Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

vineri, 7 iunie 2019

34. GRUPUL MEGALITIC AL PORUMBEILOR CĂLĂTORI

Motto: Porumbelul este mesagerul care se hrănește cu cântecul văzduhului. 

I. IDEI PRINCIPALE
1. La Porumbei - grupul megalitic al Porumbeilor Călători - este un grup megalitic care reprezintă complexitatea cunoașterilor oamenilor privind gândurile și câmpurile mentale + astrale + o parte din cele cauzale, formate în preajma grupurilor umane și îmbogățite permanent pe măsura creșterii populațiilor și activităților omenești. 
2. Este primul megalit care are formă de necuvântătoare, îndemnând omul ca peste milenii să aibe respect pentru necuvântătoare – animale, târâtoare și zburătoare; iar pe de altă parte porumbeii călători reprezintă cunoașterea gândurilor omenești, zburătoare prin lume ca păsările cerului. 
3. Porumbeii călători sunt deschizătorii drumurilor de înălțare a relațiilor între oameni, într-o lume care va deveni agresivă, ucigătoare; iar pe de altă parte ei vor fi deschizători ai drumului comunicărilor între oameni pe Pământ, înainte ca mentalul oamenilor să ia din nou avânt, ajungând la stadiul avansat din vechime. Lumea va avea ca sarcină realizările fizice, material-fizice (industriale, tehnologice) înainte de trecerea definitivă la calea naturală mentală + astrală, revenind la capacitățile cele mai profunde ale spiritelor umane. 

II. DETALII, DISCUŢII
Nu vom înțelege, și astfel nu vom accepta faptul că ceea ce numim azi capacități multisenzoriale (pe scurt: clarviziune, clarauz, etc.) nu sunt acum, pe Pământ, pasul următor de evoluție al spiritelor umane, ci doar o revenire treptată la dezvoltările uriașe care erau specifice spiritelor umane înainte de ultima glaciațiune – dar și încă o perioadă după glaciațiune: cam până prin mileniul 4-3 î.H. pentru popoarele care au avut în destinul lor migrații, și până în jurul anului 1000 d.H. pentru popoarele care au avut destin fix pe teritoriile lor ancestrale, fără implicații majore ale migratorilor în viața lor. 
Să revenim la subiectul nostru. 
De ce este spus în popor că porumbelul este mesagerul care se hrănește cu cântecul văzduhului?... pentru că în vechime omul știa că anumite păsări călătoare zboară după recunoașterea locurilor după liniile energetice ale Pământului, după lumina lor și după zbârnâitul de un anume fel al acestora, care formează o adevărată simfonie pentru cel ce o poate percepe.
Și omul o percepea, așa cum percepea și ”muzica aștrilor” la care nu mai putea ajunge în conștiența lui, dar intia că în vis putea s-o facă…
…La fel ca și păsările în zborul lor spre alte zări…
Porumbeii călători nu zboară spre alte zări decât dacă sunt duși de la un loc la altul, dar multe viețuitoare o pot face dacă au părăsit locul nașterii lor. Ei pot să zboare mult timp, sunt docili și astfel pot fi folosiți pentru a duce mesaje între oamenii aflați la depărtare mare. 
În plus mai sunt și alte lucruri legate de viața oamenilor cunoscători în vechime, care așteptau să se schimbe vremurile și să revină la ceea ce au fost ”odată”…
Porumbeii Călători formează un grup megalitic care prezintă complexitatea cunoașterilor umane din trecut, privind gândurile și câmpurile mental + astral + o parte din cel cauzal: formate în preajma grupurilor umane (așezări permanente sau ocazionale) și îmbogățite permanent odată cu creșterea populațiilor umane și a activităților omenești. Asemenea câmpuri știau bine oamenii că ajută la acomodarea lor cu locurile în care trăiau și cu activitățile care pot fi desfășurate local, căci ei cunoșteau bine diferențele între un loc ”gol” – adică ”nesemănat”, neamprentat cu idei privind trăirile și activitățile umane – și un loc bogat în astfel de ”semințe” de gândire umană. 
A fost aleasă o zburătoare întrucât pe de o parte omul a folosit din ultimele milenii î.H. porumbei călători pentru a-și trimite mesajele la depărtare, și vom detalia acest aspect; iar pe de altă parte omul știa bine că va veni vremea când nu va mai ști că-și poate transfera ideile, experiențele, viziunile, pe cale mentală, dar că ele vor circula mai departe, fără ca neputințele omului de a le direcționa și culege din aerul planetar să le influențeze cumva. Că circulația gândurilor va lăsa amprente locale celor care aveau în continuare nevoie de ele și oamenii nu vor mai ști de unde le vin idei salvatoare sau care le îmbogățesc exepriența totală. Omul a știut că avea intuiții privind cele ce se petreceau în lumea largă și culegeau asemenea ”mesaje” pe care le purtau locurile, așa cum porumbeii călători le purtau mesajele. 
Grupul megalitic al Porumbeilor Călători este singurul care a rămas din grupul megaliților și statuilor dintre Cerdac și Piatra (Stânca) Omului. Nu numai megaliți și statui se aflau acolo, ci și alte direcționări și ajutoare pentru călătorii care trebuiau să urce la Piatra Omului: și dinspre platou, și dinspre versantul opus al munților, dinspre Transilvania. Am mai discutat despre cele două șiruri de pereți stâncoși printre care trecea drumul oamenilor spre Piatra sau Stânca Omului, care nu erau puternic fasonați, ci doar marcau în interior, printre ele, drumul care urca lin spre vârf. După o porțiune, muntele se elibera, dar și oamenii astfel ajutați se obișnuiau cu urcușul – foarte necesar întăririi musculaturii și echilibrării circulației sanguine. De asemenea, simple amenajări fuseseră create și pe versantul opus, în rest se foloseau rute ocolitoare pentru ca drumețul să se obișnuiască treptat cu muntele, cu văile. 
Să revenim. Așadar, să reținem că dacii știau bine cum gândul oamenilor circula ca pasărea cerului prin lume – dar dintre toate păsările locului porumbelul călător zbura de la un loc la altul purtând cu el mesaje între oameni. La fel și gândul omului era purtător de mesaj de la el însuși la cel la care se gândea, iar dacă avea prin destin puterea specifică necesară lui și celor din jur, putea trimite și primi mesaje direct de la Moși, la fel ca și Învățătorii și Măiaștrii din așezări. Să nu uităm că oamenii din acele vremuri în care au fost gândiți megaliții aveau încă capacități mentale și astrale puternice, își comunicau pe cale mentală necesitățile, își cunoșteau viețile anterioare și își ofereau experiența în familie, în așezare și popoarelor pe unde își efectuau învățăturile și consolidările prin drumurile lor în lumea largă. Aveau înțelegerea perfectă a câmpurilor planetei – ceea ce avea mai târziu să se numească egregor sau, și mai târziu, în vremurile noastre – mentalul colectiv: format din totalitatea energiilor în fluxuri energo-materiale circulante, a amprentelor radiante din mediul local, a gândurilor și intențiilor oamenilor și altor viețuitoare (în special a mamiferelor care au corpuri spirituale, iar intențiile lor sunt bogate și foarte precise comparativ cu a altor viețuitoare), a entităților care folosesc exclusiv calea mentală și astrală pentru a se adresa oamenilor, sugerând îndrumări, trăind efectiv cu ei în călătoriile lor astrale de cercetare și învățătură. Oamenii știau bine că existau nu numai entitățile astrale pe care le cunoșteau din călătoriile astrale perfect conștiente atunci, ci și entitățile eterice ale planetei pe care încă le mai puteau vedea oricând, și entitățile spirituale care circulau în grupuri în trecere prin galaxie, și entitățile interdimensionale (din rândul cărora aveau să facă parte și Moșii, când vor pleca din mijlocul lor), și entități dimensionale (din Cerurile care se înfășurau unele peste altele ca foile cepei) și care au mereu toată grija pentru traiul lor permanent, al oamenilor și al tuturor viețuitoarelor de pe toate planetele și stelele de pretutindeni. Le vedeau, le simțeau urmele prin aer, pe pământurile și apele de pretutindeni, le vedeau și le înțelegeau ajutorul atunci când era nevoie, ajutor plin de iubire, care le consolida cunoașterea despre lume, precum și sentimentele înălțătoare de care aveau nevoie și ei, și semenii lor, și celelalte viețuitoare, și întreaga planetă cu planetele ei surori, și steaua lor și celelalte stele pe care le cunoșteau tot datorită lor; cu ajutorul lor, tuturor, cunoșteau și înțelegeau structurile eterice ale planetei, ale altor planete fizice și de alte forme și naturi, iar cu ajutorul lor încă mai vedeau entitățile eterice peste tot, pe planetă, în jurul ei, în jurul Soarelui, venind de pe alte planetei, și din alte stele din apropiere. Din zborul și prietenia oamenilor cu ele, ei învățau permanent și știu bine că, chiar dacă va veni o vreme în care le vor uita pe toate, viitorul foarte apropiat le va aduce din nou simțurile, cunoașterea și înțelegerea tuturor. 

Porumbelul deschide drumul necuvântătoarelor printre megaliți, dar în același timp este separat de ele, reprezentând nu numai cele pe care omul trebuie să le ocrotească, ci și cel mai intim interior al omului: gândurile lui, îmbogățite de câmpul, egregorul care conduce omul către intuiții, clar-intuiții și, prin înălțarea tuturor la un loc, spre clar-simțuri: clar-vedere, clar-auz, clar-miros, clar-gust și simțul special al vibrațiilor care se așează unele peste altele după legile firii, legile hotărâte de adevărații ”zei” ai cerurilor, altele decât al cerului muritorilor.
Gândul, știau geții, poate conduce spre tot ce poate fi mai bun pentru înălțarea omului și, în continuare, pentru tot ceea ce conduce la înțelegerea naturii în mijlocul căreia omul trăiește, cu care trebuie să se înfrățească fără să-și uite însă natura omenească în vremurile în care influențele animalice îi pot ajunge potrivnice. Astfel, porumbeii călători sunt deschizătorii drumurilor de înălțare a relațiilor între oameni, într-o lume care va deveni agresivă, ucigătoare; iar pe de altă parte ei vor fi deschizători ai drumului comunicărilor între oameni pe Pământ, înainte ca mentalul oamenilor să ia din nou avânt, ajungând la stadiul avansat din vechime. Lumea va avea ca sarcină realizările fizice, material-fizice (industriale, tehnologice) de comunicare, înainte de reîntoarcerea definitivă la calea naturală mentală + astrală, revenind la capacitățile cele mai profunde ale spiritelor umane. Ei au fost în vremurile din urmă mesagerii, poștașii oamenilor, mai ales din locurile depărtate, din munți și insulele oceanelor, și mai sunt și acum pentru oamenii care nu au încă acces la mijloacele moderne de comunicare. Poporul nostru a știut întotdeauna că numai comunicarea între oameni este calea de înălțare a sufletelor omenești pe care zeii, părinții tuturor, au binecuvântat-o și au lăsat-o la îndemâna omului sub toate formele: mai întâi comunicarea a fost o viziune, o imagine complexă pe care orice om o putea transfera altuia, când oamenii puteau face cu mintea lor acest transfer, apoi comunicarea a devenit o înșiruire de sunete în mintea omului, pe care altul o putea asculta, apoi comunicarea a devenit o înșiruire de sunete emise prin structurile corpului fizic, formând astfel cuvintele vorbirii umane. 
Să mai menționăm faptul că în Țarile Române nu puține au fost, secole de-a rândul, mânăstirile care în acest fel, prin porumbei călători, au ținut legătura cu sihaștrii de pe întreg ținutul munților și cu sihaștrii de prin toată lumea, lume pe care călugării din multe mânăstiri de la noi o cunoșteau ca pe locul propriei lor nașteri. 
Grupul megalitic al Porumbeilor Călători deschide, spre vale și spre Padina, drumul megaliților care reprezintă necuvântătoarele, printre care și păsări: vulturul și corbul. Vulturul este și zburătoare pe care omul trebuie să o ocrotească, dar el simbolizează în același timp și zborul omului curajos – zborul astral al acelei părți a sufletului omenesc, avântat, care își cunoaște și natura, și menirea. Despre corb multe popoare au gândit în legătură cu trecerea sufletului de la tărâmul fizic pământesc la tărâmul zburătorului astral, cu tot sufletul după deces – și nu numai cu o parte mică din el, corpul astral, folosit pe timpul somnului, cum începem să știm bine azi. 

Să vedem și câteva trasee eterice ale locului.


Configurația eterică matriceală în mijlocul căreia se află grupul megalitic al Porumbeilor Călători
Legendă:
(1) = canale eterice matriceale groase, cu vibrație înaltă în nivelul lor eteric;
(2) = canale eterice matriceale subțiri, cu vibrație medie și joasă în nivelul lor eteric;
(3) = partea muntelui cu vf. Omul;
(4) = partea platoului numită La Cerdac;
(5) = traseul turistic actual: drumul care ocolește Cerdacul, din care pornește drumul spre grupul megalitic al Porumbeilor Călători, apoi cotește spre vf. Omul (cu Piatra sau Stânca Omului). 

Toate canalele eterice matriceale se văd în peisajul eteric ca niște valuri uriașe împietrite, încremenite într-o rotire uriașă și apoi ridicându-se la cer printr-o plasă-plajă de canale eterice subțiri care merg spre munte și spre platou. Chiar dacă o asemenea conjunctură pare a fi obositoare pentru viețuitoare, totuși ea nu este, întrucât acele canale care se ridică ca niște talazuri uriașe sunt canale foarte groase, cu o vibrație foarte înaltă în nivelul eteric (vital îl mai numim pentru că vitalizează corpurile fizice). În plus, pe sub plaja periferică a celor subțiri, vin și merg spre vale de asemenea canale foarte groase, pe care le vom discuta în articolul următor, al Drumului Necuvântătoarelor. Tocmai de aceea lumea simte pe toată această porțiune a munților mai întâi dorința de a se odihni aici, între Cerdac și Porumbeii Călători (deși drumurile nu sunt grele, nici pe platou, nici dinspre Padina), dar cel mai important lucru este – observat de milenii – faptul că vitalizarea aceasta puternică conduce în timp relativ scurt la regenerarea corpurilor fizice, lucru pentru care toată această regiune, cuprinsă între Cheile Tătarului (dincolo de Poiana Padina) și Piatra omului (vârful muntelui Omul) este numită ”Gura de Rai”. Deși se știa de multe milenii acest lucru, ”fenomenul” a fost evident în ultimele două milenii, când războaiele și bolile au măcinat mult omenirea, pe fondul general al vibrației pământene joase și apoi a variației vibrației foarte mari și rapide, chiar dacă în creștere, obosind și deteriorând toate liniile genetice ale speciei umane. 
Așadar, drumurile care trec prin zonă nu sunt de loc obositoare, și astfel odihniți drumeții de azi pot urca drumul pieptiș – dar scurt – spre Piatra Omului. 
În concluzie, Porumbeii Călători deschid Drumul Necuvântătoarelor. Să reținem faptul că cei ce colindă azi munții pot crede că ei indică, prin orientarea lor cu fața spre vale, drumul spre Peștera Ialomicioarei. Dar în vechime Peștera Ialomicioarei nu era deschisă drumeților, iar după plecarea Moșilor într-un timp destul de îndelungat s-a realizat o nouă serie de lucrări de reamenajare a interiorului peșterii, cu specificul noilor necesități de evoluție a oamenilor. Aceste noi amenajări au fost realizate de către Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii care lucraseră anterior sub îndrumarea directă a Moșilor, iar după plecarea Moșilor ei au intrat în alte sarcini, în rândurile populațiilor locale. După amenajări, peștera a fost lăsată din nou să fie parțial-inundată (atât cât să nu se permită intrarea animalelor în interior) prin recanalizarea apelor din interior care fuseseră cândva deviate pe exteriorul lăcașului (căci peștera este la originea ei un lăcaș de lucru, de studiu, de învățătură) și atunci apele astfel deviate au ajutat pe cei care au trăit și au lucrat în interiorul ei, vreme de milenii. Și a rămas inundată pe întreaga perioadă a celor mai grele vibrații din Europa, căci în acest fel a fost conservat interiorul cât mai mult timp posibil. 
Dar Porumbeii Călători au indicat mereu drumul către marile grupuri megalitice de pe vale, care astfel au fost mereu cunoscute de oamenii din toată partea muntoasă a Munteniei și tot versantul nordic al grupurilor muntoase (sau sudic, privind dinspre Transilvania), amintind mereu oamenilor despre frumusețea artelor vechi și comportamentul respectuos al străbunilor față de semeni și toate viețuitoarele deopotrivă.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Chiar mi-a fost dor de tine .Mersi ca mi-ai adus aminte cum se impletesc lumile unele cu altele.Noi chiar am trait intr-o lume de basm ,pe care nu doar ca o vedeam dar o si intelegeam .Intrebare :ca si entitate astrala suntem constienti de lumea aceea ,o putem vedea ?
Si aici ma refer la entitati interdimensionale,dimensionale etc .Nu stiu daca m-au influientat basmele sau cultura greaca dar cert e ca am impresia ca din totdeauna m-am gandit ca exista responsabili de buna functionare a Pamantului ,a miscarii fronturilor atmosferice ,al apelor ,al pasarilor etc .
Cat despre comunicare uita-te la noi am reusit sa punem impreuna telefonul ,televizorul ,radioul si putem trimite in cateva secunde o depesa (SMS) ,dar sunt sigura ca vine timpul cand omenirea o sa aiba aparatura care va ajuta la ridicarea sau scaderea vibratiei corpului ,si care ne va ajuta sa luam din nou cunostinta cu lumea nevazuta si sa interactionam ,sunt sigura de asta .Asta va fi trecerea spre adevarata lume in care traim si pe care azi nu o mai vedem .

Cristiana spunea...

Mă bucur mult că mi-ai spus asta!!! Am cam terminat cu treburile cele mai importante, așa că de acum încolo sper să public constant.
Da, față de cum trăim azi, în acele vremuri am trăit într-o lume ca de basm – dar de fapt este o lume și o trăire tipică, așa se desfășoară majoritatea evoluțiilor noastre (99% din trăirile noastre, ale tuturor spiritelor care pe Pământ suntem întrupați ca oameni, dar venim de oriunde din univers): excepțiile sunt extrem de rare, așa cum am mai discutat, sunt aceste vremuri în care trăim în vibrații foarte joase și în compania unor spirite care trebuie să-și descopere greutățile de trăire proprie și induse altora din cauza nepriceperii și comdității lor. De aceea avem intuiții despre idealuri care nu se potrivesc de loc – sau prea puțin și prea rar – cu ceea ce trăim acum. Îți dai seama că pentru mine nu este de loc ușor să trăiesc viziunile din viețile mele anterioare și să mă ”trezesc” după câteva minute în lumea aceasta, așa cum este ea acum… M-am obișnuit, dar la început a fost deosebit de greu.

Cristiana spunea...

Și acum să discutăm despre tematica pe care ai abordat-o.
1. Nu numai că, sub forma de întrupare ca entitate astrală (vom avea un capitol întreg despre percepțiile entităților astrale) suntem conștienți de lumea trecutului nostru, dar știm bine și toate planificările în continuare pentru toate cele ce vor veni și se vor desfășura până la încheierea totală a evoluțiilor spiritelor umane pe Pământ. Am scris și eu despre aceste etape, trebuie să îmi notez linkurile cele mai importante, cum ar fi și acesta, planificarea etapelor până la capătul evoluțiilor noastre, ale spiritelor care se întrupează în corporalidtatea umană, până la final.
Nu numai că putem, dar PROFUNZIMEA și DIVERSITATEA celor percepute sunt mult mai avansate decât ceea ce am putea percepe cu cea mai înaltă acuitate a simțurilor fizice. De asemenea, nu numai că se pot percepe entitățile dimensionale și interdimensionale, dar entitățile astrale conlucrează cu ele fără nici un dubiu, chiar și în întrupările noastre fizice, în condiții de călătorie astrală – conștient sau nu, că ne amintim sau nu – conlucrăm cu ajutătorii noștri din dimensiunile structurale paralele. De altfel, dimensionalii vin în lumea noastră potrivindu-și permanent vibrația astfel încât să nu ne afecteze evoluțiile, neștiuți de noi, căci o sursă de vibrație în zilele noastre și în prezența corporalității noastre ne impulsionează în feluri cu care în această perioadă planetară cu vibrație joasă, ne dau toate sarcinile peste cap. Vom mai discuta despre asta: nu numai ei, dimensionalii, sunt însărcinați cu păstrarea unor condiții echilibrate pentru evoluțiile noastre, dar și noi înșine facem asta, coordonați de ajutătorii noștrii de orice fel, pentru planetă și toate viețuitoarele Pământului! Activitățile noastre astrale în somn sunt extrem de diverse și mai ales profunde, dar diferențele mari de vibrație ne determină să uităm ce am visat, ce am trăit cu corpul nostru astral, în somn. Dar în meditațiile active (din care ne amintim, în linii mari), în care se includ și activitățile de tip meditativ, mental și astral din diferite forme de învățături (șamanism, yoga, reiki, etc.) lucrăm uneori cu ajutătorii noștri sau primim sfaturi și viziuni complexe din partea dânșilor.

Cristiana spunea...

2. Nu va fi nevoie de aparatură în viitorul foarte apropiat (cca.100 de ani) la nivel de mase. Azi foarte mulți comunică, de asemenea, natural: mental, astral, indiferent dacă ei vorbesc sau nu despre asta. Vibrația noastră CREȘTE PERMANENT, ca urmare a schimbării fluxurilor energo-materiale cu care este aprovizionat universul nostru TOT TIMPUL, FĂRĂ OPRIRE. Nimic nu se face prin mașinării, totul este o anumită formă de funcționare a legăturilor energetice între diverse structuri ale universurilor.
Prin dezvoltarea uriașă a percepțiilor multisenzoriale nu va mai exista nici un loc care să nu poată fi cercetat și înțeles. Dar totul este ceva natural, sunt folosite DOAR caracteristicile și particularitățile energiei fundamentale. Pentru că ele există și, în virtutea lor – nu e nici magie, nici tehnologie!!! ca să parafrazez o reclamă!!! – totul funcționează perfect echilibrat în lumile astfel coordonate de Creatorii Dintâi ai universurilor.
Lumea asta există permanent, cu întreaga ei complexitate, trăim în mijlocul ei, doar noi nu o putem uneori percepe și tocmai de aceea putem să vedem cu ce am rămas când nu le avem pe toate la îndemână. Și aflăm astfel de tot ceea ce suntem sau nu suntem în stare. Și analizăm, acționăm și ne corectăm. Asta trebuie să facem acum, și oricum suntem în curs spre toate dezvoltările, perioadă de trecere prin care învățăm și consolidăm extrem de multe manifestări. Pentru asta am venit aici pe Pământ, și tot ceea ce am trăit vom folosi în toate evoluțiile noastre viitoare.

Anonim spunea...

Deci sub forma astrala eu stiu tot ce-a fost si ce va fi in viitor .Eu vad si percep atat lucruri cat si entitati ,ma gandesc ca in forma aceea inteleg si percep campurile magnetice ,impletirea lor si diferentele de vibratii care de fapt alcatuiesc totul ?Mi-e greu sa cred ca sunt un supra om incatusat in haina fizica a uitarii .Citeam deunazi pe Bucuria Cunoasterii-Herg (cred )si explicai cum se schimba fizic partea reptileana a acestuia ,bineinteles acesta traia 45-50000 de ani si avea nevoie la un moment dat de asta si tot acolo explicai despre revenirea la starea initiala odata cu cresterea vibratiei .Tu spui ca-n o suta de ani (un timp foarte scurt )omenirea va revenii la o vibratie ridicata si omul va putea vorbii cu ”cerurile „ din nou si ca-si va recapata puterile de altadata ,de fapt va intra in normalitate .Bun ,si eu ma intreb nu-i nevoie si de schimbari fizice ,nu vizibile dar se va intampla ceva cu campurile noastre ?

Cristiana spunea...

1. În primul rând să face o precizare: nu sunt ”câmpuri magnetice” – ele țin de fizic, iar ceea ce percepem cu senzorii altor corpuri (astral, mental, cauzal) sunt entități eterice și astrale, precum și elemente materiale eterice, astrale și mentale ale câmpurilor de aceeași vibrație, care se împletesc cu câmpul fizic – dar fără să se transforme cu ceva în altceva, nu trec de la o vibrație la alta dacă sunt în câmpul fizic. Magnetismul este o proprietate a unor elemente fizice – magnetul care atrage pilitura de fier sau obiecte mici, ușoare de fier. Câmpul așa cum îl cunoaștem noi este al părții fizice a planetei în care așadar se împletește materia și viața (corporalitatea) fizică cu cele eterice și astrale – materiile mentale și cauzale sunt mai greu percepute deocamdată, dar se vor dezvolta mult percepțiile noastre în perioada următoare. Deci toate se împletesc în acest mediu fizic, dar vibrația câmpului fizic din care face parte și magnetismul și alte elemente fizice și chimice implicate, este mai joasă decât a elementelor eterice, astrale, mentale și cauzale: totul este materie – dar fiecare fel are vibrația sa specifică, celelalte înafara celor fizice au vibrația mult mai ridicată decât a materiilor fizice. Entitățile sunt cele mai bine percepute, sunt întrupări cu corporalitate care are vibrații mai înalte decât vibrația materiilor și corpurilor fizice: întreg biosistemul cu corpuri fizice de manifestare. Sunt entități astrale și entități eterice ale planetei și, pe lângă ele, începem să percepem, să vedem și structuri eterice ale planetei (canalele eterice matriceale ale planetei) sau astrale (spațiile de autostabilizare vibrațională) care au vibrație superioară părților fizice pe care le vedem curent cu ochii (cu structurile oculare ale corpului fizic).

Cristiana spunea...

2. La nivelul atât de mult diminuat al vibrației medii planetare, față de nivelul anterior (în special înainte de ultima glaciațiune) da, uitarea își face simțită prezența, din cauzele pe care le voi discuta mai des, ca să reținem:
– restrângerea volumului și funcțiilor unor straturi ale corpurilor fluidice: astral, mental și cauzal, pentru ca în perioada cu cea mai joasă vibrație să nu se vehiculeze fluxuri bogate energo-materiale cu vibrație mult diminuată, influențând puternic spiritele în manifestarea lor (care și așa au ajuns la un grad înaintat de negativitate, știm bine asta);
– restrângerea, până la criminalitate, a dreptului legitim de cunoaștere al oamenilor, impusă de conducătorii societății omenești după retragerea Moșilor din mijlocul oamenilor: pentru a se întârzia revenirea oamenilor la puterile anterioare, despre care ei știau bine că au existat și vor exista în viitor, cu toate eforturile lor (dar atunci, la început, perioada revenirii simțurilor și cunoașterilor această revenire era foarte departe, în viitor). Puterea creșterii vibrației planetare va aduce în curând în proporție de mase dezvoltările care deja sunt în curs și astfel nimeni nu va mai putea face ceva împotrivă; dar și spiritele care au condus în mod negativ societatea umană vor pleca definitiv de la planetă, iar normalitatea aceea despre care vorbim va intra definitiv în drepturile ei;
– diferența dintre vibrația corpului fizic și vibrația corpului astral și a celorlalte corpuri fluidice este încă foarte mare, astfel încât numai datorită ei și experienței reduse + obligația laic-religioasă de a nu urmări dezvoltarea propriilor capacități multisenzoriale, determină UITAREA propriu-zisă a activităților noastre astrale; în viitor ea va dispărea definitiv – la fel ca și uitarea vieților anterioare și planificării evoluțiilor viitoare ale omenirii.

Cristiana spunea...

3. Vor avea loc schimbări structurale ale corpurilor noastre, așa cum am mai discutat, dar nu ca să ajungem cum am fost înainte de ultima glaciațiune: înălțime de 2,5-3 metri (oricum diminuată față de cca. 4-5 m la începutul speciei umane: înălțimi mai mari au existat pe Pământ, dar au aparținut corporalității unor subspecii ale speciei umane). Dar nu înălțimea era (este) cel mai important lucru, ci faptul că corpul fizic avea o densitate mult mai mică, cu oasele având densitatea cartilajelor și a organelor proporțional cu densitatea oaselor, căci toate sunt în proporții deosebit de precise între ele. Aceste corpuri din străvechime au fost dematerializate chiar de oamenii purtători ai propriilor corpuri, la sfârșitul glaciațiunii, iar Moșii au născut copii cu înălțimea corpului fizic mult mai mică și densitatea materiilor corporale mult mai mare, proporțională cu densitățile materiilor fizice planetare și a altor viețuitoare, pentru a putea trăi și lucra cu ele: cu animale, cu pietre, pământuri, metale, cristale. DAR în viitor oamenirea va rămâne cu corporalitatea asta de acum – acest lucru nu l-am înțeles la început nici eu, am crezut că mă înșel, dar când am ajuns să studiez creația materială (și mentală, și fizică) mi-am dat seama că totul era perfect, doar în funcție de sarcinile pe care le va avea în viitor omenirea: în primul rând dematerializarea tuturor construcțiilor pe care le-am făcut în epoca fizică (cu împământarea materiilor rezultate din dematerializare), iar asemenea sarcină nu se poate realiza cu corpuri cu densitatea dinainte, mică: materializarea din trecut și dematerializarea aveau la bază materiile eterice și în punctele esențiale ale construcției eterice se introduceau elemente fizice. Totul avea o densitate foarte mică, ceva de densitatea cartonului gros de azi, altele ca hârtia, etc., doar cu volum mai mare care cuprindea materie puțină. Așa era pe vremea lui Herg, de exemplu.
Dar pentru ca să se dematerializeze construcțiile de azi, cu densitate de câteva sute de ori mai mare, este nevoie de un corp greu, cum sunt corpurile noastre acum: altfel forța dematerializării (dar și a materializării, și vom discuta despre asta în curând) ar arunca omul creator mental cu o forță uriașă până la marginea atmosferei, să reținem asta.
DAR câmpurile corpurilor noastre vor fi extrem de puternice comparativ cu ceea ce avem acum, căci ele cresc, și nu numai volumic, ci și ca densitate la toate corpurile fluidice, de la eteric în sus. Astfel vom ajunge din nou să putem pluti la suprafața pământurilor și apelor – așa cum ne-a arătat Iisus (care a marcat prin tot ceea ce a făcut revenirea puterilor multisenzoriale și multicreaționiste ale omenirii). În asemenea situație, puterea omului se va îndrepta către gestionarea prin voință a deplasării pe verticală și orizontală a corporalității, așa cum se petrecea și înainte, ceea ce va conduce la împlinirea tuturor sarcinilor de destin ale fiecărui om. Va ști unde și cum să atingă pământul pentru a-și întări poziția pentru dematerializare, sau pentru ridicare de la sol, sau de la suprafața apelor, cum să se folosească de energiile sale pentru diverse alte lucrări, cum să-și folosească corpul fizic atunci când nu este nevoie de el decât pentru echilibru în mediul fizic.