Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


miercuri, 7 septembrie 2016

DESPRE VANITATE (1): COMPLEXITATEA RĂDĂCINILOR SALE SPIRITUALE

Desigur, s-a scris şi se va scrie mult pe tema vanităţii . Ea este cotată drept deşertăciune  (da, am citit cartea Bâlciul deşertăciunilor – de William Thackeray, v-aş sfătui, dacă vă place să citiţi, să o aveţi în vedere) ceva despre care se spune că trebuie să scăpăm – doar că eu nu sunt de acord să privim lucrurile în mod simplist, doar din acest punct de vedere. Pentru că azi facem confuzii peste confuzii din cauza faptului că nu avem suficientă cunoaştere şi înţelegere privind importanţa fiecărui element al vieţii noastre şi modul în care trebuie să păstrăm ori elementele ca atare, ori urmele, şi efectele lor în societatea umană: măcar şi pentru a le analiza şi a învăţa ceva din ele. Căci numai în acest fel ele îşi fac rolul lor învăţător. 
Şi în plus aş mai avea câteva lucruri de discutat cu privire la acest subiect. Multe ar fi de spus, dar ca întotdeauna, să nu avem pretenţia că le ştim sau că le acoperim pe toate. Începem discuţii doar – continăm să reflectăm asupra lor şi vedem ce înţelegeri ne mai vin. 

Venerarea Celor Dintâi; formarea spirituală a vanităţii
Tematica venerării este deosebit de complexă şi o vom dezbate în articolele următoare pe larg. Deocamdată avem în vedere câteva generalităţi, legate de formarea vanităţii. 
Sunt încredinţată că vanitatea rezultă din necunoaşterea perfecţiunii: mai mult sau mai puţin atinse, dar pentru începători acest lucru nu este uşor de înţeles decât după etape întregi de evoluţie primară, când se poate forma prin propriile trăiri – propria experienţă cu termeni dezvoltaţi de comparare. 
Ca să vedem care este legătura spirituală între venerare şi vanitate, trebuie să pornim ca întotdeauna de la rădăcini. 
Am discutat despre popoare spirituale şi despre înaintaşii popoarelor spirituale : orice popor spiritual îşi cunoaşte, şi recunoaşte cu timpul tiparele de manifestare ale înaintaşilor poporului lor, avansând în pas cu ei în evoluţii, ei fiind primii ajutători pe care îi recunosc alături de ei. Evoluţiile primare cunosc două feluri principale de înaintări, pe parcursul cărora se dovedeşte e un real folos existenţa înaintaşilor: 
– în grupuri/societăţi/popoare de întrupaţi în calitate de rezidenţi şi ajutătorii lor întrupaţi în mijlocul lor, efectuând împreună evoluţii progresive: adică pe scurt de la un nivel de vibraţie planetară la alt nivel, superior;
– după acumulare de putere energetică interioară şi de experienţă a folosirii ei, evoluţiile progresive îşi împletesc etapele cu perioade scurte de evoluţii regresive: pe scurt – de la un anumit nivel de vibraţie planetară la alt nivel cu frecveţa vibraţiei planetare mult mai joasă. Evoluţiile regresive se desfăşoară prin călătorii spirituale (desfăşurate prin forţele energetice proprii ale spiritelor întrupate în corpuri cu vibraţie foarte înaltă) la care participă grupuri restrânse din multe popoare spirituale diferite, care formează împreună blocuri spirituale uriaşe. Astfel de evoluţii, deosebit de complexe, se efectuează prin călătorii dintr-o zonă a universului – la început din zona a II-a a universului, în altă zonă cu vibraţie mult mai joasă: în zona I a universului . Evoluţiile regresive sunt la început de scurtă durată, apoi treptat din ce în ce mai lungi şi mai complexe. Este, aşa cum mulţi ştiu acum, situaţia pe care o trăim acum pe Pământ noi, oamenii; de aceea explic acest fel de evoluţii ori de câte ori avem prilejul, să le înţelegem cu toţii existenţa şi mecanismul general. 
Diferenţele de evoluţie din locuri cu vibraţii atât de diferite scot la suprafaţă simţiri necunoscute clar şi profund, cel puţin din două unghiuri de vedere:
1. Diferenţe de atitudine, de comportament, de înţelegere reciprocă pentru spirite aflate în aceeaşi etapă de evoluţie – dar care vin de pe linii de evoluţie diferite, din cursuri de evoluţie în funcţie de mici diferenţe energetice iniţiale (după structurile interioare ale monadelor);
2. Diferenţe de putere energetică şi dee experienţă pentru grupurile aflate în faze diferite de evoluţie: diferenţe mai mari, substanţiale de manifestare. Este cazul grupurilor mai avansate, care au efectuat mai multe călătorii spirituale regresive, au conştientizat multe diferenţe şi divergenţe care pot apare între spirite – mult mai mari decât ar fi putut fi ele observate şi înţelese, conştientizate în interiorul grupurilor şi între grupuri: cu înclinaţii diferite, obişnuinţe diferite, până la tendinţe pe care cândva nu le conştientizaseră suficient. Călătoriile, cu întrupările de la o treaptă de vibraţie la alta mai joasă relevă faptul că, odată rezolvate micile diferenţe – apar şi se consolidează diferenţe majore când este vorba despre etape diferite de evoluţie. Cu greu se înţelege faptul că, cu cât avansul în evoluţii este mai mare, cu atât şi sarcinile sunt mai complexe şi mai greu de dus, timp liber nu mai este. Dar şi spiritele avansate îşi asumă terminarea fiecărei etape de evoluţie proprie, acasă, în poporul spiritual propriu, împărtăşind experienţa avută cu toţi fraţii din popor, precum şi concluziile trase în urma călătoriilor lor. Nu există decât o asemenea posibilitate de cunoaştere a propriilor vechi atitudini, comportamente, înclinaţii şi tendinţe în cazul conştientizării propriilor neputinţe sau puteri + priceperi pe măsură: celelalte zone ale universului ar avea mult de suferit dacă ar cuprinde puncte de vibraţie atât de joasă cum sunt cele din această zonă I a universului. În zonele cu vibraţie foarte înaltă, diferenţele între nivelele de vibraţii sunt situate “pe vârfuri” – adică: oricât ar fi mari – deci pe măsura necesităţii evoluţiilor de acolo, asemenea diferenţe sunt tot în vibraţii înalte, ceea ce nu ajută spiritele să-şi descopere atitudini neconştientizate anterior, de fapt cu totul noi pentru ele. Dar după efectuarea călătoriilor regresive, condiţiile lor de “acasă” ajută la conştientizarea aprofundată a celor descoperite în călătorii, la remodelarea celor cu vibraţie foarte joasă şi la descoperirea chiar a unor forţe noi proprii, de care anterior nu erau conştiente. 
De aceea, ceea ce trăim noi acum este deosebit de important pentru toată lumea: unii îşi cunosc greşelile, neputinţele, impostura – alţii, care nu le mai folosesc de mult îşi formează capacităţi personale de apărare sau conştientizează diferenţele, atenţionaţi astfel să nu ajungă să se lase din nou influenţaţi şi să revină la vechile obiceiuri. 
Iată aşadar prilejul cu care conştientizăm, din astfel de diferenţe de evoluţii, caractere care ne domină un timp îndelungat trăirile, evoluţiile. Ele vor rămâne în memoriile noastre monadice  în eternitate, lucru care va conduce la:
– folosirea tuturor celor care, pe o treaptă de evoluţie superioară, le considerăm singurele capacităţi demne de a le manifesta şi de a ne clădi alte manifestări în funcţie de cele mai dezvoltate asemenea capacităţi superioare;
– folosirea celor pe care le considerăm inferioare în trăirile noastre alături de începătorii pe care îi vom ajuta în eternitate, val după val: pentru a-i înţelege când dau şi ei dovezi de astfel de manifestări pe care noi nu le mai folosim în mod curent, precum şi pentru a-i ajuta să şi le estompeze şi ei, să le înlocuiască cu altele superioare. 
Toate acestea sunt valabile pentru absolut toate manifestările noastre – indiferent dacă într-un moment al experienţei noastre le considerăm negative sau pozitive: adică vechi, de înlocuit, sau noi, superioare, conştienţi fiind şi că le-am înlocuit de curând, şi că inerţiile inerente sunt lucrătoare încă o perioadă de timp: ceea ce nu este decât benefic, întărind manifestările noastre în perioadele de trecere, de schimbări în vibraţiile locului.
În toate aceste faze de evoluţie, înaintaşii au puterea cea mai mare de adaptare, şi datorită acestui fapt ei nu dezvoltă vanitatea, întrucât curiozitatea lor, priceperea şi înţelegerile mai rapide decât ale fraţilor lor nu le încurajează devieri de acest fel. Sunt prea multe de învăţat pentru ei şi la început prea adâncă mâhnirea că lumea nu este aşa cum sunt ei obişnuiţi. Fraţii lor însă fac comparaţii între ei şi cei care se manifestă altfel – nu mai bine sau mai rău, ci diferit doar – dar ei nu înţeleg asta de la bun început: ce este diferit de obişnuinţele lor sau de ceea ce văd la proprii înaintaşi - nu este demn de urmat, deci nu este bun. Apar idei de superioritate şi, treptat, ajung la vanitate, dispreţuind alte manifestări, alte căi de creaţie, de realizare a unor obiective, care ar putea altfel să le îmbogăţească experienţa. 
Să reţinem un aspect deosebit de important: înaintaşii nu ajung să fie veneraţi din instinctul format în poporul spiritual propriu, dar ajută la formarea rădăcinilor de venerare a ajutătorilor avansaţi, superiori tuturor, întrupaţi în mijlocul poporului, în faza maximă de conştientizare a ajutorului altruist şi profund iubitor al ajutătorilor, mai ales al celor secundari, a căror viaţă este consacrată ajutorului altruist şi iubitor. Şi nu discutăm despre forma de venerare faptică pe care o cunoaştem acum pe Pământ, prin aplicarea dogmelor, şi prin ofrande, şi sacrificii: indusă prin frică, ci despre forma profundă, de venerare autentică, plină de reală şi totală recunoştinţă pe care o capătă spiritele în evoluţii primare la un moment dat al conştientizărilor lor pentru cei care le oferă învăţături şi un ajutor enorm, fără să le ceară nimic în schimb. Este şi cauza pentru care conducătorii religioşi pământeni s-au impus popoarelor antice ca singură legătură între zeităţi şi oamenii de rând – procedură care a rămas fără suport spiritual până în zilele noastre: profitând tocmai de faptul că dumnezeirea nu cere nimic în schimb, dar omul care se erijează în conducător cere mult, punitiv şi nu conştientizează cât rău poate ajunge să facă astfel. 
Înaintaşii au puterea interioară de a rămâne modeşti în viaţa poporului lor spiritual, şi tocmai de aceea fraţii lor de popor ajung să facă repede diferenţa între ajutătorii care îi iubesc pe cei ajutaţi, faţă de conducători rapace, profitori, interesaţi în a-şi ţine popoarele în sclavie: fază de evoluţie inerentă tuturor monadelor, care trece însă destul de repede, rămânând în loc adevărata venerare a vieţii în sine, care stă la baza evoluţiilor în eternitate.

Vanitatea face parte şi ea din caracteristicile primare ale emoţiilor umane, cu toate rădăcinile şi cu toate efectele vizibile în planul fizic. Rădăcinile ei se regăsesc în atitudini astfel formate cu prilejul conştientizării faptului că înaintaşii şi ajutătorii avansaţi – cei mai pricepuţi şi binevoitori membri ai societăţii lor – preferă întotdeauna să lucreze, să creeze, să gândească, să se orienteze în spaţiile planetare şi, mai târziu, în societăţile proprii – decât să conducă în calitate de întrupaţi superiori altora. Ei preferă să ajute conducătorii, să-şi ajute fraţii să devină buni organizatori, dar să nu se aşeze arogant în postura de conducător, de organizator, atunci când societatea lor devine din ce în ce mai complexă. Înaintaşii şi ajutătorii (în special cei secundari) se străduiesc să facă cât mai multe, iar pericolul lor devine astfel felul în care pot deveni nemulţumiţi de cele făcute de alţii – dar nu din vanitate, ci doar pentru a nu deranja pe alţii, sau din oboseala de a arăta, de a explica – de la care se simt datori să nu abdice niciodată. Şi vor fi înţeleşi destul de târziu de fraţii lor, atunci când viaţa îi va obosi şi se vor potoli. Înaintaşii şi ajutătorii nu vor îmbrăţişa niciodată aspectul punitiv, latura agresivă avanitoşilor, ci vor avea o atitudine înţelegătoare, tolerantă, cu dorinţă de a ajuta pentru a ieşi cât mai repede din necazuri – nu pentru un beneficiu anume: material sau ca poziţie în societate. Munca proprie este simţită ca fiind ajutată permanent de dumnezeire, chiar din cursul trăirilor lor, de aceea aceasta este prima lor răsplată şi odihnă chiar în timp ce muncesc. 
Iar acesta va fi exemplul pe care ceilalţi îl vor urma în cele din urmă, rămânând pe această cale în eternitate...
Până la performanţa de a trăi liniştit, moderat şi modest, odihnitor astfel în acelaşi timp, majoritatea întrupaţilor au nevoie de relaxări, distracţii – adică distragerea atenţiei de la aspectele greoaie ale existenţei – şi ruperi de ritm periodice. Înaintaşilor şi ajutătorilor le sunt inutile, chiar şi în locuri şi timpuri necunoscute, unde ei îndeamnă pe toată lumea să folosească timpul pentru a se adapta locului, pentru a studia, a observa. Dar târziu ajung să fie ascultaţi, fiind la începuturi priviţi cu dispreţ ţi chiar cu duşmănie trecătoare. Ceilalţi sunt mulţi, se influenţează reciproc, iar vanitatea lor rezultă şi din lucrurile pe care cei mulţi le fac cu toţii la fel – adică superficial, în plus la fel: fără atenţie la curăţenie, cu distrugeri colaterale, zgomotos, etc. Se încurajează reciproc, se susţin reciproc, fugind mereu de la greu. Toate se formează şi îşi scot efectele la iveală mai ales în trăirile în vibraţii joase, folosind cu precădere corpul şi mediul fizic: care întrerup trăirile îndelungate în vibraţii înalte, iar dezorientarea şi greutăţile inerente adaugă multe la starea generală de acelaşi fel. Adică exact în situaţia în care se află acum spiritele umane, pe Pământ. În plus, trăirile intuitive – şi nu cele cunoscătoare până în profunzimile lor cele mai adânci, pe care le au în vibraţii înalte – determină senzaţiile de trăire inferioară, atunci când, de fapt, întrupatul se simte în sinea sa superior, cu vagi dar insistente simţiri, intuiţii privind vechi trăiri rafinate, fără să implice sudoare, oboseală pentru realizare – un fel de realizare şi ea de nivel superior. Omul se uită la azi la cerul înstelat şi îşi simte astfel superiorităţi neînţelese bine, dar foarte reale sufletului său. Şi mai ales trăiri interioare singuratice în care condiţiile bune „se fac” în jurul său... Şi astfel sufletul i se înalţă singur peste temeliile stelare... Dar experienţa de ajutător este încă puţină: doreşte să fie ajutat şi nu se oferă pe sine drept ajutător, are idealuri înalte, purtate în suflet cu amintiri vagi ale unor înaintaşi şi ajutători de undeva... dar majoritatea celor din jur suportă viaţa la fel, însinguraţi şi înnouraţi mereu, sperând mereu şi neprimind nimic fără agresivitate, răutate, distrugere. Întrupatul nu mai vrea să-şi înţeleagă semenii după trup, căci şi-i simte străini – real de fapt prin multitudinea de grupuri spirituale care formează mari blocuri – nici ele asemănătoare între ele. Semenii, prieteni buni odinioară, ajung astfel să se dispreţuiască reciproc, comparându-se după averi şi agresiuni reciproce, în care vanitatea aduce, şi adânceşte înstrăinarea. Vechile învăţături privind relaţiile de într-ajutorare, de căutare a auto-echilibrării, a modestiei, a înţelegerilor tot mai profunde, a completării cunoaşterilor pentru a face faţă împreună oricăror situaţii – toate se pierd acoperite de sentimentele negative: care sunt întărite rapid de vibraţiile joase ale mediului înconjurător, de folosirea memoriilor monadice cu vibraţii joase – asemănătoare vibraţiilor care le-au impulsionat. 
Desigur că până la obişnuinţa de a răspunde în orice condiţii de trai cu echilibru, modestie, cu efectuarea unor lucrări de calitate la complexitatea cerută de societate şi mai ales de propria conştiinţă, cu sentimente calde şi iubitoare, este o cale foarte lungă. 
Formarea şi întărirea vanităţii se întăreşte şi cu trăirile, cu experienţa monadei, dar şi a fraţilor de spirit, şi a semenilor întrupaţi de pe vremea când erau fiinţe necreatoare – spre exemplu: conducători de turmă (haită), pe care experienţă o avem cu toţii din evoluţiile animalice, şi a altor caractere formate din evoluţii pe alte planete. Apare des la suprafaţă când se trăieşte în mijlocul unui biosistem planetar atât de numeros, atât de variat cum este cel pământean, care impulsionează, scoate în evidenţă tot ceea ce credem că nu mai putem manifesta, că sunt uitate, nefolosite de valuri peste valuri de timp. Şi descoperim astfel că nimic nu este uitat, trecut: toate sunt acumulate în memoriile monadei, toate sunt impulsionate pe o astfel de planetă – dar şi toate se echilibrează prin raritatea unor astfel de evoluţii în vibraţii foarte joase, şi prin remodelările pe care ajungem să le facem din ce în ce mai conştient. 
Istoria pe care o cunoaştem azi cunoaşte diverse forme de trăiri umane care nu au de-a face cu supravieţuirea sau cu vieţuirea în pace, în linişte sufletească. Trăirile cuminţi şi înalt creative sunt în locuri şi vremuri cu condiţii de trai echilibrate, obişnuite tuturor membrilor societăţii, cu schimbările necesare evoluţiilor care vin lent, în vibraţii care se schimbă încet, pregătitor, învăluitor, dând posibilitate tuturor să se pregătească din timp; şi dând astfel ajutor şi ajutătorilor tradiţionali să coordoneze lumea în creaţie şi manifestări, învăţând din timp pe oricine să ajute în acelaşi fel. Şi nimeni nu se mândreşte cu ştiinţa lui, cu realizările lui, nimeni nu umblă vanitos prin lume – toată lumea lucrează şi trăieşte în pace.
Trăirile zbuciumate, ca şi reuşitele în condiţii grele sunt aşadar specifice condiţiilor planetare legate de vibraţii joase, cu variaţii bruşte de vibraţii, precum şi unei corporalităţi de supravieţuire fizică – toate fiind condiţiile noastre de trai de azi: în condiţiile în care majoritatea întrupaţilor se confruntă cu astfel de condiţii pentru prima dată în viaţa lor, nu au astfel o experienţă de orientare şi de echilibrare prin forţe proprii. Dar experienţa tuturor este în permanentă formare, şi tot aşa cum curg conştientizările – la fel prind formă şi remodelările de atitudini şi comportament: cu mutarea accentului de la atitudini de tip vegetal (static, indolent, indiferent) şi animalic (agresiv, ucigaş, pervers) – către atitudini şi comportamente mult mai echilibrate, demne de spirite avansate, din ce în ce mai profund protective privind viaţa şi creaţia, altruiste, iubitoare. 
În câteva articole viitoare vom dezvolta exemple ale unor importante idei – după încredinţarea mea – privind aspecte ale unei asemenea teme, care să rămână pe de o parte în atenţia noastră privind persoanele vanitoase pe care le întâlnim, iar pe de altă parte să nu disperăm văzând că noi înşine dăm uneori dovadă de aşa ceva. 
Şi nu mă refer numai la vanitate, CI LA ORICARE ALTĂ ATITUDINE ŞI LA ORICARE ALT TIP DE COMPORTAMENT PROPRIU ŞI AL ALTORA, DE NATURĂ PE CARE AZI O CONSIDERĂM NEGATIVĂ, CU TOT ŞUVOIUL EFECTELOR PE CARE LE AU. Să reţinem că:
1. Nimeni nu rămâne la nivelul actual pământean, tot aşa cum nimeni nu vine aici, pe Pământ, fără o evoluţie prodigioasă în calitate de spirite umane, creatoare conştiente avansate, în curs de universalizare. Este o experienţă care nu se limitează la cele pe care le manifestăm pe Pământ, care sunt o părticică infimă din cele negative şi pozitive deopotrivă, care formează experienţa noastră totală. Prin toată această experienţă pe care o avem s-au format, conjunctural, toate caracterele dorite şi nedorite de noi, azi. 
2. Toate pornesc din aceleaşi tipuri de rădăcini şi se îndreaptă către acelaşi tip de dezvoltări – infinite, în evoluţii fără sfârşit, pentru care cele de acum, pământene, sunt doar o mică parte din rădăcinile lor, iar prin combinarea efectelor ALTOR dezvoltări ulterioare vor apare alte negativităţi, care îşi vor aştepta şi ele rândul la calea lor de sublimare. Deşi, pe măsură ce vom înainta în evoluţii, nu le vom mai numi nici măcar la nivel mediu de cunoaştere “negativităţi”, nici măcar “complementarităţi” – aşa cum deja înlocuim noi, cei care ne dorim avansări spirituale, cele numite la nivelul mediu al societăţii noastre negativităţi: dualitatea – cu non-dualitate. Care, de fapt, sunt constructive în felul lor, şi este necesar să nu ne sperie acest lucru, chiar dacă acum, la rădăcinile despre care vorbim, avem nevoie să le înlocuim în manifestare cu ceva superior, creând superioritatea dar fără să pierdem din vedere aspectul lor necesar. Doar în acest fel putem să înţelegem calea de trecere de la dualitate – la necesitate şi astfel la nondualitate: cale pe care mulţi, încă, o confundă cu elminarea celor negative, chiar şi a negaţiei în sine, neînţelegând încă faptul că nondualitatea nu presupune eliminări, ci a muta accentul către necesitatea complementarităţii în învăţăturile pământene.
Şi vom înţelege acest lucru cu toţii, mai devreme sau mai târziu.
3. Şi pentru că am pomenit de sublimare, să mai ţinem cont şi de un lucru extrem de important, de care ne vom da seama mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi: evoluţiile avansate nu ajung acolo prin eliminarea caracterelor negative, ci prin sublimarea lor; căci, aşa cum vreau s-o spun de fiecare dată fără nici o reţinere, avem nevoie să nu privim cu dispreţ caracterele negative, pentru a putea ajuta generaţii în şir de noi evoluanţi. Nu i-am putea ajuta – aşa cum am fost şi noi, şi suntem ajutaţi – decât înţelegând pe cei care dau dovadă de ele şi nu dispreţuindu-i, întorcându-le spatele definiv, ci acceptând totul ca pe o fază la a cărei trecere putem contribui şi noi, ajutând, după exemplul ajutorului pe care şi noi îl primim mereu. 

9 comentarii:

Maria-Aurelia spunea...

Da...trebuie sa, ar trebui sa, ar fi bine sa...Sunt doar reguli menite sa ne ajute sa ne invingem natura inferioara. Dar, de aici si pana la zbor e cale lunga. E bine sa ai curajul de a experimenta, altfel poate sa apara trufia. Greseala pe care o facem mereu: punem altceva mai presus de Dumnezeu, sau mai bine zis intre noi si Dumnezeu. Uneori, acel ceva la care ne inchinam sunt regulile, definitiile. Am observat ceva la copii si tineri: probabil pentru ca multi dintre ei sunt nascuti fara karma resping orice invatatura venita dinspre adulti, chiar daca este folositoare. Pentru ca sunt satui de reguli pe care nici macar cei ce le propovaduiesc nu le aplica. Ne scaneaza si observa ca nu ne-am trezit si rostogolim prin somn vorbe frumoase. Alte vorbe frumoase asezate cuminte in siraguri. Doar ca...neaplicate in plan fizic, vorbele raman ceea ce sunt, adica vorbe goale. Am un cuvant de spus si despre smerenie...Multi spun ca fac fapte bune dar nu se lauda cu ele. Daca dorim sa devenim credibili trebuie, totusi, sa exemplificam cand ii invatam pe altii. Unde gresesc terapeutii? Nici ei nu prea daruiesc si nu-si invata nici pacientii sa faca asta. Cand adultii vorbesc prea mult si nu aplica, fura viitorul urmasilor. Pacatele stramosilor trec la urmasi. Singurul remediu impotriva autodistrugerii ca popor ar fi sa treaca toata lumea la treaba, implicand cat mai multi oameni. Abia atunci tinerii si copiii fara karma vor putea spune ca adultii nu sunt farisei si ca merita ascultati. Sunt o multime de blog-uri minunate. Tara Internet este Tara Fagaduintei. Nu faci nimic, doar vorbesti si distribui vorbele altora si primesti o excursie in Paradis. Eu una m-am saturat de vorbe, oricat de interesant ar suna din coada. Mai frumos decat Iisus sau Gandhi nu vorbim niciunii. Nici Iisus si nici Gandhi nu aveau bani in banca si traiau modest. Sa ne mai asculte copiii cand vad ca societatea romaneasca una behaie ca oaia, alta face? Oaia romaneasca merge spre prapastie, pastorita chiar de lupi. Si ne mai miram ca devin atei copiii, ori fug spre secte spalatoare de creiere? Pana veti consuma voi toate cuvintele din tolba mintii, se imbolnavesc copiii intr-un sistem criminal. Si mor albinele si sunt ucise animalele salbatice si sunt umilite la zoo si circ. Cum noi suntem doar niste celule cuvantatoare intr-un TOT, orice rau produs, chiar si numai prin tacere " cuminte" se intoarce impotriva noastra ca un tsunami. Suntem prea putini treziti ca sa putem atinge masa critica necesara saltului ca popor pe un nivel de constiinta superior. Am luat internetul la pas, rugandu-i pe romani sa mai taca si sa treaca la treaba, ca Dumnezeu s-a saturat de milogeli la Cer. Avem liber arbitru...Noi decidem daca si faptuim sau doar, scuzati, behaim vorbe maiestre. M-am saturat pana si de vorbele mele, dar in atata complicitate " smerita" la abuzurile unui sistem criminal, daca tacem toti ne vor vinde viitorul copiilor tot pe posete, pantofi cu toc, masinute si vilute si alte jucarioare pentru adulti egoisti si mult prea lacomi. Am observat ca sunt o multime de romani ce se cred alesi...E epidemie, s-a spart conducta cu snobi! De parca ar fi concurs de vorbe si Dumnezeu ne socoteste numarul de cuvinte postate pe internet sau rostogolite la TV. Eu una m-am saturat de vorbarie si-mi doresc ca Dumnezeu sa nu mai permita impostura si minciuna si mastile de sfinti ce ascund prin vorbe mestesugite nepasarea, impietrirea inimii.

http://mariadakhel.blogspot.ro/2011/06/karina-in-tara-zoo-si-tara-snobb.html

Cristiana spunea...

Maria, îmi permit să-ți răspund pentru că tu te folosești de „vorbărie” ca să îți expui punctele de vedere, așa cum fac și cei prin ale căror bloguri călătorești cu ochii și nu cred că că acest articol va fi ultimul citit pentru că te-ai săturat de vorbărie. Întâmplător sau nu, eu aplic și arăt cititorilor cum aplic cele învățate în lumea nevăzutelor, către care cu toții ne îndreptăm. Da, acest ”AR TREBUI”: este un mod de exprimare prin care eu, personal, nu acuz pe cei din jur, DOAR LE SUGEREZ . RĂMÂNE HOTĂRÂREA LOR SĂ FACĂ CEEA CE DORESC, CE POT, CÂT POT. Cei cărora nu le place cum miroase acest loc le sugerez cu RESPECT să revină dacă, și când vor simți nevoia vreodată.
DAR îți răspund generic la comentariu cu un exemplu extrem de frumos ȘI DEOSEBIT DE BUN pe care l-am văzut într-un you tube de natură spirituală postat pe facebook de o bună prietenă a acestui blog: Jim Caviezel... am ajuns să-l citez deseori pentru că actorii serioși, credincioși, cu viață serioasă, sunt rari și buni pentru a ne oferi ceva principial, tocmai pt. că sunt expuși tentațiilor mult mai mult decât noi...
Așadar: el spune clar celor care zic, asemenea ție - te citez: ”Mai frumos decât Iisus sau Gandhi nu vorbim niciunii.” Cu alte cuvinte alții de ce am mai vorbi?... Și el spune cam așa: Dacă Iisus a spus totul, dacă El s-a sacrificat cu sacrificiul uman suprem... de ce i-a pus pe cei mai dragi oameni din viața lui pământească să se sacrifice? Nu-i iubea? Nu iubea omenirea? (au fost destui care, în zilele noastre, au spus că de fapt Iisus ar fi urât omenirea din tot sufletul său...) Păi tocmai pentru că dânsul iubea omenirea, îi dorea binele, frumosul, dorea să se ridice la luptă - acel fel de luptă-muncă ce face din omul pașnic - erou. Așa cum Gandhi a avut un exemplu și o poziție din care a vorbit lumii. Nu toți beneficiem de poziții și nu toți ajungem eroi. Ajungem doar să îngroșăm rândurile celor care conlucrează, conviețuiesc, fac o omenire împreună.
Și când toți vom ajunge să facem ceea ce fac eroii, atunci vom fi suficient îndumnezeiți pentru a mai urca o spiră pe un drum ce nu se termină niciodată, pe care vom folosi întreaga experiență pe care am obținut-o până atunci...

Cristiana spunea...

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Fragment din "Mieii, misionari intre lupi"

"Tot binele, toata blandetea, toata bunatatea e un graunte de energie divina in om, capabil sa creasca pana la sensul si valoarea unei misiuni. Aceasta e o misiune crescuta natural si lucrand binefacator in jur, intr-un mod de la sine inteles. Sa nu descurajeze mieii, vazand coltii lupilor ranjind, fiindca sta marturie istoria: lupii n-au putut manca mieii! Sa nu descurajeze mieii, caci nu suntem „aruncati în lume" (Heidegger), ca ai lumii, ci suntem trimisi: plini de Sens si Adevar, sa transfiguram lumea.
„Sunt candela sub boltile divine,/ In haos spanzur, dar atarn de Tine..." (Nichifor Crainic)
Aceasta explica minunea ca mieii au biruit lupii: Mielul lui Dumnezeu era cu ei."

Maria-Aurelia spunea...

Stiti ca se spune ca parintelul bun ca painea calda, Arsenie Boca a fost iradiat? Stiti ca alt parintel si anume Mihail Jar este unul dintre putinii care mai aplica Iubirea? Cand va pleca si el la Dumnezeu, ce Modele de comportament Vii vom mai avea? Stiti ce este o bucla de timp? E un blocaj energetic ce apare de cate ori omenirea face o alegere proasta. De aceea nu se schimba in jurul nostru decat decorul, pentru ca ne invartim in bucla precum hamsterii in labirint. Cati Profeti, Invatatori si sfinti trebuie sa mai fie sacrificati pentru ca omenirea sa invete ca trebuie sa se ridice in picioare si sa aplice? Eu una am obosit...Am luat la rand grupurile asa zis spirituale de pe net, incercand sa creez o fortza uriasa menita sa trezeasca romanii din somnul cel de moarte. Dar "spiritualii" au invatat ca trebuie sa gandeasca pozitiv si le vor cadea din cer posmagi muieti. Problema este ca, gratie internetului, astfel de cai spirituale toxice se raspandesc rapid. De aceea sforaie romanii... Stiti ca Invierea in Viata nu este posibila daca nu ne completam Corpul Haric? Asta nu se poate decat platind " vamile", adica recuperandu-ne bucatile de suflete vandute din naivitate, ori din lacomie. Marea problema apare cand unii nu-si vand sufletele, dar acestea le sunt acaparate prin sarlatanie si tinute captive in grupuri ce promit iluminarea, ori imbogatirea peste noapte, ori dobandirea fericirii cu ajutorul unor mantre.Tot asa fac si masonii cu cei ce se inscriu in lojile lor, alergand dupa promisiunea unor initieri false. Masonii nu sunt initiati cum eu nu sunt popa. Romania a fost tradata din interior de toti acesti falsi profeti si masoni si atacata din exterior. Adica, exact cum a profetit parintele Arsenie Boca. Ma scuzati pentru tonul meu de la primul comentariu. E un fel de tactica, o masura de autoprotectie, pana imi dau seama cu ce fel de persoana vorbesc. Am mancat multa bataie in grupurile spiritualisticoSF de pe net, in timp ce-i acuzam pe diversii guru de minciuna si impostura, nu-mi mai permit alte rani. Stiti ca ei pot lovi de la distanta si chiar o fac daca nu ne supunem regulilor grupurilor? Da...au invatat asta la cursurile lor de initiere. Doar ca...Dumnezeu ii protejeaza pe cei ce-si iubesc tara si le intoarce loviturile. Punem pariu ca unii au inceput sa pice de pe maturile lor de vrajitoare? E o figura de stil, eu nu fac pariuri si stiu sa deosebesc o Cale spirituala de vrajitoria si iluzia din grupuri. Ma bucur ca sunteti de aceeasi parte a " baricadei" cu mine. Uneori, ma simt cam singura si pierduta prin Romania cea incremenita. Se spune ca se folosesc arme PSI. Daca n-au vrut sa ma asculte cei din grupuri...Mergand pe Daruire, te ridici pe un nivel de constiinta inalt si nicio arma PSI din lume nu-ti poate induce stari de somnolenta. Inca o data, imi cer scuze pentru ton si va doresc: protectie divina si Mantuire. :)

Si o poveste, ca sa ma iertati pentru tzeposenie...

http://mariadakhel.blogspot.ro/2011/10/margelele.html

Cristiana spunea...

Stai liniștită, Maria, nu am ce ierta pentru că ți-am înțeles revolta. Și atunci o revoltă nu se iartă, ci se înțelege.
Asta încercam să-ți spun, că eu acționez în felul meu, nu stau cu mâinile la piept. De altfel românii sunt dezorientați, și ar trebui să înțelegem asta: generațiile mai vârstnice - pentru că au muncit să construiască cu mâinile lor o țară pe care invidioșii occidentali s-au grăbit să o distrugă pentru ca să nu ia exemplu de muncă și alte popoare din ”lumea a treia”... Generațiile mai tinere sunt năucite de faptul că alte vremuri nu au prins, s-au născut sub zorii capitalismului fără experiență din țara noastră și au comparația cu cel avansat dinafara țării, dar necunoscut decât din filme și internet. În astfel de condiții, ce să aștepți ??...Deocamdată totul fierbe, totul e un cazan cu o ciorbă lungă ca în populismul trecut. Nu era comunism. Era un feudalism întârziat, combinat cu măsuri restrictive răspândite cu motive pe care le vom înțelege cândva.
Nu te mai lua de masoni.Ei sunt amețiții care muncesc crezând că NOM este ceva bun și că vor avea un loc mai bun în față dacă muncesc cu râvnă pentru implementare ei. Nu vor avea. Dar se prea poate ca ”curățenia” masonică din politica noastră (căci nu cred că e vorba de altceva) să fie de folos pentru cine nu se așteaptă ei: chiar poporul nostru. Care nu și-a spus încă ultimul cuvânt în această lume. Și nu noi putem să-l ”trezim”, ci o vor face suflete puternice care vor veni să aducă liniștea în țară. Și în lume, peste tot vor veni alte vremuri, cu oameni care vor munci pentru schimbare. Căci va veni această schimbare în toată lumea, pentru care ”Schimbarea la față” a fost făcută de Christul reînvierii sufletelor noastre.
Timpul acesta ne ascute și întărește răbdarea.
La sfârșit ne vom bucura că am avut răbdare.
Toate cele bune și frumoase!!

Maria-Aurelia spunea...

Multumesc pentru raspuns...Sunt zile in care imi pierd speranta. Atat de usor de manipulat suntem...Ani de zile am privit cu speranta oameni pe care-i vedeam la TV si care-mi pareau atat de spirituali...Cand i-am studiat mai de aproape pe maestrii spirituali, chiar in grupurile pe care le " pastoresc", am constatat ca nici ei nu s-au trezit si asteapta pe altcineva. Dumnezeu lucreaza prin oameni, nu? Ceilalti,intunecatii, tot prin oameni. Transformarea noastra in colonie de sclavi a fost pregatita temeinic, atinsa fiindu-ne chiar spiritualitatea. Fragmentarea noastra in mii de grupuri si cai spirituale a facut imposibila unirea. Fiecare vorbeste pe limba lui, fiecare isi trage spuza pe turta lui, e competitie intre scolile de initiere pe numarul de " ucenici". Am aflat ca Argeseanu se crede guvernatorul pamantului. Am intalnit o doamna care pretindea ca Desanca a fost noua Fecioara Maria, ce l-a nascut pe Oliver, noul Iisus. Acesta pastoreste cateva oi bete, la Arad. Am intalnit pe fb sute de adormiti care se cred alesi si au comunicare cu spirite evoluate. M-am intalnit chiar si cu Dumnezeu in persoana. Traieste in Bucuresti. La TV, am auzit-o pe Maicuta Cosmica vorbindu-ne intr-o limba ciudata. Cred ca si daca ni s-ar pune alcool in paine n-am avea atatia imbatati cu apa chioara. Ne furam singuri caciula...Stiam ca graul se separa greu de neghina, dar nu ma asteptam la o asa ameteala nationala. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans.

Cristiana spunea...

Maria, sunt etape în evoluţiile noastre. Suntem egali în faţa lui Dumnezeu dar suntem diferiţi între noi, aşa cum sunt membrii unei familii!... Astfel învăţăm să avem răbdare, să avem încredere, să facem ceea ce ştim că avem noi înşine de făcut, să înţelegem că absolut tot ceea ce trăim ne este de folos chiar şi pentru a ne aminti mereu că - aşa cum vin exemplele oferite de semenii noştri - unele le avem de urmat, altele le avem de pus deoparte. Aşa ne formăm experienţa de viaţă, de trăire din ce în ce mai profundă.
Toate ne sunt date - pe toate trebuie să le trăim. Suntem mereu în mâna lui Dumnezeu, în Grădina lui Dumnezeu. Iar viaţa pământeană este o învăţătură pe alocuri severă, pe alocuri blândă - aşa cu ar trebui să fim şi noi. Iar când cineva încalcă măsura, distruge echilibrul, este de datoria noastră să dăm exemplul necesar celorlalţi, pentru ca să existe un echilibru între exemplele oferite lumii: pentru ca cei din jurul nostru să aibă posibilitatea SĂ ALEAGĂ... Viaţa noastră este o PLATFORMĂ A ALEGERILOR. Dacă înţelegem asta - ne concentrăm atenţia asupra alegerilor noastre şi dăm putere şi altora să facă la fel.
Toate cele bune şi frumoase !!!

Maria-Aurelia spunea...

Da...in fiecare clipa ne aflam in fata unui numar urias de viitoruri posibile. Putem alege sa privim spre vitrinele cu bijuterii, ori spre copilul care cerseste la colt de strada. Daca alegem prima varianta, trece pe langa noi o sansa de a ne construi o noua treapta catre Cer. Problema este ca Raul a devenit prea asemanator cu Binele, prea a imbracat haine de aparenta sfintenie. Am cunoscut un om care se folosea de numele unor persoane onorabile, ca sa atraga intr-un forum tineri si copii. Ii amagea cu promisiunea unor locuri de munca si initieri oculte. Unii copii aveau 12 ani...Asta ma enerveaza la adultii din ziua de astazi: raman reci la suferintele copiilor. Energia cristica este in multi dintre acesti copii racolati ori abuzati. Sa stau linistita si sa tac? M-as simti complice. Tipul din forum m-a amenintat ca ma ucide daca nu tac. Si aproape a facut-o. Problema e ca nimeni n-a vrut sa-mi spuna in ce stare de sanatate sunt acei copii si tineri. Dupa o perioada in care stateau in acel grup dubios, se plangeau de dureri de cap si erau secatuiti de energie. Toti se temeau de demonul acela cu aparenta umana. Parca ii subjugase. Aceeasi situatie in grupurile new age...Eu pot sa tac si sa astept pedeapsa divina, dar...Dumnezeu ne-a dat liber arbitru. Asa ca...o sa stau in continuare cu ochii pe noii Irozi ce ucid noii prunci. E Armaghedon si intunecatii stiu ca Energia cristica este sfarsitul domniei lor pe pamant. Radu Cinamar descrie in " Viitor cu cap de mort" metodele prin care illuminati subjuga oamenii. Capul de mort probabil ca este organizatia oculta " Cranii si oase", cea mai periculoasa dintre sectele sataniste. Nu e joc divin ceea ce se petrece acum pe pamant. Am incercat sa-i trezesc pe cei din grupurile spirituale, dar acestia fusesera deja adormiti cu iluzia saltului din 12.12.12 si li se spusese ca totul e un joc. Joc in care sunt rapiti sau ucisi copii? Ar insemna ca Dumnezeu sa fie un sadic.

Maria-Aurelia spunea...

Sora mea e invatatoare si imi arata desenele copiilor. Multe sunt sumbre. Mi-a atras atentia in mod deosebit un copac cu radacinile in sus. Mi-a spus o doamna care il cunoaste pe dl Florian Colceag ca si unii dintre copiii supradotati de care se ocupa deseneaza copaci cu radacinile in sus. Dl Colceag a dat o interpretare pozitiva, ca si cum pruncii ar prevesti venirea unei ere spirituale. Si eu cred ca va veni acea era, cu toata opozitia demonilor strecurati printre noi. Dar ma tem ca ei ne transmit un mesaj de alarma: intunecatii intorc invers spiritualitatea si dezbina, dezradacinandu-ne. Asta inseamna Anticrist si cred ca ati observat curcubeul pe drapelul gay. Toti copiii dezeneaza curcubee. Si mie imi plac si le astept cu drag sa apara dupa ploaie. Dar, cineva, intentionat amesteca curatul cu murdarul, astfel incat copiii sa nu mai deosebeasca in viitor binele de rau, normalul de anormal. Omul este ca o cruce. Grupurile asa zis spirituale iau omul si-l intorc cu capul in jos, asa cum satanistii fac in cimitire cu crucile. Am vazut naivi " scoliti" in grupuri de genul matriceanoiiromanii sau infinita iubire, sau maya ra, imposibil de adus in " pozitie normala", in matricea lor fireasca. Asta e satanism practicat in grupuri cu nume atragatoare. Credeti-ma, stiu ce spun. Era sa adorm si eu in unul din ele, chiar daca am fost inscrisa doar pe net. Este o senzatie ciudata de Nirvana. Incepi sa te simti bine, intr-o stare de fericire dubioasa. Daca n-as fi avut stari de greata si dureri de cap, cred ca nu m-as fi prins ca am cazut intr-o capcana illuminati. Dracu' s-a semetit prea mult, se da la copii si tineri, iar adultii sforaie plictisiti. Sunt lucruri pe care I Le " povestesc" mereu Lui Dumnezeu, cand plang deznadajduita ca nu-i pot trezi pe romani.