Întotdeauna m-am gândit la cei care se străduiesc (ca să nu spun chiar că se încrâncenează) să creadă că sunt adevărate cele scrise despre OZN-uri şi extratereştri - fiind chiar agresivi la prezentarea altor idei despre existenţa şi provenienţa lor. M-am gândit că se vor ruşina aşa cum s-au ruşinat cei care chiar au crezut că în 2012 “aleşii” unor populaţii extraterestre vor veni să-i ia în alte dimensiuni ale universului, sau Pământul se va scinda într-o parte luminoasă care va intra cu “aleşii” în altă dimensiune, în timp ce partea lui întunecată se va întuneca mai departe împreună cu cei răi, războinici, perverşi - un adevărat iad prohodit pentru un Pământ ne-upgradat...
...Desigur că ne revenim repejor şi ne continuăm viaţa obişnuită: din nefericire fără să învăţăm prea multe din cele pe care le trăim – în primul rând să fim echilibraţi şi să primim echilibraţi informaţiile, fără extazieri şi fără căderi.
În 2012 am deschis direct subiectul acesta, arătând că nu sunt OZN-uri pe cerul Jocurilor Olimpice, ci doar drone cât se poate de omeneşti, a căror construcţie ştiam din filmele de popularizare că începuseră să fie testate în lume încă de prin anii ’50. Drone cu care s-a monitorizat desfăşurarea deschiderii JO, după avertizări ameninţătoare din partea unor nemulţumiţi ai vremurilor noastre (!) privind sabotarea festivităţilor de la Londra. Ştiam concret de mult despre aceste drone, din filmele şi fotografiile primite de ani de zile de la NASA – m-am înscris la newsletter şi primesc ca orice om care doreşte să se informeze cât de cât corect direct de pe la surse. Am liniştit atunci multă lume, am deschis căi multora de gândire şi de informare – aşa cum încerc şi acum.
(Pentru cei care doresc mai multe informaţii despre felul în care am perceput eu fenomenologia acelui 21 decembrie 2012: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/search/label/%C3%8ENAINTE%20%C5%9EI%20DUP%C4%82%202012 )
Desigur, când am aflat prima dată despre extratereştri m-am extaziat şi eu, văzusem aşa ceva în copilărie şi eram super-încântată că există aşa ceva şi că văzusem şi eu „o farfurie zburătoare”... Cu timpul am îngroşat şi eu rândurile celor extaziaţi de filmele lui C. Sagan ... eram şi eu un puf de păpădie zburând prin cosmos... Simţeam că totul poate fi real, că există extratereştri, că unii chiar au nave de deplasare inter-planetară, inter-stelară şi inter-galactică.
Dar cu timpul, deschizând filele propriilor cercetări, am aflat că multe din cele simţite, intuite astfel, sunt amintiri ale noastre din alte locuri din univers, de unde am venit cu milioane de ani în urmă prin călătorii spirituale (prin forţe proprii ale spiritului, ajutat de corpuri care au vibraţie foarte înaltă) şi nu cu nave asemănătoare rachetelor noastre de azi. Este real, dar aici nu numai distanţele extrem de mari, nu numai câmpurile extrem de puternice şi agresive, corozive chiar pentru nave şi deteriorante pentru corpurile fizice ale călătorilor, nu numai faptul că numai acolo unde ne naştem avem structuri planetare de odihnire - de autostabilizare vibraţională, care ne ajută să ne prelungim şederea în acest loc şi în acest timp în care vibraţia universului este extrem de joasă. Principalul element al nostru personal, al oamenilor, al spiritelor umane de stat la punct fix pentru perioade lungi de timp este evoluţia noastră, necesitatea de a ne obişnui să nu mai fugim de greu, "salvându-ne" pe alte planete, unde ne-ar fi mai comod. Să ne obişnuim cu rigorile unei planete mici, cu resurse puţine faţă de o populaţie care devine extrem de numeroasă la un moment dat, şi putem să rezolvăm problemele, dar nu e de loc comod pentru mulţi dintre noi să muncim cot la cot cu alţii pentru a crea condiţii optime de trai pentru oamenii răspândiţi în mod egal pe toată suprafaţa locuibilă a lumii...
Şi multe, multe, foarte multe altele...
Dar dacă nu învăţăm din cele trăite acum, totul va deveni material de studiu intens după terminarea destinelor cu manifestare prin corp fizic. Iar în alte cicluri de vieţi pe aceste meleaguri ale universului, după consolidarea înţelegerilor şi aplicarea în diverse ipostaze de întrupare în diverse zone şi subzone ale universului, vom reveni şi vom vedea cât am consolidat şi cât a mai rămas de lucrat cu noi înşine - la nivele grosiere până la subtile, deosebit de fine, de subtile; vom ajuta în acelaşi timp alte generaţii de evoluanţi să-şi cunoască neputinţele, dar şi puterile câştigate în urma “bătăliilor” personale pentru învingerea negativităţilor grosiere şi integrarea celor moderat manifestate prin înţelegeri complexe: negativităţi, dualităţi, polarităţi, contrarii, deosebiri fine... Chestiuni care, la nivele înalte de vibraţie, le deţinem integral, nu despart întrupaţii avansaţi în evoluţii, ci îi apropie, le formează fondul concret de înaintare prin îmbogăţirea cunoaşterii proprii, nicidecum aruncându-le la groapa de gunoi a universului interior...
Desigur, deocamdată nu toată lumea iubeşte introspecţia şi observarea naturii, oamenilor, altor vieţuitoare, stelelor şi lumii uluitoare pentru noi acum, a celor “nevăzute” pentru ochii trupului (oricâte ar fi de bune aparatele cu care ne prelungim astfel de priviri) - dar treptat văzute cu ochii minţii: înţelese, admirate şi iubite cu sufletul întreg... Dar treptat, şi repede ne schimbăm şi începem să acceptăm ceea ce altă dată nu concepeam nici măcar să ne informăm, să cunoaştem şi alte păreri – cu atât mai puţin cercetări ale semenilor noştri care nu se potriveau cu informaţiile oficiale. Până când oficialităţile nu schimbă politicile lor de informare ne este frică să schimbăm ceva în mentalitatea noastră. Poate e mai comod, poate că nesiguranţa adevărurilor ne pune prea mult capul la contribuţie, poate că ne-am făcut imagine şi meserie din cele orientative primite la un moment dat chiar dincolo de cele oficiele... Dar gata! altceva n-o să schimbăm toată-ziua-bună-ziua, că doar n-o să ne chinuim să muncim aşa, la infinit...
Nu vreau să fiu acidă, vreau numai să dau un ton mai amiabil, un zâmbet care însă nu vrea să înlăture seriozitatea momentului... Şi vor veni la rând alte seriozităţi de acest fel: OZN-uri care nu stau cu roiul în jurul Pământului – şi atunci vom începe să credem că planeta mai are şi alte structuri care pot fi văzute în timpul somnului (pentru majoritatea oamenilor, încă), sau în meditaţii active, în călătorii astrale sau prin vederea mentală care ni se dezvoltă din ce în ce mai mult: putem percepe astfel structuri eteric-astrale ale planetei sub formă de manşoane matriceale, apoi de celule de diferite mărimi şi densităţi, la fel: discuri, benzi, forme neregulate, sfere şi semisfere – care aşadar nu sunt nave ale diverselor feluri de civilizaţii care ar înconjura Pământul. Ele sunt locuri, structuri stabile – structuri de autostabilizare vibraţională pentru diferite feluri de spirite care fac evoluţie pe Pământ, în care îşi recuperează vibraţia pierdută în timpul activităţilor diurne şi se reface în timpul somnului. Corpul nostru astral este atras în timpul somnului de vibraţia unui astfel de locaş, care are vibraţia identică cu cea a sistemului nostru spiritual format din: spirit, radiaţia energetică fundamentală a spiritului, sistem corporal pentru manifestare şi câmpurile protectoare şi hrănitoare ale corpurilor.
Acolo ne „odihnim”, ne întărim şi apoi putem să mai derulăm cercetări proprii foarte profunde, comunicări şi relaţionări cu entităţile astrale ajutătoare, cu diferite alte grupuri de entităţi de care suntem legaţi prin destin, cu alţi întrupaţi care sunt şi ei în stare de somn. Ne reîntoarcem când ne simţim odihniţi, cu vibraţia recuperată, cu cercetările făcute, cu relaţii reparate sau întărite.
Şi înţelegem astfel că acelea nu sunt de loc nave ale extratereştrilor care ne-ar monitoriza activităţile sau care ne-ar urmări cu multă curiozitate pentru că nu au mai văzut aşa ceva, pentru că nu ar fi cunoscut – sau şi-ar fi pierdut – emoţiile în decursul unor trăiri prin alte părţi ale galaxiei. Nici un întrupat nu-şi pierde emotivitatea – dar şi-o poate ascunde, indiferent care ar fi ţinta emoţiilor sale. Nici un extratrestru nu ne monitorizează – dar pot să ne monitorizeze proprii noştri semeni, ceea ce este cu totul altceva.
Cam despre acest lucru este vorba în subiectul de la care am început această dizertaţie. Încep să se declasifice materialele despre cercetările vechi, de prin anii ’50 (dar ele sunt vechi din cel puţin perioada premergătoare primului război mondial) privind construcţiile de nave care nouă ne apăreau ca nişte „farfurii zburătoare” (!!!) numite apoi mai academic „Obiecte Zburătoare Neindentificate” cu proprietăţi care, în lipsa unor informaţii despre nivelele atinse de cercetările necomunicate oficial, erau credibil făcute de extratereştri. Aş mai „dizerta” (!) şi altele, dar nu prea este timp pentru aşa ceva, fiecare poate gândi la diverse faze ale celor petrecute în anii mai îndepărtaţi sau mai apropiaţi de zilele noastre.
Aşadar să urmărim acest articol, cei care nu cunosc lb.engleză pot folosi Google Translate, drept orientare.
http://www.popularmechanics.com/military/a8699/declassified-americas-secret-flying-saucer-15075926/
Desigur, de acum înainte ne vom tot întreba: dacă acestea sunt OZN-urile... unde sunt extratereştrii??? Iar ajungem să discutăm despre oamenii modificaţi genetic, despre experimente făcute de semenii noştri... Să ne lămurim asupra faptului că până la implanturile din epoca noastră, a hiper-miniaturizării, au avut loc zeci de ani de cercetare dată pe seama extratereştrilor care băgau implanturi în nasul oamenilor răpiţi, iar din neacceptarea celor grosiere de către organismele noastre s-a tot cercetat până la cele create în zilele noastre, bio-minerale care sunt tolerate mult mai bine. Vom mai dezbate asemenea aspecte în articolele următoare, însoţite de explicaţii asupra celor pentru care nu s-ar găsi explicaţii decât că ori au aparţinut unor extratereştri, ori au fost învăţături sau informaţii oferite oamenilor, în mileniile anterioare, ale „copilăriei” lor... Ceea ce nu este câtuşi de puţin adevărat...
Toate cele bune şi frumoase tuturor !!!