Blogul unui om cuminte...: PEDALEAZA MAI DEPARTE! NU TRAIESTI O MIE DE ANI !!

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...

vineri, 15 august 2008

PEDALEAZA MAI DEPARTE! NU TRAIESTI O MIE DE ANI !!

http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/un-om-pe-o-bicicleta/

Chestia cu Pedaleaza! mi-a adus aminte de o intamplare din acelea pe care le numesti Turnant in viata… Totul parea, intr-un moment, ca este un zbor - cand lin, cand vijelios, puternic, dar oricum zbor - cand… betoooiiiing !!! m-am lovit cu capul de beton!!! Stateam acolo, speriata, mal-tratata, shifonata, mototolita, murdarita, privind ceea ce spuneam ca este zidul care nu se departa din fatza… Cineva - o femeie nevricoasa, autoritara, frecvent agresiva chiar - mi-a aruncat (fara sa fi discutat cu ea vreodata) un ‘Ce dracu’ stai cu nasu’n zidu’ala?? VEZI CA ESTI CU SPATELE LA ZID, NU CU NASU’N EL ??!!!’ M-am scuturat privind-o ca pe … n-am termen!!… dar ea se departase de mult, ii priveam mersul nervos, spatele cocosat de viata si de munca, totul se invartea cu mine… cum de nu imi dadusem seama?? M-am dus la ea si nu a trebuit sa spun nici un cuvant… nici nu gaseam cuvinte… dar ea a spus din zbor: PEDALEAZA, PEDALEAZA !!! NU TRAIESTI O MIE DE ANI !!!

Zic si eu, acum, scarpinandu-ma in cap.. ‘fara comentarii’ ..

4 comentarii:

gabi c. spunea...: Aveam un profesor de franceza in liceu care stiai nu stiai avea o vorba: Hai! Pedaleaza pe text.Hai mai repede.Pedalam noi dar sa vedem cat o sa rezista lantul.; 20 ianuarie 2010 la 17:29
Cristiana spunea...: Chiar am remodelat articolul Testoasa si Iepurele, acum, pentru 100ro, o sa il pun si aici, pe blog. Chestia asta cu "Mai repede" m-a stresat si pe mine, dar acum lumea trebuie sa ma suporte cum spun: eu nu ma grabesc decat atunci cand trebuie..
Daca am avea curajul de la inceput sa facem asta.. :) Ar mai invata si profesorii ceva in plus pe lumea asta!!! Si nu numai profesorii.
Cele povestite in text mi-au marcat viata intr-un mod special, deosebit.. De atunci nu m-am mai vazut niciodata cu fata la zid.. ci cu spatele la el.. Si cu tot orizontul in fata!!; 20 ianuarie 2010 la 17:42
Cristiana spunea...: Si, Gabi, stii ceva?? Ai dreptate!! Da, da, cat tine lantul!! Cat tine - tine!! Dar macar sa stim ca am facut ceva bun cat a tinut!! Nu?!
Daca cineva ar spune ca incurajez o gandire care poate fi interpretata ca fiind... negativa, eu spun ca din orice gandire ingrijorata (si omul - zic eu! - are dreptul sa aiba si ingrijorari..) se poate ajuta cu o vorba optimista!!
Nu poti face ceva pentru toata lumea, dar macar poti sa-i spui o vorba buna!!; 20 ianuarie 2010 la 17:47
Anonim spunea...: Foarte interesantă povestirea ta. Probabil mă înşel, dar cred că acea femeie era un eu de-al tău... :)

Ne purtăm ca nişte nemuritori, e adevărat...

Numai bine.; 24 ianuarie 2010 la 10:21

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

SĂ ÎNCURAJĂM CERCETAREA MULTISENZORIALĂ

Sigur că cele pe care le scriu sunt părerile mele personale, născute din cercetare personală, şi nu am pretenţia să fiu crezută, dar rog întotdeauna un singur lucru: cei care au oarece capacităţi multisenzoriale ( mi se pare mai corect decât exprimarea: extrasenzoriale) să cerceteze cele scrise aici, pe cât posibil - în meditaţie (astral) sau direct mental. Să dezbatem, să conlucrăm, să ne împărtăşim experienţa fiind mereu gata să ne deschidem orizontul. Să contribuim cu toţii la cercetarea de acest tip, pentru ca să nu mai fim datori exclusiv site-urilor şi altor scrieri străine. Căci fiecare popor are calea sa - dacă preluăm calea altora fără să o avem marcată pe a noastră personală, conform tradiţiei poporului propriu, atunci ne împrăştiem forţele, în loc să ne îmbogăţim reciproc destinul. Comparaţiile ar trebui făcute abia după ce ne cunoaştem tradiţiile şi cunoaşterile, cât de cât, căci de aceea apar exagerări de genul: poporul român a fost primul care a civilizat Europa, a fost singurul popor autohton... lucruri pe care le vom descoperi neadevărate, cu ruşine şi regret pentru orgoliul împrumutat din exemplul altor popoare orgolioase, care ne-au impus încredinţările lor...

Cercetarea începe, e drept, cu confuzii, stângăcii, asocieri multiple, dar treptat lucrurile se limpezesc, legăturile între domeniile cercetate încep să se vadă cu efectele lor echilibrate la nivele din ce în ce mai înalte. Pe măsura trecerii timpului, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare (de fapt: stelar-galactice, zonal-universice), puterile noastre vor creşte şi ne lămurim asupra aspectelor confuze, îmbogăţindu-ne cunoaşterea privind universul în care ne aflăm.

Încurajaţi şi voi, la rândul vostru... Să nu agresăm, ci să încurajăm.

Oamenii cu capacităţi multisenzoriale sunt sensibili, fac primii lor paşi temători, nesiguri, într-o lume puţin cunoscută; a crede că un astfel de om este "tare", că ar trebui să fie insensibil, indiferent sau agresiv şi să confunde echilibrul cu nepăsarea şi duritatea, este o mare confuzie...

Mulţumesc. Vă doresc toate cele bune şi frumoase!!

Din călătoriile mele astrale...

Percep universurile ca fiind perfect echilibrate sferic. Imbratisez aceasta sfericitate, desi stiu bine ca este numai un termen de comparatie, doar de pe Pamantul pe care il percepem acum, in acest fel pe care il cunoastem acum.

In viitorul apropiat le vom percepe dincolo de sferic. Si vom numi asta in alt fel.
Universul este in echilibru perfect dupa o infinitate de directii: granitele dintre un grad si altul devin spatii largi, caci nu exista numai materia pe care o percepem cu simturile trupului de carne... mai sunt multe altele de perceput in aceasta lume. Nimic nu este dupa 3 4 5 6... 12 sau un numar limitat de directii.
Cand vom accepta cu totii acest lucru, vom vedea ca intuneric de fapt nu exista, ci doar necunoastere. Dar exista, numai pana la un punct al acestui univers (nicidecum in toate universurile): agresivitate, rautate, cruzime, perversitate... si inca multe altele pe care le spunem dupa cuvintele pamantene... Nu ne-ar veni sa credem ce poate exista in lumea de vibratie mai mica decat aceea a Pamantului ...
Multi oameni cred ca omul este rau. Invit acei oameni sa-si aduca aminte cele pe care le cred acum - peste vreo 30 de ani... Sa nu uitam ca facem pasi in fiecare zi...
Eu cred ca altele vor fi cuvintele care vor fi spuse..
Si vom avea multa lumina, caldura, bucurie si bunatate in sufletele noastre !!! Iar o masa critica a omenirii va inclina catre aceleasi sentimente. Si va merge mai departe catre hăruire, catre indumnezeire.
Cu respect, Cristiana

ÎN MIJLOC DENS DE INFINIT ...

...Deja sufletul nostru zboara... se deschide clepsidra timpurilor... acolo unde neantul se strange intr-un varf de ac... si totusi se rasfrange luminos si pur peste marginile lui insusi intr-o uluitoare miscare de fiintari in orizonturi explozive de sunet si lumina... spatiile se umplu de liniile dulci ale puterilor de patrundere... si zboara ele insele cu tine pe aripile spiralate ale multului...

...Si multul, si esenta coexista astfel in pace acolo unde simultaneitatea insasi devine unda...

Să fim foarte bine înţeleşi: nu sunt de acord să înlocuim "Dumnezeu" cu "Universul", din simplul motiv că universul - şi multe altele pe lângă acesta în care trăim, şi fără de care cel în care ne aflăm acum nu ar putea exista - este o creaţie energo-materială dinamică, remodelabilă permanent în funcţie de necesităţile foarte clare ale noastre, ale celor care o folosesc: o Creaţie realizată de o imensă masă de Creatori Înălţaţi, printre care Cei Dintâi nu vor să aibă niciodată un loc primordial, în atenţia specială a celor care tind către cunoaşterea şi experienţa lor...

Tindem - dar nu o vom ajunge niciodată: măcar cu atâta să ne ridicăm şi noi sufletul, oferindu-ne şi noi modestia noastră...

Iubirea este un termen inventat (de templieri, ca termen de discuţie) şi părerea mea este că cei care au adevărata iubire nu mai vorbesc despre ea, ci ea irumpe din tot ceea ce fac: ajutor pentru semeni, pentru cer şi pământ deopotrivă, calitate, moralitate, demnitate, altruism, tot ceea ce poate fi mai bun şi mai frumos ca manifestare omenească. A vorbi despre iubire e ca şi cum ai suna din talgere... A îndemna pe oameni la iubire este ca şi cum ai suna din goarnă în piaţa mare a satului... A face ceva din iubire, fără să impui, fără să atragi atenţia - ci doar să oferi cu modestie, cu însorire spirituală... este oferire de iubire şi nu mai are nevoie de nici un sunet...

DE REFLECTAT...

„Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi” (Buddha)
http://adinaamironesei.blogspot.com/