Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 6 mai 2017

ALEGERILE DINAINTEA ALEGERILOR NOASTRE DE FIECARE CLIPĂ...

Cineva se întreba – dar aşteptând să i se dea dreptate: l-a întrebat cineva dacă este de acord cu cele pe care le face societatea restrânsă în care trăieşte: oraş, ţară?... Pentru că într-adevăr, în felul său, revoltatul utilizator de facebook avea dreptate, nu l-a întrebat şi nici nu-l va întreba vreodată cineva “de sus” dacă e de acord cu ce hotărăsc “ei”. Ei – oricine sau nu contează cine; poate zice că nici Dumnezeu nu l-a întrebat dacă e de acord cu astfel de greutăţi pe care le întâmpină în viaţă, cu lucrurile nemulţumitoare, cu oamenii haini, şi câte şi mai câte: dar toate grele. 

De aici aş porni o gândire – proprie, nu e nimeni obligat să fie de acord, sau măcar să citească mai departe (!!!) de felul celor pe care mă sprijin în viaţa mea. 
Mă bazez în primul rând pe faptul că am depăşit atitudinea omului care îşi închide viaţa cu afirmaţii de tipul “Nu ştiu!” – de fapt spune asta nu cu rugămintea de a-i explica cineva ceva, să vină cu o idee – ci o spune cu un soi de revoltă, cu ranchiună chiar, la adresa celor care ştiu sau au oricum o gândire proprie, orientativă, în faţa oricărui eveniment. Nici afirmaţia “Ştiu totul!” nu m-ar caracteriza, pentru că am ajuns de mult la concluzia că poţi folosi ce mai ştii, ieşind din dezorientările vieţii, dar cu cât afli şi analizezi mai mult, cu atât descoperi că toate cele neştiute se amplifică uriaş. Şi nu este uşor să ieşi din dezamăgirea că nu poţi şti totul sau din durerea orgolioasă că cineva a pus o problemă, o întrebare, şi nu ai putut răspunde. 
Doar atât ştiu şi asta mă echilibrează mult: că trăim azi calea omului deschis către cunoaştere şi aplicarea, punerea în practică a cunoaşterii, calea omului care trebuie să ştie că poate face orice, dar a ales dinainte de începerea timpului pământean ce să trăiască pe Pământ o vreme, iar între limite rezonabile ale acestor trăiri, face alegeri la tot pasul. Tocmai pentru că avem o mulţime de libertăţi de alegere, este necesar să le conştientizăm: pentru că da! le facem, dar nu suntem obişnuiţi să gândim că facem permanent de fapt alegeri simple – dar extrem de importante pentru întreg prezentul nostru şi pentru viitorul care se deschide infinit şi etern mai departe. 
Am înţeles că fondul principal de alegeri a fost făcut cândva în funcţie de:
– necesităţile pentru care am venit pe Pământ: nu le vom putea cunoaşte integral, pentru că “acasă” sunt alte feluri de trăiri ale întrupaţilor şi acolo se prefigurează oricum şi multe altele care au nevoie de conştientizarea rădăcinilor lor, ale rădăcinile evoluţiilor: un adevărat balast pentru înaintările spirituale de acolo. Putem intui că este nevoie să trăim aici, în condiţiile pe care ni le oferă DOAR Pământul – nu le vom găsi în alte părţi ale universului. Învăţăm să ne înălţăm, prin remodelare, manifestările noastre principale, primare, să ne ridicăm standardele de comportament, de calitate a creaţiei noastre, de la care vom porni să facem lucruri încă mult mai complexe şi mai profunde mai departe;
– posibilităţile pe care le are aici orice spirit uman: de a alege căile prin care să lucreze pentru acele necesităţi de mai sus. Spre exemplu, curajul de a alege şi de a ne asuma alegerile le învăţăm aici, iar reverberaţiile lui le necesităm la un nivel extrem de profund în alte părţi ale universului, pe alte trepte viitoare de evoluţie; puterea de a nu ne lăsa influenţaţi de alţii sau de alte evenimente se capătă prin strategii proprii în prezenţa oamenilor care numai aici pot fi răi, meschini, orgolioşi, perverşi;
– deschiderea altor căi conştientizând ce facem greşit, din obişnuinţe vechi, şi ce nu facem de fel, din împotrivirea proprie sau a altora din jur, având alte standarde, car vor încerca să ne influenţeze. Avem de trăit conştienţa că putem face schimbări, mai devreme sau mai târziu, chiar şi în alte timpuri, când vom avea alte puteri, dar importantă este o astfel de conştientizare, încercând totuşi să facem tot ce poate mai bine acum, cu forţele şi posibilităţile pe care le avem aici şi acum. 

Aşadar, alegerile fundamentale le facem în alte părţi; ar trebui să acceptăm asta încă de pe acum, dacă simţim cea mai vagă undă de înţelegere a unei astfel de idei: 
– alegem Pământul pentru ce ne poate oferi, având în vedere pentru ce am venit aici: învingerea fricilor, selectarea influenţelor altor semeni – atât cât conştientizăm, influenţele atmosferice, cosmice, telurice, ale biosistemului în mijlocul căruia trăim; dar şi formarea de abilităţi de trăire, adaptare generală, de comunicare, relaţionare şi nu în ultimul rând: de mărire a abilităţii de creaţie şi de folosire a ei, cu ceea ce viaţa ne pune la dispoziţie;
– alegem blocurile spirituale cu care vom trăi pentru soluţionările noastre în fiecare viaţă dintr-un ciclu întreg;
– alegem conjuncturile din fiecare destin: locul naşterii, timpul în ritmurile planetare şi cosmice, locurile în care vom trăi schimbându-le după puterile noastre. 
Toate ne modelează şi ne aduc la conştientizare tot ceea ce putem face: şi ori facem, ori nu facem – observăm că avem mai mult sau mai puţin de lucrat cu noi înşine, în condiţiile de viaţă care variază mereu.

Dacă cineva se întreabă dacă ne-a întrebat şi pe noi cineva dacă suntem de acord cu toate schimbările pe care le trăim – părerea mea este că da, am luat toate hotărârile în deplină conştienţă, şi mai ales ştiind foarte clar că toate ne vor ajuta infinit de mult faţă de ceea ce vom crede trăindu-le efectiv: tocmai pentru că nu conştientizăm toate acestea acum este răspunsul că ele CHIAR NE TREBUIE...

Trăim complex, şi strângem material bogat de analiză pentru toate remodelările noastre înălţătoare prezente şi viitoare: şi pentru continuarea vieţii aici, pe Pământ – şi pentru trăirile de oriunde şi oricând în eternitatea vieţii noastre şi în infinitul care ne-a zămislit...
Şi vom reveni cu puteri noi, cu consolidări făcute şi în alte locuri, care se vor aduna formând o diversitate pe care acum nu o putem decât intui. O diversitate imensă care ne ajută să ne facem paşii spre înălţare, spre îndumnezeire: aşa numim acum, aici, drumul avansării noastre permanente.
Revenirea conştientizării totale: şi a noastră, şi a altora care ne-au influenţat (şi ne influenţează în continuare, sau măcar încearcă acum, dar nu mai pot odată ce ne-am scuturat de ei) echilibrează balanţa între:
– a nu şti: şi ni s-a numit impropriu “mister”, să ne scăldăm copilăreşte în ignoranţă, cu naivitate, cu credulitate; 
– a şti “totul”: cu aroganţă mai mult sau mai puţin conştientizată pe loc. Între ignoranţă şi aroganţă nu este o distanţă chiar aşa de mare, chiar dacă aroganţa va dispreţui ignoranţa întotdeauna. De fapt nici nu ştim ce este acest “tot”. Aroganţa presupune o parte însemnată de suficienţă de cunoaştere, care ascunde o lipsă de cunoaştere tot neconştientizată - la fel ca şi ignoranţa. Amândouă au o parte de naivitate aici, care va ajuta pe cel ce nu este nici ignorant, nici arogant să nu întoarcă spatele celor aroganţi, dar să şi accepte că nu poate să umple singur golul ignoranţei.
Şi să înţelegem, în gândire mai profundă, că ignoranţa nu este întotdeauna o alegere însă. Este o alegere doar pentru aroganţii plini de suficienţă. Să învăţăm să facem diferenţa.
Dezvoltarea noastră actuală este revenire la toleranţă: MARE ATENŢIE! toleranţă în sens complex de acceptare cu înţelegere chiar cu drag, dacă se poate!... Chiar dacă ne dor atitudinile, manifestările celor vizaţi. Aşadar nicidecum altfel: cu dispreţ, aşa cum înţeleg mulţi astăzi, din nefericire, mai ales pentru elitişti... Este o revenire la înţelegerea rostului nostru pământean, la croirea unei societăţi în care oamenii au descoperit lucruri grave şi grele despre ei înşişi, făcând alegerea să nu le mai facă, să-şi folosească încredere în ei înşişi nu pentru a alege puterea asupra semenilor, ci puterea asupra lor înşişi. De a ne menţine cu graţie în limitele conştientizărilor noastre, ştiind că suntem pe calea dezvoltărilor – nicidecum la finalul lor. 
Astfel ţinem calea deschisă şi aplicăm tot ceea ce putem, fără revolte, ci doar cu hotărâri, cât mai liniştiţi şi mai discreţi posibil, fără a ne impune alegerile noastre, dar şi fără a ne modifica propriile schimbări de dragul altora: doar remodelându-ne fin şi lin în raport cu societatea pe care o ajutăm astfel. 

Niciun comentariu: