14. CONSIDERENTE FINALE ASUPRA PERCEPERII LUMINISCENȚEI, SUNETULUI ȘI VIBRAȚIEI FUNDAMENTALE

Notă: 

În Peștera Ialomicioarei, la fel ca și în celelalte lăcașuri speciale destinate activităților îndrumate de Moși, vibrația a fost:

1. Stabilă în interior, deși în exteriorul peșterii aveau loc în toate această perioadă: și trecerea prin punctul de minim vibrațional planetar și zonal (ceea ce înseamnă că nu venea vreo influență de vibrație înaltă dinafară), dar și variații foarte mari de vibrație planetară și locală (în fiecare loc de pe planetă, oriunde s-ar fi găsit el), normale pentru fenomenologia schimbării forțate a vibrației planetei, având în vedere evoluțiile atipice care au loc pe Pământ (o planetă mică cu vibrația joasă, biosistem extrem de numeros și populație creatoare avansată extrem de numeroasă, cu spirite care au evoluție foarte diferită);

2. Mai înaltă (și stabilă în frecvența ei înaltă) decât vibrația din exteriorul peșterii, determinată fiind o astfel de situație de toate lucrările care au avut loc în interior: lucrări de amenajare, lucrări de amprentare, lucrări de estompare a zgomotelor dinafara lăcașului.

Diferențele se simțeau mult mai puternic în mileniile imediat anterioare nouă; azi se simte mai puțin, căci creșterea vibrației dinafara peșterii – creșterea vibrației generale planetare (și zonale) – estompează diferența față de cele resimțite în trecut. 

Să facem o scurtă prezentare a celor mai importante elemente discutate despre aceste particularități de evidențiere a energiei fundamentale  în Peștera Ialomicioarei (și în general în teritoriile geților): luminiscența fundamentală, sunetul fundamental și vibrația fundamentală.

1. La începuturi, în timpul primelor lucrări ale Moșilor, din perioada când oamenii din așezări se adaptau la viața fizică curentă: 

Toate capacitățile de percepție prin senzorii corpurilor cu vibrație înaltă (corpurile: astral, mental și cauzal) erau înalte și profunde pentru toți oamenii și din regiune, și de pe toată planeta; iar ca specific în acest loc pe care îl studiem (și altele asemănătoare) a existat o ridicare de vibrație comparativ cu starea naturală a incintei, necesară stabilității vibrației în Peșteră, necesară la rândul ei pentru studiile Călătorilor. După terminarea acestor studii, veneau îndrumările Moșilor pentru ei personal (pentru activitatea de răspândire a acestor îndrumări în așezări) și pentru toți oamenii din așezările aflate în grija acestui grup de Moși. 

Prin astfel de capacități umane generale, luminiscența fundamentală (aura) era puternic percepută în intensitatea ei, dar și ca bogăție de nuanțe. Sunetele fundamentale, percepute mental și astral, erau mai înalte și mai clare, în game mult mai înalte în comparație cu cele cunoscute azi de noi – între sunetele grave, groase și cele înalte, cristaline. Vibrațiile fundamentale erau înalte și în registre, nivele înalte, dar toate odihnitoare, la nivelul optim necesar vieții și studiilor tuturor Călătorilor. Vibrația foarte înaltă era necesară și lucrărilor pe care Moșii le-au realizat la începuturi în Peșteră, chiar dacă erau punctiforme (punctuale, cât un punct de mic) și timp extrem de scurt (de nivel aproximativ egal cu o milionime de secundă). În acest fel amprentarea era minimă și nu strica nivelul energetic/vibrațional al muntelui. 

2. În exterior, pe fundalul diminuării vibrației medii planetare, a avut loc terminarea adaptării oamenilor la viața preponderent fizică, dar ei au păstrat capacitățile de percepție în profunzime, comunicarea mentală și călătoria astrală conștientă pe întreaga perioadă în care s-au pus bazele trecerii de la activitățile mentale la activitățile fizice, specifice folosirii extinse a corpului fizic (corp fizic foarte puțin folosit înainte de ultima glaciațiune). Adică avem în vedere toate activitățile curente, gospodărești, în specificul așezării și pentru așezare, plus transpunerea percepțiilor fundamentale în activități fizice extinse – în special în arhitectură, decorațiuni interioare și exterioare, pictură, sculptură, scris/citit, cusături, muzică și dans, medicină și îngrijirea sufletului. Oamenii erau conștienți de puterile lor mentale și astrale – numite azi extrasenzoriale dar nu este corect, căci și celelalte corpuri, cu vibrație foarte înaltă, au senzori de percepție – erau conștienți de necesitatea folosirii extinse a corpului fizic și de tot ceea ce avea să se petreacă în condițiile viitoare ale omenirii: migrații, războaie, asuprire prin tot felul de sclavii, crime, perversiuni, boli degenerative, foamete, secetă, animale sălbatice agresive, fenomene terestre și atmosferice prea puternice pentru ca omul să le țină singur piept. Spiritele umane, indiferent de evoluție proprie, aveau nevoie să le simtă personal, mai mult sau mai puțin, individual și în grup. 

Călătorii Moșilor au rămas o perioadă în Peștera Ialomicioarei, sub îndrumarea Moșilor în caz de nevoie, după care Moșii s-au retras (prima retragere a Moșilor) și Călătorii au coborât în marginea așezărilor umane, lucrând constant pentru această transpunere a fostei forme de viață – în noua formă fizică. 

Cât timp au locuit în Peștera Ialomicioarei, Călătorii s-au folosit și de mici sfere foarte luminoase, lăsate de Moși în Peșteră – ca și în alte lăcașuri de același fel (spre exemplu și în Carpații Orientali – la fel ca și în alte locuri de pe planetă, spre beneficiul altor popoare ajutate astfel de proprii Moși). Sferele lăsate în peșteră erau formate din piatră cu vibrație mărită la nivelul vârfurilor stâncilor aflate în peșteră, care păstrau toate vibrația ridicată și luminau încă lăcașul. Oricum Călătorii aveau vederea extrem de puternică, dar pentru lucrările care aveau să se deruleze în continuare aveau la îndemână și acest fel de ajutor de la Moși. Tot aceste sfere luminoase mențineau o vibrație înaltă constantă și un sunet fundamental înalt, necesare studierii Călătorilor cu privire la:

– schimbările de vibrație planetară în lume, cercetate mental și astral, pentru care ofereau sfaturi oamenilor în continuare;

– transpunerii percepțiilor astral-mentale în creație fizică, și astfel punând bazele muzicii instrumentale și vocale, picturii, sculpturii pentru decorațiuni interioare, exterioare și arhitecturii cu elemente preluate din structurile eterice matriceale ale planetei, așa cum am mai discutat. S-au pus astfel bazele tradițiilor cunoscute de noi azi, iar până la a doua venire a Moșilor oamenii, care au participat permanent la crearea acestora, au creat primele obiceiuri fizice pe baza cunoașterii lor atât de bogate, le-au introdus în viața lor curentă și le-au consolidat, dându-le mereu generațiilor următoare. 

Moșii au venit însă periodic în teritoriile care intrau în sarcinile lor pentru a oferi sfaturi Călătorilor. Dar întâlnirile cu Călătorii erau mult mai rare decât venirile lor, căci Moșii aveau și alte sarcini în plus, de înalt nivel planetar, pe lângă îndrumări pentru oameni. La început Moșii s-au retras doar din mijlocul popoarelor care aveau în programul vieții lor migrarea către alte pământuri decât cele natale ale lor. Retragerea lor conducea treptat la schimbarea vibrației locurilor și, implicit, conducea la instalarea oboselii oamenilor, neglijarea vieții extrem de ordonată pe care o cunoscuseră anterior și neglijarea ajutorului oferit planetei și biosistemului ei. Vibrațiile locurilor înconjurătoare așezărilor scădeau, în mare parte în mod natural, dar și din cauză că nu erau tratate cu atenția și respectul deosebit pe care îl avuseseră oamenii înainte. Oamenii se înstrăinau de obiceiurile locale, moștenite din vechime. Rămâneau doar amintirile din alte locuri și vremuri, povestite de bătrânii așezărilor și aprinse uneori de dorul adus de intuițiile proprii privind drumurile lungi și frumoase de odinioară. Pădurile în multe locuri de șes sau de dealuri scunde din interiorul continentelor dispăreau, și așa au apărut treptat ierburile în locul lor (savanele) și apoi deșerturile în multe locuri, alungând populațiile din multe așezări. O parte s-au refugiat spre regiunile muntoase sau pe cursul marilor râuri, fluvii sau lacuri, mări și oceane, o altă parte au pornit spre locuri mai depărtate evitând aglomerațiile de așezări și din așezări, cu care nu erau obișnuiți până atunci. Schimbarea vibrației a condus în mod arhetipal (prin structurile corporale reactive în special la schimbările îndelungi de vibrații) la înmulțirea condițiilor corporale pentru nașteri mai multe pentru fiecare femeie, iar înmulțirea populației umane a condus la înăsprirea vieții în orice comunitate, crescând frecvența grupurilor care au migrat spre alte locuri. 

Să reținem faptul că grupurile migratoare nu au mai avut condiții de creație materială și întreținerea tradițiilor lor decât în foarte mică măsură, iar ruperea de pământurile natale, cu vibrația lor care dădea specificitate compoziției genetice a întregului sistem corporal uman, a condus la adâncirea continuă a înstrăinării oamenilor cu spirite mai puțin avansate în evoluții de tot ceea ce era esențial pentru drumul profund al înaltei spiritualități. 

Iată de ce ne este necesară cunoașterea vibrației fundamentale în care trăim și a propriei noastre corporalități. Iar în contextul istoriei umanității, iată ce importanță covârșitoare a avut – și are încă – vibrația locurilor pentru istoria populațiilor umane. 

Discuțiile despre migrații trebuiesc însă continuate, dezvoltate, la fel ca și alte aspecte ale acelor vremuri, după ce vom discuta despre alte elemente specifice acestui lăcaș spiritual deosebit de important pentru istoria noastră.