Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Să nu ne imaginăm că misiunea sfinţilor se termină odată cu trecerea lor dincolo de fiinţă. Munca lor merge mai departe, într-o deschidere uriaşă în volum, calitate şi profunzime...
LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ÎNDRUMĂRILE DE NUME ALE SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL !!!

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 17 iulie 2015

CUM PRIVESC EU CEEA CE ALŢII NUMESC MANIFESTARE SUPERFICIALĂ

Fără jenă să recunosc – şi eu am gândit cândva aşa. Dar am învăţat să nu o mai fac. 

Voi porni de la câteva cuvinte privind studiul aprofundat al evoluţiilor: unii cititori mi-au reproşat – aşadar mai mult decât să-şi spună părerea – că nu ar trebui să ne intereseze studiul aprofundat al evoluţiilor. Am înţeles de ce spun ei aşa – dar nu mi-am schimbat unghiul de vedere. Pentru că ştiu bine că nu cunoaştem multe aspecte ale profunzimilor noastre, iar asta nu înseamnă că am fi superficiali, sau negativi sau răi. 
Desigur este un fel de termen de comparaţie des folosit, dar eu personal mă opresc aici cu acceptările pentru propriul meu comportament. 
Aşa am fost învăţaţi în societatea noastră de azi, iar astfel de puncte de vedere ne conduc către neînţelegeri, intoleranţe, presiuni pe care le suportăm şi pe care le aplicăm altora, fără să ne obişnuim să acordăm circumstanţe atenuante pentru ceea ce dovedim prin manifestările noastre. Iar de aici ne vor veni, mai departe: oboseli, nervozitate, revoltă. Refuzuri noi, în loc de acceptări: de teamă că ne vom încărca cu alte treburi de făcut în plus... şi suntem obosiţi... şi necăjiţi, sau plictisiţi... 
După părerea mea, ceea ce este numită de obicei “manifestare superficială” este o abordare fără înţelegerea spirituală a faptului că ne aflăm pe Pământ noi, oamenii, sub formă de spirite întrupate, venite din toate zonele universului sau din alte universuri. Să rămânem în perimetrul omenesc, dar în mod egal va trebui cândva să extindem asemenea gândiri la toate speciile planetare cel puţin. Avem însă impresia că dacă suntem oameni cu toţii şi am trecut de aspectul rasismului care ne-ar diviza în fel şi chip, cu toţii suntem acelaşi fel de spirite, aflate în acelaşi fel de evoluţie. Acest lucru prezintă cel puţin două aspecte în acest moment al discuţiei.
SUNTEM DIFERIŢI DAR TREBUIE SĂ EVOLUĂM CA FRAŢI BUNI DE SPIRIT CU TOŢII, ÎMPREUNĂ
De ce nu ne ştim la un moment dat rădăcinile? Dar evoluţiile? Ştim pentru ce suntem aici, acum? Deocamdată nu ştim bine cu toţii asta. 
Însă treptat începem să ne amintim. În evoluţiile noastre, suntem obişnuiţi să trăim în formaţie de popor spiritual (sau popor de spirite http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/popor-spiritual.html ) în care toţi membrii poporului spiritual sunt în acelaşi fel de evoluţie, pe aceeaşi treaptă a puterii lor energetice, iar acest lucru ne obişnuieşte să privim toată lumea ca fiind la fel cu noi înşine. 
Este drept, toţi suntem copiii lui Dumnezeu, toţi avem acelaşi drept la viaţă, la demnitate, la respect. Dar nu suntem toţi în acelaşi moment evolutiv personal: suntem aşa pentru scurt timp, dar suficient pentru a ne obişnui să trăim şi altfel decât până acum. La început vom trăi în acest fel pentru scurt timp, şi rar – apoi mai des, pentru a ne obişnui să ne înţelegem împreună în toate felurile de condiţii în care va trebui să trăim: etern, ca ajutători pentru alte valuri de monade care au şi ele nevoie de ajutor – aşa cum şi noi avem nevoie, la rândul nostru. 
Acesta este punctul de vedere pe care vreau să-l evidenţiez.
Suntem diferiţi ca evoluţie şi asta nu este nici o ruşine din moment ce am venit aici ştiind cât se poate de clar că acest fel de împletire între noi, în cadrul aceleiaşi specii planetare, ne va aduce beneficii uriaşe dintr-o infinitate – practic – de puncte de vedere, pe care le vom descoperi treptat.
Suntem veniţi aici, pe Pământ, în grupuri mici din popoarele noastre spirituale, cu care facem evoluţie de bază în alte locuri din univers.
Suntem diferiţi ca evoluţie, dar ne este necesar să ne purtăm cu toată lumea din jur la fel ca şi cu fraţii noştri din propriul popor spiritual, pe care îi iubim şi îi preţuim ca pe noi înşine. Suntem într-o conjunctură spirituală de întrupare formată din grupuri multe cu evoluţii diferite, cu obişnuinţe diferite, cu puteri diferite, cu experienţe diferite de folosire a puterilor proprii, cu forţe de adaptare diferite de la o perioadă la alta – şi multe altele de acelaşi fel. Concluzia este că e bine să ştim că suntem diferiţi, că privim lumea cu priorităţi diferite, în raporturi de destin diferite – CU TOATE ACESTEA SĂ NE PRIVIM CA ŞI CUM AM FI FRAŢI BUNI ŞI VECHI DE SPIRIT, respectându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc. 
Dar noi chiar ne dăm seama că suntem diferiţi - şi nu suntem obişnuiţi cu aşa ceva, nu ne dorim asta, vrem să fim cu toţii identici, e mai comod aşa, nu altfel. Tragem unul de celălalt fără să ne dăm seama că pe unii îi tragem în jos – şi ei sunt acolo ca să ne ajute să merge în sus (sau mai departe, să nu stăm oricum pe loc) , iar pe alţii îi tragem din răsputeri în sus, deşi ei nu pot sări peste etape, chiar dacă fac ce le cerem noi, vor obosi rapid şi vor reveni la puterea şi locul lor exact atunci când credem că am “reuşit” să-i scoatem “la liman”. Cu toţii obosim, devenim nervoşi, mânioşi şi nu de puţine ori chiar ranchiunoşi. Credem că cei din jur sunt superficiali – dar de fapt nu este de loc aşa: ci fiecare se poartă după cum poate la modul cel mai serios al său personal, chiar dacă mai simplist decât alţi întrupaţi din jur, mai puţin calitativ, moral, decent, comparativ cu alţi semeni. 
Fiecare întrupat de fapt are în jurul său măsura după care îşi va măsura propria activitate, manifestare, pe o scară a valorilor de manifestare, nu a oamenilor ca persoane: iar acest lucru societatea concurenţială – şi nicidecum conlucrativă – nu ni-l pune în faţă. Nici un profesor, nici un preot şi nici un medic nu ne atrage atenţia asupra acestui aspect – când de fapt în primul rând ei ar trebui să ne sfătuiască în astfel de direcţie. 
...Şi dacă vreunul o va face – şi va rezista impunerilor şi blamărilor altora de acelaşi fel de meserie (căci de har nu mai discutăm, ca să nu jignim...) înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Vom preţui – şi nu vom dispreţui fiecare “altceva” care ne va ajuta: ori să ne îmbogăţim experienţa, ori să ne-o consolidăm pe cea veche, ori să ne întărim voinţa, ori să ne mărim flexibilitatea. Cei pe care îi numim azi superficiali vor fi oamenii pe care cu drag îi vom ajuta mâine – cu răbdare pentru a ajunge la cel mai bun nivel AL LOR. 
Şi vom fi în alt fel mulţumiţi de noi înşine – nu pentru că ne-am socotit superiori altora, ci pentru că am avut puterea de a-i înţelege şi valoriza pe cei desconsideraţi cândva. 
MULŢI DINTRE NOI SUNT ÎN DESTINE CU CELE MAI SIMPLE SARCINI DE TRĂIRE UMANĂ PE PĂMÂNT
Ne confruntăm deseori cu oameni care cred azi că ne complicăm existenţa cu “chestiuni inutile”: cunoaştere, răbdare, toleranţă, înţelegere... Ne este foarte greu să le acceptăm acest fel de gândire, ştiind că toate cele care ne înconjoară sunt de o complexitate uriaşă, care ajută fiecăruia în parte să-şi urmeze programele învăţăturilor eterne. 
Tot ceea ce ne vine în faţă ne este de folos. Ne formează înţelegerea importanţei vechiului şi noului în egală măsură: căci după măsura vechiului învăţăm treptat noutatea, iar cu măsura noului putem crea condiţii pentru paşii următori. Pe de altă parte, ceea ce pentru unul este nou – pentru altul este deja vechi şi invers. Ne învăţăm reciproc, alegem, ne orientăm, ne corectăm – totul fiind util chiar prin complexitatea celor existente şi în învăţături, şi în întăriri. 
DAR... să înţelegem un alt aspect deosebit de important prin prisma căruia avem nevoie să ne obişnuim să considerăm altfel oamenii din jurul nostru: foarte mulţi oameni din jurul nostru, pe care i-am categorisi superficiali – iar ei, la rândul lor, ne consideră exageraţi şi ne dispreţuiesc în egală măsură – sunt de fapt întrupaţi în această perioadă numai pentru a trăi timpul variaţiilor foarte strânse de vibraţie planetară, din care în viitor vor avea foarte multe de învăţat; care pe ei personal, în felul lor, îi ajută foarte mult pentru a se obişnui cu aglomeraţii planetare în condiţii vibraţionale cu totul speciale. Nu au sarcini de destin complicate, pentru că deocamdată nu au experienţa de a suporta un trai complex pe o planetă cu variaţii bruşte de vibraţie - care formează azi fondul existenţial pământean (http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2014/11/vibratia-planetei-noastre-intre-cutite.html ). În rest, sunt oameni buni în felul lor, pricepuţi în meserii fără mari pretenţii, comunicativi, dar sarcina lor este aceea de a trăi doar simplu într-un asemenea mediu planetar. Tocmai acest fapt însă îi determină să fie dispreţuitori la adresa celor care “se complică inutil” – în baza aceleiaşi explicaţii de la punctul anterior: au impresia că toată lumea ar trebui să fie asemenea lor. 
Prezenţa lor lângă cei “care se complică” este aceea de a-i ajuta să se întărească - fără a fi însă conştienţi de acest lucru, fără intenţie ca atare - să reziste ispitei delăsării, dispreţului, intoleranţei. La rândul lor, ceilalţi îi ajută să înţeleagă cândva că vine timpul să trăiască şi ei, curând în evoluţiile lor, în acelaşi fel. Subconştientul le dă uneori semne – dar ei nu pot acepta încă. 
Finalului acestui ciclu de vieţi pământene ne va spune cum am rezistat şi ce mai trebuie să facem – la nivele mai mult sau mai puţin subtile – pentru a recupera ceea ce ne-am relevat singuri a putea sau a nu putea face faţă în astfel de condiţii. 

Post Scriptum: Pentru cei care vor câteva idei în plus aş recomanda: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2012/09/arderile-de-tot.html 

Niciun comentariu: