Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

duminică, 3 februarie 2019

23. STATUI ŞI MEGALIŢI PE PLATOUL MUNŢILOR BUCEGI


I. IDEI PRINCIPALE
1. Megaliţii sunt purtători ai unor mesaje ce cuprind linii de învăţătură spirituală pentru oamenii din vremurile grele şi pentru perioadele de revenire a omenirii la capacităţile multisenzoriale.
2. Alături de megaliţi, în mileniile trecute au existat statui care marcau drumurile spirituale ale oamenilor.
3. Deosebiri între megaliţi şi statui:
– statuile au fost realizate integral din blocuri de piatră suprapuse, aduse din locuri mai îndepărtate, dar din aceeaşi regiune: cu vibraţii asemănătoare, dar diferite de la o secvenţă la alta; megaliţii sunt prelucrări subtile ale unor stânci din blocul local pietros, muntos;
– statuile au avut rol de păstrare a vibraţiei mediului în condiţiile diminuării rapide a vibraţiei medii planetare; megaliţii sunt purtători de mesaje spirituale, destinate aşadar în mod cu totul special oamenilor;
– statuile au fost create integral de cunoscătorii din vechime pentru a rezista un timp limitat la maximum 4-5 milenii: megaliţii au fost prelucraţi subtil pentru a se forma în timp, pentru a rezista până după conştientizările, în proporţie de mase, a capacităţilor multisenzoriale care se dezvoltă odată cu creşterea vibraţiei medii planetare;
– mesajele megaliţilor sunt destinate exclusiv oamenilor, în timp ce statuile au fost create fără mesaj, pentru a ajuta tot biosistemul local, inclusiv omul. 

II. DETALII, DISCUŢII
În ultimele studii am făcut o buclă largă pentru a înţelege ce avere spirituală uriaşă avea omenirea care nu-şi trăgea originile pământene din animalitate ci venea, ca spirite întrupate, din evoluţii înalte: evoluţii care, alături de cele pe care le descriem acum, ne lămuresc asupra multor “mistere” cărora nu le găsim alte explicaţii decât că toată cunoaşterea lumii a fost primită de la extratereştri, iar lucrurile nu stau de loc aşa. Dar, desigur, nu este nimeni obligat să creadă sau să nu creadă ceva – viitorul în care ne vom reaminti personal ne va lămuri definitiv asupra acestor aspecte. 
Însă dacă hotărâm să mergem mai departe, să mai subliniem un aspect deosebit de important: toţi oamenii vremurilor despre care discutăm erau conştienţi că vor exista condiţii pentru ca ei înşişi – nu numai cei din jurul lor, din alte aşezări, din alte popoare de pe alte meleaguri, vor fi în asemenea situaţie grea în viitorul lor: să devină agresivi, sau leneşi, sau perverşi, etc., erau conştienţi de ei înşişi, fiecare om în parte, şi tocmai de aceea se străduiau să muncească cu râvnă, să fie curaţi, atenţi, ajutători cât mai buni, altruişti mai ales, spre consolidarea înaintată a acestor manifestări – căci ştiau bine că frica şi egoismul născut în lupta de supravieţuire aveau să-i conducă în astfel de stări negative. Tocmai de aceea, fiind astfel conştienţi, se străduiau să ajungă la maximul opus acelor manifestări negative. Să înţelegem astfel că acea epocă a fost pentru întreaga omenire partea de viaţă fizică cea mai altruistă pentru orice spirit uman, cu manifestările cele mai înalt-spirituale pe care le-a dovedit în mod real omenirea în epoca fizică. Cel mai bun om de azi nu se poate ridica la nivelul de atunci al celui mai rău om de azi, care era astfel mult mai bun decât putem noi accepta azi... 
Astfel este bine să vedem oamenii de atunci, dintre care absolut toţi cei de azi ne-am întrupat, rând pe rând, cu toţii, ca fiind azi în stare de a se reîntoarce la ceea ce au fost ca oameni în acele vremuri. 
De aceea trebuie să ne ajutăm unii pe alţii, să ne amintim cu toţii, cât mai repede, să nu ne lăsăm doar cu veşnica întrebare de la care nu acceptăm prea multe explicaţii dincolo de înţelegerea diferenţei dintre corpurile muritoare şi spiritul etern: “Cine sunt eu?” ... Să ne străduim acum să ne manifestăm cât mai înalt-spiritual pentru a ne impulsiona creşterea conştiinţei noastre şi reamintirea corectă a acelor manifestări care ne sunt cele mai obişnuite în condiţiile pământene. 
Să ne întoarcem la drumurile spirituale, având toate aceste cunoaşteri acum. 

1. CÂTEVA DETALII ÎN PLUS DESPRE MEGALIŢI 
Am trecut destul de fugitiv peste tema megaliţilor, scriind în studiile anterioare despre faptul că au fost lucraţi prin şănţuire în prima lor fază, cu participarea omului cu suflet înălţat, atotcunoscător. Apoi au fost lăsate astfel încât condiţiile atmosferice locale să adâncească şănţuleţele, să se desprindă o parte din stânci, continuând astfel în mod natural modelarea lor. Astfel s-a format imaginea complexă a mesajului către viitorime. Ştiind bine până la ce nivel se vor estompa percepţiile sale astrale şi mentale, omul ştia bine în vechime că percepţia generală se va muta pe fizic, şi doar în perioade scurte de timp ale anului, la solstiţii şi echinocţii, dacă omul nu era angrenat în lucrări fizice brute, va intui, şi apoi îşi va muta atenţia asupra percepţiilor trecătoare cu senzorii corpului mental şi corpului astral, chiar dacă nu mai putea fi conştient cum au loc asemenea percepţii. Putea să mai aibă în viitor în plus asemenea percepţii în momentele de vârf ale bioritmului propriu – dar rămâneau active în special aceste momente anuale:
– la solstiţii, cu energii şi vibraţii puternice, înalte, din nivelele spirituale la solstiţiul de iarnă şi din nivelele fizice la solstiţiul de vară;
– la echinocţii, vibraţiile de la corpurile spirituale devin egale cu cele specifice corpului fizic; efectele vibraţiilor sunt puţin mai complicate în explicaţii: spre exemplu, la echinocţiul de primăvară: omul este obişnuit cu cele ale nivelului spiritual din timpul iernii, de la solstiţiul de iarnă, dar atenţia lui scade datorită rutinei şi oboselii din lunile friguroase, iar atenţia se mută pe fizic, vibraţiile corespunzătoare corpului fizic fiind pe ritm de creştere. Omul simte prin subconştient creşterea vibraţiilor fizice şi automat atenţia lui se mută pe fizic, dar efectele vibraţiilor din nivelele spirituale sunt încă viabile alături de schimbarea registrului percepţiilor şi omul este atent la orice schimbare din jur. Astfel percepţiile de tip astral şi mental prind momente de dezvoltare, sub formă de fleşuri de imagini ce provin de la cele două corpuri cu senzori puternici. La fel, la echinocţiul de toamnă, când nivelele fizice sunt în scădere, plus oboseala lucrărilor agricole, iar cele spirituale sunt în creştere. 
Dar asemenea momente aveau să fie deosebit de importante, chiar dacă sunt trecătoare, pentru omul care se ocupa cu mâinile lui de treburile gospodăreşti sau cele impuse de lumea exterioară. Totuşi putea, prin prisma experienţei sale anterioare, să le împletească pe toate cu înţelegerile sale privind lumea, lucrul vieţii sale, desfăşurări pe care avea să le folosească activ, din ce în ce mai bine, de la un an la altul. 
Atenţia omului se desfăşura astfel la nivele de conştienţă din ce în ce mai ridicate, atât de nivelele mental-astral, cât şi pe fizic, atenţia fiecărui om mutându-se rapid, cu deosebită precizie în toate părţile: şi repede, şi urmărind profunzimile înţelese permanent, de la viaţa de familie la îngrijirea animalelor domesticite, şi de la ele – la cele sălbatice: de la care erau multe de învăţat, apoi la păsările cerului cu extinderile înţelegerilor la toate cele pe care le aflau în călătoriile în jurul lumii. 
Toată această experienţă de viaţă a fost redată material în megaliţii presăraţi de-a lungul şi de-a latul acestui platou montan al munţilor Bucegi. Şi nu numai la megaliţi ne referim aici, vom vedea că au fost create şi statui, care însă aveau un rol numai pentru perioada cât aveau să se deruleze aceste drumuri spirituale, susţinându-le: ele nu mai există de mult timp, dar au ajutat enorm la menţinerea unei stări avansate de odihnire a drumeţilor, mai ales în ultima fază a timpurilor lor, la sfârşitul mileniului IV – începutul mileniului III î.H. 
Sunt multe de spus, şi de înţeles cu privire la:
1. Necesitatea realizării acestor megaliţi, a lucrării lor asupra cunoaşterii omului ultimelor 2 milenii în special, pornind de la vremuri în care omul nu avea necesităţile pe care le are acum. Dar atunci omul cunoştea, aşa cum am discutat, ceea ce vor face oamenii viitorului dintre care aveau să facă şi ei parte, chiar ei înşişi, la un moment dat, ca spirite întrupate în perioadele reprezentative ale timpurilor. În tot timpul care avea să treacă de la primele şănţuiri până la schimbarea totală a vremurilor, oamenii cunoscători aveau să urmeze asemenea sfaturi lăsate în piatră, şi astfel întreg poporul să rămână în credinţa lui, în apărare, în protecţia vieţii, în respect faţă de familie, casă, glie şi încredinţările acestrale. 
2. Sunt multe de înţeles cu privire la semnificaţiile lor, dar este necesar să înţelegem, să acceptăm acum faptul că, atunci când un om pătrunde şi conştientizează prima semnificaţie, urmărind cele mai profunde şi vechi legende ale locurilor, restul poate fi înţeles în conlucrare cu entităţile astrale îndrumătoare de destin propriu şi entităţile astrale protectoare ale locului. Astfel se descoperă mesajul rămas în piatra muntelui, decopertând treptat şi alte înţelesuri, pentru că ele au existat, şi au rămas în sufletul omului. Şi chiar dacă discutăm acum despre poporul de pe aceste meleaguri, să nu uităm că pretutindeni în lume totul a evoluat în acelaşi fel astfel încât, decopertând mesajul celor de aici se va înţelege şi mesajul altora asemănătoare de oriunde din lume, acolo unde au mai rămas. 
Aşadar să reţinem că toate au fost create, aşa cum vom vedea studiind şi începutul tradiţiilor:
– pentru viitorime, şi nu pentru omul din acel prezent care ştia şi trăia efectiv toate cunoaşterile pe care generaţiile lui le cunoştea perfect, le aplica în calitate oameni responsabili asupra vieţii lor;
– multe au fost concepute, global, de ajutătorii spiritelor umane de pretutindeni, dar multe de asemenea au fost gândite, organizate şi create de oameni obişnuiţi, sub îndrumarea Moşilor prin intermediul Călătorilor, Învăţătorilor şi Măiaştrilor Moşilor, alături de îndrumările sfătuitoare ale entităţilor astrale ajutătoare proprii, de destin, ale fiecărui om. 
Megaliţii au fost creaţi pentru a pregăti oamenii viitorului să iubească viaţa, oamenii, vieţuitoarele, pământurile, să fie protectori atât cât se poate pentru fiecare om în parte. Megaliţii care se înşiră de drumul dintre actuala Piatra Arsă şi vf. Omul erau păstrătoare ale acestui mesaj, pe lângă subtilitatea prezentării lor, pe care în ultima parte a etapei fizice oamenii deja vor fi în stare s-o perceapă, s-o înţeleagă, să-i accepte rădăcinile, adevărurile pe care le poartă şi astfel să le întărească încrederea în dezvoltarea în continuare a propriilor lor percepţii mentale şi astrale. 
Ar fi bine să mai adăugăm ceva la prezentările de mai sus.
Niciodată megaliţii nu au avut trăsături precise, aşa cum mulţi cred azi – chiar circulă imagini cu Sfânxul având fizionomie de dac, cum se crede că ar fi fost la origine. Acolo – ca şi în alte locuri, s-a urmărit sculptarea în piatră a esenţei umane: aşa cum au fost, şi cum vor fi cândva oamenii locului. Figura centrală reprezintă o idee, o atenţionare, un mesaj asupra unui element substanţial, reprezentativ pentru vremurile cu personalitatea concretă umană; şi este însoţit de elemente adiacente, reprezentând aici lumea în care trăia dacul, lume în care se manifestă personajul principal al megalitului. De aceea se va vedea la baza unui cap central şi în spatele lui, alte sculpturi reprezentând alte elemente:
– lumea subterană;
– lumea socială;
– lumea astrală;
– lumea conducătoare: cei ce nu sunt conducători din lumea oamenilor şi din lumea astrală, ci a “Cerului”, a celui numit de alţii Dumnezeu, strâns legat de tot ceea ce este mai bun în mintea – în cunoaşterea, în sufletul omului. 
Întreg platoul reprezintă toate elementele cerurilor şi pământurilor, reprezentând locul lor în lumea croită pentru om şi dusă mereu tot mai departe de oameni (familie, destin ursit, casa, curtea, vieţuitoarele cele mai importante pentru om şi aşezarea lui). 

2. STATUILE DE ODINIOARĂ
Alături de megaliţii de pe platoul munţilor Bucegi, pe care îi cunoaştem acum (pe lângă care au mai existat câteva reprezentări care s-au pierdut în timp), au existat o serie de statui care marcau drumurile spirituale ale oamenilor de pretutindeni. Ele erau amplasate pe toate drumurile principale care conduceau spre megaliţi, prin toţi munţii – nu numai de pe platoul munţilor Bucegi – astfel încât studiul megaliţilor devine strâns legat de studiul acestor statui, de realitatea lor de un anume fel, cu un anumit scop, special, deosebit pentru drumurile spirituale ale oamenilor. 

Am discutat despre faptul că dinspre Valea Largă şi Comarnic drumul obişnuit pentru drumeţii în călătorii spirituale urca spre actualul baraj şi lac Bolboci, dar pe direcţia Piatra Arsă şi Platoul Babelor. În vremurile mileniului IV î.H., când Călătorii Moşilor aveau deja, la plecarea Moşilor din Peştera Ialomicioarei, intrarea în sarcina de a sculpta câteva indicaţii în Peşteră, aveau să vadă deja profilele megaliţilor prinzând formele dorite. În completare au fost pe Platou realizate două grupuri statuare, complet sculptate – spre deosebire de megaliţi a căror lucrare o porniseră cu cca.4 milenii înainte, prin şănţuire, tot dintre Călători ai Moşilor, lăsând natura să desprindă bucăţi de rocă până la aproximativ forma pe care o ştim azi.
Primul grup statuar se afla în regiunea dintre actuala Piatra Arsă şi Babe; reprezenta o femeie şi un bărbat, amplasate nu oricum, ci în funcţie de constituţia şi direcţia canalelor eterice continentale din zonă.
Să facem o precizare: nici o creaţie şi nici un megalit nu era (este) amplasat decât în acest fel, ţinând cont de structura matriceală a planetei în regiune. Este de adăugat faptul că nici o construcţie monumentală de pe Pământ, creată până în perioada antică, nu era altfel construită decât ţinând cont de asemenea constituţie planetară, pentru care întotdeauna s-au găsit oameni perceptivi care să vadă cu “ochii minţii” subtilităţile planetei, în apropierea lor. 
Astfel de statui, sub formă de coloană, aveau elementele principale astfel, în cuvintele noastre obişnuite: trunchiul coloanei şi capul sau capătul ei – capitelul numit azi în arhitectură. Statuile despre care discutăm erau create ca nişte coloane de acest fel, cu partea superioară în formă de cap uman. În cazul statuilor despre care discutăm, două, pereche, era vorba despre una cu cap de femeie şi una cu cap de bărbat. Era forma pe care am descris-o într-unul din studiile anterioare, în care ajutătorii personali astrali ni se arătaseră pe valea dintre Sfinx şi Baba Mare: ei ne-au atras atenţia asupra acestui fel de creaţie – dar noi nu am înţeles atunci acest lucru. Personal, ori de câte ori am traversat această parte a drumului – dintre Sfinx şi Călăuză (Baba Mare) – am revăzut acea formă a entităţilor – mi s-a întipărit astfel bine în minte, dar abia acum, după ce am cunoscut şi alte forme de reprezentare a unor părţi ale corpului dublu-eteric, am putut să înţeleg mult mai bine ceea ce oricum îmi dădusem seama că era o reprezentare, că mi se atrăgea atenţia asupra unei reprezentări, doar că nu înţelegeam despre ce anume este vorba şi nici nu mi s-a spus până ce nu am înţeles singură, căci nu exista nici un fel de “material” concret pentru înţelegere.
Am mai discutat pe aici despre acest fel de reprezentare, pe care l-am perceput abia după a doua iniţiere de tip Reiki şi, ulterior, am văzut acelaşi fel de expunere în bisericile mânăstirilor fortificate din nordul Bucovinei: canalele centrale ale corpului dublu-eteric (cele numite în literatura ezoterică: ida, pingala şi shushumna), “învelite” într-o formă de întăritură a corpului dublu-eteric ca un ciclindru protector, puţin deschis de-a lungul corpului ca să se vadă clar că înăuntru sunt canalele împletite. Era o reprezentare pe care mai târziu am studiat-o cu atenţie şi am văzut cum vârfurile plexurilor care vin să aprovizioneze cu energii de la toate corpurile superioare celui fizic, nu fac propriu-zis conjuncţie cu aceste trei canale sau cel puţin cu vreunul dintre canale, ci au vârful interior de jur-împrejurul canalelor, la fel ca şi toate alte plexuri şi subplexuri ale corpului dublu-eteric. Astfel, acea porţiune din jurul canalelor împletite este locul de unde se aprovizionează cu fluxuri energo-materiale venite de la celelalte corpuri şi, cu cât energetica întregului sistem corporal este mai puternică, cu atât este predispus la o energizare mai puternică şi corpul dublu-eteric, inclusiv această porţiune; vizualizarea arată astfel un perete mai gros, cu vibraţie mai înaltă, strălucitor, vibrant, care determină sănătatea corpului dublu-eteric şi protejează mai bine canalele interioare. 
Revenind la statui: coloana propriu-zisă a statuilor nu era modelată ca un corp omenesc, ci arăta ceea ce era principal în corporalitatea omenească pentru sănătatea acesteia şi ceea ce oamenii trebuiau să urmărească, să păstreze, să dezvolte cât mai bine în vremurile ce aveau să vină şi să estompeze energizările omeneşti puternice din trecut. Cât avea puterea să perceapă şi să conştientizeze omul această necesitate, el putea astfel să-şi păstreze echilibrul şi sănătatea, în mediul care îşi diminua treptat vibraţia. 
Este foarte adevărat că în general doar asiaticii au păstrat această cunoaştere şi o aplică consecvent – chiar dacă mulţi nu ştiu care sunt rădăcinile acestei aplicări. Iată aşadar că şi poporul carpatic ştia bine, concret despre asemenea lucruri – la fel ca şi orice alt popor în acele vremuri. Şi multe dintre ele şi-au pus cunoaşterea în artele frumoase – doar că azi le oferim tot felul de interpretări care se depărtează de realitatea subtilă a vieţii pământene. Purtăm cu noi fără să ştim (dar vom şti cu siguranţă în viitorul foarte apropiat) cunoaşteri cu totul deosebite, cuprinse în muzică, arhitectură, arte decorative, dansuri tradiţionale (le spunem populare) dar şi în obiceiuri speciale cu ocazia unor sărbători care cuprind în ele multă cunoaştere dobândită cândva prin percepţii multisenzoriale. 

4 comentarii:

simona spunea...

Despre megaliti noi am mai vorbit ,dam voie sa-ti aduc in atentie pe cel din muntele Ceahlau .Ma intriga caciula lui ,partea din fata ,doua taieturi (santuri)care formeaza un dreptunghi perfect care se intinde de la baza fruntii catre crestet.Megalitul acesta pare un mos batran ,cu trasaturi blande ,ce am vazut eu din pozele expuse pare ca se uita cumva in jos si iese cumva din pamant cu tot cu umeri .Daca ne uitam pe harta Romaniei vom vedea ca megalitii nostri urmaresc o linie anume ,nu-s dispusi oricum ,incep din Banat si urca pana -n Moldova descriind un arc de cerc ,sau mai bine zis o spirala si un pic din spirala unui melc ,ar fi extraordinar daca s-ar face o harta a megalitilor din jurul Romaniei.Ceva imi spune ca sunt dispusi ca-n teorema lui Fibonaciu .Aseara cand ti-am citit textul m-am gandit doar la asta .Dar sunt sigura ca si celelalte tari din jurul nostru au megaliti ,poate uni nedescoperiti ,acoperiti de mult de vegetatie sau distrusi .In fine ce vreau eu sa ti spun e ca daca ce-i din Asia au dreptate si aici se afla ceacra inimii Pamantului ,eu ma gandesc ca aici e centrul ei si ca impreuna cu megalitii din jurul Ro formeaza vibratia optima pt ea .
”Doamne iarta-ne noua ale noastre uitari nesfinte”, vedem atatea in jurul nostru si nu mai stim de ce sa le legam .Ai observat ca megalitii sunt amplasati in locuri care azi sunt declarate monumente ale naturii ,protejate ,nu se taie ,nu se vaneaza ?Cine sa fii facut planul asta ?Cumva ne-am tinut de el ,pacat ca doar in zonele protejate .
Ai observat la unii megaliti se ajunge usor ;cel din m-tiiMacinului ,Sfinxul cei doi seamana ,la altii se ajunge mai greu .Dar nicicare nu sunt amplasati pe varfurile cele mai inalte ale muntilor nostri ?Da stiu erau locuri de perelinaj ,de invatatura pura si adevarata ,erau locurile unde aflai cine esti si legatura ta cu ”cerurile”.Megalitul din Calimani ,Mosul despre care-ti vorbeam are desenat pe el cercuri diferite simple dar in care este conturat bine centrul ,dar si cercuri cu raze spiralate ,cercuri concentrice ,poate au fost facute intre timp dupa ce a luat forma ,dar frapeaza ,e ca si cum ti-ar spune o lume intralta lume.

Cristiana spunea...

Da, sunt mulţi megaliţi şi la noi, pe toate continentele. La noi, romanii au venit în anumite condiţii pe care le vom discuta în curând şi au plecat exact aşa cum au promis, astfel încât nu au apucat să distrugă mai mult, aşa cum s-au petrecut lucrurile în centrul şi vestul Europei. Li s-a lăsat libertate în vest, pentru că acolo trebuiau să se aşeze alţi migratori: pentru a crea drumuri şi alte construcţii care să formeze migratorilor anumite direcţii de creaţie în noile lor locuri de trăire aici, în Europa, compatibile cu destinul lor global. De aceea nu ar rămas multe vestigii, de aceea se spune că noi am creat cultura veche europeană: de fapt DOAR AICI au rămas câte ceva în plus, tradiţii, înscrisuri (pe care din nefericire biserica le distruge sistematic, în condiţiile în care revirimentul vechilor tradiţii le strică din greu socotelile).
S-au realizat nişte hărţi – au circulat pe internet – care arată amplasarea unor megaliţi după dezvoltarea punctuală în proporţia de aur (https://thraxusares.wordpress.com/2015/02/18/numerele-lui-fibonacci-si-proportia-de-aur/ mi-a venit această postare la îndemână)
Eu deocamdată voi arăta istoricul unora dintre ei, la fel ca şi unele lăcaşuri în care au activat Moşii noştri. Intru cu Peştera Ialomicioarei, Corbii de Piatră (cu Nămăieşti, Cetăţeni şi Dragoslavele), apoi mă voi ocupa de Polovragi, apoi de Ceahlău şi Rarău, Sarmisegetuza (plus cetăţile Costeşti şi Blidaru), Făgăraşii, ceva de la Alba Iulia, mânăstirile fortificate din nordul Bucovinei. Pe urmă – când şi pe unde voi mai putea ajunge. Pe Ceahlău nu ştiu dacă voi mai ajunge (mă lasă încheieturile), şi nu mă încumet să scriu în amănunt dacă nu merg eu personal pe acolo. Sper însă să mai ajung în Dobrogea, acolo nu am ajuns decât la Dervent şi la schitul Sf. Gherman – Canaraua Fetei (îmi pare rău că am pierdut fotografiile de acolo, acolo este ceva cu totul deosebit, tare aş dori să mai ajung singură acolo sau cu prietenii mei apropiaţi cu care am colindat multe locuri, liniştiţi, cu gândurile doar în profunzimi…).
Da, megalitul din Călimani vreau şi eu să ajung să-l văd.

simona spunea...

Scuze n-am vazut raspunsurile de la textul ”Avertizari de pe saituri....”,luna ianuarie si prima parte a lui februarie a fost cu mari framantari ,cu viata si cu ”de ce mi se intampla mie ,alalalt a produs totul ”,prostii si eu sunt prea putina pt a avea puterea de a intoarce acel negativ in pozitiv ,dar ma straduiesc (greu e drept ).
M-am apucat sa recitesc Demetrescu si surpriza pt ”creier”,initial am avut impresia ca citesc pe alocuri lucruri noi ,apoi mi-am dat seama ca de fapt s-a intamplat sa-l intalnesc pe Keshe ,apoi pe tine si inca vreo doi autori (am un lapsus acum ).Si eu intelegeam altfel lucrurile descrise de el ,nu era nimic nou doar ca daca prima data traducerea a existat intr-un fel acum s-a transformat in ceva mai mult pt mintea mea .Nu vreau sa crezi ca am luat-o razna dar mai nou (si nu mi se intampla sa-mi aduc aminte in fiecare zi)mi se intampla lucruri ciudate ,flashuri care se intampla intr-o lume mov ,totul radiaza mov ,nu stiu cum sa ma explic totul e intunecat dar cumva nu negru ci mov , de ex vad o mana radiaza la propiu mov si cand radiaza se face lumina in jurul ei movalie .Vise mov ?O lume mov?Dar am inteles bine cum e cu radiatia in lumea asta ,cel putin creierul meu a putut sa interpreteze si sa realizeze ce-i cu radiatia .De ce mov? Ce vrea sa insemne asta si sa nu uit omul de acolo e diafan nu vezi prin el dar ceva imi spune ,ochii interpreteaza .Scuze mi-e greu sa-ti descriu ,dar poate intelegi .

Cristiana spunea...

Draga mea, să ai asemenea fleşuri (viziuni clare foarte rapide) nu înseamnă nicidecum că o luăm razna: eu am (şi mă bucur mult!!!) deseori asemenea viziuni chiar şi când fac mâncare sau spăl o rufă!... Cât despre lumea aceea mov, este o viziune legată de o anumită vibraţie înaltă: creierul decodifică proporţional cu caracteristicile naturii pământene, adică în acest caz vibraţia percepută de ochiul uman cu frecvenţa cea mai înaltă este violetul (mov), deci vibraţia acelei lumi este înaltă, aşa cum violetul pentru noi are vibraţia înaltă. App de coluarea aceasta, am avut şi eu cândva o viziune, lungă în cazul meu, deci am putut s-o studiez în câteva detalii ale sale: la cererea unui prieten de a-i spune dacă pot cum arată lumea din care vine el. Şi a venit o imagine foarte interesantă (pe care o voi relua cândva, am creionat deja un articol intitulat “Geometri colţuroasă”): o planetă cu o aspect total violet, o lume cu cristale şi metale violet, forme ascuţite, întunecate, dar cu sclipiri ori metalice, ori cristaline, cu tente ametist. A fost o imagine superbă, atât de puternică încât şi soţia lui, aflată la câţiva paşi distanţă, a văzut-o în mintea ei, şi cum eu eram cu mâna pe capul lui şi urmăream viziunea cu multă concentrare, a venit şi ea punându-i mâna pe cap, aşa a simţit şi ea să facă şi într-adevăr a început să descrie exact ceea ce vedeam şi noi. Am zâmbit la remarca ei că a încercat să atingă un vârf şi l-a simţit mătăsos, şi în acelaşi timp a auzit şi un sunet fin, cristalin... Pe alte locuri am văzut şi eu întrupaţi asemănători celei văzute de tine, întrupaţi întrucâtva asemănători, un aspect astral dar deşi apărea cu formă umană, ştiam că aşa decodifică creierul acea realitate, în sensul că erau fiinţele cele mai evoluate de pe planeta aceea, dar mai erau şi alte feluri de vieţuitoare, omul acela având ADN-ul care le cuprindea pe toate – aşa cum e omul pe Pământ. Radiau foarte clar o lumină extraordinară, o plutire – extrem de frumos!!!
Sunt lumi pe care am trăit fiecare dintre noi cândva: eu spun de multe ori că toate SF-urile sunt de fapt experienţe din lumi de întrupare pe care omul talentat la scrisle-a expus spre plăcerea tuturor...