Este un citat clasic din cugetările lui Sigmund Freud. Mulţumesc doamnei a cărei postare pe facebook m-a inspirat. Inspiraţie care m-a condus la propria mea analiză. Pentru că am descoperit că nu sunt stăpână pe ceea ce nu spun: acum ştiu bine asta şi mai înţeleg şi vorba aceea bisericească: să nu păcătuieşti nici cu gândul, nici cu vorba, nici cu fapta. Sau în ordine inversă... Nu mai contează - tot aia e... Sau poate nu. Mă mai gândesc.
Sunt gândurile noastre, nu ale altuia, chiar dacă aparenţele zic altceva. Gândurile altora ne influenţează – ceea ce este diferit. Gândul altuia îl pot asocia celor care îmi aparţin, din vasta experienţă a spiritului, din eternitatea trăită din care am venit pe Pământ. Că mintea şi gândurile nu ne-ar aparţine, aşa cum circulă idei prin lume, este o mare confuzie. Dacă ne gândim că nu ne aparţin, nu le vom mai analiza şi ele se vor împietri în sufletul nostru. Nu mai vreau să trăiesc după aparenţe. Prea multe aparenţe s-au strâns...
Da, aşa rămânem, cum spune acest text, dar doar atâta timp cât nu comunicăm părerea noastră spre înţelegere interumană - ci ne vărsăm cu dispreţ încredinţările în lumea pe care o considerăm inacceptabilă. Nici pe noi nu ne acceptă mulţi, şi sunt unii cărora nu le pasă de asta. Orgoliul ne este la început prea mare – până când începe să se tocească izbindu-se de propriile ziduri ale neputinţelor repetate, neluate în seama de noi înşine...
Eu vorbesc singură şi nu mi-e ruşine s-o fac, pentru că... MĂ AUD şi îmi sună altfel în cap: analizez, ştiu în final că nu "sună" de loc bine şi iar analizez ceea ce am spus, îmi dau seama că sunt "restanţe" ale vechiului mod de gândire pe care l-am folosit inerţial. Dar acum îmi conştientizez încredinţările cele mai noi, mai înalte, mai sănătoase şi frumoase, şi ele le vor înlocui pe cele vechi.
Să luăm un exemplu. Şi eu spuneam cândva că sunt atâţia proşti în calea mea... Şi că, dacă eu pot face ceva, înseamnă că orice om poate face, iar dacă nu face - e pentru că este ori prost (tâmpit, etc.) ori egoist (fac pe proştii ca să nu-i deştepte şi pe alţii).
Şi lucrurile nu stau de loc aşa. Mi-am dat seama la un anumit moment dat că există o mulţime de circumstanţe atenuante, şi dacă eu pot face ceva înseamnă că altul care nu o face - poate cel mult să ia exemplu de la mine, dacă mişcările inerţiale ale sufletului lui îi vor permite, prin subconştientul lui, apt de schimbare. Dar am învăţat şi că schimbarea poate veni în această viaţă - sau în alte condiţii de viaţă, în alte părticele pe care le numim vieţi ulterioare. Eu însă nu trebuie să am pretenţia ca totul să se petreacă acum şi aici - căci de multe ori o voi avea degeaba: dacă dorinţa mea interioară este ca cineva anume să se schimbe, el/ea se poate să nu se schimbe, dar oricine - nu cineva anume – poate prinde esenţa gândului meu şi se poate schimba!
Lucrurile sunt foarte subtile, şi dacă nu vom accepta asta, dacă nu vom putea accepta acum subtilitatea celor care ne vin cale, o vom putea face altă dată, cu o experienţă mai multă, cu putere interioară mai mare.
Noi – sau alţii. Şi noi, şi alţii.
Sesizez diferenţa: vreau ca cineva să se schimbe - dar în loc să văd schimbarea sa, o văd la altul! Mi s-a întâmplat cât se poate de clar să trăiesc un asemenea eveniment! Şi îmi dau seama că de fapt să am dorinţa ne-spusă ca un om să se schimbe nu este de loc un lucru rău, ci un lucru bun, chiar dacă se va împlini pentru altul, concret: cel care era pregătit, cel care era la un pas de schimbare.
Nu oricine este la un pas de schimbare.
Şi gândesc: câţi oameni or fi fiind numai şi în oraşul acesta mare care a prins radiant de la mine ceva frumos!... Doamne - dar şi câţi or fi fost întăriţi în gândurile lor rele de gândurile MELE rele pe care le frământam în timp ce aşteptam metroul sau mă plimbam nervoasă prin magazine... Câţi COPII ÎN PRIMUL RÂND, CĂCI EI SUNT CEI MAI RECEPTIVI... Şi ne mirăm că copiii se poartă "aşa şi pe dincolo" deşi nu au văzut aşa un comportament rău în familie... „Cele rele” ca şi "cele bune" le purtăm dinainte de naşteri în noi, prin experienţa aceea străveche a noastră, şi se activează din sufletele părinţilor, vecinilor, stradalilor, tuturor celor care trăiesc cu noi în lumea asta mică... tare mică...
Dar şi atât de complexă!!! Tocmai această complexitate îi face frumuseţea !!!
Toate cele bune şi frumoase tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu