Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

miercuri, 23 decembrie 2020

1989: Pentru că este vremea Antihristului și noi ne-am propus să o trăim...


Deocamdată nu vreau să scriu despre neomarxism, noua ordine mondială și alte alea... Chiar dacă face parte din ciclul ”Pentru că este vremea Antihristului și noi ne-am propus să o trăim...

Azi în 24 decembrie... reflecții asupra celor petrecute de-a lungul primilor ani de după revoluție. Da, părerea mea este că a fost o răscoală populară pe care s-a branșat o lovitură de palat care oricum era programată să aibă loc în cursul lunii ianuarie. Iliescu s-a ”scăpat” la un moment dat și a spus că nu poporul a făcut această treabă, căci totul era în linii mari organizat pentru a avea loc debarcarea lui Ceaușescu cerută dinafară. Și dacă lucrurile au stat așa, de ce să avem naivitatea să credem că organizările nu au fost pe scară mult mai largă la multe sau chiar toate nivelele de care noi, ăi din stradă, nici nu bănuiam de fapt că există... Și spun asta întrucât încă sunt mulți dintre noi, cei mai bătrâni acum, care îmi spun îngândurați (și nu numai așa) că se întreabă dacă a meritat lupta noastră din decembrie '89... Și eu răspund așa:

Părerea mea este că, în circumstanțele mondiale  și locale în care s-au derulat lucrurile și atunci, și de-a lungul acestor zeci de ani, nu se putea să ajungem în altă parte, iar când spun asta mă bazez pe un simplu fapt: în timp ce noi ne bucuram de ziare noi și multe, de căldură și apă caldă din belșug, de săpunuri parfumate, fileuri de pește și brânză proaspătă, de adidas-torșăni (!!!), de absorbante incredibile, de bluze și blugi de proastă calitate dar frumoase de la turci, tot de la ei de inelașe și cercei de aur (aurul acela din pungile de aur scăldate în sudoarea muncii țăranilor din Țările Române, din alte timpuri de fapt netrecute prea mult altfel...) și câte și mai câte... EI BINE, în timp ce noi trăiam ”miracolele” de mai sus și încă multe altele, SECURIȘTII DIN LINIA I, II ȘI III MUNCEAU CA NEBUNII SĂ PUNĂ MÂNA PE PUTERE LA TOATE NIVELELE ȚĂRII, SĂ-ȘI ÎMPARTĂ BANII, SĂ CONSOLIDEZE TOT CEEA CE APUCAU PENTRU A NU PIERDE NIMIC DIN CELE ”CUCERITE” ... În timp ce noi ne certam ca chiorii pe considerente politice, ”politicul” post-socialist își ascuțea ghearele, armele, banii, punea la cale până și replicile prin care să amețească+aburească (deci pe față și pervers) ”prostimea”... Cel mai clar a fost în mineriade, sau cel puțin atunci am fost convinsă de toate acestea atunci - destul de târziu de altfel, căci am avut colegi care au spus chiar din 24 decembrie (nu degeaba aleg să scriu chiar azi) că este ”aceeași Mărie cu altă pălărie” și CHIAR EU i-am întors cuiva vorba stropșindu-mă la acel om (care era cam profitor din fire) că nu-l cred!!!... În 14 martie, mergând ușurel printre șirurile de mineri beți sau drogați (asta era clar, cel puțin cei pe care i-am întâlnit eu prin preajma Unirii) am văzut adevărul gol în fața ochilor, dar mai mult: CĂ NOI, OAMENII DE RÂND, NU MAI AVEM CE FACE CHIAR DACĂ AM FI IEȘIT DIN NOU CU PIEPTURILE ÎNAINTEA TANCURILOR...Dar oricum eram prea acaparați de nimicnicii bine țintite de aceeași păpușari care ne abureau mai departe (jocurile piramidale care acaparaseră țara în acel an au fost exact de aceeași natură, să ne amintim...), ca să mai facem ceva - orice. 

Întotdeauna s-au găsit oameni care să vadă adevărul, sau măcar să-l intuiască, dar nu au fost cei care au ieșit la TV să îndemne la luptă, aceia erau tot mașinați de cei din spatele ușilor bine închise. Manipulați fără voia lor, dar tocmai pe bunele lor intenții se bazau cei de la butoane.

DAR... dar stând în această uzină cu urechile pâlnie și ochii cât farfurioarele pe la colțurile directorilor, mi-am dat seama că ceea ce înțelegeam din vorbe aruncate ici și colo era NIMIC în comparație cu ceea ce era ascuns: pt că ieșeau treptat toate la suprafață, dar cei ce vedeau ori vedeau și deschideri spre profit personal, ori erau prea slabi, fără posibilități de organizare, pentru a porni o luptă-muncă de deschidere spre ”altceva”.

Și în timp ce noi căutam apoi locuri de muncă, apoi posibilități de muncă ”la liber”, treburile ”altora” mergeau ÎNTOTDEAUNA MAI MULT, MAI REPEDE, ÎN ABISURILE DESPRE CARE UITE, CHIAR ACUM ANCA ALEXANDRESCU VORBEȘTE ÎN ”CULISELE STATULUI PARALEL” . Nu mă mir de nimic, dar sunt atentă: este exact ceea ce am gândit în toți acești ani (cu parșivitatea, viclenia lui Ponta mă întâlnisem față în față la Aversa, când nu am vrut dau mâna cu el, simțind într-o clipă răceala sufletească în spatele ”căldurii” cu care spunea ”Vreau să fac din Aversa ceea ce a fost ea cândva!”)

Așadar... viața merge mai departe... cu toate valurile ei, cu alge și scoici moarte târâte la mal... Schimbăm nisipul și ne bucurăm din nou de soare, plajă, mâncare proastă, haine de proastă calitate dar lucitoare... etc. 

Pentru că este vremea Antihristului și noi ne-am propus să o trăim...

POST SCRIPTUM...

Să nu credeți că nu mi-am pus și eu aceeași întrebare ca aceea de la începutul acestui articol...

O amintire de anul trecut..........

...Ce mai contează că aseară am plâns... Abia anul acesta mama mi-a spus cu lacrimi în vorbe: "Ce ştii tu ce a fost în sufletul meu şi al tatălui tău când mi-ai spus în faţa bisericii: Du-te acasă, staţi acolo, io mă duc la revoluţie..." Şi dusă am fost până la 4 dimineaţa... Şi ce-au simţit, îmi zic eu acum, când au auzit cheia în uşă... Eu nu îmi aduc aminte decât că am căzut lată pe un fotoliu, cu faţa murdară de lacrimi şi praf... "Mănânci o ciorbă?" M-am uitat la ea de parcă o vedeam prima dată în viaţa mea... Am spus o ... ceva foarte urât ... dacă eram cu mâinile pe piept mă mai întrebai?? Abia de urâţenia vorbelor mele mi-am revenit... Abia acum am înţeles ce era în sufletele lor, căci în al meu nu mai era loc decât de gloanţe, sânge, gemete, trasoare, tancuri, steagul acela găurit pe care nu înţelegeam de ce l-au rupt...şi iar urlete... iar Nu trageţi...

...parcă acasă era mai bine? la ziuă blocul se cutremura de tancurile aduse spre cimitir, unde se refugiaseră nişte... nişte... cum naiba să-i numesc acum?? Că nu ştiu... Şi azi mă întreb, la fel ca şi alţii de atunci şi de azi: "Cine-a tras în noi după douăjdoi?".........

...Și multe, multe altele...

3 comentarii:

simona spunea...

Calc pe frunzele moarte si-mi aduc aminte de garsoniera de la etajul 8 in care locuiam atunci ,un brad pe jumatate facut ,leaganul ,geamuri sparte ,gloante in toata casa ,pereti gauriti . Calc pe caldaram si-mi vin in minte doi soldati cu o mitraliera si-o lada de lemn ,eu pe bloc adunand scutecele intinse la uscat .I-aud parca si azi ca prin vis ”plecati d-na de aici ” ,era dupamasa .N-am ajuns bine in casa ca s-a pornit iadul ,trepidau geamurile ,am luat copilul din leagan si ne-am refugiat in baie . Ma intrebam mereu cine trage in noi ? Apoi mi-am adus aminte ca de dimineata se impartisera arme civililor la Posta ( locuiam la 30 de m de ea) ,s-au adus saci cu nisip,s-au dat arme si copiilor de 16 ani ,am fost martora ,era vecinul parintilor mei . Mai apoi am realizat ai de la posta trageau in bloc ,soldatii de pe bloc trageau in ei .Cine i-a trimis ,de ce ? Dar ai de la posta n-au gandit ca trag in civili ? Erau garzi patriotice ,halal patriotism ,fara de cap . L-au omorat pe vecinul de la apartamentul opus.Cladirea politiei arata ca un svaiter ,au tras de sus de pe deal de la unitatea militara ,atunci au lovit-o pe Adriana ,mergea la lucru ,autobuzul n-a mai putut pleca din statie se tragea asupra lui ,glontul a lovit-o in fesa ,a trecut pe langa coloana si-a intrat in uter . Adi era mai mare ca mine cu un an ,avea 21 de ani ,a supravietuit ,dar n-a mai putut avea copii niciodata ,in ziua aia l-au omorat pe colegul nostru de la Uzina de APA ,a iesit in curtea uzinei si l-au impuscat in cap .Calc apasat si ma las purtata de gand unde am gresit ,cand am gresit ? De unde incepe minciuna si unde se termina ea ? A inceput in 45 cu comunismul ,a luat nastere in 1848 ,s-a creat in feudalismul timpuriu ? Poate pt amaratul asta de popor a inceput ceva mai tarziu ,dar pt celelalte a inceput din antichitate cand a inceput prima migratie si-o data cu ea valul uitarii .

simona spunea...

Din tot ce-am citit ,din tot ce-ai scris tu si altii ,din franturi de istorie, religii ,razboaie de aparare ,fratidice ,de independenta ,capitalism ,comunism ,democratie ,totul ne-a adus azi aici . Atata durere ,atata minciuna ,egoism ,zeul ban ,saracie ,boala ,vise de putere si marire ;cui ii folosesc toate astea ? Daca-am intelege ca bunastarea tuturora e bunastarea noastra poate ne-am elibera de minciuna din noi . Ma sfasie trecutul ,ma ingrozeste prezentul ,ma simt neputincioasa in fata viitorului care va venii.Azi mai mult ca oricand am inteles ce dreptate avea cercetatorul care spunea ca bataia din aripi a unui fluture in localitatea x va produce o furtuna peste ocean in localitatea y .Azi mai mult ca oricand am nevoie de minte si multa intelepciune si de curajul de-a privi si intelege adevarul .

simona spunea...

Si totusi de ce am fost singurul popor care a trebuit sa plateasca cu sange ?Revolutii de catifea ,asa le-au numit ceilalti ,revolutie cu sange ,cu morti ,cu disparuti ,cu sarituri din lac in put .