numim tradiții, în lumea aflată în vremuri de migrații; dar niciodată nu au însoțit vreun grup de migratori, ci au rămas în preajma restului popoarelor rămase pe teritoriile lor de naștere, din care se desprinseseră migratorii;

3. Între anii 500 – 700 d.H. Moșii s-au retras în majoritate de pe Pământ; au rămas doar câțiva în teritorii continentale (2-5 maximum 10 pe continentele cele mai mari: Asia, Africa și America de Sud, de unde au acoperit la nevoie toate celelalte locuri de pe pământ); sarcina lor principală a fost echilibrarea vibrațională a pământurilor și doar ca unicat au mai intrat în lume (Budha, Nefertiti dintre cei știuți), dar în majoritate au rămas necunoscuți, aflați de regulă în rândul pustnicilor.

II. DETALII, DISCUȚII

După mileniile în care au avut loc pe toate continentele înmulțirea populațiilor și crearea de noi așezări cu obișmuirea oamenilor cu noul fel de viață, fizică, Moșii s-au retras în majoritatea lor, așa cum am arătat în studiile anterioare, pentru a lăsa loc liber schimbărilor din viața popoarelor, după modificările fizice ale peisajelor continentale: aceste schimbări în lumea oamenilor au fost marile migrații de populații. Dar populațiile nordului extrem nu au migrat de la bun început spre sud, de la primele migrații, din mileniul III î.H., ele încă nefiind afectate de schimbările climatice ale Pământului. Dar au devenit reale și cunoscute diferențele dintre așezările umane și cele ale Moșilor, datorate în primul rând diferențelor de vibrație între așezări și păstrării permanente a luminiscenței lor fundamentale (aura) pentru pământuri, vegetație și oameni, precum și sunetul fundamental emis de toate la un loc. Era necesar de păstrat această diferență întrucât încă planeta și biosistemul nu erau obișnuite cu vibrații foarte joase – și naturale, și izvorâte din frica viețuitoarelor și oamenilor mai ales, puternic radianți prin natura evoluțiilor lor; de aceea așezările Moșilor, cu puteri energetice radiante foarte mari, au ajutat multă vreme întreaga planetă: până după schimbarea sensului de variație a vibrației planetare: de la diminuare – la creștere, odată cu realizarea lucrării hristice. 

Așadar nucleele așezărilor moșești au fost astfel de puncte de echilibrare vibrațională a Pământului întreg, pe lângă echilibrările pe care le realizau Moșii cât de des era necesar în acea perioadă. De aceea astfel de așezări, precum și noile așezări ale Moșilor retrași în insulele Pacificului de Sud, au fost necesare o bună perioadă de timp, până când oamenii și întreg biosistemul planetar s-au obișnuit și cu vibrațiile joase, dar și cu variațiile de vibrație foarte adânci și dese, care au urmat după efectuarea lucrării hristice de ridicare a vibrației planetei, lucrare care a fost realizată în mod special, înainte de termenul natural al schimbării: și Biblia spune clar –pentru a se scurta perioada de greutate a existenței întregii planete în situația ei existențială atipică, de mare aglomerație planetară, specifică necesităților evoluțiilor tuturor. 

Cu timpul oamenii s-au obișnuit cu asemenea situații: cu migrațiile și cu mutarea localnicilor pentru a le face loc să treacă sau să se așeze în unele locuri, apoi revenirea localnicilor în vetrele așezărilor lor, ajutându-i pe migratori să se obișnuiască cu locurile și obiceiurile pământului. Ajutorul vibrațional era bun și liniștitor – dar doar o vreme, căci oamenii știau, și simțeau că va veni vremea să plece Moșii: îndrumătorii și ajutătorii de lângă sufletele lor. Oamenii au mai fost o vreme conștienți de degradarea stării lor de perfecțiune umană, așa cum – punând în practică în ultimele milenii tradițiile coborâtoare din ”raiul” vechilor lor vieți – știau foarte bine pentru ce au fost ele toate create: pentru că își pierduseră deja mare parte din puterile energetice radiante în urma diminuării vibrațiilor peste tot și evenimentelor din ultimele milenii, iar tradițiile deveniseră treptat, dar deja de mult timp, obișnuințele de a observa și trăi fizic ceea ce erau acum doar în amintirile lor: simțiri, percepții, clar-intuiții, trăiri mental-astrale. Încă știau unde erau Moșii, așezările lor, și știau bine că ele vor dispărea treptat, mai repede cele din nord, mai lent cele din centrul și sudul Europei: diferențele de vibrație din ce în ce mai mari nu ajutau oamenii cu vibrațiile lor din ce în ce mai joase, căci ei aveau în planul destinelor lor să trăiască și să lucreze în vibrațiile lor personale, din ce în ce mai joase, în condițiile reale pentru care veniseră de fapt pe Pământ. 

Așadar, Moșii din nord nu au emigrat, împreună cu populațiile lor spre centru și sud – nu s-au strămutat spre sud, pentru a forma populațiile getice despre care discutăm. Fiecare regiune, unde erau egal răspâdite așezările lor în continente, pretutindeni, a rămas cu Moșii ei, cu organizările ei, cu populațiile ei – chiar dacă din unele părți au migrat grupuri (deci nu popoare întregi) în alte locuri. Moșii din nord – la fel ca și Moșii din alte părți, s-au retras cu totul de pe continentele pe care le ajutaseră până atunci: dar nici pe acestea nu le putem numi migrații, pentru că nu presupuneau strămutări definitive de populații; după migrațiile unor grupuri, Moșii rămași au stat cu populațiile lor până le-a venit vremea și lor să plece din lumea oamenilor, dar îngrijind de popoarele lor mai departe atâta vreme, și în moduri specifice, cât a fost nevoie în spațiile lor, ale așezărilor umane. Când toate sarcinile popoarelor în preajma Moșilor s-au finalizat, Moșii au plecat, așadar nu s-au mutat în noile teritorii ale populațiilor care migraseră, nici măcar nu s-au împărțit în Moși rămași cu populațiile pe locurile lor de formare, de naștere, și Moși care să urmeze grupurile de migratori pentru a fi cu ei mai departe. Dimpotrivă, știind bine cele ce vor urma să se petreacă, au lăsat cale liberă manifestărilor lor: dar oamenii nu au rămas fără îndrumare, au rămas:

– în atenția și ajutorul oferit de entitățile ajutătoare de popor, de entitățile ajutătoare ale destinelor fiecărui om în parte, personale și de popor;

– în ajutorul oferit de Moșii rămași pe continente, puțini la număr, dar exact atâția cât era (este) necesar pentru a păstra prin lucrările lor vibrația planetară echilibrată, biosistemul sănătos, oamenii eliberați de amprente hiper-negative în câmpurile lor , pentru a-și continua astfel viețile, conform planificărilordestinelor proprii;

– în ajutorul oferit de entitățile dimensionale și entitățile interdimensionale care și ele, din spațiile lor, ajută permanent. Moșii rămași pe Pământ nu au îngrijit numai de populațiile pământene, ci au îngrijit și lucrat și pe alte planete din galaxie, cu populații spirituale asemănătoare Pământului, sau chiar și fără populații lucrative. 

1. PRIMA RETRAGERE A MOȘILOR

Prima retragere a Moșilor a fost în insulele Pacificului de sud și am discutat despre acest aspect în studiul ”17. Prima retragere a Moşilor: strategii pentru viitoarele evenimente; Peștera Ialomicioarei după acest eveniment” . Au lăsat astfel loc liber desfășurării mișcărilor umane pe continentele lor, dar i-au ajutat o vreme, până la stabilizarea lor în noile teritorii, în timpul și imediat după migrații, fără să se amestece în viața lor decât numai acolo unde nu erau semne că populațiile migratoare ar fi avut în vedere vechile planificări: căci era clar că le-au uitat sau chiar dacă păstrau oral din generație în generație asemenea planificări, nu le mai puteau urmări sub imperiul fricii pentru supraviețuire. Așa s-au petrecut lucrurile în Europa, unde câțiva Moși au revenit în teritoriile lor pentru a coordona trecerea migratorilor, cu ocolirea teritoriilor centrale ale geților. 

2. RETRAGEREA DE PE PĂMÂNT A MAJORITĂȚII MOȘILOR PENTRU O PERIOADĂ FOARTE LUNGĂ DE TIMP

După terminarea lucrărilor lor, majoritatea Moșilor au trecut treptat în spațiile interdimensionale, ceea ce înseamnă că: în anumite momente când au loc apropieri ale spațiilor interdimensionale de universul nostru, Moșii se folosesc de aceste mișcări naturale pentru a trece în spațiul care le necesită prezența în universul nostru: 

– când sunt necesare lucrări de realizat în spațiul interdimensional, pe care Moșul știe că trebuie să le facă, așteaptă exact bula (spațiul) care corespunde vibrației necesare pentru lucrarea lor;

– când sunt necesare lucrări în alte zone ale universului, trecerea rapidă de aici – acolo se face printr-un spațiu interdimensional, dar unul cu vibrația cea mai apropiată de vibrația locului în care au de mers: ei așteaptă exact bula de care au nevoie pentru o astfel de trecere. 

Întotdeauna asemenea evenimente, și altele asemănătoare, sunt urmărite încă din copilăria proprie a Moșului, experiența veche este întărită cu fiecare act în parte: este veche chiar pe Pământ, din timpul ultimei glaciațiuni, când astfel de evenimente erau folosite întotdeauna, pe rând, pentru diferite lucrări ale părinților lor, când era timpul lor. 

Am mai discutat despre faptul că o asemenea bulă-spațiu care se apropie de Universul Fizic era simțită de preoții din templele Egiptului antic, care priveau orice eveniment de acest fel, impredictibil însă pentru ei, cu nespus de multă groază, căci întotdeauna, în orice timpuri, ele stârnesc în sufletul oamenilor dorul de libertate, de cunoașteri noi, de noi orizonturi – ceea ce nu era de loc pe placul celor care inventaseră de curând sclavia. De aceea, ceea ce ei numeau Nibiru era de fapt un eveniment care determina strângerea lațului sclaviei, când preoții scorneau evenimente obligatorii la care luau parte și poporul, și preoții mărunți care nu ajungeau niciodată la cunoașterea dedesubturilor marilor temple, astfel că nu aveau ”voie”, ”învoire” nici ei să se ”trezească”. 

Revenind: Moșii au plecat astfel, fiecare așteptând bula – spațiul inter-dimensional – potrivită destinului lor, atunci când necesitățile și mișcările universice permiteau astfel cele mai bune condiții pentru sarcinile personale. Din bula în care ajungeau, fiecare Moș poate trece în alte asemenea bule inter-dimensionale și, pentru cei vechi cu evoluție multă, care au sarcini speciale, pot trece și în stratul dimensional cel mai apropiat, care astfel are vibrația cea mai joasă dintre straturile fixe dimensionale, iar de acolo pot urca în straturile dimensionale superioare pentru sarcinile lor; de acolo, prin mecanismele proprii dimensiunilor structurale paralele cu dimensiunea noastră, le este foarte ușor să revină pe Pământ atunci când este necesar pentru realizarea unor lucrări aici. 

Niciun comentariu: