UN CUVÂNT ÎN PLUS DESPRE ENERGIILE VERII

Am discutat deseori despre energiile verii. Se spun multe despre energiile fiecărei luni, sunt site-uri specializate pe acest subiect. Eu mai vin cu câte o idee, atunci când ceva îmi atrage atenţia.

În mijlocul verii, unii se simt bine, alţii se simt rău... alţii folosesc unde, şi cum ştiu ei energiile şi fac ravagii în jur, iar cei care le suferă efectele fac ravagii încă şi mai mari, prin zbuciumul lor...
În general mă feresc să spun lucrurile tranşant, nu pentru că mi-ar fi frică, ci pentru că şi aşa oamenii sunt obosiţi, dacă pot să le ofer un zâmbet şi un cuvânt bun – o fac... Ănsă am observat în ultima vreme cum oamenilor le este frică să fie liniştiţi, unii – dacă sunt singuri acasă – aprind toate luminile şi dau drumul la toate televizoarele şi radiourile de prin casă, după care se aruncă pe telefon...
Şi tot în general mă feresc să spun că este normal... Dar uneori chiar trebuie să arăt că este normal, să detaliez de ce este normal ca lucrurile să „curgă” în acest fel.
Pe de o parte este ultimul moment planetar al zbuciumului pământean, când lumea îşi reglează „conturile”, timpul pare scurt pentru câte ar fi de „reglat”. Unii îşi precizează în interiorul lor lucrurile pe care încă nu au curajul să le spună cu voce tare... Alţii chiar vor să fie furioşi, nu vor să se liniştească pentru că aşa vor ei, căutând să acuze peste tot: căci au ÎN SFÂRŞIT acest curaj... Ştiu... dureros să scriu asta, dar evoluţiile noastre au nevoie TOCMAI DE ACEST TIP DE CURAJ, pentru ca fiecare dintre noi să mergem mai departe. Ca să ne înţelegem unii pe alţii, mai întâi trebuie să vedem că nu putem să-i înţelegem pe ceilalţi, după care începem să căscăm bine ochii şi urechile – trupului şi sufletului deopotrivă – pentru a ne linişti: încă dinainte de a acumula atâta zbucium, clocot în noi, chiar atunci când începem să conştientizăm ce se acumulează în sufletul nostru...
Şi fiecare mai are măcar un clocot în suflet ...
Pe de altă parte, intuiţiile aduc din subconştient simţământul de clocot universal, de aglomeraţie universală, de atenţie pe lumea din ce în ce mai mare, mai multă, dincolo de orice limite cunoscute până acum... Căci a venit vremea să ne pregătim să plecăm acasă, adică dincolo de liniştea din această zonă a universului: nu venim, cum cred mulţi aomeni azi, din întinsurile acestei – uneia şi aceleiaşi – galaxii, ci din depărtări cu mult, mult mai mari. Dar într-adevăr fiecare bloc spiritual a venit pe Pământ prin „porţile” sau liniile, direcţiile, drumurile deschise pe vibraţiile unor anumite locuri din această galaxie. Însă galaxia aceasta, ca şi multe altele din această zonă a universului este un loc în care fiecare planetă este paşnică, cu populaţii care îşi văd de treburile lor, frumoase sau urâte, însă sub puterea ajutorului oferit de ajutătorii dimensionali coordonatori proprii, ai locului din galaxie pe care îl ocupă steaua lor sau cuplurile lor de stele în lumina cărora trăiesc...
Dar sufletele noastre tind către simfoniile galaxiilor înfrăţite din zone în care planetele sunt apropiate ca şi oraşele de pe Pământ – micuţă planetă până la urmă!!! – iar stelele ca şi planetele de aici: puzderie, dar şi prietene, înfrăţind populaţiile stelare şi oferindu-le condiţii de învăţături extrem de variate. Locuri faţă de care SF-urile de calitate sunt doar amintiri vagi, de cele mai multe ori transformându-se în războaie inter-galactice... Ceea ce nu este de loc cazul locurilor cu vibraţie extrem de înaltă de unde vine majoritatea covârşitoare a spiritelor întrupate azi pe Pământ: conlucrarea şi prietenia sunt în acele locuri la cote incredibil superioare celor mai frumoase simţăminte de pe Pământ – rădăcinile celor de acasă... Sunt locuri despre care putem spune că formează raiul din care descind spiritele prin lungi călătorii pentru a ajunge pe Pământ...

Să revenim... pe Pământ !!! ...
Apar acum – da, tocmai acum, astfel de clocote, în momentul imediat după Sânziene... Toate acumulările energetice care s-au săltat pe vârf natural de val se descarcă, precum cerurile Sfântului Ilie... Unii le adoră, alţii sunt obosiţi şi necăjiţi că nu se mai termină... În cascadă, ritmurile cresc şi scad, dar toate se desfăşoară în ritm pe creştere.

De fapt, greul este cu noi pentru că nu ştim CÂND şi CUM să ne echilibrăm energiile DIN MERS... Până când vom înţelege, ne vom orienta diferit – unii mai iute, alţii mai lent – şi ne vom împiedica unii de alţii. Deja unii dintre noi îşi dau seama că tot ceea ce trăim sunt învăţături şi le acceptă cu stoicism, dar cu toate simţurile în alertă, cu toţi „ochii” sufletului larg deschişi pentru a surprinde toate iţele de descurcat, de pieptănat, de aranjat !!! din care să croiască drumuri line, netede, frumoase, în viitor...

Asemenea momente vor veni în fiecare an, cu intensitate mare la zilele mijlocului de vară şi de an, dar cu vibraţie din ce în ce mai mare... Ne reîntâlnim cu energiile vârfului din fiecare vară abia începând cu luna martie a anului următor.

Am observat, din dialogurile purtate pe ici şi colo, că este mai greu de înţeles diferenţa între energii şi vibraţii. Energiile ne hrănesc (să reţinem că sunt deopotrivă şi filamente de energii, şi filamente de materii), întreţinând structurile şi vitalitatea corpurilor noastre. Energiile obişnuite ale anului (perioada în curs de desfăşurare) vin din cosmos, în timp ce energiile vârfului de vară şi de an, ale vârfului de noutate, vin prin elementele matriceale ale galaxiei: ale stelelor şi ale planetelor din galaxie.
Vibraţiile în schimb accesează memoriile spirituale ajutând cu varietatea lor manifestarea forţelor radiante ale spiritului... Înălţimea de vibraţie este caracteristică anului viitor, şi-a făcut „datoria” de a începe să ne obişnuiască cu cele ce vor veni, care nu ne vor obosi – noi fiind obişnuiţi dinainte cu ele.
Dar acum, în continuarea anului nostru actual, volumul şi puterea energiilor actuale, care vin în valuri, care îşi fac efectele până la sfârşitul anului, creează bulversări. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că plexurile noastre ne pot oferi senzaţii plăcute şi senzaţii neplăcute, dar nimic nu este rău, nimic nu trebuie să fie înfricoşător: însă este drept, din cauza necunoaşterii, dezinformării, ne speriem, obosim şi ne enervăm foarte repede şi uşor, obosind frecvent şi pe cei din jur. Ne speriem şi de umbra noastră – la propriu – fricile ne obosesc în continuare, orice informaţie devine ori dureroasă, ori panicardă... Până la urmă vom învăţa să folosim energiile pentru a ne adapta şi a ne orienta în oceanul de noutăţi curente, apoi să-i ajutăm şi pe semenii noştri să facă acelaşi lucru.

Toate se petrec în fiecare an, dar în trepte din ce în ce mai înălţate vibraţional: de aceea nu le prea recunoaştem, decât dacă acceptăm acest motor de ajutor pe care coordonatorii evoluţiilor din întreg universul le oferă vieţii de pe planetă, vieţii de ORICE FEL... nu numai omului...... Căci nu suntem numai noi, oamenii aici, dar asta uităm întotdeauna...
Vă doresc să vă fie vara aşa cum o doriţi voi, dragii mei !!!